science fiction

Colec]ie coordonat\ de Mihai-Dan Pavelescu

Scriitorul [i editorul american FREDERIK POHL s-a n\scut la
26 noiembrie 1919, în New York. Este unul dintre întemeietorii
genului SF. A participat la cea dintâi `ntrunire de science-fiction
care a avut loc în Philadelphia în 1936, acolo unde l-a întâlnit
pe cel care avea s\-i devin\ prieten pe via]\, Isaac Asimov. A
urmat Liceul Brooklyn Tech, dar l-a abandonat înainte de ab-
solvire. Între 1939 [i 1943 a fost editorul revistelor Astonishing
Stories [i Super Science Stories. Dup\ participarea la cel de-al
Doilea R\zboi Mondial, a devenit agent literar, iar în anii ’50 a
revenit la activitatea de scriitor [i editor. A fost distins cu Premiul
Hugo pentru activitatea de editor al revistei If (1966, 1967 [i
1968), precum [i pentru povestirile „The Meeting“, în colabo-
rare cu C.M. Kornbluth, [i „Fermi and Frost“. Romanul Man Plus
(Proiectul omul plus) a câ[tigat Premiul Nebula, iar peste numai
un an Poarta a ob]inut toate marile premii SF: Hugo, Nebula,
Locus [i John W. Campbell Memorial. ~n 1980 romanul s\u Jem
a ob]inut Premiul National Book, `n 1992 a fost lansat jocul
pentru calculator Gateway, iar `n 1993 a fost desemnat SFWA
Grand Master.
Traducere din limba englez\
MIHAI-DAN PAVELESCU

NEMIRA
Coperta colecþiei: Corneliu ALEXANDRESCU
Ilustraþia copertei: Boris VALLEJO

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României

POHL, FREDERIK
Dincolo de orizontul albastru / Frederik Pohl ;
trad.: Mihai-Dan Pavelescu. - Bucure[ti : Nemira & Co., 2008
ISBN 978-973-143-302-8

I. Pavelescu, Mihai-Dan (trad.)

821.111(73)-311.9=135.1

Lector: Ecaterina DERZSI

Tehnoredactor: Stelian BIGAN

Frederik Pohl
BEYOND THE BLUE EVENT HORIZON
© 1980 by Frederik Pohl

© Editura Nemira & Co., 2009

Tiparul executat de Monitorul Oficial R.A.

Orice reproducere, total\ sau par]ial\, a acestei lucr\ri,

f\r\ acordul scris al editorului, este strict interzis\
[i se pedepse[te conform Legii dreptului de autor.

ISBN 978-973-143-302-8

La pre]ul de vânzare se adaug\ 2% reprezentând valoarea

timbrului literar ce se vireaz\ Uniunii Scriitorilor din România.
 1
WAN

Nu era u[or s\ tr\ie[ti fiind tân\r, fiind atât de

absolut singur. „Du-te `n aurii, Wan, fur\ ce vrei,
`nva]\. Nu-]i fie team\“, `i spuseser\ Mor]ii. Dar
cum putea s\ nu-i fie team\? Prost\nacii, dar `ngri-
jor\torii B\trâni foloseau coridoarele aurii. Puteau
fi g\si]i oriunde prin ele, cel mai probabil la cape-
tele lor, acolo unde ghemele aurii ale simbolurilor
curgeau la nesfâr[it `n miezul lucrurilor. Adic\ exact
acolo unde `l `mpingeau Mor]ii s\ se duc\. Poate c-ar
fi trebuit s\ mearg\, dar nu-[i putea `nvinge teama.
Wan nu [tia ce s-ar fi `ntâmplat dac\ B\trânii l-ar
fi prins vreodat\. Mor]ii probabil c\ [tiau, `ns\ nu
izbutea s\ deslu[easc\ nimic din bolboroselile lor
despre subiectul respectiv. Cu mult timp `n urm\, pe
când Wan era micu] – cu atât de mult timp `n urm\,
`ncât p\rin]ii lui `nc\ tr\iau –, tat\l s\u fusese prins.
Lipsise mult\ vreme, apoi revenise `n casa lor lumi-
nat\ `n verde. Tremura, iar Wan, care avea doar doi
6 f r e d e r i k p o H L

ani, v\zuse c\ tat\l lui era speriat [i `ncepuse s\

plâng\ [i s\ urle fiindc\ asta `l `ngrozise.
Cu toate acestea, trebuia s\ se duc\ la aurii, indi-
ferent dac\ b\trânii gravi cu gu[i de broscoi se aflau
sau nu acolo, `ntrucât acolo se g\seau c\r]ile. Mor]ii
erau buni, nimic de spus. Totu[i erau plictisitori, sus-
ceptibili [i adesea obseda]i. Cele mai bune surse de
cuno[tin]e r\mâneau c\r]ile, iar pentru a pune mâna
pe ele, Wan trebuia s\ se mearg\ acolo unde se aflau.
C\r]ile se aflau `n coridoarele ce sclipeau auriu.
Existau [i alte coridoare, verzi, ro[ii sau albastre,
dar `n ele nu existau c\r]i. Wan detesta coridoarele
albastre, deoarece erau reci [i moarte, `ns\ acolo se
g\seau Mor]ii. Verdele era epuizat. El `[i petrecea
majoritatea timpului acolo unde p\ienjeni[urile pâl-
pâitoare de lumin\ ro[ie erau `ntinse pe pere]i, iar
distribuitoarele con]ineau `nc\ hran\; era convins
c\ acolo nu va avea necazuri, dar tot era singur. Auri-
ile continuau s\ func]ioneze [i, de aceea, ofereau re-
compense, [i tot de aceea erau periculoase. Iar el se
g\sea acum aici [i se blestema ursuz – `ns\ `n gând –
pentru c\ se blocase. Fir-ar ai dracu’ de Mor]i! De
ce le-ascultase aiurelile?
Tremura ghemuit `n ad\postul insuficient al unui
rug de mure, `n vreme ce doi B\trâni imbecili, afla]i
de cealalt\ parte a tufi[ului, culegeau gânditori mure
[i le introduceau cu precizie `n gurile lor de broscoi.
Nep\sarea lor era de-a dreptul ireal\. Printre moti-
vele pentru care Wan `i dispre]uia pe B\trâni se
dincolo de orizontul albastru 7

num\ra [i faptul c\ erau permanent ocupa]i, mereu

reparau, transportau [i discutau, parc\ poseda]i. Cei
doi de aici erau `ns\ ni[te pierde-var\ ca Wan `nsu[i.
Ambii aveau b\rbi `ncâlcite, dar unul dintre ei
avea [i sâni. Wan recunoscu femela pe care o mai
v\zuse de o duzin\ de ori pân\ atunci; era cea mai
perseverent\ `n a-[i lipi buc\]ele colorate de ceva –
hârtie? plastic? – pe sari sau alteori pe pielea g\l-
buie, `mpestri]at\. Wan nu credea c\-l vor vedea,
totu[i se sim]i extrem de u[urat atunci când, dup\ o
vreme, amândoi se `ntoarser\ [i se `ndep\rtar\. Nu
vorbeau. Wan nu-i auzise aproape niciodat\ vorbind
pe b\trânii [i gravii gu[i-de-broscoi. Iar când `i au-
zise, nu `n]elesese nimic. El vorbea bine [ase limbi –
spaniola tat\lui s\u, engleza maic\-sii, germana, rusa,
chineza [i finlandeza, `nv\]ate de la unul sau altul
dintre Mor]i. Dar graiul gu[ilor-de-broscoi `i era
complet ne`n]eles.
De `ndat\ ce se `ndep\rtaser\ pe coridorul auriu –
rapid, fugi [i-nha]\! Wan lu\ trei c\r]i [i disp\ru `n
siguran]a unui coridor ro[u. Poate c\ B\trânii `l z\ri-
ser\, sau poate c\ nu. Ei nu reac]ionau prompt. De
asta izbutise s\-i evite atâta vreme. Câteva zile `n co-
ridoare, dup\ care disp\rea. Pân\ când `[i d\deau
seama de existen]a lui, el nici nu se mai afla acolo;
revenise `n nav\, departe.
Duse c\r]ile `napoi `n nav\ [i le puse pe un paner
cu pachete de alimente. Acumulatorii propulsiei erau
aproape re`nc\rca]i. Putea s\ plece oricând ar fi dorit,
8 f r e d e r i k p o H L

dar era mai bine s\-i `ncarce complet [i considera c\

nu avea vreun motiv de grab\. Petrecu aproape o
or\ umplând cu ap\ pungi de plastic pentru c\l\-
toria plictisitoare. Ce p\cat c\ `n nav\ nu existau
lectori, pentru a mai alunga plictiseala! Apoi, s\tu-
rându-se de munc\, decise s\-[i ia r\mas-bun de la
Mor]i. Poate c\-i r\spundeau sau poate nu, poate c\
nici m\car nu le p\sa, `ns\ el nu avea pe nimeni alt-
cineva cu care s\ vorbeasc\.

Wan avea cincisprezece ani, era `nalt, zvelt, tu-

ciuriu de la natur\ [i `nc\ mai `ntunecat de la lumi-
nile din nava unde `[i petrecea atâta timp. Era
puternic [i `ncrez\tor `n sine. Trebuia s\ fie a[a. ~n
distribuitoare existau `ntotdeauna alimente [i alte
bunuri ce puteau fi luate, atunci când `ndr\znea. O
dat\ sau de dou\ ori pe an, atunci când `[i aminteau,
Mor]ii `l capturau cu micu]a lor ma[in\rie mobil\
[i-l duceau `ntr-un cubiculum din coridoarele albas-
tre, unde `l a[tepta o zi plictisitoare `n decursul c\reia
era supus unui examen medical destul de complet.
Uneori i se plomba o m\sea, de obicei era injectat
cu vitamine [i minerale cu ac]iune de durat\, iar o
dat\ c\p\tase ochelari. El `ns\ refuzase s\-i poarte.
De asemenea `i reaminteau, atunci când neglija prea
mult timp s\ studieze [i s\ `nve]e, atât de la ei, cât
[i din depozitele de c\r]i. Nu trebuia totu[i s\-i rea-
minteasc\ des. Lui Wan `i pl\cea s\ `nve]e. ~n rest
era absolut pe cont propriu. Dac\ dorea haine, intra
dincolo de orizontul albastru 9

`n aurii [i le fura de la B\trâni. Dac\ se plictisea, in-

venta ceva de f\cut. Câteva zile `n coridoare, câteva
s\pt\mâni `n nav\, alte câteva zile `n cel\lalt loc,
apoi `napoi s\ repete procesul. Timpul trecea. Nu
avea nici un companion, de fapt nu mai avusese de
la vârsta de patru ani, când ai lui disp\ruser\, [i el
aproape c\ uitase ce `nsemna s\ ai un prieten. Nu-i
p\sa. Via]a `i p\rea destul de complet\, deoarece nu
avea alt\ via]\ cu care s-o compare.
Uneori se gândea c\ ar fi fost pl\cut s\ se stabi-
leasc\ `ntr-un loc sau altul, dar astea nu erau decât
vise. Nu atinsese niciodat\ faza inten]iilor. Pentru
mai mult de unsprezece ani, se deplasase `nainte [i
`napoi `n felul acesta. Locul cel\lalt avea lucruri ine-
xistente `n civiliza]ie. Avea camera viselor, unde se
putea `ntinde [i `nchide ochii [i i se p\rea c\ nu se
mai simte singur. ~n ciuda abunden]ei de alimente
[i a lipsei de pericole, nu putea totu[i tr\i acolo, `ntru-
cât unicul rezervor de ap\ abia producea un firicel.
Pe de alt\ parte, civiliza]ia avea multe lucruri ce nu
existau `n avanpost: Mor]ii [i c\r]ile, explor\rile
`nfrico[\toare [i raidurile `ndr\zne]e `n c\utare de
haine sau flecu[te]e, pe scurt evenimente. El `ns\ nu
putea tr\i nici acolo fiindc\, mai devreme sau mai
târziu, gu[ile-de-broscoi l-ar fi prins cu siguran]\. De
aceea, pendula mereu.
U[a principal\ spre locul Mor]ilor nu se deschise
când Wan c\lc\ pe pedal\. Fu cât pe aici s\ se lo-
veasc\ cu nasul `n ea. Surprins, se opri, apoi `mpinse
10 f r e d e r i k p o H L

u[a `ncet, dup\ aceea mai tare. Avu nevoie de toat\

for]a lui ca s-o deschid\. Pân\ atunci nu fusese nici-
odat\ nevoit s-o deschid\ manual: de[i la r\stimpuri
se mi[case `ncet [i scosese zgomote nelini[titoare.
Era o situa]ie nepl\cut\. Wan mai `ntâlnise ma[ini
care se defectaser\; era [i motivul pentru care cori-
doarele verzi deveniser\ mai pu]in utile. Fusese `ns\
vorba doar de alimente [i c\ldur\, iar acestea exis-
tau `n mod suficient `n ro[ii sau chiar `n aurii. Era
nelini[titor c\ ceva se defecta `n jurul Mor]ilor, de-
oarece dac\ ei nu func]ionau, nu mai avea al]ii.
Totul p\rea `ns\ normal; `nc\perea cu console
era puternic luminat\ fluorescent, temperatura era
confortabil\ [i auzea bâzâitul slab [i ocazionalele
clic-uri ale Mor]ilor `napoia panourilor lor, `n vreme
ce-[i rumegau gândurile singuratice [i nebune [i f\ceau
ceea ce f\ceau atunci când Wan nu vorbea cu ei. Se
a[ez\ `n scaunul s\u, foindu-[i ca `ntotdeauna fun-
dul pentru a se obi[nui cu locul incomod conceput,
dup\ care `[i puse c\[tile pe urechi.
– Plec `n avanpost, rosti el.
Nici un r\spuns. Repet\ cuvintele `n toate graiu-
rile pe care le cuno[tea, dar se p\rea c\ nici unul
nu dorea s\ vorbeasc\. Se sim]i dezam\git. Uneori
doi-trei dintre ei erau doritori de companie, alteori
mai mul]i. Atunci puteau p\l\vr\gi to]i, pl\cut [i pe
`ndelete, [i cumva parc\ n-ar mai fi fost singur. Parc\
ar fi apar]inut unei „familii“, un cuvânt pe care `l
[tia din c\r]i [i din spusele Mor]ilor, dar pe care cu
dincolo de orizontul albastru 11

greu [i-l reamintea ca pe o realitate. Asta era bine.

Aproape la fel de bine ca atunci când se g\sea `n ca-
mera viselor, unde pentru o vreme putea c\p\ta ilu-
zia c\ f\cea parte dintr-o sut\, dintr-un milion de
familii. Zeci [i zeci de oameni! ~ns\ nu putea rezista
foarte mult\ vreme la a[a ceva. De aceea, când tre-
buia s\ p\r\seasc\ avanpostul, ca s\ revin\ dup\ ap\
[i pentru compania mai tangibil\ a Mor]ilor, nu-i
p\rea r\u niciodat\. ~ns\ `ntotdeauna dorea s\ se
`ntoarc\ pe patul `ngust, sub p\tura de metal catife-
lat care-l acoperea [i la vise.
~l a[teptau, totu[i decise s\ mai acorde o [ans\
Mor]ilor. Chiar dac\ nu aveau chef de discu]ii, une-
ori puteau fi ademeni]i, dac\ li se adresa `ntr-un mod
direct. Se gândi o clip\, apoi form\ num\rul cinci-
zeci [i [apte.
~n urechea lui, un glas trist, `ndep\rtat, morm\ia
pentru sine:
– …`ncercat s\-i spun despre masa lips\. Mas\!
Singura mas\ din capul lui erau dou\zeci de kile de
]â]e [i buci! Boarfa aia – Doris. O dat\ s-a uitat la ea
[i, m\i b\iete, a uitat [i de misiune, [i de mine...
~ncruntându-se, Wan ridic\ degetul ca s\ anuleze
comanda. Cincizeci [i [apte era plictisitoare! ~i pl\-
cea s-o asculte când avea sens, `ntrucât aducea pu]in
cu felul cum [i-o amintea pe maic\-sa. Dar `ntot-
deauna trecea de la astrofizic\, plimbarea spa]ial\ [i
alte subiecte interesante, direct la propriile-i neca-
zuri. Wan scuip\ spre punctul din panouri `napoia
12 f r e d e r i k p o H L

c\ruia alesese s\ cread\ c\ tr\ia cincizeci [i [apte –

un truc `nv\]at de la B\trâni –, sperând c\ femeia va
spune ceva interesant.
P\rea `ns\ c\ nu inten]iona s-o fac\. Num\rul
cincizeci [i [apte – când era coerent\, `i pl\cea s\ fie
numit\ Henrietta – bolborosea mai departe despre
deplas\ri masive c\tre ro[u [i infidelit\]ile lui Arnold
cu Doris. Cine or mai fi fost [i ei...
– Puteam s\ fi fost eroi, suspin\ ea, [i puneam
mâna [i pe o bonifica]ie de zece milioane de dolari,
poate mai mult, cine [tie cât ar fi pl\tit pentru pro-
pulsie? Dar ei continuau s\ se furi[eze `n lander [i…
Tu cine e[ti?
– Sunt Wan, r\spunse b\iatul zâmbind `ncuraja-
tor, de[i nu credea c\ ea `l putea z\ri.
P\rea s\ intre `ntr-una din fazele ei de luciditate.
De obicei nu [tia c\ Wan `i vorbea.
– Te rog, continu\.
Urm\ o t\cere prelung\ apoi:
– NGC 1199, rosti ea. S\get\torul A Vest.
Wan a[tept\ politicos. Alt\ pauz\ lung\, dup\
aceea ea zise:
– Lui nu-i p\sa de mi[c\rile specifice. Toate mi[-
c\rile lui erau cu Doris. Jum\tate din vârsta lui! {i
c-o minte de gâsc\. ~n primul rând, nici n-avea ce
c\uta `n misiunea asta…
Wan leg\n\ din cap aidoma unui B\trân gu[i-
de-broscoi.
– E[ti foarte plictisitoare, rosti sever [i o deconect\.