SFANTUL

IGNATIE BRIANCIANINOV

D" Ir intristarea
..1
rnlmtl la mdn$dierea
lui Durn.raez,elr.

Tr.d.r""r" Jin limta rrr"a J"

AJrian Te.nesescu-Vlas

Tiparita cu lirecuvaltarea
Prea Sfintitului Parnrte Galactiou,
Epircopul AL*.,,d,ie; e;'Ll.o'"'u",lu;

I
Ed;tura Cartea O*oJoxa
Bucurepti
 1.
Despr" Jragosba Je aProaP"le Pi
J..pt" t"Ltt J prieteniei

f n fini insingurare, Pe malul Volgii mirefe

I i-i u*it t"tc deseori de voi, minunati, bi-
necuvantate pereche! $i voi vi afla$ pe un term
de ape largi, pe tdrmul unei meri ce din cAnd in
cAnd este lini9ti6, este limPede ca oglinda, in-
se uneorL r5scotte de vifor, se acoPerd de valuri
tulbu4 de spumi cerunte. Aga este via,ta noas-
tri! in ea avem Parte cAnd de liniEte, cand de vi-
for, iar timpul trece, trece, cufundAndu-se nival-
nic in hiul vegniciei. Fericit e acel coribier de Pe
marea lumii care-gi indreaPti privirile des spre
cer! El se ciliuzeqte dupd lumindtorii cereq$ nu
se descuraieaz6 in furtuni gi in linigtea mdrii nu
se increde, gtiind-o ingelitoare! Privirea cu care
se vede cerul este credinta; prin ea zirim cerul
duhormicesc: invi!5tura lui Hristos. Pe acest cer
strelucesc Evanghelia ca soare, Vechiul Testa-
ment ca luni, scrierile Sfin$lor Pdrinfi ca stele'
Vi scriu din inim5, ve scriu ceea ce i s-a insu-
flat acesteia si vi scrie. lnima mea nutregte fale
de voi aceeagi dulce simplitate ca a voastrd fa-
 fi de mine. Asemenea legituri sunt o adevdra-
ti comoard. Dragostea de aproapele este cea mai
mare plicere, gi in aceste legituri ale mele prie_
tenegti md mAngAie cu deosebire faptul ci prici_
na lor este Dumnezeu. Dupi cuvAntul Scripturii,
El este Cel ce lumineazi 9i sfinfeqte toate, El este
izvorul a tot binele adevirat, a toati desfitarea
adevirati" curatd. El mi pistreazi in amintirea
voastri gi pe voi intr-a mea. El ne va da si inmul_
fm talantul prieteniei, pe care tot de la El l-am
primit. Iati ce vi doresc: vd doresc ca la intrarea
in vegnicie si ne invrednicim a ne infifiga Dom-
nului in ceata slugilor bune gi credincioase, zi_
cAndu-I: ,,Tu ne-ai ddruit minunaful talant al pri-
eteniei: i$ aducem prinos alt talant, p" l.a-
dobAndit cu ajutorul acestuia: talantul"u." de mult
pref al m6ntuirii."
 )
D.spt. tJ.oit J "vangLelic, care ne
porunceste si lisarn toate ca si rno;tenirn
toate. Evanghelia il lips"gte pe orn Je tot ce
acesta stipineqte in ckP neJrePt.
Sa ,r.. ,r" li"i- J.'qi J. l.rt'.li.
"tlJ
Prietenii sunt o Linecuvintare Jurnn"zeiasci

5 scriu din pustia insingurate unde, in

sfArgit dupi drumuri indelungate, am
aruns gi incep sX md tratez. Am incheiat cildto-
ria cu mare trudi; de doui ori s-a intors la mine
boala mea din Sankt-Petersbur& adici mi s-au
tiiat picioarele. Acum transpirl putemic ai simt
o anumite uqurare. Despre Mdnistirea Babaev-
skii vi voi sPune cA imi place nesPus, in toate
privinfele. Ce aer! Ce ape, ce ape cristaline de iz-
vor! Ce crAnguri cu steiari cu stejari seculari! Ce
poieni! Ce Volgd! Ce liniqte! Ce simplitatel Des-
chid cartea unui autor ascetic, o citesc ai vXd cd
aici pot indeplini sfaturile ei cu fapt4 in timp ce
in Petersburg le pot indeplini doar cu inchipui-
rea gi cu dorinfa. Pe scurt, penku pribegia mea
pimAnteascd, in aceastd clipX, nu mi-ag dori un
adipost mai bun.
 cu desfitare in inimi imi amintesc de priete-
nii mei din Sankt-Petersburg; imi amintesc de ei
cu recunogtinfd, chemAnd asupra 1or binecuvAn-
tarea dumnezeiascd. Prietenii mi i-a dat Dum-
nezeu: arn primit aceastd risplati de la dreapta
Lui atotsfante pentru gAndul lepidirii de sine,
ciruia i-am urmat din zilele tinereEii mele. Deja
experienla insigi md incredin{eazi de adevdrul
evanghelic, ce poruncegte sA Peresim toate, ca si
mogtenim toate. Evanghelia il lipsegte pe om de
ceea ce el stipAneqte in chip nedrept. Din lima-
nul liry din pustia indepirtatd repet acelagi lucru
pe care il spuneam din pustia apropiatd: ,,Nu vi
lisaf furati de curgerea zgomotoasS, furfunoa-
si, a lumii!" Fie urechile inirnilor voastre luAnd
aminte glasul rugiciunii mele!..
Hristos si fie cu voi!
 3.
Binecuvlntare pentru cei nou-cnsitorifi.
Dupi necazuri vin rnengfAieri, iar Jupi
rningliieri vin necazuri, lucru care nasJe
ln Drr-trezeu ;i rnoartea {"1; J" lurn".
"r.Jirr1.
Viafa pirnirrteasci este o caldtori" spre v"gnicie.

in insingurarea mea, de pe pitoregtile

maluri ale Volgdi mirele splendide, vi
gi
felicit cu prilejul izbutitei sivArqiri a lucrului in-
ceput in familia voastr5, lucru care pentru o ini-
mi pirinteasci este atat de imbucuritor gi atAt
de greu in acelagi timp.
BinecuvAntarea lui Dumnezeu sd adumbreas-
ci nou-cisitorita pereche - binecuvAntare atAt
de imbelgugati, incAt si o vedeli limpede, si
vi mAngAiali 9i si dali pentru ea multumiti lui
Dumnezeu. El le trimite necazuri celor pe care ii
iubegte, iar in urma necazurilor trimite mAngA-
ieri. Faptul ci mAngAierile iau locul necazurilot
gi necazurile - locul mAngdierilor di nagtere cre-
dinlei in Dumnezeu qi mor$i fafi de lume. Lu-
Andu-l pe om de mane, credinfa il agazi in fa-
!a lui Dumnezeu. Un astfel de om se inalld mai
presus de lume: sub picioarele lui este intuneca-
tul haos al indoielii, al necredintei, al rdtdcirilo4,
al filosofirilor ingAmfate gi totodatd departg la
fel cum sub picioarele celui ce s-a urcat pe vArful
unui munte inalt se afli no4 stAnci, pripdstii,
cascade care vuiesc Ai saltd din stAnci in stAnci.
Viafa pimAnteascd e o celitorie ce nu se in-
trerupe nici micar o clipi. Mergem, mergem,
9i dinh-o dati se deschid por$le vegniciei, 9i ne
pierdem in intinderea ei neinchipuiti, aga cum
minunat grAiegte SfAntul Davi d: Strdin sunt eu pe
pdmdnt, sd nu ascunzi ile la mine poruncile Tale (Ps.
11$ L9). Chiar aga: legea lui Hristos este ca un fir
pe care, urmAnduJ, iegim din labirintul intune-
cat al vietii pdmAntegti in vegnicia cea fericit5.
Si fifi sinitogi qi si proptrgig!
 4.
Despre rehJarea ln necazuri ;i
J""p.. f"pt J .t nici o virtute nn poate
st s. tttuiascE fet; relJ"t.

f n rnijlocul nopEii ad6nci gi intunecate rd-

I suni trist 9i tiriginat shigitele caraulelor,
rupAnd sfinEita ei tdcerel. Caraula este m6ngAiat
gi imbdrbitat de glasul tovardgului siu; sufletul
sdu e inrAurit binefdcEtor de gAndul, de simfd-
mAnhrl cd cineva ii impdrtdgegte soarta.
MAngAietor, imbucurtrtor e penku cregtin gla-
sul fratelui siu in acest intuneric Ai aceasti um-
bri a morfii in care sivArgim pribegia noastri
pimAnteasci mergAnd spre cer. Ce vi voi spune
din indepdrtata mea straji? Ce gAnd m6ngdietor
vor purta spre dumneavoastri sunetele mele?
Veli auzi ceea ce gi mie imi aduce un deosebit fo-
los, vefl auzi cuvintele MAntuitorului, cu care El
imbie spre cunogtinla spre zidirea, spre intiri-
rea tuturor pribegilor PimAntului: intru rdhilarea
ooastrd veti dobhndi sufletek ooastre (Lc. 21, 19).
Ah! Trebuie sd ne amintim aceasti povate a
M6nhritorului, trebuie si ne Snem de ea firi ince-
l
Este vorba de paznicii care pe atunci patrulau strezile
noapte4 strigand h intervale regulate (n. tr.).
tare, aga flrm se tine orbul de ciliuz6, fiindcd ne-
cazurile ne dau unul altuia in primire ca din val in
vaf ne vdnd unul altuia aqa cum un stipAn crud
vinde un rob altui stapan, h fel de crud sau qi mai
riu * iar cAnd sufletul gi trupul sunt deia subgate
de suferinle cAnd devin slabe nimicnice ca pAnza
de piianjen" ne ia in primire morm6ntul!..
Pentru a birui unele necazuri este nevoie de
birbise pentru a ieqi din altele trebuie infelepciu-
ne, pentru a scipa din altele se cuvine si ai sme-
renie - dar in toate necazurile, orice alte virhr$ ai
ave4 trebuie neaperat ribdare. Nici o virtute nu
poate si se alcituiasci firi ribdare; ca si rimAnd
virhrte, virtutea are nevoie de ribdare. Cine se cla-
tini in virtute cine nu va ribda ir ea pAni la sfAr-
git, qi-o pierde. Domnul a zis despre cei ce cauti si
fie pe placul Lui cd ei fac roadi intru ribdare (v.
Lc. 8, 15), a poruncit si ne dobAndim sufletul intru
ribdare (v. Lc. 21, 19), a vestit ci se va mAntui doar
cel ce va ribda pAni la sfArgit (v. Mt'2413).
Iati rdspunsul pe care il dau din insingura-
rea mea la chemarea dumneavoastrd! Fie ca el
si pitrundd in cimara liuntrici a inimii voastre,
sd rdsune in ea, si reverse in ea mAngAiere lini -
m6ngAierea pe care o dau cuvAntul ceresc ai ni-
dejdea cereasci. Acesta este glasul celui ce strigi
in pustie celui ce tace in pustie!.. $i iardqi md cu-
fund in ticerea-mi, in depdrtarea-mi, in obscuri-
tatea-mi intunecati, inspirati ca noaptea adAn-
ci. Aga tace caraula dupd ce gi-a tdrdginat la so-
roc strigdtul melancolic! Hristos si fie cu voi!
 5.
Desprc accea ci in irnpirifit lrri Drrrnt .z.rr tt.
J,,". f;"li" creJinfei gi Jespr. reLJare

crisoarea dumneavoastri mi-a plicut

rnulq faptele dufirneavoastr5, pe care le-a
insuflat dragostea de aproapele, mi-au plicut
mulg sfatul dumneavoastri mi-a plicut mult qi-l
indeplinesc. in fine, dumneavoastrd ingivd mi-a$
pldcut mulg in scrisoarea pe care mi-afi trimis-o
sunteli atAt de impicat atAt de linigtit! Nu-mi
place ca cei ce pribegesc pe acest pimint si fie
nechibzuit de veseli: lucrul acesta nu li se potri-
vegte pribegilor, surghiuni$lor, pe care ii agteap-
td moartea, judecata, vegnicia de doui feluri - fe-
riciti sau amamic6. imi place ca ei sd fie linigti$:
linigtea e un semn cA pribeagul are nidejdea cea
binecuvAntati in inimi.
Triiesc in insingurare gi mi tratez; efectul me-
dicamentelor este salvator, dar totodati puter-
nic, aga incAt zac Ia pat zile intregi. De la fereas-
tra mea am o vedere minunati spre Volga, pe ca-
re o laud, dar la care mi uit rar, rar, in treacit.
Dupi cum mi gtiu din copil5rie, simlurile me-
le trupeqti nu erau receptive, lumea materiald

13
nu me inraurea decat slab prin ele. Nu am fost
curios, am fost rece fafi de toate, dar niciodatd
n-am putut sd privesc cu nepisare un om! Sunt
ficut si iubesc sufletele omenegti, si admir su-
fletele omenegti! De aceea qi ele - ca nigte ingeri
minunafi - se infiSgeazi privirilor inimii mele
atAt de incAntdtor, atAt de mAngAietor! Iati o pri-
veliqte, iatd un tablou la care mi tot uit gi nu mi
pot setura. $i ce ciudat! Fa!4 silueta trisiturile
le uit indati, de suflet imi amintesc. Multe sufle-
te, suflete minunate, sunt in tabloul meu, pe care
l-a zugrivit dragostea, pe care aducerea-aminte
credincioasd il pistreazi intreg gi in culori vii.
insingurarea face gi mai limpezi, gi mai vii aces-
te culori. in tabloul meu vi aflali gi dumneavoas-
tr5. Vi privesc deseori, 9i sufletul meu vi doregte
tot binele.
Ce insemnltate are daci suntem imbricaS
in haine luxoase sau intr-un strai simplu? Si
ne sivArgim pribegia pimAnteascd purtAnd fd-
clia credinfei drepte, credinfei vii. Aceastl ficlie
ne va aduce in vegnica Impdr5$e a lui Dumne-
zew in fala intririi cdreia sunt lepddate deopo-
trivi qi zdrenfele, gi imbricdmintea luxoasi. Fa-
!d de luminoasa haini duhovniceasci, nici cea
mai luxoasi imbrdciminte nu este altceva decAt
o zdreanfi disprepit5.
intru rdbdarea aoastrd veli dobindi sufletele ooas-
tre (Lc. 21., 19), li s-a spus celor ce pribegesc pe
acest pim6nt, deoarece calea noastrd e strAmti

't-4
9i necijiti
iar noi suntem slabi. PuterenluiDum-
nezer intru neputinld se desfuhrgegte (lI Col 12, 9),
ne invafd iardqi, dAndu-ne mAngAiere, Scriptu-
ra. ii mulEumesc fratelui durnneavoastri pentru
rAndurile pe care le-a addugat! Daci scrisoarea
mea ar avea ochi, le-ag fi poruncit si-l priveas-
ci !int5" vreme indelungatd gi cu atAta prietenie,
incAt acest pitimitor necontenit, fdri si vrea, ar
fi zAmbit.
Hristos si fie cu dumneavoastri!
 6.
Despre pd2irea Je intuneric 9i Jc picat.
D,ospr" in{ricog;toarea JuJecati

unteti la Paris! Valurile mlrii vie$i ne-au

despdrfit. Eu hildduiesc pe malul insin-
gurat al Volgdi, dumneavoastrd afi fost aruncat
in Paris, capitala modei, capitala lumii civiliza-
te gi, s-ar putea spune/ capitala intunericului qi a
picatului. in capitala intunericului Si a pdcatului
sd vi pdzi$ de intunecare, si vi piziti de pdcat!
Unde este mai mare primejdi4 acolo este nevoie
de mai multi bigare de seami. Daci imprejuri-
rile vd silesc sd vi aflali intr-un orag unde bAntu-
ie ciuma sau alti boal5 molipsitoare, trebuie si
vi striduili si vi terminali cAt mai repede trebu-
rile de acolo 9i si plecati cAt mai repede. Cu atAt
mai mult trebuie sd procedali astfel intr-un orag
care este capitala picatului. Cine gtie daci pdca-
tul cel preardu nu vi va face vreo rani? Cine gtie
ce rani vi va face? El poate pricinui gi o rani de
moarte, cu neputinld de vindecat.
intoarceli-vi mai repede, incheindu-vi treaba
de acolo! Aici vi agteapti o sarcini insemnatd.
Sunteli dator si vi ocupa! cu atenfe de sufletul
 dumneavoastri. Nu{ irosif, fiindci lucrul aces-
ta e cu putinte, gi cAt de mulli sunt cei ce il fac!
Sd vi amintigi ci 9i dumneavoastri ave$ a iegi
din aceasti viafd pe uqa mormAntului, a vi in-
fitiga inaintea.Domnului spre judecati - spre o
judecatl care este infricogltoare qi pentru sfin$i
Lui, gi pentru cei ce gi-au petrecut intreaga viafi
fdc6ndu-I placul. Acolo vor fi judecate nu doar
pdcatele, ci 9i dreptifle oamenilor; acolo multe
drepti{i ale lor vor fi osAndite de Dreptatea cea
intru totul desivArgiti. Despre lucml aceasta a
dat mirturie insugi MAntuitorul. De nu oa prisosi
dreptatea ooastrd, a zis El, mai mult decht dreptatea
cdrturarilor gi a fariseitor, nu veti intra in tmpdrdfia
cerurilor (Mt. t 20).
O daci Milostivul Domn mi-ar da sd md bu-
cur de mAnfuirea dumneavoastri gi a mea in
veacul acesta gi in cela ce va si fie!
 7.
D. ce scape ganJJ la moarte qi vegnicie.
n.
Despre ispita Ji., ,rril:t" qi Jin inirnn 9i Jespre
priwe gherea Juhovtticeasci

u bine vd sivArgifi Pribegia Pimanteas-

cd? in vremea acestei pribegii, omului i
se intAmpld si se uite cu nesa! la lucrurile care se
infiliqeazd privirilor, Si atunci i se pare ce mer-
sul lui citre vegnicie s-a oPrit. Aceasta este o ilu-
zie a ochilor sufletului. Mergem tot timpul 9i nu
ne oprim nici micar o clipd. Pentru ca cel pri-
beag pe acest pdmAnt se nu se riticeascd in ca-
lea-i grea i se cAnti o cAntare duho'"rriceasci. Ia-
ti cuprinsul ei: voia lui Dumnezeq preasfintele
Lui porunci. Chntate erau de mine indreptdrile Tale
in locul pribegiei mele (Ps. 1L8, 54), a zis de Dum-
nezeu insuflatul David.
Pe aici, cAnd cineva se ritdcegte in pidure, in
satele vecine se trage clopotul la bisericS, 9i cel
ritdcit iese din pidurea intunecoasi lu6ndu-se
dupd sunetul clopotului. Or, un orag mare, cu lo-
cuitori mul$, are o anumitd aseminare cu un co-
dru: in el, la fel ca in codru, poli si te rit5cegti...
Fie ca glasul meu, ieqit din insingurarea mea
 sd se asemene bineficdtorului sunet al clopofu-
lui bisericesc! intotdeauna a rdsunat in sufletul
dumneavoastrd, intotdeauna a gisit in el adi-
post. $i acum si-l audd sufletul dumneavoastri,
iar auzindu-l si se umple de mdngAiere adevi-
ratd! Cred ci omul nu poate afla mAngAiere ade-
virati decAt in aducerea-aminte de Dumnezeu.
Adusu-ni-am aminte ile Dumnezeu, zice SfAntul
David, gi m-am aeselit (Ps.76, 3).
CAt de sigur este faptul ci tof trebuie sd mu-
rim! Ce este viafa aceasta fa!5 de vegnicie? O
clipi care nu inseamni nimic! Nici unul dintre
oameni nu a rdmas nemuritor pe pim6nt, dar
noi triim de parcd am fi firi moarte; gAndul la
moarte gi vegnicie ne scapd, ne devine cu desi-
vArgire striin. Aceasta este o mirturie limpede a
fapfului ci neamul omenesc se afli ir starea de
cddere; sufletele noastre sunt tinute in legituri-
le unui anumit intuneric, unor lanfuri nedezle-
gate ale amigirii de sine, prin care lumea gi tim-
pul ne fin in robie gi in subjugare. Este nevoie
de sfort,iri, de sforfdri neincetatg de luptl cu noi
inging ca si scipim din prdpastia cea curnpli-
td gi infunecatd; este nevoie de ribdare pentru
a indura cu mirime de suflet toate nevdzutele
furtuni sufleteqti. Ispita din minte 9i din inimi
este mai de temut decAt toate ispitele din afari.
Nimeni nu este atdt de primejdios pentru noi ca
noi inqine. Priaegheali gi ztd rugafi, a zis Domnul,
ca sd nu intrali in ispitd (ML26, 41). Omul poa-
te priveghea asupra sa numai in lumina Noului
Testament. Lumina in care se sdvArgegte prive-
gherea duhovniceasce se revarsi gi din scrierile
Sfinlilor Pirin$. Dumnezeiasca Scripturd gi Pi-
rinfii ne amintesc fird incetare de Dumnezeu, de
binefacerile Lui, de menirea noastrd, de viitorul
cel vegnic fericit qi de cel vegnic nefericit, dau in
vileag viclenia lumii, cursele ei, aratd mijloacele
prin care putem scipa de aceste curse gi intra in
limanul mAntuirii.
Rnm6nef slujitor al lui Dumnezeu tr aceas-
td scurtd vreme a viefii pdmAntegti, 9i ve$ mog-
teni o vegnicie plini de bucurii gi de necurma-
ti desfitare duhovniceascA!.. Nu vd descuraja$
din pricina poticnirilor: nepic;tuirea desivArgi-
ti este un vis cu neputinfi de implinit! Poticniri-
le sunt firegti pentru tof oamenii, cirora, tocmai
din pricina acestei incfneri a lor spre cdderi, li
s-a poruncit intru rdbdarea ooastrd ad ueli dobdndi
sufletele aoastre; cel ce ua rdbda phnd in sfhrgit, acela
se zta mintui.
BinecuvAntarea lui Dumnezeu sd odihneasci
asupra dumneavoastri!
 8.
Cea mai inJta {ericirc Je pe pimant cste a-L
cunoaste pe Dumnezeu. Despre unirea prin
ru€ficiune gi lnnoirea JuLovniceas ci

nul trecut, in ziua de 14 octombrie, eram

in casa dumneavoastri gi slujeam dum-
nezeiasca Liturghie impreuni cu fra$i mei in pa-
raclis. Luali parte la slujbd, impreuni cu binecu-
vdntatele dumneavoastri fiice, cu binecuv6nta-
tele dumneavoastri urmage. ln rugdciune eram
unif, cu to$i. Aceastd unire este mai presus de
senzaliile pdmAntegti; in ea'e ceva ceresc; in ea
e o pregustare a vieSi ce va si fie, ir care pe oa-
meni ii va uni duhul. Aici, pe pdmAnt, ii unegte
cel mai mult pdmAntul -,,pnmAnt'' numesc tru-
pul gi sAngele nostru, cdci aga le-a numit Dum-
nezel* pdmint egti, i-a zis El omului cdzul gi in
pdmhnt oei merge (Fac. 3, 19).
Dupi Liturghie am avut adevirata plicere,
veniti din inimi" de a vd felicita cu prilejul zi-
lei dumneavoastri de nume, de a vi ura toa-
te bunete$le cu care Milostivul Domn il inzes-
treazd in timp gi in vegnicie pe omul pldcut Lui
9i iubit de El. Acum, din pustia mea indepdrta-
ti, vin la dumneavoastri cu gAnduf cu amin-
tirea, cu inima - in fine, cu rAndurile acestea.
Vi felicit cu prilejul zilei dumneavoastri de nu-
me, vi felicit cu aceeagi plicere duhovniceas-
ci, plin de aceleagi dorinfe sincere qi bune fali
de dumneavoastrS. Domnul si vi binecuvAnte-
ze! innoiascd-se ca ale r:ulturului tinerelile talel lar
omul se innoiegte, intineregte de pe urma bunei
credinfe. Dacd e si facem o comparalie intre via-
!a omeneasci gi vegnicie, toli suntem la fel de
tineri qi toti suntem la fel de betrani. Mie imi
apare in floarea gi frumuselea tinerefiI" cu ade-
vdrat viu, numai cel binecredincios. Acesta ris-
pAndegte mireasma duhovniceasci a nemuririi;
se simte ci in el triiegte Dumnezeu, dAnd via-
fi sufletului. Asffef pentru toli sufletul se simte
limpede in lucrurile trupului, pe care el il folo-
segte ca pe o unealti; se simte gi lipsa sufletului,
pe care o vdd toli in nemigcarea qi in putoarea
trupului fird via1d.
Cu adeviratS, adAnci, duhovniceascd mAngi-
iere am fost martor al felului cum inima dum-
neavoastri a inviat pentru Dumnezeu; am fost
martor al acestei preapldcute priveligti qi am dat
mullumitd lui Dumnezeu. Nu este pe pdmAnt fe-
ricire mai presus decAt a-L cunoagte Pe Dumne-
zeu gi a te lipi de El din tot sufletul. Aceastd uni-
re e de acum gi pAni in veac! Aceasti unire este
condilia fericirii adevirate, fericirii vegnice, a cd-
rei pregustare incepe deja aici, pe pim6nt.
 Oricum mi-ag aminti despre dumneavoastrtr,
totdeauna imi vine in minte stihul Psalmistului:
innoi-se-aor ca ale aulturului tinerelile tale (Ps.102,
5), 9i inima mea il trimite spre dumneavoastri pe
aripile uririi calde!
Dupi cum vedefi, scrisoarea mea nu este de-
loc ceremonioasi; tot ce am scris pomegte din
inimi. Nu vd osteni$ si rispundefi la ea: am de
la dumneavoastri o scrisoare pe care o citesc Ai
recitesc mereu cu innoiti desfdtare duhovniceas-
cd, dAndu-I mullumiti lui Dumnezeu. Aceasti
scrisoare este sufletul dumneavoastr5; a plicut
inaintea lui Dumnezeu ca el si fie deschis pentru
mine spre folosul obqtesc: al meu gi al dumnea-
voastrd. Cel ce rostegte cuvdnful lui Dumnezeu
gi cel ce asculti cuvAntul lui Dumnezeu se fo-
losesc impreund, gi folosul il aduce Dumnezeu.
Aici, pe pimAnt, in valea necazurilor gi a pl6n-
gerii, El ii unegte pe oameni intru unire de cuget
cu atotsfAntul, atotputernicul Siu cuv6nt. Dupd
incheierea pribegiei pim6ntegti, El ii siligluieg-
te pe cei ce au unire de cuget in casa cea vegnicd,
unde nu amutegte niciodati priznuirea duhov-
niceasci. Fie ca El si ne ddruiascd aici unirea de
cuget gi de suflet cea plicuti Lui, ca pe o chezi-
gie, iar dincolo - in cet in vegnicie - si ne diru-
iasci fericirea cea negrdit{ ca implinire a chezi-
giei...! Ce gAnd mi-a venit acum! Nu il voi ascun-
de! Dar-ar Milostivul Domn si vi vid impreund
cu tofi copiii 9i nepo$i dumneavoaskd intr-un

23
locag vegnic, plin de lumini gi bucurie, plin de
slavoslovire a lui Dumnezeu, aSa cum v-am vd-
zut pe tof anul tecu! pe 14 octombrie, aduna$
in sfAnta Lui bisericd. A[i ficut in casd adipost
pentru Dumnezeu: facefi gi in sufletul dumnea-
voastrd; El vi va intocmi casi, locag de mare cu-
viinli in sfAnta Sa cetate, in Ierusalimul ceresc: o
va face, intrucAt a figlduit ci va rdspldti fiecdru-
ia dupd faptele sale.
 9.
Despre Jurnnezeiasci.
"L.rrr"t".
Desprc pociinfa cuveniti rni".rrilo.
Despre arnigfirea Je sin" gi J"spre lucrarea ln
noi a lurnii Jrrhtr"ilo. qi a lurnii rnateriale

u ajutorul luiDumnezeu, rispund la

scrisoarea dumneavoastr A. Zis-a Dorn-
nul: Nimeni nu poate sd aind la Mine de nu-l oa tra-
ge Tatdl, Care M-a trimis (ln 6, M). Agadar, cu toa-
te cd unealta chemirii este un om, insd chema-
rea este dumnezeiasci; Dumnezeu este Cel ce
cheami. Sim{ind aceaste chemare, care vi s-a fd-
cut auziti dupi ce ati stribetut deja o cale in-
delungatd in pribegia pimAnteasci, si nu vd in-
vArtoga$ inima - iar aceasta se invArtogeazd prin
ingeliciunea pdcatului, precum a spus SfAntul
Apostol Pavel. Luali seama, ftafilor, zice el sd nu
fie cumva in oreunul din aoi o inimd aicleand a ne-
qedinte| ca sd ad depdrteze de la Dumnezeul Cel aiu
(Ew.3,L3,12).
Nu v-ag sf5fui si intra! in cercetarea ami-
nunfti gi de. subtirime a picatelor qi insugirilor
dumneavoastrd picitoase. Adunatile pe toa-
te in vasul cel unul al pociinlei gi aruncafi-le in
adAncul milostivirii lui Dumnezeu. Cercetarea
de subSrime a picatelor proprii nu i se potriveq-
te omului care duce viali mireneasci: ea nu va
face decAt s5-1 arunce in descurajare, nedumerire
gi tulburare. Dumnezeu ne gtie pdcatele, 9i, daci
vom alerga la El mereu pociindu-ne, va timidui
treptat insigi picitogenia noastri, adicd deprin-
derile, insugirile picitoase ale inimii. Picatele
sdvArgite prin cuvAnt, prin fapti, prin invoirea
gAndurilor, trebuie spuse la spovedanie pirinte-
lui duhovnicesc, insi de cercetarea in sublirime
ainsugirilor plcitoase, repet, mireanul nu trebu-
ie si se aPuce: aceasta este o capcani intinsd de
cel ce ne vAneazd sufletele. Ea Poate fi recunos-
cutd dupi tulburarea gi descurajarea pe care le
naEte in noi, chiar dacd pe din afari este imbrd-
cati cu chipul plicut al binelui. De acest vil ne-
gru este nevoie pentru monahi, ca si ascundi de
ei razele harului care le lumineazi min$le 9i ini-
mile; de acest vil negru este nevoie pentru mo-
nahii deja sporili, pe care vederea propriei pdcd-
togenii nu Poate sd nu ii duci la deznddijduire,
ci ii duce doar la smerenie. Aga purta oarecAnd
un vdl pe fala sa strdlucitoare de Dumnezeu vi-
zitorul Moisi.
Trebuie si recunoagtem - qi aceasti recunoap-
tere va fi cu totul indreptifitd - cd noi tofi, oame-
nii, ne gisim mai mult sau mai pu$n in amigire
de sine, suntem cu to$i inqelati, purtim cu tolii
ingelarea in noi. Aceasta este o urmare a ciderii
noastre, care s-a sivirqit prin primirea minciunii
drept adevir; aga cidem intotdeauna 9i acum.
De asta suntem atAt de schimbitori! Dimineafa
sunt intr-un fiel" la prAnz alffel, dupd-amiaza
-
gi mai altfef 9i aga mai departe. Lumea duhu-
rilor lucreazd prin gAnduri gi prin simfimintele
inimii; lumea materiali lucreazi prin simlurile
trupeqti. AmAndoui ne momesc si gustim din
fructul oprit. Simlurilor trupegti - vizului, auzu-
lui, pipditului - acest fruct le pare minuna! gAn-
dul - cuvAntul unei fiinfe nevizute - indeamnl
mereu: ,,Gusti, cunoagte!" El momegte prin cu-
riozitate, aldfi prin slava degarti. in sufletul nos-
tru rdsund glasul amdgitorului, glasul pe care
l-au auzit pentru prima dati protopirinSi nog-
tri in Rai; risuni glasul: aeli fi ca nigte dumnezei!
Risuni gi smintegte; smintegte gi ucide. Tocmai
de aceea li s-a dat oamenilor o virfute noui -
smerenia; le-a fost dati o noud lucrare liuntrici
- pociinfa. At6t lucrarea, cAt qi virtutea sunt cu
adevirat neobiqnuite! Ele sunt cu totul potri',rni-
ce lucrurilor prin care am c5zut. Prin pociinti e
omorAti pierzitoarea inrAurire a simfurilor tru-
pegti, iar prin smerenie e nimiciti semeafa cuge-
tare, slava degarti, trufia vielii: pe scurt, tot ce il
scoate din min$ pe om.
Ce este de ficut? - veli intreba. Nu trebuie si
vi tulburaf de schimbirile care se intAmpli ca
de ceva neobignui! nu trebuie sA vd apucati de
cercetarea in subfrime a picatelor, ci si vi du-
 'in in pociinli statomicd,
ce$ viata socotindu-vd
picdtos toate privinlele 9i crezAnd cd Milos-
tivul Domn il va primi in bralele milostivirii Sa-
le in sanul mantuirii, pe oricine igi recunoag-
te picdtogenia.
-moarte:
Nu am in vedere aici picatele
de pociinla pentru acestea este primi-
ti de Dumnezeu doar aturrci cAnd omul se lasi
de ele. indeletnicirile de pe lAngd casi qi gospo-
dirie sunt foarte folositoare: indepdrteazd staful
degeaba gi-i uqureazi minfii rizboiul ei nevizut'
CAird omul sti degeaba, rizboiul ajunge o luptd
crAnceni, care este ingdduiti doar celui silit de
imprejurdri sau adus de Dumnezeu la ea' Buna
chibzuinli cere si nu iegim la o luptd mai pre-
sus de puterile noastre, ci, dimpotrivX, sd ne-o
uEurirn pe cAt ne sti in puteri. Credeli in Atot-
puternicul Dumnezeu, nndniduili in H treif cu
rabdut" qi cu statornicie, triiti in simplitate, in
pociin!5 qi in smerenie, incredintati-vd voii lui
br^^"r"t; cAnd se va intAmpla sd vi abateli de
la calea dreapti intoarce!-vi din nou pe ea, 9i vi
veli mantui.
 10.
Dcspre nestatornicia fericirii p irnintegti.
Despre plrrtirea pc rnarea wiefi.i.
Despre pregiitirea pentru vepnicie ;i Jespre
menirea ornului

T n aducerea mea aminte e incd vie ultima

I oard cAnd ati venit in Pustia Sfantului Ser-
ghiel. V-am vdzut acolo intr-o vreme cAnd slava
pdmAnteasci, atAt de nestatomici 9i de schimbS-
toare, vi zdmbea. Acum mi-a$ pirut mult mai
mdre! mi-afi flcut o impresie adAnci. ResPect
toate virtulile, tnsd nici una nu-mi stameqte atat
respect ca indurarea cu mirime de suflet a ne-
statomiciei fericirii pXmAntegti. Pe cAmpul de
lupti, omul ajunge deseori erou pentru ci fier-
be in el sAngele; in risturnirile neagteptate ale
viefii poli fi erou doar daci ai mdre$e in suflet.
Pirisind arena gloriei militare, b5rbatul viteaz
fiuregte plug din sabia sa de o!el, spaima vrli
magilor patriei, qi orice cetilean adevirat - iar
in urma acestuia istoria gi urmagii - privegte cu
respect la plugul acela: el intri in numdrul gi in
Este vorba de mlndstirea de lAngi Sankt-Petersburg
1

unde SfAntul Ignatie a fost o vreme intii-stdtdtor (n. tr.).

rAndul monumentelor mirefe. Dispre! 9i nemul-
pmire igi atrag distinc$ile care acoperi pieptul
unui nemernic: Pe eL fiecare distinclie este un
monument al inhigii, al josniciei, al lenei. Spu-
ne!i-mi, ce dacd Grigka Otrepiev a avut Pe caP
coroana Monomahuluil? Ce renume are acesta?
Renumele de om riu, neruginat, lipsit de conqti-
in!d, care nu s-a dat in Hturi de la nici un fel de
firidelegi, renume nedespir$t de blesteme' Si
ne izbdveascd Dumnezeu pe toli de acest renu-
me! $i cA$ uzurpatori nu sunt pe lumea asta..'
Dupi ce mi-am luat rimas bun de la dumnea-
voastre, m-am imboLnivit 9i mai tare. Viz6nd ci
nu mai am puteri nici si mX lupt cu boala, care
se intelise peste mdsuri, nici si md lupt cu im-
prejuririle, am vrut si pdrdsesc Pentru totdeau-
na Petersburgul gi indatoririle agitate. Nu tutu-
ror le este dat si fie frunze, flori, fructe in pomul
statului; trebuie sd fie cineva care, ca o ridScind,
si-i aduci acestuia viali 9i putere prin indelebri-
ciri negtiute, line, de un folos vital, de o necesita-
te vitali. Socot ci una dintre aceste indeletriciri
este intdrirea aproapelui in credinla Ei moralita-
tea cregtind. Aceastd indeletnicire pagnicd 9i mo-
desti prin viul grai gi prin condei mi-a luat intot-
deauna o parte insemnati a timpului, iar la cAt
l Pentm congtiinJa rusa, Grigorie (Grigka) Otrepiev es-
te unul din prototiPurile uzurpatorului. Coroana atribuitd
de tradilie lui Vladimir Monomah, rnarele cneaz al Kievu-
lui, era purtati de larii ruqi in ziua incoronirii (n. h.).
 sunt de bolnav acum, mi l-ar lua pe tot. Nu s-a
implinit precum am dorit, n-a iegit crrm am pre-
supus; presupuneam ci o si fiu scos la pensie,
pentru ci mul$ imi sprijineau cererea. Mi s-a dat
insi un concediu temporar, pe care si-l petrec in
Ministirea Babaevskii ca si mi odihnesc qi si
md tratez. Acolo mi aflu acum. inchis in chilia
mea fdrd a iegi niciieri, mi lupt cu boala care a
pdtruns ad6nc in midularele mele gi di nagtere
in ele unei epuiziri nervoase, care mi Sne in cea
mai mare parte la pat. Viitorul meu e necunos-
cut... $i am renuntat sd rnd mai frimAnt pentru
eM-am zis Atotputemicului Dumnezeu: ,,Fi ce
vrei cu zidirea Ta. Cred in cuvAntul Tdu ci nici
un fir de pir din capul meu nu va cidea fdrd in-
cuviinfarea Ta!"
,,Suflete al meu! Plutegte firi cutremur pe va-
lurile mirii viefii, firi si ai incredere in senin
9i fdri si te sperii de vifor. Nu te gAndi la ziua
de mAine, nu te obosi cu nici un fel de presupu-
neri, cu nici un fel de inchipuiri, nu-S irosi cu ele
timpul gi puterile. Ajunge zilei rdutatea ei (Mt. 6,
34), a zis Dumnezeul tiu. SI crezi!.. Si plutegti,
sd gonegti pe valuri!.. Viafa pimAnteascd e am5-
gire. Nici nu i$ vei da seama c6nd a apirut ina-
intea ta limanul mormAntului. Acolo unde este
credinld nu e nici intristare, nici temere; acolo es-
te birbiSe 9i tdrie de nimic biruitd."
Iati cugetirile celui istovit, cugetdri de pe pa-
tul bolii, cugetiri din pustie!

31
 in anii tinereSi sale, omul se indeletnicegte cu
dobAndirea cunoqtinlelor care ii trebuie pentru
a-gi l5rgi pe cdt este cu putinfi' sfera de
acliune-in
lumea i ate.lald, in care el joaci un rol activ'
Din-
tre acestea fac parte feluritele limbi striine'
arte-
le frumoase, gtiinlele matematice, istorice -
toa-
te qi filosofia. CAnd incepe si' se apropie insi de
bitrAnege, cAnd se apropie vremea cAnd trebuie
sd cadi coaja gi si rim6nd fructul pe care
aceas-
ta il acoperea (,,coaiir" numesc truPul,
iat
"lntc{'
- sufletut;, cAnd se pregitegte si intre pe tdrA-
mul nemisurat al vegniciei, al duhului, obiect al
cercetirii lui devine nu materia schimbdtoare'
sortiti sfArgitului 9i distrugerii, ci duhul ddinu-
itoa nesfAriit. Ce conteazd ci suni aga sau altfel
cuvAntul, de vreme ce toate sunetele vor pieri!
Ce insemndtate are care este misur& de weme
ce aveirr a ne intAlni cu nemisuratul! Ce
insem-
nitate are un gAnd meschin sau altul, de vreme
ce mintea se Pregeteqte si pdrdseascd mullimea
gAndurilor, sl treace la vederea 9i ticerea mai
ir"r,r, d" gAnduri, cirora le di naqtere nemir-
gioirea tui-Oumnezeu in fiinlele mirginite de
di omului un
ie lAngn El! Studierea duhului ii veqniciei'
.uru.t"-. statomic, corespunzitor Ori-
zontul lui se l5rgeqte, privirile lui bat dincolo de
hotarele materiei gi ale timpului, de unde aduc
tirie nepimAnteasci. Primiti sfatul meu sincer:
indeletnicif-vi cu citirea in adAncime a tuturor
lucririlor SfAntului Ioan Gurd de Aur' AtAta timp
cAt soarta nu v-a scos iardqi in arena slujirii pa-
triei, indeletnicili-vi in voie cu educarea duhu-
lui dumneavoastri in sensul limpezirii concepfi-
ilor lui. Vi-l propun pe acel scriitor bisericesc ca-
re, prin neobiqnuita curdfe, limpezime, Putere a
invifiturii cregtine il inalld pe cititor mai presus
de tot ce e pimAntesc; acest I'ultur duho'"nicesc
zboard mai sus de nori, 9i de acolo ii arati uce-
nicului sdu pnmAntul. Cred cd pentru un om de
stat este un foarte mare cAgtig a privi pdmAntul
de la o asemenea inilgime; nu mai zic ce cAgtig
este acesta pentru cregtin, pentru omul ce are a
mogteni vegnicia. Limpezimea in concepfile re-
ligioase gi morale este neobignuit de prefioasS;
lipsa de limpezime este un mare neaiuns, care se
risfrAnge asuPra tuturor acliunilor omului prin-
tr-o de temeinicie. Soarta v-a cercetat cu lo'
lipsi
viturile sale; ea a zis'. ,,Pe cine iubesc, il bat 9i il
pedepsesc." Cdlifi-vi sub loviturile acestea, Pre-
ficAndu-vd in olel tare; deveni{i o comoari ne-
preluitd pentru cei care vi inconjoari 9i care vi
vor inconjura de acum inainte. Cine gtie meni-
rea omului? Ea este scrisd in cirSle pecetluite ale
Proniei. Cincina$i piriseau sabia pentru plug
apoi lisau plugul pentru sabie... VX sPune asta
un om care gi-a petrecut in necazuri toatd viata,
care e plin de rXni, 9i se bucurd de ele, 9i mulfu-
megte pentru ele lui Dumnezeu. Stindardul cru-
cii se desfdgoard deasupra scrisorii mele: cuvAn-
tul meu iese intotdeauna de sub acest stindard!
CuvAntul meu este qi vestire de pace, qi procla-
mafie de rdzboi; el cheamd la viteiie, la biruinfi,
la cucerirea lumii oastea Israelului de taini: gAn-
durile gi simfimintele cregtinului.
Gisesc de prisos si vd rog si mi pistrafi in
amintire: ali dovedit ci am adipost qi in amin-
tirea, qi in inima dumneavoastrd. Chem binecu-
vAntarea lui Dumnezeu asupra dumneavoastrd
gi asupra intregii dumneavoastri case.
 11.
Curn sd Jeos"Lim cu inirna s{antul alevar
Je rninciuni. St"t." J" arnd6fire a inirnii.
Critic" Urmdrii lui Hristos

fAntul adevdr e vestit in inimi de tihni,

de linigte, de limpezime, de pace, de aple-
carea spre pocdinfd, spre adAncirea in sine, spre
nenddijduirea in sine, spre mAngAietoarea ni-
dejde in Dumnezeu. Minciun4 chiar dac5-gi pu-
ne masca binelui, se cunoagte dupi tulburare4
intunecarea, nehotirArea, nestatomicia, imprig-
tierea, visarea cdrora le dd naqtere, sau nu face
decat s; amdgeasci inima, aducAndu-i lingugi-
tor o mulfumire, o imbitare de sine, o plicere
tulbure, lipsitd de limpezime - 9i aceasti pldce-
re a inimii amigite seamini cu linigtea preficu-
ti, care acoperi oglinda unor bulboane ad6nci
gi intunecate, unde siligluiesc mongtri. Printre
alte ,,zehre" amigitoare gi stricitoare care insu-
fle inimii aceasti cumpliti linigte, aceasti plice-
re nenorociti qi pierzltoare, se numir6 gi citirea
cunoscutei cirticele Urmarea lui Hristos a lui To-
ma de Kempis, monah apusean, aflat in ingela-
re drdceasci. Desfitarea amigitoare se hrdneg-
te din pdrerea de sine, care se nagte din lucra-
rea sublire a slavei degarte, ce orbegte mintea gi
inima; ei ii place si se pronunfe, ea igi ingidu-
ie sd se abatd de la supunerea cu de-amAnunful
fafi de Sf6nta Biserici, crezAndu-se mai degtept
ca ea; la fel ca toate ingelirile gi cursele diavolu-
lui, la fel ca insugi diavolul gi ca odrasla acestu-
i4 pdcatul, nu suferd buna mireasmi, ucigitoare
pentru ele, pe care o rispAndesc pocdinla 9i roa-
da acesteia - smerenia. MAntuitorul lumii a zis:
Fericili cei sdraci cu duhul, fericili cei ce fldmkruesc
acum, fericifi cei ce plfrng acum, gi: oai ttoud, celot ce
sunte[i sdtui acum! (Lc. 6,20-21',25r.
Mintea omeneasci nu-i in stare sd deosebeas-
cd binele de riu; rdul, travestindu-se, Poate cu
ugurin!5, aproape intotdeauna, s-o amdgeasci.
$i lucnrl acesta este foarte firesc: mintea ome-
neascd e tAniri, iar gAndurile rele care il luptd
au peste gapte mii de ani de experienfi in lupti,
in viclenie, in vAnarea sufletelor omenegti. A de-
osebi binele de riu este treaba inirnii. $i aici es-
te nevoie insd de vremg este nevoie de implini-
rea indelungati a poruncilor evanghelice pentru
ca inima si dobAndeasci gustul subfire de care
este nevoie pentru a deosebi vinul adevdrat de
vinul misluit. CAt privegte faptul cd este trea-
ba inimii si deosebeasci binele de riu gi ci ea
nu dobAndegte indati putinfa de a-gi indeplini
aceasti treab[ di mirturie apostolul: hrana ta-
re este pentru cei desdahrgili, care au prin obignuinld
 sim[urile inodlate sd deosebeascd binele gi rdul (Evr.
5, 14). De aceea, pAni cAnd inima nu va dob6ndi
deprinderea deosebirii binelui de riu, foarte de
folos este sfatul unui aproape crescutin sAnul Bi-
sericii Risiritului, singurei sfinte, singurei ade-
vArate, care cauti gi care a aflat in supunerea fafd
de ea libertatea cea fericiti. ,,Din ascultare, a zis
SfAntul Ioan Scdrarul, se nagte smerenia adevi-
ratd, iar din smerenie - adevirata dreapti soco.
tinli sau infelegere duhovniceascd." Agadar, in
afara neascultdrii neabdtute fali de Bisericd nu
este nici smerenie adevirati, nici irlelegere du-
hovniceasci adevirati: acolo este tirAmul intins,
impiriqia intunecati a minciunii gi a amigirii de
sine cireia aceasta ii di naqtere. Binele se deose-
begte de riu printr-o mullime de semne, pe care
omul le recunoagte pe misura sporirii sale du-
hovnicegti. La inceputul scrisorii am numit sem-
nele care sunt mai aproape de starea dumnea-
voastri sufleteascd, gi aceste semne vi sunt de
ajuns! invifafi-vd, pugn cAte pufin, sd deosebifi,
folosindu-vd de ele, binele de riul travestit.
Hristos sd fie cu dumneavoastri!
 12.
Despre nevizuta lupti JuLovniceasci.
Despre sporirea Juhovniceasca gi Jespre ispiti

ii viteaz, lupti-te cu birbife cu dArze-

nie, cu indiritnicie. Nu-i lisa vrdjmagu-
lui, din lenevie, biruinfa. Dupd infrAngere nu te
descuraja; apuce-te iar de sabie, 9i la luptn! Rdni-
le primite in lupti vindecd-le prin pociinfi. Iati
regula nevizutei lupte duhovnicegti!
CAnd Domnul vrea sd-i diruiasci cuiva sporire
duhovniceasci, ingiduie si vind asupra lui lupti.
Ispita sufleteascd il inmoaie pe om, il imblAnzeE-
te cum e imblAnzit calul gonit in manej la coardS.
Celui ce biruie i se ingiduie se infte la cina haru-
lui: 9i intr5, 9i gust5, 9i se indulcegte la cina Dom-
nului siu cum se indulcegte la ospdpl impdritesc
ostagul care gi-a dovedit credinfa prin statomicie,
prin birb5f,e, prin rdni, prin biruinfi.
Hristos sd fie cu tine! El si te intireascd!
 13.
Curn fueluie si fie cei ." Jo"... si intre in
irnpirilia cerurilor

f1 e sA vi spun?.. Celor ce vor in impiri-

\.- Fu cerurilor MAntuitorul lumii le-a po-
runcit si fie precum copiii: simpli, fdrd de rdu-
tate,ldrd duh de iscodire, credinciogi, iubitori si
primeasci invifiturd, ciindu-se grabnic pentru
gregeli. Urma$ acestui sfat al Domnului: la vre-
mea potrivitd veli sim$ o fericitd innoire, intirire
a sufletului dumneavoastri. Aceasta se va sivAr-
qi treptat pe nebigate de seami... Omul se vede
sdrimbat deodati, gi-L preaslSvegte pe Atotbu-
nul gi Atotputemicul Dumnezeu.
Si nu vi plAngeS de scurtimea scrisorii mele,
si nu o mdsurali dupi num5rul rAndurilor. Cer-
cetafi-vi inima: daci ea este mAngAiati indestu-
lati, misura este deplind.

39
 L4.
Cel osandit Je con;tiinfa sa nu-;i poate osanJi
.pro"p"l". Legea lrri Hristos cere risti6fnire.
Despr. srnerenie gi J"spre increJinlarea in
voia lrri Durnnezerr

e ce spunefi ca nu suntefi vrednic de

bunivoinfa gi nici mecar de ingiduin-
!a mea? Eu nu sunt altceva decat un Pecitos ne-
trebnic, ce are foarte mare nevoie de milostivirea
lui Dumnezeu, firi de care sunt negregit sortit
iadului. Dumnezeul meu imi spltne: cu mdsuta
cu care mdsurnti oi se oa mdsura Ei cu judecata cu ca-
re judecati aeli fi judeca[i (Ml.7,2). AvAnd nevoie
de milostivirea Dumnezeului meu, avand nevo-
ie de ea in deplind misurd, am pentru aproapele
meu numai milostivire. Luind aminte la propria
congtiinli atunci cAnd ea cAntdregte 9i preluiegte
vrednicia mea, doresc ca ea si md puni mai pre-
jos decAt tof cdlcitorii de lege. OsAndit fiind de
congtiinfa mea, nu pot si-mi judec aproapele gi
cu atAt mai pufin si osAndesc pe cineva. Bine es-
te sd fii la picioarele aproapelui prin felul tiu de
a gAndi: atunci devine accesibili Evanghelia lui
Hristos!

40
 Iati cum sunt simtimintele mele fafi de dum-
neavoastrd! Scrisoarea dumneavoastri m-a mig-
cat fi aceasta este pricina pentru care vin la
dumneavoastrd, in flnufuri striine, prin acest
rispuns, gi poate ci am ajuns deja. SunteF nec5-
jit fiindcd sunte$ in lupt5, sunteti in luptd fiind-
ci legea lui Hristos e duhor,niceascS" cere rdstig-
nire. Vefi afla mAngAiere in aceea ci omenirea
nu s-a putut apropia niciodati de ristignire fi-
ri lupti. Dovada este insugi Dumnezeu-Omul.
El S-a rugat in gridina Ghetsimani ca si treacd
de la El paharul, 9i sudoarea Lui cddea pe pi-
mAnt ca piciturile de sAnge (v. Mt. 26, 39; Lc. 22,
M). Dacd vedefi cd neputinla vd biruie, sd gtig
ci Domnul este puternic si dea tdrie poporu-
lui Sdu, dupi cum spune Sf6ntul David (v. ps.
28, 1,1). Ai lui. Dumnezeu sunt gi primesc de la
El tirie cei ce ii rd-an credinciogi cu voia atunci
cAnd neputinta lor ii face si incalce aceasti cre-
dinciogie cu fapta. Aduceti-vd aminte ci Hristos
a venit si ii cheme Ia pociinli nu pe drepfi, ci
pe picitogi. Recunoagtefi ci facef, parte din rAn-
durile acestora, cideli cu smerenie la picioarele
lui Hristos, incredinfAndu-vd voii Lui, incredin-
fAndu-vi voii Lui prezentul gi viitorul, iar El va
revirsa pace gi liniqte in sufletul dumneavoas-
tr5, lucru prin care va ardta ci este aproape, ci
Pronia Lui vegheazi asupra dumneavoastri. Un
oarecare SfAnt Pdrinte a zis: ,,Fericit omul care
a cunoscut neputinfa sa, pentru ci dreptul care

41.
nu a cunoscut nePutinta sa este Pe o cale foar-
te primejdioasi!" Altul spune: ,,Daci Hristos a
venit nu pentru drepli, mi lepdd de dreptatea
mea ca de un picat care mi desparte de Hristos
gi gisesc drePtatea mea - dreptate cereasci' ce
i^ide -qto*l de a mi apropia de Hristos 9i de
a fi cu El - tr recunoaqterea p6citoEeniei mele"'
Vi scriu toate acestea sPre mAngAiere, ca vizind
ci vi aflali dator inaintea lui Hristos sd ajunge$
nu la deznidijduire gi la mfinire, ci la smerenie'
sd fi$ senini ca urmare a nidejdii in Hristos,
care
nu rugineazd, cici El e Atotputernic'
 15,
D".p". o"J"r"a Julovniceasca.
Suflete, izLive;te-te J. f;l"il. fi"."i
care este aceasti lurne!

u pl5cere in inimi imi amintesc cum in

luna noiembrie a anului care a trecut ati
vizitat Pustia Sf6ntului Serghie. Acolq in bise-
rici, in rugiciunile Si canterile sfintei slujbg a$
intAmpinat ziua dumneavoashi de nume, I-a$
mullumit lui Dumnezeu pentru trecut L-afl ru-
gat pentru viitor, i-a!i mullumit ingerului dum-
neavoastri pizitor pentru ocrotirea de pAnd
acum, l-af rugat se vd pdzeasci in wemea vi-
itoare a vie$i dumneavoastrd pimAnteSti, pann
la sfArgitul acestei viefi, pAnd la intrarea in veg-
nica fericirg inaintea fe,tei lui Dumnezeu. Dupi
dumnezeiasca Liturghie, ali poftit la chilia mea;
acolo ne-am mdngAiat cu iubirea noastri frifeas-
ci in Domnul, cu impreuni-vorbirea in Domnul.
MAngAiere e si vezi pe pimAnt un om care se te-
me de Dumnezeu, care Ii aduce jerffd viala gi pu-
terile pe care le-a primit de la El. Din nefericire,
cei mai rnulli procedeazi altfel: aduc jertfd sata-
nei darurile lui Dumnezeu.
 Mullumesc Milostivului nostru Domn, Care
m-a adus si mi odihnesc in insingurare de agi-
talia capitalei! Deja nu imi mai sunt necunoscu-
te simllmintele care il cerceteazi pe om in in-
singurare. Tocmai de aceea pustia ir:rsinguratd
m-i momit atat de u€or din zgomotoasa Pustie
a SfAntului Serghie. insingurarea intdreqte
sufle-
tul, ii insufld o anumiti birbdlie un anumit dis-
'

pre! falX de lume, Pe care nu le po$ simli atunci

.at a it atingere cu lumea' CAnd sufletul cal-
"l
cd stricdciunea prin lepidarea de stricXciune'
ve-
de in lumina adevdratd tot ce e stricicios, 9i
in
cump6na inimii, care nu se poate rnulfumi cu ni;
mic altceva, se pogoard vederea duhorrniceasci'
Aceasta il face pe vieluitorul chiliei linigtite lo-
cuitor, se poate spune, al Raiulur, il aduce in al-
td lume, in fata cdreia lumea de aici este foarte
strAmtl nimicnicd. in tihna liniqtirii sufletul plu-
tegte ca intr-o intindere necuprinsi, privegte ce:
le trecute, cele de fa!i, pimAntuf cerul, timpul'
vegnicia. Aga privegte pe vreme limpede vultu-
*i it t it elg** de neatins, in adAncul striveziu
de azur.
Cu cAt este mai ir:rtins spa$ul pe care il ocu-
pi peisajuf cu atat este mai mireafd priveligtea'
bune sunt frumuse$le pe care omul le poate ex-
prima, descrie prin cuvAnt, insi neasemuit mai
inalte sunt cele mai Presus de cuvAnt, care aduc
inima in starea de rdpire 9i fac mintea sd nu mai
poate lucra. Se spune ci in Elve{ia, de pe o anu-
miti inil$me neobignuiti, stAncoasS, se infdfi-
geazi privirilor un peisaj foarte pitoresc, cu totul
incAntitor; unii c5ldto4 suindu-se la acea inil-
lime infricogitoare, au fost atAt de uluiti de mi-
refia priveligtii, incAt de uimire nu s-au mai $-
nut pe picioare, au cizut de sug s-au zdrobit. La
fel lucreazi gi vederea duhorrniceascd! Cel ciru-
ia i se descoperd pe neaqteptate se arunci, de ui-
mire, in aceasti prdpastie gi moare pentru lume!
Cdldtorii sus-pomenifi nu au inviat: la poalele
stAncilor elvefiene, cruci negre din lemn strlju-
iesc rdmigilele pimAntegti ale acelor fii ai Brita-
niei; eu ag spune cd cel pe care vederea duhovni-
ceasci l-a omorAt fali de lume nu mai invie fafi
de lume. Vai! N-ag avea dreptate sd spun aceas-
ta, gi ca atare nu pot s-o spun! Vai! Omul invie gi
pentru moarte! Solomon a inviat pentru moar-
te! Iuda a inviat pentru moarte! Pentru moarte
au inviat mulS!.. Vai! CAt suntem de slabi, cAt de
schimbitori!.. Privesc neputinla noastrd, o pri-
vesc cu lacrimi!.. Ochii mei cauti mAngAiere, gi
dinh-o dati se intorc spre pustie, spre insingu-
rare!.. Acolo, acolo e cel mai sigur! intr-acolg su-
flete al meu, gribegte! Fugi!.. Daci picioarele nu
sunt indeajuns pentru a alerga repede, ia aripi!
Gonegte!.. Zboardl.. Izbdvegte-te de fdlcile fiarei
numite ,,lume"! Fii asemenea fericitei femei ca-
re a fugig care a zburat in pustie, femeii pe care
a vdzut-o vdzitorul tainelor duhorrniceqti - Ioan.
Picioarele sunt infelegerea sindtoasd in Dom-
nul; aripile sunt credinfa: bate din ele, din aces-
te aripi putemice, trece peste codri, ape cAmpii
9i munli cel ciruia i le-a dat Hristos. De la El si
cerem credin!5; pildi ne-au dat apostolii, care zi-
ceau qi se rugau: Doamne, adaugd-ne noud credin'
ld! (Lc.17,5).
Domnul si ne d5ruiasci a stribate in zbor ma-
rea viefii pe aripile credinlei gi a intra in limanul
cel fericit, care este cerul.
 r6.
Despre insin5furar" si Jespr" ve;nicie,
Ottr.tl nrr e rnenit pirnintului, ci ."rJ.ri.
Cum treLuie sa fie locuitorii acestuia

ie nu-mi trebuie nimic. Ceea ce-mi tre-

buie - ceea ce-i trebuie sirmanului meu
suflet - am cerut deja: am cerut si fiu scos Ia pen-
sie ca si triiesc in retragere, in insingurare.
$i o si vd dau un mic rispuns despre insin-
gurare. Aceasta este o moarte lini gi pagnicd ina-
inte de acea moarte care este destinul de neoco-
lit al tuturor oamenilor gi care pentru pdcitogi,
pentru robii lurnii, este cumplitd. in insingurare
se gterg treptat din mintea omeneasci impresii-
le intipirite in ea de lucrurile lumii, 9i mintea igi
pierde treptat impdrtigirea cu lumea. Ea o pri-
vegte ca din tirAmul de dincolo de mormAn! ca
de pe lumea cealalti. Ca sd irlelegefi mai bine,
gAndi$-vn h China, apoi uitafi-vi la dumnea-
voastrd" uita$-vd cum privesc mintea gi inima
dumneavoastri aceastd !ari. Vef vedea in sufle-
tul dumneavoastrd numai concepfi tulbu4 din
auzite, concepfii striine de viald - ele capitd via-
fi atunci cAnd vezi lucrurile, cAnd ai de.a face cu
ele cand ai fali de toate o infelegere indeaproa-
pe. Veli vedea cd inima dumneavoastrd este fa-
ii de aceasti lari tot atAt de moarti ca fafd de o
lard ce nu existi sau existd doar
in poveqti' Aqa
pare gi lumea pentru sihastru, Pentru locuitorul
pustiei depirtate gi adAnci. Tofi cei ce triiesc in
iume ii par a fi nu locuitori statornici, ci doar niq-
te cllitori. Chiar aga gi este! Triim - cildtorim'
Unii merg, modest, pe jo9 al$i galopeazi pe cai,
allii gonesc in c are repezi; sfArqitul e acelaqi pen-
tru toti... Cel ce vieEuiegte in insingurare se ui-
ti insi puSn, chiar gi cu asemenea ochi, la lu-
me, la fel de pu$n cum se gAndeqte la China 9i
se preocupi de ea locuitorul Sankt-Petersburgu-
lui. O preocupare mai mare, PreocuPare de ci-
pdtAi, singuri Preocupare, este Pentru el lumea
unde s-a mutat: aceasti lume e vegnicia' Por$le
acesteia s-au deschis larg inaintea privirilor ulu-
ite ale sufletului, 9i privirile sufletului au aSntit
cu ldcomie aceste irtinderi nemdrginite, se cu-
fundi in ele, sorb priveligtea nou descoperitd,
pAnd atunci necunoscutd, cu totul neqtiuti pAnd
atunci, sunt pironite, nu se pot desprinde"' Veg-
nicia!.. intr-acolo s-au scurs toate vremurile di-
naintea noastre; in acest hdu s-au ascuns toate
milioanele de oameni care au trii! unul dupi al-
tul, pe fala pimAntului; in fafa ei, sub privirile
ei s-a niscut lumea, s-a inmulfit omenirea, s-au
format seminfiile, popoarele, impiriliile; sub
privirile ei, multe impirdlii c6ndva infloritoare
 s-au preficut deja in pustie, multe orage mari au
ajuns una cu pdmAntuf au intrat in p5mAnt, au
fost acoperite de eL sub privirile ei, ale pustiei
nelocuite, codri nepitrungi, mlagtini nestribitu-
te au ajuns silaguri infloritoare ale unei societiti
omenegfi numeroase, cultivate, agitate... La toa-
te acestea a privit gi privegte cu nepisare, cu re-
ce severitate, vegnicia. Nimic n-o safuri gi nimic
n-o va sdtura. Totul hebuie si piari in e4 totul
ii este jertfi ea privegte toate cum privegte soa-
rele fierbinte al primiverii Ia zdpad,a pHpAndd,
firavi... Iar la vegnicie privegte, o soarbe din pri-
viri, linigtindu-se in ticerea insingurdrii sale, si-
hastrul. lnvdfat de aceastd priveligte, el socoatg
numegte tot ce este wemelnic, aqa cum il irva-
!d SfAnta ScripturS, ,,degertdciune"; el se incre-
dinteazi ci omul nu este menit pimAntului, ci
cerului - gi cerul ne-a descoperit, in Evanghelie,
cum trebuie si fie viefuitorii sii. Aceasti lege a
Dumnezeului Preainalt se strdduie ceas de ceas
si o implineasci adeviratul Lui slujitor, cerce-
tAnd dupi indreptarul ei daci nu cumva mintea
qi inima lui s-au abitut de la calea dreapti, daci
nu implinesc cumva vreo altd voie - voie intune-
catd, voie riutdcioasi, voie stricatd... CAnd omul
trdiegte astfel, cerul se pogoari pe pim6nt, iar
odatd cu el se pogoari in aceasti vale a intuneri-
cului, a plAngerii gi necazurilor, m6ngAiere4 fe-
ricirea cereasc5.
 17.
Despre pociinfa alevitati ;i
Jespre cea inckpuitd.
Din ce este alcituiti pociinfa mireanului

m primit scrisoarea dumneavoastri, 9i

. pecetoasa mea inim5 a Primit vestire si
rispundi la ea firi intArziere.
...Ce ,,pieptinatd" e scrisoarea dumneavoas-
tri de acum, parce e cipigAna mojicului dupi
baie, ce cuminfce!
De scrisoarea dumneavoastri dinainte m-am
speriat. Ce sofisticatd! Ce preten$oasd, ce pom-
poasd! Parci tot corpul de gardl ar fi iegit la para-
dd pe CAmpul lui Marte! Nici nu am indriznit si
rispund. Cum citesc, md apuci groaz4 9i nu pot
sd rdspund. Stepan m-a tot impins, cum impinge
,tdranul mArloaga si tragi de plug cAnd ard: ,,De
ce nu-i rispundeli lui N.?" Pdi dacd nu-mi vine
si rispund, nu-mi vine! $i mArloagele dupi cAt
se vede, au inddritrricia lor.
Despre ceea ce urmeazi n-aq fi vrut si vi
scriu, dar de vreme ce am inceput o se scriu, ce
si fac... Pocdinfa de care - descria$ in scrisoa-
rea trecutd - v-a$ invrednicit si vd atinge$ nu a
 fost decAt o inchipuire a amdgirii de sine. V-a!i
gAndit 9i v-a!i tot gdndif ali tot auzit de una gi
de alt4 9i degteaptd suntefi, 9i smeriti nu sun-
tef: ei, 9i vi s-a nizirit ceva in cipgor, s-a clddit
in el un castel vrijit. Iar pricina intregului ne-
caz eu sunt v-am citit ceva ce nu vd std in pu-
teri, gi prin asta v-am z|pdcit. Dupd roada lor ?i
aeti cunoagte (Mt.7, 1,6), a zis Domnul. Care a
fost roada stlrii acesteia, pe care sufletul gi-a al-
cdtuit-o singur, cu care s-a lingugit singur? Sin-
gura roadi au fost ifosele degarte, ifose degarte
in deplinul inleles al cuvAntului, care v-au scos
din starea dumneavoastr5 obignuiti! I-a{i scris
marelui staret gi acela, ca om trditor in cer, nu a
priceput ci dumneavoastri ii scriefi despre bo-
lovary drept care v-a rispuns despre Ivary v-a
dat api la moard si rdmAneti in pociinta dum-
neavoastrd inchipuiti, presupunAnd ci in dum-
neavoastri lucreazi vederea pocdinlei la fel ca
in el - acea vedere care este un har minunat al
lui Dumnezeu, diruit cilugdrilor care au sporit
deja in linigtire. Cregtinii care triiesc in lume nu
trebuie sd se atingi de lucrdrile cilugiregti inal-
te, mai ales de cele isihaste. $i Domnul a porun-
cit si nu tumim vin nou in burdufuri vechi (v.
Mt. 9, ln. Vinul nou sparge burdufurile vechi;
gi el se varsd, gi burdufurile le stricd: lucririle
cilugiregti, atunci cAnd se apucd de ele mirenii,
gi ele se stricd, gi celor ce le lucreazi le aduc vd-
tlmare sufleteasci.
 Din zgomotosul gi luminatul Sankt-Peters-
burg a ajuns in locurile noastre indepirtate gi
tinigtite zvonul cum cd o oarecare damd foarte
degteapti gi foarte ilustri i-a scris unui oarecare
monah o scrisoare foarte elocvent5, scrisoare in
care arita cum a vizut ea in sine un numdr ne-
cuprins de picate, iar monahul cu pricina - ca-
re, dupd cAt se vede, nu era academician - i-a
rispuns: ,,Miicu!i! SX privegti atAt de subfire la
picatele tale nu e de nasul tdu..." Acesta este,
repet un zvon; d.acd s-a intdmplat cu adevdrat
sau nu, nici a discuta nu indrdznesc, 9i de gti-
ut nu gtiu dacd in Petersburg capitala culturii gi
educafiei, sunt ingiduite atare grosoldnii. Daci
ag fi insd intrebat ce pirere am despre sfatul dat
de monah damei din capitalS, aq rdspunde cu
toatd sinceritatea provincialului: ,,Sfatul e gro-
biary dar bury gi dama cu pricina ar trebui si
gi-l cresteze pe perete 9i si se lini str6ns de el."
Pocdinfa care se potrivegte cregtinului evlavios
care triiegte in lume este a te socoti in fiecare
seari cu conqtiin(a ta. $i este preadestul! Daci
cregtinul se va stridui si triiasci dupd porun-
cile lui Dumnezeu gi si se verifice zilnic pe si-
ne insugr, pulin cAte pulin va dobAndi umilinfa
duhului, care este inci departe de pocdinla-ve-
dere. Dumneavoastrd v-a venit (scuzaf-md pen-
tru expresiile firdnegti, dar sunt bune, nimeresc
drept la !inti!) doar o prosteali, o prosteali tru-
fagd! Aceasta imi este cunoscuti, fiindci eu in-
sumi mi gisesc in ea firi incetare, gi de aceea
vd previn.
gi
Cdnd este vorba de dat sfaturi nu ar trebui si
vi avAntaS, ci mai bine sd refuzafi cu smerenie.
Daci sunteli siliti s-o faceti, spune$ ceva, acolq
ugor, lisAnd lucrul in seama Domnului. Foarte
sfAnti sunteti: imediat cu omul la ristignire! $i
nici micar nu vi pricepefi siJ ristignili, ci doar
il chinuifi in zadar. Vrefi si izbAndili totul prin
rafiune gi prin puterile proprii, cAnd ar trebui s-o
faceli prin credinli gi prin Dumnezeu.
 18.
Despr. viafa pirninteascd a cregtinului.
Despre irrJrrrm"t.t Jrrhowniceasci.
Despre citirea Sfinfilor P;ringi.
Despre irnprigtiere

iniqtifi-vi! Viafa pimAnteasci a cregtinu-

lui este amestecati cu mangaieri gi cu is-
pite. ASa a randuit Purtarea de griji dumneze-
iasci! MAngAierile ne sprijini in calea lui Dum-
nezeu, iar ispitele ne inlelepfesc.
Tovirdgia oamenilor binecredinciogi 9i discu-
Sile cu acegtia aduc un folos vital. Pentru a da
sfat, pentru a indruma nu este insd de ajuns si fii
binecredincios; trebuie si ai experienfd duhov-
niceasci, 9i in primul r6nd ungere duhovniceas-
ci. AEa invald despre aceasta Scriptura 9i Pirin-
fi. Sfetuitorul binecredincios, insi lipsit de ex-
perienli, mai degrabd poate si tulbure decAt sd
aduci folos. Nu numai printre mireni, ci gi prin-
tre monahi este foarte greu de gisit un sfituitor
in stare, ca sd zic aga, sd misoare $i cant5reas-
cd sufletul care se sfituiegte cu el qi sd-i dea sfat
potrivit misurii acestui suflet, potrivit ,,al"u!i-
ei" lui. Acum, sfituitorii gi indrumdtorii dau sfat
 mai mult dupl propria lor mdsuri gi din cdrf.
Ei bine tocmai sfatul de primul fel este deosebit
de folositor gi de lucrdtor; el este foarte apropi-
at sufletului, 9i sufletul simte asta. SfAntul Isaac
a zis: ,,Nimic nu este mai de folos pentru fiecare
decAt sfatul lui" - pe cAnd sfatul striiry chiar da-
ci pare a fi alcituit din cuvinte bune gi chibzui-
te, aduce sufletului numai chin 9i neorAnduialS.
Sufletul simte ci sfatul este nepotrivif simte ci
e striin de el. Sunt unii care grdind rdnesc ca cu sa-
bra, spune Scriphna, iar limbile inlelep[ilor vindecd
(Pilde 12, 18).
Folosi$-vi mai mult de citirea Sfintilor Pirin$;
fie ca acegtia sd vi cilduzeascd, si vI aminteas-
ci de virtutg si vi indrume in calea lui Dumne-
zeu! Felul acesta de vieluire este al vremurilor
noastre: el ne-a fost poruncit, predanisit de citre
Sfinfii Pirin$ ai ultimelor veacuri. PlAngAndu-se
de marea puflndtate a indrumitorilor gi sfituito-
rilor de Dumnezeu luminafi, acegtia ii poruncesc
rArrnitorului bunei credinte sd se cdl5uzeasci in
viata sa dupd scrierile Pirintegti. Sfatul sJin{ilor
este priceperea (Pilde 9, 10).
Strdduiti-vi si nu vi fure imprdgtierea, iar da-
ci se va intAmpla sd fiS furat de ea din neputin-
fa pe care o au in fire toF oamenii, nu vd descu-
rajati. A nu fi biruit deloc este un lucru nefiresc
pentru omul triitor pe pimAnt, nici micar pen-
tru cel care triiegte in cea mai adAnci pustie gi
insingurare. Nestatomicia gi alunecirile lucrea-
zd neapdrat in fiecare om, chiar gi in sihastrul ca-
re se nevoiegte cu cea mai mare asprime - cu atAt
mai mult e cu neputin{i si nu fie furat cel ce tri-
iegte in lume, in mijlocul tuturor smintelilor. Si
nu dorif de la dumneavoastri ceea ce este cu ne-
putin!5, sd nu pretinde$ sufletului dumneavoas-
tri ceea ce el nu-i in stare si dea. Vindecati-vd
alunecirile prin pocdinfd, iar ceea ce lipsegte din
lucrarea dumneavoastri acoperif cu umilinta
duhului.
Dumnezeu si vi binecuv6nteze !
 19.
Despre pre5fitirea pentru vesnicie,
Despr. Sfatrta Scripturd pi tdlcuirea ei.
D.spr" o.J.r.a Je sine

remea degrab zburitoare s-a apropi-

at deja de hotarul amiui 1847, in scur-
ti vreme va trece acest hotar, gi anul pe care il
incheiem de trdit aculn va intra in rAndul anilor
trecuti, care nu se vor mai intoarce. Dintre nenu-
miratele lui intAmpldri, unele vor fi inscrise pe
tablele istoriei spre pomenire indelungati ome-
nirii, unele se pistreazi in amintire pentru o su-
td de ani, cincizeci de ani, unele se pistreazl gi
mai pu$ni vreme; cea mai mare parte se cufun-
dd in adAncul uitdrii: in acesta se vor ineca, se
vor ingropa vor pieri.
[r goand a trecut arl:J'47; la fel de repede va
trece gi '48; in goani vor trece mulfi ani, inghi-
flndu-se cu licomie unul pe altul, inlocuindu-se
unul pe altul. $i noi trecem in zbor pe aripile tim-
pului, fdri si bdgim de seami, intinderea vietii,
ajungem in zbor, flrd si bigim de seamd, la in-
segi portile veqniciei!.. imbitrAnesc qi mi se pa-
re cd vremea a devenit mai gribite! Ea zoreqte,
zoregte!.. Opregte-te! Lasi-ne si ne uitim in noi
ingine gi si cunoaqtem mai aminunlit voia lui
Dumnezeu, sb ne pregdtim pentru vegnicie cum
se cuvine! insi neindurata nu ia aminte, nu-i
fur-

wednicegte nici micar de o privire pe cei ce o ,

roagd! Ea zboardt.. Oamenilor! Dumnezeu v-a
poinclt: priv egheali! Dull;rnezett v-a spus despre
ttmp; zilele rele suntl
inainte de a intra in arena anului '48, vb ttez
cAt se poate de sincer, din toati inima, toate bu-
netesle cu putin!5, mai ales buniti$le cele du-
hovniceqti qi adevirate Pe care le aduce credin-
ne-a povdtuit
!a lui Hristos, pe care Dumnezeu
si le cdutim. Agonisi$-le, agonisifi-le Prin toate
mijloacele bunei credinfe! Iar la ternelia tuturor
faptelor trebuie si stea adevdruL dupi cum la
temelia zidirii trebuie sX stea piatra cea trainici
din capul unghiului! SfAntul adevdr cel de Dum-
nezeu dirui! de Dumnezeu descoperit oameni-
lot este Pestrat in SfAnta Scripturi gi in scrierile
SfinSlor Pirinli. Dacd nu este zidite pe temelia
aceasta, clddirea virtu$lor este cu totul lipsiti de
triinicie, buni de nimic.
Sunt foarte bucuros cd vi place atAt de mult la
Moscova, mai ales din pricina lucrurilor sfinte in
care este bogat acest vechi oraq creqtinesc - dar
gi intr-un asemenea loc minunat trebuie si lu-
im aminte la inima noastri in lumina pe care o
rdspAndesc Sfanta Scripturi 9i scrierile Sfinlilor
Pirinli, iar nicidecum in propria noastri lumind'
care e vitimati de cXdere, molipsitd de ingelarg
sau in vreo alti lumind mincinoasi. Scrie$: ,,Nu
puteli gti ce se petrece in sufletul meu. Mi se pa-
re ci omul insugi, daci vrea si cerceteze sufleful
siu gi si pitrundd cu sinceritate in migcirile lui,
poate se se cunoasci pe sine insugi mai bine de-
cAt oricine." in ce privegte primul lucru pe careJ
spunefi, sunt de aceeagi plrere cu dumneavoas-
tri: in pdcdtogenia mea gi in orbirea me4 ce vine
din picdtogenie, nu mi vdd nici pe mine insumi,
gi cu atAt mai mult nu ii vid pe al$i. Ca atare, mi
stridui si pitrund - 9i si pitrund in invifdtu-
ra Sfintei Scripturi, primind-o aga cum o explici
Sfinjii Pnrin$, aga cum o primegte Biserica, nu in
inlelesul pe care i-l dau dracii gi urmdtorii aces-
tora. $i dracii tAlcuiesc Scriptur4 spre pierzarea
qi inEelarea celor ce iau aminte la ei! Poate cd in
lumina, in lumina adeviratS, pe care o rispAn-
desc Evanghelia gi SfAnta Biseric5, md voi vedea
cAt de cAt pe mine insumi, imi voi vedea intune-
ricul imi voi vedea orbirea! Duhul meu rdtdcegte
9i fdrddelegea mea md afundd, sufletul meu e cuprins
de fricd (Is.21., a), spune SfAntul Proroc Isai4 care

se vizuse pe sine insugi. Vederea de sine se arati

prin slricia duhului, nu prin mulfumirea de si-
ne qi nddijduirea in sine.
Cea de-a doua jumitate a vorbelor dumnea-
voastri m-a speriat! in ea este ceva primejdios!
Nu md opresc a vi scrie cuvintele Cuviosului
Dorotei, ce mi-au venit acum in minte: ,,Ur5gte
vreimagul glasul indreptirii, pentru ci pururea
voieqte pieizarea noastrd. Vezi de ce iubegte Pe
."i .L incredere in inlelegerea lor? Pentru ci
",.t sin-
aceqtia ajuti diavolului, ficAndu-qi bAntuieli
guri. Eu altd cidere nu qtiu la cilughr din altce-/
ia firi numai din a crede inimii sale' Unii zic ci
omul cade din cutare sau din cutare pricind - dar
la ci-
eu, preflrm am zis, alti cddere nu gtiu sd fie
neva, firi numai din aceasta' Vizut-ai pe cine-
va cd a cirzttt? Si gtii ci a urrnat siegi' Nu este alt
lucru mai greu decAt acesta, nici mai pietzhtor" '
9i aga mai"departe. Vreli si
citili pAni la capit?
i.lit"g-na itt .i.tea Avei Dorotei, la capitolul "De-
spre aceea ci nu trebuie si se increadd cineva
in
ingelegerea sa" '
'Doirnul pdzeascd de toate cursele ne-
si vi
vizute ale stipAniiorului lumii acesteia' 9i sd vi
mAntuiasci, spre slava numelui Siul
 20'
Mangaiere pentru rnoartea unui tdnir.
Viafa pirnAnteasci este o preglitire pentru
cea vegnici. Soarta noastri in vegnicie se afli
tn niinile noastre

J mpdrtiqesc din inimi durerea ce v-a lovit!

I lnsugi Milostivul Dumnezeu si vi mAn-
gAie! Sd vd mAngAie gAndul ci tAndrul nevino-
va! curat ca un inger, neapucAnd sd se intine-
ze cu nici un fel de necuretii pdm6ntegti, a ple-
cat, a zburatla limanul cel neprimejduit - la cer.
Acolo, nimic Ai nimeni nu va unelti impotriva
bundstirii lui! Vegnicia ce curge lin gi fericif ca-
re nu trece niciodatd" care nu se impufneazi,
s-a prefdcut pentru mogtenitorii ei intr-o singu-
rd zi. Acolo este bucurie neschimbatS, acolo este
praznic ce nu amufegte, acolo este ospif gitit din
veac Ai pe veci de citre impiratul impira$lor -
Dumnezeu. Intr-acolo gi-a luat zborul cu grabi
tAndrul, chemat de Marele RAnduitor al ospSfu-
lui, Ziditorul oamenilor. Cine se poate impotrivi
atotputemicei chemiri a Celui Atotputemic? in-
dati ce fiptura va auzi porunca Ficdtorului siu,
va grdbi intr-o clipi s-o implineasci, ascultAnd

61
ca o sluge. Si privim cu ochii credinlei la t6nirul
drag ce merge pe intinderile vizduhului citre
cer! Sd privim cu ochii credinlei la tAnirul curat'
ce s-a sdligluit in cer 9i de bucurie a uitat tot ce
e

pdmdntesc! SiJ pehecem cu rugdciune fierbinte,

gi cu lacrimi fierbinfi! Sd aducem sPre pomeru-'
rea lui prinos de rugiciune Ei lacrimi! Pimantul
este tdrAmul plAngerii; cerul este tdrAmul veseli-
ei. Veselia cereasci creqte din seminlele semdna-
te pe pimAnt. Seminlele acestea sunt rugiciunea
qi lacrimile.
Primifi lacrimile mele ca pdrtaqe ale lacrimilor
dumneavoastri gi impirtigiS-vi de mAngAierea
duhorrniceasci pe care v-o trimit in aceste rAn-
duri. Cu tolii suntem cdlitori Pe Pemant Pentru
scurti vreme' Cu tofi avem a pleca de aici, 9i nu
se Etie ceasul in care Dumnezeu ne va chema
din
hanul nostru. Sd ne folosim viala pimAnteasci
spre a ne pregiti pentru veqnicie; se ne Prege-
tim vegnicia cea fericiti! Destinul nostru veqnic
se afld in mAinile noastre, fiindci Dumnezeu va
rdspl5ti fiec5ruia dupd faptele lui'
flgi incredintat de dragostea gi devotamentul
pe care le-a$ sddit in inima nevrednicului dum-
neavoastri rugitor citre Dumnezeu'
 2l'
Despre viafa pirr€nteasci.
in ce vittuli treluie sa ne newoirn cu precalere

rimi$ felicitarea mea caldd cu prilejul

apropierii Anului Nou gi totodatd a zilei
dumneavoastri de nume. Domnul si vI binecu-
vAnteze toat6 viat4 sd vesteasci inimii dumnea-
voastri voia Sa cea sfAnti, buni gi desivArgitd.
Sporif, sporigi in faptele milostivirii! Viala de
aici este, firi doar qi poate, ca un cAmp seminat
cu tot felul de grAne qi de legume, sddit cu o mul-
$me de pomi 9i de arbugti de tot felul; oamenii
sunt lucritorii; unul e in stare sd ingrijeasci vifa
de vie alhrl - legumele, altul - si semene grAne,
altul - si are pimAntuf altul - numai si smulgi
mdricinii. Fiecare si se osteneasce in farina vir-
tulilor de care este in stare, la care a fost chemat
de Dumnezeu, Care arati chemarea Sa faptu-
rii inlelegitoare prin acele puteri sufletegti" prin
acele mijloace pe care le-a ddruit acestei fipturi.
Minunati este farina, ogorul milostivirii materi-
ale; lucritorul lui se nevoiegte gi se indulceqte in
acelagi timp. CeI ce miluiegte pe sdrac, ne invafi
Scriptura dAndu-ne m6ngAiere, dd imprumut lui
Dumnezeu, gi dupd darea lui se oa rdspldti lui (Pil-
de 19,17). Si sporili in larina dumneavoastrd: si
seminaf milostenie, si secerati mAngAiere, si vi
curifa(i de neghine grAul, si pregitili jertfi cu-
rati, aga incAt impiratul impira$lor, privind la
ea cu ochiul Sdu cercetdtor Si atotvizdtot s-o re-
cunoascd vrednici pe de-a-ntregul de hambafuI
cetesc. Bate argintul neldmurit, ne invali cel de
Dumnezeu infelepft, gi se on curdli tot curat: ucide
pe cei necreilinciogi inaintea irnpdratului, gi se aa in-
ilrepta tntru dreptate tronul lui (Pilde 25, L5) . Tro-
nul lmpdratului Dumnezeu este sufletul ome-
nesc, iar necredinciogii pe care ni se poruncegte
aici si ii omordm sunt gAndurile gi simfdminte-
le slavei degarte, dorinfei de a plicea oameni-
lor, care se strdduie, ca nigte vrijmagi gi furi, si-i
ripeascd omului plata cereasci prin amdgire4
prin ndlucirea plifii pnmAntegti. Acegti vrijmagi
nevdzu,ti, aceEti uneltitori impotriva mantuirii
noastre, sunt dati in vileag inaintea fetei Impi-
ratului de citre legea descoperiti noui de Dum-
nezeu de cdtre Evanghelie, gi adevirata slugi a
impAratului poate si-i omoare pe necredinciogi,
fiind luminat 9i imbirbitat de fafa cea luminoa-
sd a Cerescului Impdrat...
 22.
Despre cuvenita pregfitire pentru vesnicie.
Despre corecta citire a Sfintilor P;ring.
Despre n.""2uri: {eri ispite este cu neputinfi
si ne apropiem J. D,r-t.z"rr

D rimiti caldele mele felicitiri cu prilejul

I sirbitorilor 9i Anului Nou. Domnul sd
vi diruiasci a petrece anul care vine gi ceilalF
ani ai viefii dumneavoastri plicAnd inaintea lui
Dumnezeu, cugetAnd la vegnicig fipfuind pen-
tru vegnicie. Umbrele pimAntegti trec deja! Este
timpul sd incetim a mai alerga dupi ele aga cum
aleargd bdiefelul dupi fluturele cu aripi aurii,
gonind pe pajigtea smdlluiti cu flori! Este timpul
si ne gAndim, si ne gAndim temeinic la ceea ce
este esenfial, vegnic! $i se indelehricegte cum se
cuvine cu vegnicia cel ce exerseazi statornic in
citirea Noului Testament gi a scrierilor Sfinfilor
Pdrinti, care ne invafi si in,telegem corect Evan-
ghelia lui Hristog cel ce, cunoscAnd in felul aces-
ta voia lui Dumnezeu cea bunb gi desdvArgiti, igi
indreapti potrivit ei felul de a gAndi, miqcdrile
sufletegti, iar pdcdtogenia gi alunecdrile gi le vin-
deci prin pocdin!5. Cregtinul care triieqte in lu-
me nu trebuie sd-i citeasci pe Sfinlii Pirinli care
au scris pentru monahi. Ce folos si citegti despre
virtufile pe care nu le poli implini in practici?
Nu poate fi nici un folos, insi poate fi vdtdmare,
care sti in aceea cI in om se va stami inchipui
rea unei stiri duhovnicegti care nu i se potriveqte
deloc. Aceasti inchipuire uneori va desflta lin-
gugitor cu nilucirea unor virtufi inalte, alteori va
aduce asupra sufletului trAndivire 9i deznddei
de cAnd vedem ci nu putem implini virtulile cu
pricina; intotdeauna gi in chip statomic ne abate
de la faptele cele bune ce ni se potrivesc nemij-
locit gi astfel face viafa noastre degartd, nerodi-
toare. Cregtinul a cirui soarti este si-gi peheaci
gi sd-gi incheie viafa in lume trebuie si-i citeascd
pe Sfin$i Pirinfi care au scris pentru toS cregti-
nii. Asemenea scriitori sunt SfAntul Ioan Guri de
Aur, Dimitrie al Rostovului, Tihon din Zadonsk,
Nichifor al Ashahanului, Gheorghe ZdvorAni.
Ce areni bogatd pentru citit! Ce bogati p5gune
duho','niceascS, pe care se pot hrini pAni la sa! gi
ingrdgare cuvAntitoarele oi ale lui Hristos!
Mi bucur, gi md bucur impreund cu dumnea-
voastri, vdzAnd din ultima dumneavoastrd scri-
soare cd sinitatea fiului dumneavoastrd merge
spre bine. Pe cine iubegte, pe cine primegtg Dom-
nul il bate qi-l pedepseqtg iar dupi aceea il izbe-
vegte din necaz. Firi ispitd nu ne Putem apro-
pia de Dumnezeu. Virtutea nepusd la incercare,
au zis SfinEi Pdrin$, nu este virtute! DacA vede$
 pe cineva ci ii merge faima de virfuos intre orto_
docgi, dar triiegte firi ispite qi sporegte lumegte,
si qtigi ci virtutea lui, ortodoxia lui nu sunt pri-
mite de Dumnezeu. in ei, Dumnezeu vede ne-
curSli4 pe care o urigte! El privegte cu ingidu-
infi necurdfia omeneascd, tdmiduind-o prin tot
felul de mijloace, dar de la cel in care vede necu-
rifia driceasci igi intoarce fafa. Iubindu-vi pe
dumneavoastri gi pe fiul dumneavoastre, apro-
piindu-vi de El, a ingiduit si vi vini necaz. De
aceasta vi veli incredinfa din faptul ci dupi ce
necazul a trecut ,,calea lui Dumnezeu a devenit
mai limpede, mai apropiati,, atAt pentru el, cAt
gi pentru dumneavoastrl. Asta vdd gi din mine
insumi: inainte vi vorbeam mult mai superfici-
al, lucruri mult mai ugoarq pe cAnd acum ceva
mi silegte si vi vorbesc mai adAnc, sd vd pro-
pun hrani duhot'niceascd mai tare, care sd vi
dea mai multe puteri gi mai multd vioiciune. Iar
dumneavoastrl,, vdzAnd cAt de mult vd miluieqte
Dumnezeu, strdduifi-vi sd primifi 9i sd pdstraf
aceasti mild cum se cuvine.
 23'
Crrm tr"bui. votLit J".p*.
"t"Jittl; ;i
curn treLuie Jate s{aturile

d felicit pe dumneavoastri 9i toati fami-

lia dumneavoastri iubitoare de Dumne-
zeu cu prilejul sdrbdtorilor gi Anului Nou, vi do-
resc adevdratele bunitdli, a cdror cdutare Dom-
nul a insuflat-o inimilor voastre. Fericili cei pe care
i-ai ales gi i-ai primit, Doamne!
Slavi lui Dumn ezeu, Care a diruit sfArqit bun
bitrAnei dumneavoastri! Fie ca El si ne diruias-
ci tuturor iegire buni din aceasti via!6 plini de
necazuri, sd ne primeasci in luminatele gi vese-
lele locaguri vegnice, care au fost gitite pentru
robii Lui cei adevira$! Iar pAni atunci trebuie si
ribdim feluritele necazuri cele din felurite pri-
cini gi in primul rAnd din pricina picatului care
triieqte in noi, din Pricina vetimerii prin cide-
re, care trdieqte in noi. Fald de necazurile aces-
tea din urmd, celelalte necazuri sunt de pu$ni
insemnitate.
in scrisoarea dumneavoastrd mX clevetili'
Grozavi sunte$ voi, Petersburghezii! PAnd qi la
,,viefuitorul din pustia fdri nume" vi strdduili
si ajungefi cu clevetirea. Scriefi: ,,Sunt foarte bu-
curoasi ci mi-aS poruncit si nu vorbesc cu ni-
meni despre rehgie" , gi aga mai departe. Nu es-
te adevirat! Iati ce v-am scris, cuvAnt cu cuvAnt:
,,CAnd este vorba de dat sfaturi nu ar trebui si
vi avdntati, ci mai bine sd refuzaS cu smerenie.
Dacd sunteti silite s-o facefl spunef ceva, acolo,
ugor, lisAnd lucrul in seama Domnului", gi aga
mai departe. lntre a vorbi despre religie qi a da
sfaturi este o mare deosebire, infelegefi! Nici mi-
car si dali sfaturi nu v-am interzig ci doar v-am
zis sd facefi asta cu frici de Dumnezeu, cu foar-
te multl griji gi misuri. DacS-l impovirezi prea
puSn pe aproapele, nu e nici o nenorocire; da-
ci-l impovdrezi prea tare, poate cu ugurinfd si
sufere o vitimare care si nu se mai vindece, si
devini bun de nimic pentru toati viafa. Vd spun
asta cu lacrimi din inimi, ca om care a vizut gi a
trecut prin multe experienle amare! Fereascd-md
Dumnezeu si vi sfituiesc, in wemea sdrdcicioa-
sd de acum, si ascundefi de aproapele acea pu-
!in5, dar mai presus de comorile intregii lumi,
cunoaEtere de Dumnezeu pe care af primit-o nu
firi nevoinfd gi suferintS, dintr-o deosebiti mild
dumnezeiascd! Acum sunt multe cunogtinle de
tot felul, singuri cunoagterea adevdrului a plecat
de la oameni. Foarte buni este vorba ruseasci:
,,Daci nu-i destuld sare, mai adaugi in mAnca-
re; dacd ai sirat prea tare, capeli befe la spinare."
Agadar, nu te mAnia, suflefelule, cd in scrisoarea
mea dinainte sPineruga ta a Primit cAteva lovi-
turi de la toiagul-cuvAnt. Asta a fost pentru slri-
tura cea peste misurd! Pe to!i, uite-ag4 vd sirut
vi imbr5ligea vd strAng la inima mea. Hristod' si
fie cu voi! BinecuvAntarea lui Dumnezeu sd fie
asupra voastre!
 24.
D.spr. S{at t" Treime. D.spre cuno;tinfele
in capJ citora nu sta AJevarJ,
N.crzrtil. sunt partea vrernurilor noastre.
T..boi" sa rnJgrrnirn lui Durnnezeu ln Loale

I n cantdrile sale harice, de Dumnezeu insu-

flate, Sfanta Biserici il numegte pe Duhul
SfAnt,,MAngAi etor",,,MdngAietor" il numegte gi
pe Fiul lui Dumnezeu; MAngAietor este gi Tatdl,
Care in chip de nepitruns cu mintea il nagte pe
Fiul 9i in chip de nepitruns cu mintea I1 purcede
pe Duhul SfAnt. MAngiietor este Duhul, MAngA-
ietor este Fiul, MAngAietor este Tatdl. Daci razele
sunt lumini gi foc, gi soarele din care vin ele este
lumini 9i foc.
Treime SfAntS, Dumnezeule, slav5 !ie! Slavd
!ie, Dumnezeule, Care ne-ai d5ruit fiinfare, Ca-
re ne-ai ddruit mAntuire, Care ne-ai diruit no-
ud, celor din intunericul gi din umbra morfii, cu-
noagterea adevirului gi mAngAierea ce vine din
suflarea asupra noastrd a Duhului Tiu SfAnt,
Care impreuni-lucreazi cu SfAntul Tdu Adevir,
Care este CuvAntul Tiu! Cei ce au cunoscut gi au
primit SfAntul Adevir au intrat sub inraurirea,
sub ciliuzirea SfAntului Duh, sunt Partea Dom-
nului. in capul tuturor cunogtinlelor gi impresi-
ilor care nu au drept cap Adevirul se afli sata-
na. $i urmeazi satanei ingerii lui; acegtia sqnt
partea lui; sorpl lor este impreuni cu el. ldrAnd
sd mdnince in toate zilele vielii lor gi pe pAnte-
cele lor sd se tArasci (v. Fac.3, 14): aceasti ho-
tirAre s-a pogorAt asupra lor de la Judecdtorul
tuturor - Dumnezeu. Partea lor este inlelegerea
trupeascd; imbricdmintea lor este invechirea lui
Adam.
SfAntul Adevir, CuvAntul lui Dumnezeu sPu-
ne prin multe necazuri se cuvine noud n intrain Im-
pdrdlia lui Dumnezeu (Fapte 14, 22). Necazurile
sunt cu precddere partea vremurilor noastre, ci-
reia nu i-a fost lisati nici nevoinla muceniciei,
nici nevoinla cHlugiriei. Partea noastri, a cregti-
nilor vremurilor din urmi, este Partea unor ne-
cazuri ce par neinsemnate, nimicnice. Cumpina
este la Dumnezeu! Inaintea Lui, in cumpdna Lui,
orice necaz este nimicnic, orice necaz este de mi-
ci insemnitate, oricAt de mare ar fi ef pentru cd
adumbrirea puterii gi harului Sdu poate preface
in cea mai mare desfitare cel mai mare necaz.
Asffe| gi un necaz mic are inaintea Lui insem-
nitate deplinS, cu nimic mai prejos decAt cea a
unui necaz mare. Totul depinde de harul Siu -
iar El primegte de la om cu milostivire orice ne-
caz pe care omul il intAmpini multumindu-l su-
pun6ndu-I-sg slavoslovindu-L.
 Din boala care v-a lovit fdrd voie facefi un mij-
loc de a aduce lui Dumnezeu, multumindu-I, o
jertfi de bunivoie, gi fie ca Dumnezeu si o pri-
meascd pe ea ca pe o cldelnili plind cu cea mai
binemirositoare tdmAie duhormiceascd! Timiia
este multumirea adusi lui Dumnezeu.
 25'
D"spre .h"*"." Jumnezeiasci'
Mangaiere pentru rnoarte" finlrrl'
Duspt" pla.tsJ pentru cei care au murit'
Drr-t .zeu p.Jepse;te cu rnilosHvire

l6cut-ajudecifilor negtiute denoi ca odate

cu venirea anului l&[8 sd vi scriu un cu-
vant nu atAt de salu! cAt de mAngAiere' Dumne-
zeu vA cheami la cunoaqterea Sa, iar prin aceas-
td cunoagtere - in fericirea cea vegnic5! Acum vi
cheamd mai limpede, mai risunitor, mai hoti-
rAt. La inceput, chemarea lui Dumnezeu s-a ard-
tat tainic, prin inclinalia de neinfeles Pe care su-
fletul dumneavoastre o simtea fald de slujitorii
lui Dumnezeu qi fatd de ascultarea cuvintului
lui Dumnezeu - qi sluiitorul CuvAntului v-a griit
cuvint striin de lingugire, strein de dorinla de a
pl5cea oamenilor! Acum, aceasti chemare s-a ve-
dit prin neaqtePtata rHpire de pe pdmAnt a unu-
ia dintre membrii familiei dumneavoastri: fiul
dumneavoastri a trecut din vreme la veqnicie, a
trecut ca inainte-mergitor al celorlalli membri ai
familiei. Vegnicia qi i-a insuqit pe to$ oamerrii; pe
toli ii agteaptd in sAnul siu necuprins!
 Nu vi spun s5 nu plAngefi! Nu! Nu vi spun
asta! Da$ frAu liber lacrimilor, virsagi-le din bel-
gu& atat cat inima s{ le bea pAni Ia sa! dar si nu
fie stinse sfAnta credinf5, blAnda supunere fali
de Pronie, bdrbiteasca leptrdare de sine. Este fo-
lositor plAnsul amestecat cu nidejdea in Dum-
nezeu: acesta mAngAie sufletul, inmoaie inima, o
deschide falA de toate impresiile sfinte, duhov-
nicegti. intristarea care nu-i unitd cu nddejdea e
striini de roadele cele bune; rodul ei e vitAmi-
tor, ucigag! Din ea se nasc handdvire a, deznd-
dejde4 moartea trupeasci gi moartea sufletului!
Nu! Dumneavoastri nu vefi cidea in intristarea
aceasta! Vi fine in chip nevdzut dreapta cea pu-
temici a lui Dumnezeu! Ea v-a adus in aceste zi-
le de tAnguire ca in timpul lor si vi cufunda$
in dumneavoastri ingiv5, sd vi spilali cu spdla-
rea cea sfAnti - cu lacrimile, ca multe suspine si
se nascd in pieptul dumneavoastri, si pomeasci
in zbor spre cer, sd curele calea citre cer pentru
sufletul dumneavoastrd. S-a abitut asupra dum-
neavoastri pedeapsa lui Dumnezeu, pedeap-
sd amestecati cu milostivire! Uitafi-vi cum, din
mijlocul intunericului intristdrii care v-a fost tri-
misi, strdlucegte puternic Ai bineficdtor milosti-
virea dumnezeiasci! Moartea este o dare pe care
muritorii trebuie si o pliteasci neapira! fieca-
re om trebuie s-o pleteasci - gi din toatd familia
dumneavoastri cui a trimis-o Dumnezeu? Unui
tAndr atAt de blAnd, de curat! Pentru eL moartea
este mutare la neindoielnicd fericire! TAnirul-in-
ger este acum in cer: futtr-acolo, spre fericitul sdu
locag, va atrage privirile noastre, gi aceste priviri,
curdfite prin lacrimi, vor incepe a privi cu nidej-
de, cu bucurig adeseori la cerul curat 9i sfant.
Chem asupra dumneavoastrd binecuvAntarea
gi mAngAierea dumnezeiasci.
 26'
ir, .r"o"zJ.,i, lirrrr. este Dumnezeu
".rrJ

mul nu este pe pimAnt ca si se joace cu

lucruri pe nimig nu! Nu este de mici
insemnitate faptul ci Dumnezeu l-a zidit pe om
dupi chipul gi asemdnarea Sa! Nu este de mici
insemndtate faptul ci Fiul lui Dumnezeu l-a rds-
cumpirat pe ornul cdzut cu sAngele Sdu! Trebu-
ie si preluim aceste induriri ale lui Dumnezeu!
Trebuie sA prefuim atotsfAntul SAnge al Dumne-
zeu-Omului!.. Nu! Nu le preluiesc dupi cuvi-
infd cei care dau credinfei o atenlie superficiali
gi trecitoare, irosindu-gi toati atenfa sufletului
pe jucdrii degarte, wemelnice, stricdcioase. Nici
cei care gi-au inchinat toate viata lui Dumnezeu
n-au fdcut nimig n-au adus nici un prinos vred-
nic de binefacerile dumnezeiegti! Vrednic este si
stea inaintea lui Dumnezeu numai duhul plin
de umilinld gi de smerenie. Numai aceasti vred-
nicie omeneascd a fost recunoscuti ca atare de
Dumnezeu - gi duhul nostru poate intra in sta-
rea aceasta doar cAnd va renunla la toate indelet-
nicirile degarte.
Pustnicie si vi fie sufletul dumneavoastrd
mort fafi de lume; sfAnt locag sd vi fie sufle-
tul dumneavoastri - si fie locag al tuturor vir-
tu$lor evanghelice. Degertdciunile si fie inlocu-
ite de lucrurile esenliale gi umbra - de adevir'
De Dumnezeu nu ne Putem apropia altfel decAt
prin spinii necazurilor. Cel ingdduit la Dumne-
zeu a intrat in vistieria tuturor bunitdfilor, atAt
vremelnice, cAt Ei vegnice. Cdnd Dumnezeu wea
sd apropie pe cineva de Sine irgiduie si vini
asupra lui necaz. Valul care v-a aruncat pe td-
rAmul crucii a fost trimis asupra dumneavoas-
tri de Dumnezeu, Care vi iubegte Ei ve alege - a
fost trimis cum i-au fost trimise furtuna gi chitul
Prorocului lona.
 27'
Nu existi picate Je neiertat'
Despre J.zttalejJ"' Desp." picatele Je rttotrte
;i J""p*. ""1. ".*" .rrl .r,nt Je rnoarte.
Despre pociinfi. )

Despre picatel. crr cuvant J 9i cu gfanJul

fAnta Biserici Ortodoxd recunoagte ci nu

existi picat omenesc Pe care si nu il poa-
ti spila SAngele Domnul Dumnezeului qi MAn-
tuitorului nostru Iisus Hristos. Ori de cAte ori
s-ar repeta picatul omenesc, SAngele Dumne-
zeu-Omului il poate spila. Picatele intregii lumi
nu inseamni nimic inaintea S6ngelui atotsfAnt al
Domnul inomenit, care a fost vdrsat pentru noi.
El a fost strdpuns pentru pdcatele noastre 9i zdrobit
pentru fdrddelegile noastre; certarea impdcdrii noastre
asupra Lui, gi prin rana Lui noi toli ne-am aindecat (ls.
53, 5). Nevindecat rimAne doar cel care respinge
singur timiduirea gi mAntuirea diruite lui 9i tu-
turor oamenilor. Aga de imbelgugat s-a revirsat
asupra noastri mila lui Dumnezeu, incAt chiar gi
picatul cel mai grerl repetat de o mie de ori, Poa-
te fi gters prin pocdinfa omului (vezi viala Cuvi-
oasei Maria Egipteanca in Proloage, la 1. aprilie).
Pociinla inseamnd credinfd, pociinfa inseamni
recunoagtere a riscumpirdrii gi a Riscumpiri-
torului! Pociinla inseamni insugire a meritelor
Rdscumpdritorului prin credinla in Rdscumpd-
ritor! Pocdinla inseamni lepidare de sine! Poci-
in(a inseamnh recunoaqtere a ciderii 9i a pierzirii
care au cuprins intregul neam omenesc! Pocdin-
!a inseamni lepidare de orice virtute
omeneasci!
Pociinla igi pune toati nddejdea in Rdscumpird-
tor! Doar meritele Rdscumpirdtorului au tot pre-
tul, un pret de necuprins! Virtulile orneneqti nu
au nici un pref nici micar cel mai mic! Ele pri-
mesc pre! de la credinla in Rlscumpdritor, atunci
cAnd prin ele se arati aceasti credinli, cAnd sunt
implinire a voii Riscumpirdtorului! Pociinla aco-
peri ceea ce liPsegte din virtulile omenegti, ii im-
propriazd, omului virtufile Riscumpdrdtorului!
Dumnezeu ne-a dat pocdinfa ca ajutor neputinlei
noastre. Ab cat de feluriti gi de mare e neputin-
!a noastrd! Unii igi urisc picatul, dar s-au obig-
nuit cu el pAnd intr-atAt, ci n-au putere sd lupte
impotriva lui qi nu inceteazi si cadi in pdcatul
cel urAt gi scArbavnic, furali de silnicia deprinde-
rii precumpdnitoare. Limanul ne{ericitului rob al
pdcatului este pociinfa! Ori de cAte ori i s-ar in-
tAmpla sd cadi intr-o nenorocite duhovniceas-
cd, el poate intra in acest limary dregAndu-gi in el
corabia stricati a sufletului. Istoria bisericeasci a
pdstrat urmdtoarea convorbire intre un oarecare
cdlugir care suferea de pe urma picatului 9i unul
 dintre cei mai mari binepldculi ai lui Dumnezeu,
imbelgugat in harisme duhovnicegti, care din pri-
cina acestei imbelgugiri primise numele de ,,cel
Mare". Fratele l-a intrebat pe Cuviosul Sisoe cel
Mare: ,,Pdrinte! Ce sd fac? Am cizut!' BitrAnul a
rispuns: ,,Scoali-te!" Fratele a zis iarigi: ,,M-am
sculat gi iar am cdzttt!' BdtrAnul a rispuns: ,,Ia-
rdqi scoald-te!" Fratele a zis: ,,PAnd cAnd voi cidea
gi mi voi scula?" Cel Mare a rispuns: ,,Pfnd cAnd
vei fi luat din aceasti via!d." Veli gisi abeasti is-
torisire in Pateric, preclcrm gi in Proloage, la Viafa
Cuviosului Sisoe cel Mare, pe 6 iulie. Este de pre-
supus cd bineplicutul lui Dumnezeu i-a dat un
asemenea rdspuns unui om care avea nefericita
deprindere a picatului, deprindere ce pare cu ne-
putinfi de biruit. Se intAlnesc oameni cizufi in
aceasti nenorocire. CuvAnful ,, am cdzttt" arati cd
picatul fratelui era grelL de moarte.
Trebuie gtiu! totugi, ci Dumnezeu a dat poci-
infa numai gi numai ca ajutor neputin,tei noastre,
nicidecum pentru a ne da nas si picituim. Da-
rul lui Dumnezeu nu trebuie folosit spre rdu; tre-
buie sd avem fafi de el foarte mare evlavie, chib-
zuinlFa griji. ,,Cel care innoieqte ciderile sale in
nidejdea pociinfei, a zis SfAntul Isaac Siruf vi-
clenegte fali de Dumnezeu, gi pe unul ca acesta
il ajunge moarte niprasnicd." Trebuie si ne pi-
zim cu toatd sArguinla de orice cddere in pdca!
mici sau mare, ca de un lucru care aratd vrijmi-
gie fafd de Dumnezeu.
 Cel mai greu picat este deznddejdea' Acest
pdcat defaimd SAngele atotsfAnt al Domnului
nostru lisus Hristos, respinge atoputemicia Lui,
respinge mAntuirea diruitd de El, arati cd in su-
flet domneau nidijduirea ire sine 9i trufia, ci era
striin de credinli gi de smerenie. Mai mult de-
cAt de orice alte picate, ca de o otravi ucigaqi, ca
de o fiari cumpliti, trebuie sd ne pezim de dez-
nddejde. Repet deznidejdea este cel mai riu p5-
cat dintre toate picatele. Deznidejdea aiunsd la
deplindtate se aratd de obicei prin sinucidere sau
prin fapte care sunt totuna cu sinuciderea' Sinu-
ciderea este picatul cel mai cumplit! Cel ce l-a si-
vArgit s-a lipsit de poc5infd 9i de orice nidejde a
mAntuirii. Sfanta Biserice nu sivArgeqte pentru el
nici o pomenire, nu-l invredniceqte de prohodire
9i il lipseqte de ingroparea ir cimitirul cregtinesc.
Sinuciderii ii urmeazd ca greutate picatele de
moarte, cum ar fi omorul, preacurvia, erezia 9i
celelalte de aceeagi teapd. Degi pdcatele acestea
sunt mai pu$n pierzitoare decAt sinuciderea 9i
decAt deznddejdea care duce la sinucidere, degi
celui care le-a sivArgit ii rimAne putinla pociin-
lei gi mAntuirii, se cheami totugi ,,de moarte"'
Cel ce rimAne in ele este socotit mort cu sufletul;
cel ce rimine in ele nu e ingdduit de rdnduielile
Sfintei Biserici la impdrtigirea Sfintelor lui Hris-
tos Taine, sd ia parte la sfintele slujbe. Daci moar-
tea il va gdsi nepociit de picatele acestea vegni-
ca lui pierzare este neindoielnicd. Se poate socoti
 cd pocdinta omului care rdmine intr-un picat de
moarte este adevirati numai atunci cAnd se va
lSsa de acel pdcat. Numai atunci poate fi ingidu-
it la unirea cu Hristos prin impirtiqirea Sfinte-
lor Taine! $i ca atare, dupi picatul de cipetenie,
care este deznldejdea gi sinuciderea, trebuie sd
ne pdzim cu deosebiti sArguinli de pdcatele de
moarte, avAnd in suflet hotdrArea neclintitd de a
nu mai cidea in ele. Daci se va intAmpla nenoro-
cirea sI cidem in vreun pdcat de moarte, trebuie
si ne l6sdm de el firi intArziere, si ne vindecdm
prin pocdinld gi sd ne pizim din rdsputeri pentru
a nu mai cddea in el. Iar daci, dintr-un concurs
nefericit de imprejuriri, se va intAmpla din nou
si cidem in picat de moarte, nu trebuie si ne ld-
sim pradi deznidejdii, ci trebuie sd folosim ia-
rigi doctoria sufleteasci de Dumnezeu ddruit5,
pocdinla care igi pistreazi toati puterea gi efica-
citatea pAnd la sfArgitul viefii noastre.
Existd gi picate care nu sunt de moarte: unele
dintre ele sunt mai grele, altele - mai uqoare. Tre-
buie mai intAi sd ne dezvilim de picatele grelq
iar apoi gi de cele ugoare. De pildd, imbuibarea
nu este pdcat de moarte; nici iubirea m5nciruri-
lor gustoase nu este picat de moarte. imbuiba-
rea este mai grosolani gi inso$ti de urmiri mai
vitimitoare decAt iubirea mAncirurilor gustoa-
se, gi ca atare trebuie mai intAi si ne dezvitim
de multa mAncare, gi apoi de mAncarea gustoa-
sd. Oricum, gi pdcatele care nu sunt de moarte,
cum ar fi imbuibarea" iubirea mAncirurilor gus-
toasg luxul, vorbirea degarti, glumele ugurati-
ce gi aga mai departe, crescind gi cuprinz6nduJ
pe om, pot ajunge foarte aProape de picatele de
moarte. Picatul care a Pus stipAnire Pe om se
numegte patimi. Patima este supusi chinului ce-
lui veEnic, au zis Pirinfii (vezi Cuviosul Nil Sor-
ski, CuvAntul 1), gi ca atare nimeni nu trebuie si
nesocoteasci pdcatele care nu sunt de moarte, ci
trebuie si ludm aminte cu deadinsul ca nu cum-
va vreun picat si creascd gi patima si se prefacd
in deprindere cu el. Penfru curd$rea de aseme-
nea pXcate gi pentru ca noi si putem lua mai bine
aminte la noi ingine, SfAnta Bisericd a rAnduit ca
fiecare cregtin ortodox si nu vini la Sfanta Tai-
ni a Spovedaniei mai rar de patru ori pe an (sau,
daci imprejuririle nu ingiduie altfel, cel pulin o
datd, dar neapirat). SfAnta spovedanie aduce un
indoit folos: di iertare de la Dumnezeu penku
picatele sivArgite qi feregte de noi cideri ir:r pdca-
te. ,,Ca un frAu, aducerea-aminte de spovedanie
opreqte de la noi cideri in picate sufletul ce are
obiceiul de a Ei le spovedi, griiegte SfAntul Ioan
ScXraruL pe cand picatele nespovedite se sivAr-
gesc iarigi cu ugurinfd, ca gi cum ar fi fdcute in in-
tuneric" (Scara, Treapta a Patra).
Unele picate sunt sdvArgite cu cuvAntul. Aces-
tea nu trebuie deloc socotite neinsemnate! De la
un cuvAnt glumef la un cuvAnt cilcdtor de lege
nu e decAt un pas! Din cuvintele tale oei f gdsit
 f
drept, qi din cuaintele tale vei osindit (Mr. t2, 3n,
a zis MAntuitorul. Limba a sdvArgit mari firide-
legi: a rostit lepidare de Dumnezeu, hule, juri-
minte mincinoase, clevetiri impotriva aproape-
lui. Lepidarea de Hristos qi hula impotriva lui
Dumnezeu se numdri printre cele mai grele pd-
cate de moarte.
Unele picate sunt sivArgite cu g6ndul, cu
simtimintele inimii, cu migcirile trupului. Toa-
te acestea nu sunt mirunte, toate sunt wijmi-
gie impotriva lui Dumnezeu! insi cAnd cugetul
gi inima se indulcesc de pdcat, cAnd le place sd{
infiptuiascd prin inchipuirea impestri,tatd, impo-
dobitb gi indelung5, un asemenea picat sufletesc
ascuns este aproape de picatul siv&git cu fapta.
Omul trebuie si fugi din risputeri de toate pi-
catele indeobgte, iar pentru pdcatele in care., din
neputin!5, cade cu fapt4 cu cuvAntul, cu gAndul
gi cu toate simtirile, trebuie sd se pociiascX zilnic
inaintea lui Dumnezeu, lucru care este cel mai
bine de ficut dupi slvArqirea pravilei de seari,
merg6nd spre somn. Pe deasupra, trebuie si-gi
curi,teasci an de an congtiinta micar de patru ori
prin SfAnta Taind a Spovedaniei, iar dacd se in-
tAmpli si cadi in vreun picat de moarte trebuie
sd-l spovedeasci inaintea pdrintelui duhor,nicesc
fird a intArzia cdtuqi de pu$n. Domnul si vi pi-
zeascd de marea nenorocire a sufletului care este
pdcatul de moarte, sI vi ddruiasci puterea de a
vd feri gi de celelalte picate, mari 9i mici! Amin.
 28.
Despre rnintrrire.
De ce n.r se pot m&ntrri pasanii,
rn"LorneJanii 9i ereticii. Despre erezii.
D"spr" crltroasterea alewiratei
invifituri creFtine

e priveligte vrednici de tAnguire ama-

rX sunt creqtinii care nu $tiu in ce con-
sti cregtinismuMar aceastd priveligte se infe$-
geaze acum aproape neincetat privirilor; acestea
sunt mangaiate doar rareori de priveligtea con-
trard, care negregit e mangaietoare! Rareori Pot,
in gloata cea numeroase a celor ce igi dau nume-
le de cregtini, se se oPreasce asupra unora care
sunt creqtini qi cu numele, gi cu faPta.
imi puneti din nou urmdtoarea Problemi:
,,De ce sd nu se mantuiasce, imi scrieli, pigAnii,
mahomedanii gi aga-numifii eretici? intre ei sunt
oameni cu o mare bunitate. A-i da pierzirii pe
acegti oameni atAt de buni ar fi un lucru potriv-
nic milostivirii lui Dumnezeu!.. Da! Acesta ar fi
un lucru potrivnic chiar gi raSunii omenegti sd-
nitoase! Iar ereticii sunt cregtini gi ei. A te socoti
pe tine insug mantuit iar pe membri celorlalte
 confesiuni - pierduti, este un lucru gi nebunesc,
gi extrem de hufag!"
Mi voi strddui si vi rdspund cat mai pe scurt,
ca multa grdire si nu vatime limpezimea expu-
nerii. Cregtinilor! Voi judecali despre mAntuire,
dar nu gti$ ce e mAntuirea, nu gti$ de ce au oa-
menii nevoie de ea; in fine, nu-L gtifi pe Hristos,
singurul nostru mijloc de mAntuire! Iatd adevi-
rata invitdturi despre aceasta, invifdtura Sfintei
Biserici Sobomicegti: mAntuirea sti in recipdta-
rea impertigirii cu Dumnezeu. Tot neamul ome-
nesc a pierdut aceastX impirtigire prin ciderea
protopirintilor. Tot neamul omenesc este o tag-
mi de fiinle pierite. Pieirea este partea tuturor
oamenilor, atAt a celor imbunitd$fi, cAt gi a riu-
fdcltorilor. Ne zimislim in firidelege ne naq-
tem in picat. Md aoi pogori tn iad la ful meu pl6n-
ghnd (Fac.37, 35), griiegte SfAntul Patriarh Iacov
despre sine gi despre sfAntul siu fiu, Iosif cel fe-
ciorelnic Ei preafrumos! S-au pogorAt la iad du-
pi incheierea pribegiei lor pdmAnteqti nu numai
pXcitogii, ci 9i dreplii Vechiului Testament. Iati
puterea faptelor bune omenegti, iati preful vir-
tufilor firii noastre c;zute! Pentru a reface impir-
tigirea omului cu Dumnezeu., altfel spus pentru
mAntuire, era neapArati nevoie de riscumpdra-
re. Riscumpirarea neamului omenesc a fost si-
vArgitd nu de un inger, nu de un arhanghel, nu
de vreo alta din fiin.tele inalte, dar mdrginite gi
zidite: a fost sivArgiti de insuqi Dumnezeu, cel
Nemirginit. Pdtimirile - partea neamului ome-
nesc - au fost inlocuite de pitimirea Lui; lipsuri-
le meritelor omenegti au fost acoperite de vredni-
cia Lui cea nemesurati. Toate faptele bune ome-
neqti, care sunt neputincioase 9i se pogoard in
iad, au fost inlocuite de o singuri fapti buni pu-
temici: credinla in Domnul nostru Iisus Hristos.
Domnul a fost intrebat de cdtre itdei: Ce sd facem
ca sd lucrdm lucrurile lui Dumnezeu? Domnul le-a
rlspuns: Acesta este lucrul lui Dumnezeu: sd credeli
in Cel pe Care L-a trimis El (In6,28-29). O singuri
faptd bund ne trebuie pentru mAntuire: credinfa,
insi credinla se aratd prin fapte. Prin credin!5,
doar prin credinli putem intra in impirtigirea
cu Dumnezeu, cu mijlocirea tainelor diruite de
cdtre El. Degeab4 in chip greqit, gAndili qi spu-
nefi cd pigAnii gi mahomedanii care sunt oameni
buni se vor mAntui, adici vor intra in impdrtigi-
re cu Dumnezeul Degeaba vd uitafi la concep$a
contrari acesteia ca la o inovafie, ca la o rdtici-
re strecurati in invildtura Bisericii! Nu! Aceas-
ta este invetetura dintotdeauna a Bisericii celei
adevirate, atAt a Vechiului, cAt 9i a Noului Testa-
ment. Biserica a mirturisit dintotdeauna cd unul
singur este mijlocul de mAntuire: Riscumpirdto-
rul! Ea a mirturisit dintotdeauna ci pdnd 9i ce-
le mai mari virtuli ale firii cizute se pogoard in
iad. Daci drepfii adeviratei Biserici, luminitorii
din care lumina Duhul SfAnf prorocii 9i ficito-
rii de minuni, care credeau in Rdscumpirdtorul
Ce avea si vini, dar care s-au sivArgit din aceas-
tX viafd inaintea venirii Lui, daci acegtia s-au po-
gorAt in iad, cum vreli ca pigAnii qi mahorneda-
nii, care nu L-au cunoscut pe Rdscumpdritor gi
nu au crezut in EL sd primeasc5, pentru faptul
cd vi se par dumneavoastri oameni de treabi,
mAnfuirea, pe care ne-o aduce un singur mijloc
- unul singur, repet -, care este credinfa in Ris-
cumpiritor? Cregtinilor! Cunoagtef-L pe Hris-
tos! InlelegeF cd nu-L cunoagtefi, ci v-a! lepddat
de El, socotind ci m6ntuirea este cu putin.ti firi
Ef pentru nu gtiu ce fapte bune! Cel ce crede ci
te pofl mantui fdrd credinfa in Hristos se leapddd
de Hristos gi, poate firi si igi dea seama, cade in
picatul greu al hulei impotriva lui Dumnezeu.
Socotim, griiegte Sfdntul Apostol P avel, cd prin
credinld se aaindreptdli omul, ffrrd faptele Legii - iar
dreptatea lui Dumnezeu oine prin credinla ?n Iisus
Hristos, pentru toli gi peste toli cei ce cred, cdci nu
este deosebire, pentru cd toli au pdcdtuit Ei sunt lip-
sili de slava lui Dumnezeu, indreptdlindu-se in dar
cu hnrul Lui, prin rdscumpdrarea cea in Hristos Iisus
(Rom. 3, 28, 22-2Q.Vef replica:,,Sf6ntul Apostol
Iacov cere neapdrat fapte bune; el invafd ci cre-
dinF fere fapte este moarti." Cercetafi ce anu-
me cere SfAntul Apostol Iacov. VeS vedea cd el
cere, la fel ca tofi scriitorii de Dumnezeu insu-
flaf ai Sfintei Scripturi, faptele credinfei, nu fap-
tele bune ale firii noastre cizute! El cere credin-
!i vie, mirturisitd prin faptele omului celui nou,
nu faptele bune ale firii cizute, ce sunt potriv-
nice credinlei. El citeazd o faptd a Patriarhului
Avraam, faptd din care s-a vidit credinfa drep-
tului: este vorba de aducerea ca jertfd lui Dum-
nezeu a propriului fiu unul-niscut. A-!i junghia
fiul ca si-l jertfeqti nu este nicidecum o fapti bu-
ni potrivit firii omenegti: aceasta este o fapti bu-
nd ca implinire a poruncii lui Dumnezeu, ca fap-
ti a credinfei. Uitati-ve bine in Noul Testament
qi, indeobSte in toati SfAnta Scripturi: veli gisi
cd aceasta cere implinirea poruncilor lui Dumne-
zeu, cX aceaste implinire este numiti .,,fapte" , cA
in urma acestei impliniri a poruncilor lui Dum-
nezeu credinla in El devine vie, fiind lucrdtoare;
firi aceasta ea este moarte, fiind lipsitd de orice
migcare. $i, dimpotrivd, vefi gisi ci faptele bune
ale firii clzute, care vin din simfun, din sAnge
din porniri gi din simldmintele gingage ale ini-
mii sunt oprite gi lepddate! Iar dumneavoastri
tocmai pripiditele astea de fapte bune vi plac la
pigAni 9i la mahomedani! Pentru ele, chiar daci
sunt inso$te de lepidarea lui Hristos, a$ vrea si
le dati mAntuirea.
Ciudati este pirerea dumneavoastri despre
rafiunea sindtoasi! De unde gi pAnd unde, cu ce
drept o gXsifi in dumneavoastri? Daci sunte$
cregtiry ar kebui si avefi despre aceasta o con-
ceplie cregtineasci, nu alta, samavolnici sau lua-
ti de nu gtiu unde! Evanghelia ne invald cd prin
cidere am dobandit raliunea cea cu nume min-
 cinos, ci raliunea firii noastre cizute, oricare ar
fi valoarea ei naturalS, la orice treapti de sofisti-
care ar fi ajuns prin erudilia lumeascS, p ilstreazd
valoarea pe care i-o di ciderea: rimdne raliune
cu nume mincinos. Trebuie s-o lepidim, trebuie
sd ne incredinfdm cilduzirii credintei: sub aceas-
ti ciliuzire, la vremea potriviti, dupd nevoinle
insemnate in buna credin!5, Dumnezeu ii diru-
iegte robului Siu credincios intelegerea Adevi-
rului, altfel spus ratiunea duhormiceasc5. Aceas-
tX ratiune poate gi trebuie recunoscuti ca rafiune
sdnitoasd: ea este credinla cea adeveritd pe care
SfAntul Apostol Pavel a descris-o atAt de bine in
capitolul 11 al Epistolei sale citre evrei. Temelia
ra$unii duho'rrnicegti este Dumnezeu. Pe aceastd
piatrd tare se zidegte ea, gi de aceea nu se clatini
gi nu cade. Iar ,,rafiunea sindtoasi" de care vor-
bili dumneavoastri noi, cregtinii, o socotim ra-
liune atAt de bolnavi, atAt de intunecati qi rdti-
citi, incAt vindecarea ei nici nu se poate sdvArgi
alffel decAt prin tiierea cu sabia credintei tuturor
cunogtinlelor care o alcStuiesc qi prin lepidarea
ei. Iar daci am recunoatte-o - pe un oarecare te-
mei gubred, tulbure, pururea schimbdtor - drept
sinitoasi, afunci e4 ,,sdndtoasd" cum este, ne-
gregit fl va lepdda gi pe Hristos. Lucrul acesta es-
te dovedit de experienld. $i ce vd spune raliunea
dumneavoastrd sinitoasi? Ci a recunoaqte pier-
zarea oamenilor buni care nu cred in Hristos es-
te ceva contrar ei? Mai mult decdt atAt: ci aceas-
ti pierzare ar fi potrir,nicd milostivirii unei fiin-
!e atotbune ca Dumnezeu. Bineinfeles, ali avut
descoperire de Sus despre acest lucru, despre
ceea ce este potrivnic Ai ceea ce nu este Potriv-
nic milostivirii lui Dumnezeu? Nu? Dar rafiunea
dumneavoastrX sdnitoasd aratd asta. A! RaSu-
nea dumneavoastri senetoasd!.. $i totuqi, cu ra!i-
unea dumneavoastri sdnitoasi, de unde ali scos
cd pute!, cu propria minte omeneascd mdrgini-
ti, si inlelegeli ce este potrivnic Ai ce nu este Po-
trivnic milostivirii lui Dumnezeu? Dafi-mi voie
sd-mi rostesc gAndul: Evanghelia, altfel spus in-
vifXtura lui Hristos, altfel spus SfAnta ScripturS,
altfel spus SfAnta Bisericd Soborniceasci, ne-au
descoperit tot ce Poate cunoagte omul despre
milostivirea lui Dumnezeu, care covArqegte ori-
ce filosofare, orice infelegere omeneasci, care es-
te de neajuns pentru ele. Zadarnicd' este trufia
minfii omenegti atunci cAnd incearcd si-L hotir-
niceasci pe Dumnezeu, Cel fdrd hotar, cAnd in-
cearci sd explice inexplicabilul, sd supund jude-
cisi sale... pe cine? Pe Dumnezeu! O asemenea
intreprindere este o intreprindere satanic5!.. Tu,
care ifi dai numele de cregtin gi nu gtii invdldtura
lui Hristos! DacX din aceasti inviliturd cereas-
ci, harici, nu ai invd{at cd Dumnezeu e de ne-
pitruns cu mintea, du-te la qcoald, ascultd ce in-
va!5 copiii acolo! Profesorii de matematici le ex-
plici, vorbind despre teoria infinitului, ci acesta,
ca mirime infiniti, nu se supune legilor cirora
 le sunt supuse mdrimile finite - numerele -, cd
rezultatele lui pot fi cu desivArgire opuse rezul-
tatelor numerelor. Iar tu, vrAnd si statomicegti
legi lucririi milostivirii lui Dumnezeu, zici: ,,As-
ta se potriveEte cu ea, asta este potrimic ei!" Ea
se potrivegte sau nu cu ratiunea ta ,,sdndtoas|" ,
cu concep$ile gi cu senzaliile tale! Oare din as-
ta reiese cd Dumnezeu este obligat sd inleleagi
gi si simti aga cum infelegi gi aga cum simfi tu?
Or, tocmai asta ceri tu de la EMatd un lucru cAt
se poate de nechibzuit gi intru totul trufaq! Aga-
dar, nu invinui judecifile Bisericii de lipsd a bu-
nului sim! gi a smereniei: acesta e neajunsul tiu!
Ea, SfAnta Biserici, nu face decAt si urrneze nea-
bdtut invdldturii lui Dumnezeu despre lucririle
lui Dumnezeu, pe care i-a descoperit-o Dumne-
zeu Insugi! O urmeazi ascultitori toti fiii ei cei
adevdra$, luminAndu-se prin credinfi, cilcAnd
in picioare raliunea ingAmfati, care se ridici im-
potriva lui Dumnezeu! Credem cd putem gti de-
spre Dumnezeu numai ceea ce Dumne zeu abi-
nevoit si ne descopere! Daci ar fi o alti cale cd-
tre cunoagterea de Dumnezeu, o cale pe care si
o croim mintii noastre prin propriile puteri, nu
ne-ar fi fost ddruit5 dumnezeiasca descoperire.
Ea ne-a fost dati pentru ce avem neapirati ne-
voie de ea. Agadar, degarte gi mincinoase sunt in-
terpretdrile proprii gi riticirea minSi omenegti!
Spunefi: ,,Ereticii sunt tot cre$tini." De unde
afi mai scos-o gi pe asta? Numai un om care igi di
numele de cregtin fdrd sd gtie nimic despre Hris-
tos se va socoti, in adAncul negtiinlei sale, cregtin
de acelagi fel ca ereticii gi nu va deosebi sfAnta cre-
dinld cregtineascd de odraslele blestemului - ere-
ziile hulitoare de Dumnezeu! Alffel judeci des-
pre aceasta cregtinii adevira$! Numeroase cete
de sfinfi au primit cununa muceniceascS, au ales
mai degrabi cele mai cumplite chinuri, inchisoa-
rea, surghiunul decAt sd se invoiasci a avea im-
pdrtdgire cu ereticii in invdlitura de Dumnezeu
hulitoare a acestora. Biserica Soborniceascd a so-
cotit dintotdeaun a erezia un picat de moarte, a
socotit dintotdeauna ci omul molipsit de cum-
plita boald a ereziei este mort sufletegte, striin de
har gi de mAntuire, pdrtag al diavolului 9i al pier-
zdrii acestuia. Erezia e un pdcat al minfii. Erezia
este un pecat mai mult diavolesc decat omenesc;
ea este fiici a diavolului, niscocire a lui, necre-
dinli apropiati de inchinarea la idoli. Pirin$i
numesc de obicei inchinarea la idoli ,,necredin-
tj", iar erezia - ,,rea credinti". in inchinarea la
idoli, diavolul primea cinstire ca un dumnezeu
de la oamenii orbi,ti, iar prin erezie ii face pe oa-
menii ce orbecdie pirtagi ai picatului sdu de ci-
petenie: hula impotriva lui Dumnezeu. Cine va
citi cu luare-aminte Actele Sinoadelor Ecumenice
se va convinge cu uqurin!6 ci ereticii au un carac-
ter cu totul satanic: va vedea cumplita lor fifimi-
cie trufia lor cea nemisuratd, va vedea purtarea
lor alcituiti din minciuni neconteniti, va vedea
ci ei sunt dedali la tot felul de patimi josnice, va
vedea ci ei, atunci cdnd le sti in putere, nu se dau
in lituri de la cele mai cumplite firidelegi. Deo-
sebit de grditoare in aceasti privinfd este ura lor
cea neimpicatd fald de fiii Bisericii Adevirate gi
setea de sAngele lor! Erezia este uniti cu impietri-
rea inimii, cu o cumpliti intunecare gi vitimare
a minFi; se lne cu indiritnicie in sufletul molip-
sit de ea, gi greu este pentru om si se vindece de
aceasti boald! Orice erezie cuprinde huld impo-
triva Duhului SfAnt: ea huleqte fie dogma Sf6n-
tului Dutu fie lucrarea Sf6ntului Dutr, dar nea-
pirat il hulegte pe Sf6ntul Duh. Esen,ta oricirei
erezii este hula impotriva lui Dumnezeu. SfAn-
tul Flavian, Patriarhul Constantinopolului, care
a pecetluit cu sAngele sdu mdrturisirea credinfei
adevirate, a rostit hotdrArea Sinodului Local de
la Constantinopol impotriva ereziarhului Eutihie
in cuvintele urmitoare: ,,Eutihie, pAni acum pre-
ot gi arhimandri! a fost dat in vileag pe deplin
atAt de faptele lui din trecuL cAt gi de lSmuririle
lui de acum ci este pirtag rdticirilor lui Valen-
tin Ei Apolinarie, ci urmeazi cu indiritnicie hu-
lei lor impotriva lui Dumnezeu, cu atAt mai mult
cu cat nici mXcar n-a bigat in seami sfaturile gi
povelele noastre spre primirea invdfiturii celei
sdnitoase. Drept aceea, plAngdnd Ei suspinAnd
pentru pieirea lui cea desivArgiti, vestim in nu-
mele Domnului nostru Iisus Hristos c5 el a cdzut
in huli impotriva lui Dumnezeu, ci este lipsit de
tot cinul preolesc, de impirtdgirea noastrd qi de
cArmuirea ministirii sale, dAnduJe de gtire tutu-
ror celor ce vor sta de vorbi cu el sau vor merge
la el de acum inainte ci vor fi supugi afuriseniei."
Aceasti hotirAre este un model al pdrerii gene-
rale a Bisericii Sobomicegti despre eretici; aceas-
ti hotirAre a fost recunoscuti de toatd Biserica
gi intiriti de Sinodul Ecumenic de la Calcedon.
Erezia lui Eutihie stdtea in aceea cI el nu mirtu-
risea in Hristos dupi intrupare doud fi4 aqa cum
mirfurisegte Biserica, ci recunoqtea doar singu-
ri firea dumnezeiasci. Veli spune: ,,$i atAt, asta e
toati vina lui?.." Caraghios prin lipsa lui de cu-
noa$tere adevdrati gi cumplit de jalnic prin mie-
zul gi urmirile sale rispunsul dat de o oareca-
re persoani sus-pusi invesdte cu puterea acestei
lumi, SfAntului Alexandru, Patriarhul Alexandri-
ei, cu privire la erezia ariand! Persoana cu pricina
il sfituiegte pe pakiarh si pdstreze pacea, si nu
stAmeascd gAlceavi, care este atAt de potrirmici
duhului cregtinismului, din pricina unor cuvin-
te; scrie ci el nu gdsegte nimic condamnabil in in-
vdlitura lui Arie, ci doar o anumitd deosebire in
modul de exprimare. Acest ,,mod de exprimare
in care nu este nimic condamnabil", observi is-
toricul Fleury respinge Dumnezeirea Domnului
nosku Iisus Hristos - numai atat! Agadar, dera-
md toatd credinta cregtini - numai atAt! Remar-
cabil este faptul cd toate ereziile din vechime, sub
felurite m6gti schimbdtoare, nizuiau spre un sin-
 gur scop: ele respingeau Dumnezeirea CuvAnfu-
lui gi ristdlmdceau dogma i.rtrupam. Cele mai
noi se striduie in primul rAnd sd respingi lucri-
rile Sfdntului Duh: cu hule ingrozitoare, ele au le-
pidat dumnezeiasca Lifurghie, toate tainele, toa-
te lucrurile in care Biserica Soborniceasci a recu-
noscut dintotdeauna lucrarea SfAntului Duh. Ele
numesc lucrurile acestea,,rAnduieli omenegti",
ba chiar qi mai obraznic: ,, supers hfe" , ,,r|tdcire"
r.

Bineinfeles, in erezie nu vedefi nici tAlhirie, nici

hofle? Poate doar pentru cd n-o socoti'$ picat? in
ea este lepidat Fiul lui Dumneze4 in ea este le-
pddat 9i hulit Duhul SfAnt - nurnai atatl Cel care
a primit 9i line o invildturi hulitoare de Dumne-
zerl cel ce rostegte huli impotriva lui Dumnezeu
nu tAlhireEte, nu furd, chiar face faptele cele bune
ale firii cizute! Cum poate Dumnezeu si-i refuze
m6ntuirea?!.. Toati pricina ultimei dumneavoas-
tri nedumeriri, ca gi a fufuror celorlalte, este pro-
funda necunoagtere a cregtinismului!
Si nu credefi ci aceasti necunoagtere este un
neajuns de micd insemnitate! Nu! Urmdrile ei
pot fi pierzitoare, mai ales acum, cAnd in soci-
etate circuli nenumirate cirticele cu titlu creg-
tiry dar cu invSlituri sataniceasci. Negtiind ade-
virata invitituri cregtin5, pute$ primi un gAnd
mincinos, hulitor de Dumnezeu, drept adevir,
vi-l puteli insugi, iar odati cu el vi vefi insugi Ei
pierzarea vegnici. Hulitorul de Dumnezeu nu se
va mAntuil Acele nedumeriri pe care le-ati expri-
mat deja in scrisoarea dumneavoastri sunt niq-
te vrdjmagi cumplili ai mAntuirii dumneavoas-
tr5. Miezul lor este lepidarea de Hristos! Nu vi
jucafi cu mAntuitea dumneavoastr5, nu vi jucafi!
Alffel, veli plAnge vegnic. lndeletnicili-vi cu citi-
rea Noului Testament gi a Sfinlilor Pdrinli ai Bise-
ricii Ortodoxe (nu a Terezelor, nu a Franciscilor
gi a celorlalli smintili apuseni pe care Biserica lor
eretice ii dd drept sfin!i!); cerceta$ la Sfinfi Pd-
rin$ ai Bisericii Ortodoxe cum trebuie inleleasi
corect Scriptura, ce fel de viefuire, de gAnduri 9i
simfiminte se cuvine sd aibd creqtinul. Pomind
de la Scripturi 9i de la credinla vie, si-L cerceta$
pe Hristos gi si cercetali cregtinismul. Inainte de
a veni ceasul cel infricogitor in care vd ve$ infi-
$ga lui Dumnezeu spre a fi
judeca! dobAndili in-
dreptifirea Pe care El o dd in dar tuturor oame-
nilor prin cregtinism.
 29.
Crucea este ..rrrrrJ alegerii Jurnnezeie;ti.
Prin peJeapsi, DomnJ.L".ota lo
cunoaSterea Lrri cea mai inJeapro.pu, c.r"
aluce Lunitilil. c.l. o.qrric.

eagteptati qi grea cruce a cdzut pe ume-

rii dumneavoastri! Ea a fostinsd trimisi
de Dumnezeu... A venit, s-a apropiat pe nebdga-
te de seami, a apisat deodat5, cu toati greuta-
te4 asupra umerilor - gi ferici$ cei ce s-au in-
vrednicit si primeasci asupra lor crucea Dom-
nului! Fericit sufletul care va primi gi va purta cu
mirime de suflet crucea Domnului!
Crucea este semnul alegerii dumnezeiegti, pe-
cetea lui Hristos. Cu aceasti pecete ii pecetluieg-
te Hristos pe ai Sii. Semnul acesta e zugrevit pe
iubilii lui Dumnezeu de citre ingerii Atotfiito-
rului. ,,Daci vezi pe cineva ci tr;iegte fdri ne-
cazrr| in bunistare neconteniti, zice Cuviosul
Marcu Ascetul, sd gtii ci il agteaptd dupi moarte
judecati nemilostivi." To$ sfinlii au recunoscut
ca adevdr nestrdmutat faptul ci cel ce duce viald
fdri necazuri este uitat de Dumnezeu. ,,Nu cdu-
ta desdvArgirea cregtin5" spune unul dintre ei, in
virtulile omeneqti: ea nu este acolo; ea e Pistrati
in chip de taini in crucea lui Hristos!" Orice vir-
tufi ar fi sivArqit sfinfii, ei le socoteau nedepline
gi neindesfulitoare daci nu le incununa crucea
lui Hristos, daci nu le pecetlui4 dacd nu le ade-
verea crucea lui Hristos. Trec pe calea pizitd de
heruvim doar cei ce au cu sine zapise pecetluite
cu pecetea lui Hristos.
Mila lui Dumnezeu fali de dumneavoastri
s-a ar5tat de-a lungul intregii dumneavoastri
vieli gi prin binecuvAntarea dumneavoastri cu
fericire in familie, gi prin binecuvAntarea slujirii
pe care o aduceli larului 9i patriei. Aceeagi mili
dumnezeiasci se arati gi prin crucea care v-a fost
trimisd. Pedeapsa lui Durnnezeu nu e pedeapsi
omeneasci!.. mfia lui Dumnezeu nu e mAnie
omeneasci! Domnul pedepsegte gi iubeqte! El vi
cheami si-L cunoagtefi cAt rnai indeaproape. Cu-
nogtinfa de scurti vreme cu putemicii pimAnfu-
lui aduce cinstiri vremelnice gi bogilie pirutd;
cunoagterea aminunlitd a lui Dumnezeu aduce
bunitigile cele veqnice, vederea slavei dumneze-
ieEti, impirtigirea de aceasti slavi.
 30.
Despre existenf" i"Jului ;i a
cLinurilor ve;nic..
Cel ce respinge fie ;i o singur; Jogrni Jin
inwifitura lui llristos se l"ape& J. H.istos.
D"spre rafiunea cu nrrrrre rnincinos

e indoiegti de existenla iadului gi a chi-

nurilor vegnice, repetand fraza acum la
modi: ,,Lucrul acesta nu se potrivegte cu milosti-
virea unei fiinle atAt de bune ca Dumnezeu."
Ah, prietene! Poate, oarg o fiin!5 atAt de sla-
bd gi mdrginiti ca omul si judece de capul lui
despre Dumnezeu, Fiinla Nemirginitd, Care e
mai presus de toati infelegerea gi judecat4 poa-
te si tragi concluzii despre Dumnezeu privind
la sine insugi? LasI deoparte propriile judecili qi
crezi din toati inima in tot ce ne invali Evanghe-
lia! insugi MAntuitorul a zis: 9 i aor merge acegtia la
chinul aegnic (Mt. 25, 46); altundeva a zis: tn iad ri-
dicilndu-Ei ochii... (Lc.16,23). M6ntuitorul a zis ci
existi iad, cA existe chinuri vegnice; ce po$ tu si
obiectezi? Daci ai face vreo obieclie ar insemna
ci te indoiegti de adevirul cuvintelor MAntuite
rului, ci le respingi. Cine respinge fie gi o singu-
ri dogmi din invSldtura lui Hristos se leapidi
de Hristos. Gdndegte-te bine: indoiala ta nu este
un picat chiar atat de ugor, iar daci !i-o vei in-
sugi, daci o vei infdptui prin cuvinte, vei cidea
in picat de moarte. Un singur cuvAnt de credin-
!i poate si mAntuiascd gi un singur cuvAnt de
necredingd poate si piardi sufletul. TAlharul L-a
mirturisit pe Hristos in ceasul morfii, fiind deja
pe cruce, gi gi-a deschis prin asta porlile Raiului;
fariseii, lepddAnd Adevdrul L-au hulit pe Duhul
Sf6nt, Ei prin asta au pierit. Din cuointele tale oei
fi gdsit drept, gi din cuointele tale aei (Mt.
fi oskndit
12,37), a vesttt MAntuitorul. Daci vei ingidui ra-
liunii tale si obiecteze impotriva furviliturii lui
Hristos, va gisi mii gi mii de obiecfii: ea este in-
epuizabil5 atunci cAnd ii ingiduim si se molip-
seascd de reavoinfd fafi de Hristos. Putin cite
pufry ea va respinge toate dogmele cregtineEti!
Nu eo noutate aceasti roadd a judecdtii neinfrA-
nate gi samavolnice; cAf, atei, cAli hulitori impo-
triva lui Dumnezeu n-au apirut pe lume in urma
ei! Pe dinafari, pentru ochii lipsi$ de experienfi,
ei pireau de o inteligenfi sclipitoare, oameni ca-
re au rupt lanlurile gi au iegit la libertate, care au
descoperit adevirul gi l-au ardtat restului omeni-
rii. Urmirile au aritat insi cA pirutul lor adevir
este rdtdcirea cea mai cumplitd gi pierzitoare. Cu
rAuri de sAnge au fost spdlate ideile mincinoase,
gi prin spilarea aceasta tot nu s-a curifat min-
tea! InspiimAntitor lucru este a pita mintea cu

102
 minciuna: sAngele omenesc nu-i in stare si spe-
le petele acestea cumplite! Pentru aceasta, ome-
nirea avea nevoie de SAngele Dumnezeu-Omu-
lui. Ea a primit SAngele acesta, s-a spdlat in el
gi s-a curdfat! linuti de mAna credintei, a iegit
la lumina adeviratei cunoagteri de Dumnezeu gi
de sine - a iegit acolo din prdpastia addncd gi in-
tunecati a raliunii trupegti, cu nume mincinos.
Aceasti ratiune il cheami pe om inapoi in pri-
pastie, gi omul ia aminte la chemarea ucigitoare.
Ce este de mirare? Omul gi-a pIshat caracterul:
in Rai, care era plin de buna mireasmd gi desfi-
tarea dumnezeiascd, nu s-a dat in ldfuri a crede
in cuvintele amigitoare ale diavolului.
Prietene! Tu egti cregtin, midular al Bisericii
Ortodoxe a Risiritului; rimAi credincios trupu-
lui duhormicesc al cirui midular egti, pistreazi
unirea cu SfAnta BisericS" cdreia ii aparfii, pis-
tteazd-p. ca pe o comoari neprefuiti vrednicia
duhor,niceasci! Neputincios fiind, nu te apuca sX
judeci despre dogme: acesta este un hdu addnc, o
mare primejdioasi, in care s-au inecat mulfi cori-
bieri neiscusiti, care au nidijduitin ei ingigi. Fdrd
de primejdie, cu nddejdea unui folos duhovnicesc
imbelgugat pot pluti pe valurile minunate ale te-
ologiei numai cei a ciror cArmi - mintea - este
finuti de dreapta Duhului. Dupi cum sfituiegte
SfAntul Apostol Pavel, doboari orice gAnd care
se ridici impotriva infelegerii, rafunii lui Hris-
tos (v. II Cor. 1O 5). Nu intra in sfad5" nici mdcar
in discuSe cu indoielile gi obiecSile cdrora le di
nagtere rafunea cu nume mincinos; taie cu sabia
credinlei capetele acestor qerpi indati ce scot ca-
pul din gdurile lor! Aga vei lucra drept gi sigur,
fir chip vrednic de cineva care s-a unit cu Hristos
odati pentru totdeauna. Inainte de unire este loc
penku stat pe gAnduri; dupi ircheierea unirii, a
sta pe gAnduri este deja o fdridelege. Nimic, ni-
mic sd nu strice, sd nu clatine credinciogia ta! Ah!
Cel ce n-a intrat in unire este mai pulin nesufe-
rit decAt triditorul. Cu smerenie pleaci gruma-
zul tiu sub jugul cel bun; du o viald evlavioasi;
mergi mai des la bisericd; citegte Noul Testament
gi scrierile Sfinfilor Pirin$; fi bine aproapelui: la
vremea potrivitd, dumnezeiasca invdlituri a lui
Hristos, din care sufli sfinlenia gi adevirul, se va
impropria sufletului teu. Afunci nu se vor mai
apropia de el nici un fel de indoieli. tnvi,titura
lui Hristos, fiind dumnezeiasci, e mai presus de
fire; ea este accesibiH minlii omenegti doar prin
mijlocirea credinfei. Este o intreprindere nebu-
neasci a explica prin ra'$onamente omenegti ce-
ea ce e mai presus de fire, care, evident nu poate
si iasd din sfera generalului, obignuitului, natu-
ralului. Urmirile acestei intreprinderi nebunegti
sunt absurditatea, nenumiratele obieclii impotri-
va credinfei, respingerea nefirescului, chiar dacd
nefi rescul acesta este dumnezeiesc.
it ceea ce fac, de cele mai multe ori oamenii
se contrazic singuri. Se pizesc ca sd nu le intre
 gunoaie in ochi, insi mintea - acest ochi al sufle-
tului - nu se gAndesc deloc si gi-o pdzeasci, ci o
murdiresc cu gunoaie de tot felul. Domnul a po-
runcit si ne pizim mintea, fiindci ea este cdliu-
za omului. Dacd mintea se va abate de pe calea
adevdratS, toati viata omului devine o ritdcire.
Pentru ca mintea si se abati de pe calea adevira-
td nu este nevoie de mult: ajunge un singur g6nd
mincinos. Chnd ochiul tdu este curat, spune M6n-
tuitorul atunci tot trupul tdu e luminat, dar cind
ochiul tdu e riu, atunci Ei trupul tdu e intunecat. la
seama, deci, ca lumins din tine sd nu fie intuneric (Lc.
1,1,,34-35).Iar noi nu pdzim deloc aceastd porun-
cd atotsfAnti; nu luim seama ca lumina noastri,
adici minte4 si nu se facd intuneric, aruncdm ir
ea vrute Ei nevrute; ea devine intuneric cu toful
gi revarsi intuneric peste toati purtarea noastrS,
peste toati via,ta noastri. De unde s-au niscut in
sufletul tiu gAnduri care vrijmigesc impotriva
lui Dumnezetl gAnduri de necredinfi pierzdtoa-
re gi cugetare deqarti? Firi irdoialS ci ai citit cu
grimada tot felul de judecif neintemeiate despre
religie, in care este atat de bogatd vremea noastri
cea atAt de siraci in adevirate cunogtinte religi-
oase. ,,Nimic nuJ indreapti atdt de mult pe om
spre hula impotriva lui Dumnezeu ca citirea cir-
filor ereticegti", a zis Cuviosul Isaac Sirul. Lasd-te
de aceste lecfuri dezordonate, care umplu mintea
cu idei confuze, gregite, care o lipsesc de fermita-
t9 de independenfi, de viziunea corect5, care o
 aduc in starea de govtriald sceptici. Ocupi-te cu
studierea temeinicd a Bisericii Risiritului potri-
vit Predaniei sale, care este cuprinsi in scrierile
SfinSlor Pirinf. Faci parte din aceaste Biserice?
Este de datoria ta s-o cunopti cum trebuie. Uiti-te
cdt de bine igi cunosc religia eterodocqii Apusu-
lui! Ce.i drep! pentru ei este mai ugor si-gi cu-
noasci credinfa amdnunfit. Papistagul numai ce
a crezut in papa ca in Dumnezeu, gi a ficut totul:
este papistag desivArgit gi poate sd faci nebunii
dupi pofta inimii! Protestanhrl numai ce se in-
doiegte de toati Predani4 protesteazd impotriva
intregii invilituri a lui Hristos - pdstrAndu-gi, to.
tugi, numele de cregtin -, a ficut toful: este pro-
testant pe deplin. Ajung6nd la aceasti ,,desivAr-
gire", atAt romanul, cAt gi protestantul scriu cirf
in multe volume; cir,tile lor sunt trcircate pe va-
por gi merg la noi si caute cititori. Nu citi ceea
ce au scris oamenii acegti4 firi si infeleagi nici
ei ce scriu! Ttr, aga cum e moda general5 acum,
cunogti atAt de pu$n religia cregtini, incAt po$
foarte ugor str iS insugegti vreo idee mincinoasi
9i si if, vatdmi cu ea sufletul. Iadul existl 9i chi-
nul vegnic efst5; file inexistente in ce te privegte
printr-o viafi evlavioasd!
Socot cd rdspunsul meu este incheiat, iar ce-
ea ce voi spune in continuare e un tribut adus
prieteniei noastre. Nu! Nu un tribub hebuie
sd-i spun alffel. Este o vorbire in degert, la ca-
re mi dug tohrgi, sinceritatea gi prietenia. Ade-
 seori am avut prilejul si aud gAndul de indoia-
li pe care l-ai exprimat tu acum, sprijinit tocmai
cu dovada pe care o aduci tu, cum ci existenfa
iadului gi a chinurilor vegnice nu este compati-
bild cu milostivirea lui Dumnezeu. Odatd, dupi
o asemenea discu$e, dupd ce a plecat vizitato-
rul cu care sttrtusem de vorbd, am cizu! ftrrd si
bag de seami, pe gAnduri. brima imi era intrista-
td, fird sd fi fost absorbit, totugi, de vreun gAnd
aparte. ln aceasta consta impresia p" Li-o
ldsase vizitatorul. $i cum sd nu rdm6n""." cu o im-
presie histd de vreme ce auzisem un cregtin ca-
re indriznise sd-L contrazici pe Hristos insugi,
care indriznise si socoati cuvintele insuqi Ade-
vdrului-Dumnezeu drept minciuni, drept nis-
cocire a superstifiei! Cum si nu rimAn cu o im-
presie tristi de vreme ce vizusem ci este lepi-
dati mila lui Dumnezeu, pe care e in stare si o
primeasci gi s-o pdstreze nurnai dreapta mirtu-
risire a dogmelor credin,tei cregtinegti, credinfd
pe care o dd Insugi Dumnezeu, gi cd drept motiv
pentru aceastd lepddare este invocati o degar-
ti filosofare omeneasci despre milostivirea lui
Dumnezeu! Deodati, mi-a venit un gAnd imbi-
indu-mi cu o cdldtorie prin toati lumea. GAndul
era atAt de luminos, mi-a pricinuit un simfdmAnt
atAt de pldcut, incdt n-am goviit deloc. increzd-
toq, m-am invoit. Purtat de el, plutesc ca trh-un
balon. Vid toate firile, nimic nu mi opregte din
drumul meu, gonesc pe lAngi munp mai presus

107
de nori, trec cu iuleald peste rAuri, peste lacuri 9i
peste miri. intr-un timp foarte scurt am cercetat
ioatd lume4 gezAnd linigtit in fotoliul meu' Ce
am vizut in vremea cildtoriei? Pdtimirea omeni-
rii. Da! Am vizut suferinle atit hzice, cAt gi mo-
rale; n-am irtAlnit nici un om care si nu fi sufe-
rit. Am vizut suferinfi in palate 9i pe tronuri; am
vdzttl-o in mijlocul revdrsirii belgugului' Acolo
unde trupul era sdndtos 9i situl, inima era fli-
m6ndd gi bobrav5, nu mai putea indura durerea
cumplitd, gemea fdrd incetare. Am vizut oameni
intemnifafi, ingropaS Pentru toate viala in tem-
nile indbugitoare gi intunecate; am vdzut oameni
care sdpau in adAncurile pimAntului, acolo unde
lumina soarelui nu aiunge, unde in sunet de l;in-
luri gi de ciocane gi de tAmlcoape se scoate au-
rul - mijloc ca unii si se desfete prin nenorocirea
necurmati a celor care il bcot. Am vtrzut in state-
le cele mai civilizate familii intregi care mor de
foame; am vizut o mare parte a populaliei sufe-
rind de sdricie gi de lipsa morahti$i. Am vizut
omenirea injositi de flridelegi! Am vdzut ome-
nirea schimonositi de r6ticiri! Am vizut omeni-
rea sluliti de barbarie! Am vizut omenirea adu-
si la aserndnarea cu dobitoacele necuvAntitoare
Ei cu fiarele ripitoare! Undeva' oamenii
sunt vA-
nali ca nigte animale; altundeva sunt vAndufi 9i
cumpiraf ca o marfi neinsuflefitS, ca nigte vite,
gi la tArgul acesta marfa e ieftind: are mai pulin
pre! decAt vitele. Altundeva, omul triieqte aproa-
pe ca un dobitoc necuvAntdtor; altundev4 trdieg-
te ca o fiari cumpliti, gisind plScere in virsarea
de sAnge devorAndu-i cu o veselie turbati, ieqi-
ti din minS. Ah! Mai bine si nu exigti decAt sd
exigti intr-un fel atAt de crAnceo atat de cumPlit!
Iati tabloul vie$i omenegti obignuite de pe pi-
mdnt! Trebuie si amintim gi de nenorocirile ci-
rora le este supusd omenirea adeseori gi in multe
locuri: la cutremurg la epidemii, la rizboaiele ci-
vile, la sabia cuceritorilor., care varsi din belgug
sAnge atunci cAnd se afld in mAna unui Batu sau
Tamerlan. $i iati cd au trecut deja cAteva mii de
ani de cAnd pe pdmAnt genera$ile vin una dupi
alta doar ca si sufere. Totugi, Dumnezeu, Ficito-
rul 9i StdpAnul a toate, Cel Atotputemic gi Atot-
bun, vede asta. Acest riu cumplit in care suferi
neamul omenesc pe pdmAnt nu-L impiedici pe
Dumnezeu sd rimAni Atotbun. OricAt am adi-
uga numere la infinit oricAt le-am scidea din el,
infinitul nu se schimbi, tot infinit rdmine!.. Dar
daci e si privim aga pimAntul pe care au suferit
pe rAnd pe care au murit cu o moarte mai mult
sau mai pu$n cumpliti atAtea generagir, gAndul
la iad gi la chinurile vegnice inceteazi a mai fi
ciudat!.. Neamul omenesc este o tagmi de fiinle
cdzute. PimAntul e un pridvor al iadului, unde
sunt primele pedepse ale pdcdtogilor. MAntuito-
rul a ficut din el un pridvor al Raiului.
 31.
Despre evenirnetrtele politice Jitt Errtop"
pr"rrr.rEatoare lui
"nJui 1848. S"m.r.l.
AntiLrist. Nazuinlt generali nrrrn.i spr" cele
rnateriale gi uitarea J" c"l. t"p.tic.

z1 crisoarea dumneavoastri din decem-

... D b.i" u- primit-o: atunci eram foarte sle-
bit. Lucrarea unei doctorii putemice 9i folositoa-
re mi linea la pat in cea mai mare parte a tim-
pului, toropindu-mi caPul intr-aga un hal, incat
nu am mai fost in stare si md ocup cu vreo inde-
letnicire a minlii. Ca atare, atAt fafi de dumnea-
voastri, cAt gi fali de mulli al$i m-am ficut vino-
vat prin acelagi lucru: ticerea.
CAnd am auzit de intAmpldrile care schimbe
fala pimAntului nu am simSt nici uluire, nici in-
teresul care se trezegte cAnd auzi de ceva nou.
CAnd am auzit de intAmplirile acestea parci aq
fi auzit de moartea unui om care de multd vreme
suferea gi era istovit de o boald incurabild, omo-
rAt de viu prin aceaste boale inainte de a fi omo-
rAt prin moarte. Aga mi s-a pdrut dintotdeauna
Europa,,civilizatd". PAnd gi mie mi s-a pdrut ciu-
dati lipsa mea de mirare. Pe cAnd stdteam Ei mi
110
gAndeam la aceastd rXceali a mea, mi-am amin-
tit deodati cuvintele MAntuitorului: Iar cind aeli
auzi de rdzbonie, gi de zt:onuri de rdzboaie, sd nu ad
tulbura{i, cdci trebuie sd fie, dar incd nu aa fi sfhrgi-
tul. $i se oa ridica neam peste neam gi imPdrdlie pes-
te impdrd{ie, aor fi cutremure pe alocuri gi foamete gi
tulburdri aor fi. Iar acestea sunt inceputul durerilor
(Mc. 13, 7-8). Aici este cu deosebire vrednic de
luat in seamd faptul ci - gi asupra acestei spuse
a Evangheliei m-am oprit totdeauna - cel din ur-
mi semn al durerilor de incepuf care trebuie si
premeargi bolii finale - Antihristului - este ari-
tat de Scripturi ca fiind tulburdrile.
Ra$onalismul, cu imperativele sale, nu se
poate opri din migcarea sa, intrucAt are ca teme-
lie raliunea omeneasci cea pururea schimbdtoa-
re. Este de agteptat ca boala si evolueze din riu
in mai riu. Aceasta a inceput sd zguduie linigtea
popoarelor de la inceputul secolului trecut pe
mdsurd ce trece timpul, lucrarea ei este tot mai
cuprinzitoare gi mai pustiitoare. Din lucrarea fi-
nald, la scard mondiali, a bolii acesteia trebuie
si apard ,,omul f5ridelegii", geniul geniilor, aga
cum din revolulia francezd s-a ndscut preinchi-
puirea lui - colosalul geniu Napoleon. Ce m-a iz-
bit mai mult decat intampHrile de acum? M-au
izbit pricinile acestor intAmpliri: nizuinla de ob-
gte a tuturor numai gi numai spre cele materialg
ca gi cum acestea ar fi vegnice; uitarea celor veg-
nice, ca gi cum acestea nici nu ar exista; batjocori-
rea gi ocerarea cregtinismuluii prigoana subtild 9i
crAncend impotriva Bisericii, impotriva vielii ei,
impotriva SfAntului Duh; inlocuirea Duhului 9i
a rAnduielilor Lui prin rafunea cu nume minci-
nos gi prin rAnduielile care vin de la stipAnitorul
acestei lumi - tulburiri de obqte in toatd lumea,
ca la tumul Babilonului; construclia de cii fera-
te peste tot - iarigi lucrare ca la turnul Babilonu-
lui. Trebuie si bigim de seami cd Dumnezeu,
dupi cuvAntul Scripturii, a amestecat limbile 9i
a despirlit popoarele ca si le rdpeasci oameni-
lor putinfa de a irnplini toate planurile picitoase
prin puterile unite ale intregii omeniri: trenuri-
le le redau oamenilor putinfa aceasta. Atunci, la
tumul Babilonului, S-a pogorAt Dumnezeu, spu-
ne Scriptura, sd vadd faptele omenegti, Ei a oprit
planul cel nebunesc amestecAnd limbile; acum
este aproape ceasul in care Dumnezeu Se va po-
gori din nou si vadi faptele omenegti 9i si le pu-
ni capit de acum nu prin amestecarea limbilor,
ci prin schimbarea lumii care s-a irvechit in firi-
delegi cu o lume noui, nePrihiniti.
in ,rremea pribegiei mele pimAnteqti am avut
putinta de a privi destul de aminunSt la Peman-
tul lui Israil, care este Biserica. Ce si spun despre
ea? Despre ea trebuie sd spun cuvintele prorocu-
lui despre pdmAntul cel stricat de sabie, adunat de
Ia limbi multe pe pdmAntul lui lsrail, care s-a ficttt
pustiu foarte (Iez. 38, 8). Asta spune de Dumnezeu
insuflatul proroc, vizAnd in depirtarea vremuri-
lor vremea cea de pe urmd, destinul Bisericii qi
putemica impdrXfie care apare la miazdnoapte.
Din neurmata mili dumnezeiasci ni s-a datin
dar cea mai mare binefacere a lui Dumnezeu: cu-
noagterea lui Hristos, credinla ortodoxi in Hris-
tos. Poporul gi, in particular, sufletul omenesc nu
pot fi cucerite de rafionalismul ateu qi de urmd-
rile lui atAta timp cAt sunt strijuite de sfAnta cre-
din$. Trebuie si priveghem Si sd ne rugim, aga
cum a poruncit Domnul, ca si scipdm de neno-
rocirile cele vizute gi nevizute.
 32.
D.sp". c.l. sulletegti 9i c"le Juhoonice;ti'
Dospr" cura.fia inirnii

tunci cAnd Pe un drum care shebate o

cAmpie intinsi sti un pom rimuros, care
arunce o umbrd bogati, cu cAti bucurie se grd-
besc spre el cdlitorii! Ei afli desfdtare odihnin-
du-se gi st6nd de vorbd prieteneqte sub umbra
ricoroasS, deasd 9i largd. Un astfel de adipost, o
astfel de mAngAiere le di celor ce merg pe calea
viefii pimAntegti sfenta cruce a lui Hristo+ de
trei ori fericitul pom pe care a inflorit rodul vie-
!ii: Dumnezeu intrupaf Viala 9i Dititorul vie-
!i. Sub umbta crucii aflu acum pl5cere stAnd de
vorbi cu dumneavoastri.
Ascultagi urmitoarea istorisire sfinfiti' La
SfAntuL Marele Pimen a venit un frate, plAngAn-
du-se ci vede amestecul picatului ir faptele sa-
le bune. BdtrAnul i-a povestit urmitoarea pildd:
,,Triiau undeva doi lucritori de pdmAnt' Unul
dintre ei a semdnat ceva grAu, deqi necurat pe
cAnd celilal! l5sAndu-se pradi leneviei, n-a se-
minat nimic. CAnd a venit vremea secerigului,
cel dintAi a strAns destul grAu, deqi necurat, pe
cAnd cel de-al doilea n-a strAns nimic. Care din-
tre cei doi lucrdtori de pimAnt va avea ce si mi-
ndnce?" Fratele a rdspuns: ,,Cel ce a semlnat gi a
strAns ceva grAu, chiar daci necurat." BitrAnul a
zis: ,,Atunci, si semindm gi noi cAte pufiry chiar
daci necura! ca si nu murim de foame!"
Dumnezeu v-a dat si vedeli firi
greg in ini-
ma dumneavoastrd atunci cAnd privind in e4
ali vizut un amestec de sufletesc Ai duhovnicesc.
Povestirea de mai sus poate deia si vd mAngAie
indeaiuns: vedeti de ce am citat-o aici? Ca si vtr
mAng6ia$ 9i mai mult, auzi$ lucrul urmitor: nu-
mai Dumnezeu poate ddrui sfAnta curifie inimii
care crede in El qi aleargi la El prin pocdinfi. Nu
cere de la noi, care de-abia incepem sd mergem
spre El, curifia aceasta inalti, striind de orice pa-
ti. CuriSei ii premerge vederea gi recunoaqterea
propriei necurilii - 9i acesta este deja un dar al
lui Dumnezeu, pentru primirea ciruia ne rugdm
plecAndu-ne genunchii: ,,Doamne, di-mi si vdd
gregalele mele!" insi cel ce igi vede necurdlia tre-
buie si plAngi penku ea gi si ceari timiduire
de la Doctorul cel Atotputernic Ai Atotbun.
Duhul SfAnt este adevdratul lndrumitor al
cregtinilor. Organe ale Lui erau prorocii, aposto-
lii 9i ceilalfi binepldcuf ai lui Dumnezeu: Aces-
ta vorbea prin ei. Acesta si vi fie cilduzi gi si vi
poviluiascd la tot adevirul! Sub aceasti fericiti
ciliuzire vefi intra atunci cAnd vef lua indru-
miri pentru viala dumneavoastri doar din Sf6n-
ta Scripturl 9i din scrierile Sfin$lor Pirinfi ai Bi-
sericii Risdritului, singura Biserici adevdrati.

115
 33.
DanJ pocainlei este cLezasia vesnicei fericiri

ult s-a prelungit pribegia sufletului meu

(v. Ps. 119, 5)! Milostivul Domn, Care
d5ruiegte robilor Sii totul la vremea de El gtiut5,
si-mi ddruiasci mie, pribeagului, adipostul po-
ciinfei. Sd-mi diruiasci acest dar de pret 9i voi
impirfi comorile aduse de pociinld cu prietenii
mei in Domnul. Darul pocdinlei este chezdgia veg-
nicei fericiri. Albit prin pocdinld, sd intru in Rai,
unde nu vor fi lisa$ cei ale ciror haine nu au fost
albite prin pociinfi. Si-i vid acolo pe cei care md
iubesc in Domnul, sd cad impreund cu ei la pi-
cioarele Domnului, Care nu a ascuns de noi !ari-
na pocdinfei, in care este ascuns mirgdritarul po-
cdinlei cel de mult pre!. Negufitorul care doreqte
si cumpere aceastd larini trebuie sd vAndd insd
toati averea sa. Dea Domnul si fiu un asemenea
negustor, si stip6nesc darul acesta duhormicesc,
spre mAnhrirea mea qi a aProaPelui! Suspini su-
fletul meu, inseteazd de linigtirea ad6nci, netul-
burati, in afara cireia este cu neputinlA a gdsi po-
ciinla imbelqugatS, deplini. Mi ?ncredinfez voii
lui Dumnezeu! Si se sivArgeasci asupra mea 9i
asupra tuturor voia lui Dumnezeu!
 34.
Cu ce sirntirndnt treLuie si ne apropicrn Jc
Durnnezeu, Sa ne recunoa;tern vreJnici Je ial,
ca Dumnezeu se ne recunoasca vreJnici Je cer

f nima mea, care este singuratici pe acest pd-

I mAnt, a auzit ecou in sufletul dumneavoas-
tri, care nizuiegte sd-L cunoasci pe Dumnezeu
cum se cuvine si fie culoscut Dumnezeu gi sd
se inchine lui Dumnezeu aga cum se cuvine si
ne inchinim Lui. Chiar daci El S-a micqorat pe
Sine pentru noi, luAnd chip de rob din negriita
Sa iubire fald de noi, asta nu inseamni ci avem
dreptul sd ne luim nasul la purtare inaintea Lui.
Trebuie si ne apropiem de El cum se cuvine sd
se apropie robii de Domnul lor, fipturile de Fi-
citorul lor, cu fricd Ei cu cutremur lucrhnd mhntui-
rea noastrd (Filip. 2, 1,2), potnvit poruncii aposto-
legti. Necuprinsa Lui mirefie bagi in chip firesc
o frici evlavioasd in tofi cei ce se apropie de El
- in to$, chiar gi in cei mai apropiali de El. Zis-a
SfAntul Proroc David: Dumnezeu este infricoEdtor
peste to{i cei dimprejurul Lui (v. Ps. 8g 8), pentru
preaslivilii serafirni gi heruvimii cei de vipaie,
care, nesuferind a vedea slava ce covArgegte pu-

117
tereafipturilor, igi acoperd cu aripile felele lo-r
J" fo. qi strigd intru ripire vegnici, necutmati:
,,Sfant Sfant SfAnt Domnul Savaot!""
$i atunci, cum se va
infb'figa Marelui Sdu Dum-
nezeu pdcitosulintunecat? Numai acoperindu-se
Fe-
din cap pAnd in picioare cu haina PoceinFi'
,A huitti, pentru el, cel lovit din cap pAni
in ".eurtd
oicioare de bubele impuSte ale picatului'
este

mii firesc ai mai drept si petreaci in intuneric' in

focul iadului, decAt inaintea AtotsfAntului Dum-
nezeu. Iadul!.. Iati locul potrivit picdtoqilor!
Sd ne recunoaqtem vrednici de iad' ca
Dum-
nezeu si ne recunoasci vrednici de cer'
 35.
Pociinfa ;i ruJiciunea vinJeci. intristarea

lictiseala imi vine din doui pricini: dupi

ce cad in vreo fapti, in vreun cuvAnf in
vreun gand Picetos, 9i atunci cand vreme inde-
lungatd nu mI indeletnicesc ctl pociinla chiar
daci in acel ristimp ag face lucruri folositoare.
Atunci sufletul simte un neaiuns, o lipsi: din
sim$rea neajunsului vine intristarea.
Aceasti intristare se vindeci prin pociinfi 9i
rugXciune. Inima tnfrfrntd Ei smeritd.Dumnezeu nu
o oa urgisi. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu, gi
m-am oeselit.
Cercetali-vd pe dumneavoastri ingivi: nu vefi
gisi oare pricina necazului dumneavoastrd intre
cele sus-pomenite? Folosifi-vd de doctorie, care
este rugiciunea imbinati cu Pocdinta.
 36.
Despre singurul lucru Je treluinfi.
CanJ rnoat", ornului i se iau toate Lt-ttto"il.
pimin[e;ti

trdin sunt eu pe pdmAfi, sd nu ascunzi de

Ia mine poruncite TaIe (Ps. 11.8, L9),il ruga
pe Dumnezeu pl6ngAnd SfAntul Davi4 care im-
pdrifea peste o fari intinsd qi stdpAnea bogdlii
mari. FXri indoiali, acesta este singurul lucru de
trebuinfi, dupi cum a zis Domnul. Maria partea
bund gi-a ales, care nu se ua lua de la ea (Lc. 10, 42)
- iar toate celelalte bunuri pdmAnteqti se vor lua,
la moarte gi dupi moarte.
 37.
D"spt. p;.catelor proprii gi J"spru
".J.*"a
pociinfi. Firi curdfia inirnii este cu neputinfi
a sivdrgi vreo virtute in chip curat

d propun o sfingti istorisire de mare ve-

chime. Trei cdlugiri cu osArdie pentru
viaga imbunitifiti gi-au propus urmitoarele in-
deletniciri cucemice. Primul a hotdrAt si-i impa-
ce pe cei certa!. La aceasti indelehricire l-a mA-
nat cuvdntul Evangheliei: /ericili fdcdtorii ile pace
(Mt. 5, 9). Cel de-al doilea a hotirAt si-gi petrea-
cd toate viala slujind bolnavilor. La aceasti in-
deletnicire l-au atras cuvintele Domnului: bol-
nav am fost, 9i M-ali cercetat (Mt. 25,36). Cel de-al
treilea s-a retras in pustie ca si se indeletniceas-
ci cu linigtirea. Cel ce ii impdca pe oarnenii cer-
tali a avut foarte pufni izbAndi. Ostenind a ve-
nit la fratele care igi ddruise viafa slujirii bolna-
vilor, insd 9i pe acesta l-a gdsit slibit, neputAnd
si-gi duci mai departe slujirea. Atunci, s-au in-
voit amAndoi si se vadi cu pushricul. AjungAnd
la ef i-au povestit necazul lor gi l-au rugat fier-
binte si le spuni ce-a dobAndit el prin liniqtire.
Dupd ce a tdcut o .weme, pustnicul a luat api
qi, turnAnd in pahar, le-a zis ,,Uita!-vdin apl!"
S-au uita! insi nu au vizut nimic, pentru ci apa
era tulbure. Dupi ce a tuecut ceva timp, pustni-
cul le-a spus iar5gi: ,,Apa s-a limpezif uitati-vi
acum!" C6nd au privit in aPe, gi-au vizut in ea
fetele ca in oglindi. Puskricul Le'a zisl' ,,Cel ce
triiegte printre oameni nu iqi vede picatele, fi-
ind tulburat de lumeasca imprigtiere, insl cAnd
vine la linigtire, mai ales in pustie, atunci incepe
si vadd pdcatul care trdieqte in el." Trebuie mai
intdi si ili vezi picatuf dupd aceea si-l speli prin
pocdin!5 9i sd dobAndegti curdlia inimii, flri de
care este cu neputinfi a sdvArgi vreo virtute cu-
rat, deplin, cu congtiinla impicati.
Vederea picatelor proprii nu este un lucru atAt
de ugor cum poate pdrea la o privire superficiald.
Pentru a dobAndi aceasti vedere este nevoie de
multe cunogtinle pregititoare, este nevoie de cu-
noagterea aminunliti a legii lui Dumnezeq ldrd
de care nu putem gti limpede care anume fapte,
cuvinte, gAnduri, simfiminte sunt ale dreptifii
gi care-s ale picatului. Picatul ia adeseori infiS-
Earea dreptdfi! Trebuie si cunoagtem amdnuntit
insugirile omului pentru a gti in ce constau rini-
le pe care le face picatul minfii, in ce constau r5-
nile pe care le face inimii, in ce constau rinile pe
care le face trupului. Trebuie si gtim ce e cide-
rea omului. Trebuie si gtim care insuqiri trebuie
sd se gdseasci in urmagii Noului Adam, pentru
a vedea care gi in ce privinle sunt neajunsurile
 noastre. Iatd de cAte cunogtinfe de cdte informa-
fii importante avem nevoie pentru a dobdndi cu-
noagterea amdnunfiti gi vederea limpede a pi-
catelor noastre! La aceastd vedere duce linigti-
rea adevirati. Ea ii di sufletului o intocmire ca a
apelor cristaline: in aceasta, omul vede starea sa
qr, dupi misura sporirii sale, starea aproapelui.
Insingurarea mea este curmati de dese ful-
buriri lduntrice gi din afard,; apa mea este in cea
mai mare parte fulbure! Rareori, rareori dobAn-
degte o anumiti limpezime, 9i asta numai pentru
o clipdl in acea scurtd clipd, in faga ochiloi min-
fii mele se zugrivegte o priveligte cAt se poate
de atrigitoare. Vid nesfArgita mili dumnezeias-
ci fali de mine, vdd lanpl nesfArgitelor binefa-
ceri dumnezeieqti. Pentru ce s-au revirsat aces-
tea asupra mea? Nu md dumiresc. Ce l-am plitit
Binefdcitorului pentru ele? Picate necontenite.
Mi uit la picatele mele gi md ingrozesc: parci
m-ag uita intr-o prdpastie infricogdtoare, ad6nci,
la care este de ajuns sd privegti o datd ca si te
apuce amefeala. Dar daci ag misura aceasti pri-
pastie?.. $i incep s-o mlsor cu mAhnirea mea, s-o
misor cu suspinele gi cu tAnguirile mele!.. incl
mai plAng, cAnd intristarea este inlocuiti in ini-
ma mea pe neagteptate de o bucurie fircAntdtoa-
re, de parcd cineva ar spune inimii mele: ,,Dum-
nezeu, Bineficdtorul cel Neurma! nu este mul-
lumit de binefacerile Sale, vrea gi si te aduci in
cer, si te facl pirtag al veqnicei desf;teri!" Cred
in asta: de la nemdsurata bunitate dumnezeias-
ce poate fi agteptatd orice binefacere, oricAt ar fi
de mare. Cred, gi toati fiinla mea se cufundi in-
tr-o veselie lin5, imbdtdtoare.
 38.
Parnantul este o o.l" surgkunului,
"
cerJ este alevirata patrie a ornJui.
Curn si ne curifin Je otrava picatului.
Sofl.tJ c"lui ce a scipat pe pimint J. toLi.
picatJui va trece f;r; irnpieJicare prin virni

eftec wemea in nelucrare, pricini fiind fe-

lul de tratament pe care il folosesc. Aces-
ta aduce un folos simftor, inse imi ia tot timpul.
Neplicute sunt grijile pentru trup care, in pofi-
da futuror grijilor pentru el, trebuie neapirat si se
intoarci in !5rAna sa in pnmAntul siu, din care a
fost luat de Zidltor. Pihund in mine insumi: aflu
cd am fost format de boli gi de imprejuriri penku
insingurare; rece, moarte este inima mea fali de
slujirile din afard. Ag vrea sd curm deodati, din-
tr-o loviturS, legihrrile mele cu societatea. $i ag fa-
ce asta nu pentm mine insumi, nu pentru oameni,
ci pentru ca hotirArea mea gi irtreprinderea mea
si fie curate inaintea lui Dumnezeu, Care a ziLs: ni-
meni cnre pune mhnn pe plug Ei se uitd inddrdt nu este
potriait pentru impdrd[in lui Dumnezeu (Lc.9, 62).
Oricum, este mare deosebire intre judecata
lui Dumnezeu gi iudecata omeneasci: apa a spus
un mare cuvios, care era deosebit de imbelgugat
in darul dreptei socotin(e. Nu gtiu ce mi-a menit
Dumnezeu, dar, cercetAndu-mi pe mine insumi,
gisesc cd nu sunt Potrivit Pentru indatoririle ob-
gteqti, ci sunt mai potrivit pentru insingurare/ cu
.ur" --u- deprins petrecAnd, din pricina bolii
mele, mulli ani aproape fdrd si ies din chilia mea'
in insingurare md pot indeletnici firi piedici cu
cilitoria pe tirAmurile lumii duhovniceqti, un-
de s-au strimutat de pe pdmAnt gAndul meu 9i
inima mea. Nu sunt in stare si Ie aduc inapoi pe
pdmAnt! $i strimutarea lor de pe pim6nt s-a si-
vArgit fXri gtiinfa mea. Nu md gAndeam la stri-
mutarea aceasta, nu gtiam deloc ci ea este cu pu-
tinfi: pe neaqteptate, le-am vizut stremutate' Ele
privesc deja la pimdnt cum privesc cildtorii !a-
ia striini. Dupi ce au Petrecut o vreme pe tirA-
mul cel minunat al nestriciciunii, pe tirAmul fe-
ricit al picii 9i luminii harice, ele au intors spa-
tele linutului intunericului, finutului certurilot
gAlcevilor, tulburdrii neincetate, Snutului unde
tot binele este amestecat cu riul! intunecatd !a-
ri este pdmAntul! El este lara surghiunului cil-
cdtorilor de lege, care au sPurcat Raiul prin p5-
cat, care s-au ficut vinovali de neascultarea lui
Dumnezeu, care au dispreluit impdrtiqirea cu
El, care au dat aceasti impdrtdqire Pe imPerta-
girea cu diavolul. Pe pimAnt totul este vrijmaq
omului, 9i el insugi se afl5 in neincetati luptd cu
sine insuqi. PimAntul este valea surghiunului,
valea pitimirilor prin care incep pitimirile cele
vegnice - dreapta pedeaPse pentru jignirea Ce-
lui nesfArgit de Bun. Pdmdntul este surghiunul
nostru, gi tocmai de aceea a venit aici Riscum-
piritorul: a riscumpirat picatul nemisurat cu
un pret nemdsurat - cu SAngele Siu. Pim6ntul
este surghiunul nostru, gi tocmai de aceea Ris-
cumpiritorul ii ridici pe cei care au primit res-
cumpirarea Lui de la pdmAnt la cer. Cerul este
patria adevirati a omului: mergerea intr-acolo
tebuie sd o sivAtgim in noi ingine. in noi ingine
trebuie si-i vedem pe stipfitorii acestei lumi!
Trebuie si incheiem socotelile cu ei, dAndule
inapoi ce este al lor, ceea ce am imprumutat de
la ei. Am imprumutat de la ei otrava picatului,
picatul in toate chipurile lui mirunte, in toate
feluritele lui forme. RupAnd din noi tot ce e stri-
in firii noastre, rlmAnem singuri cu noi inqine,
cu propria noastri fire neprihiniti. Aceasti cu-
rilire este lucratd in noi de cuvAntul Domnului,
Care ne descoperi gi insugirile Noului Adam, gi
rdnile celui vechi. Atotbunul Duh SfAnt, vizAnd
albeala noastrS, Se pogoari asupra noastri, ne
adumbregte cu pacea gi cu lumina Sa, ne schim-
bi, ne pecetluieqte, ne rAnduieqte in fericita se-
minSe a celor alegi, intre urmagii lui Adam celui
de-al doilea Care este Domnul din cer. Pecethi!
fiind cu Duhul nu ne vom mai teme de stipA-
nitorii cei intunecaf gi rdi ai acestei lumi, vom
trece prin cetele lor intunecate gi dese la lumina
adevirulul vom gisi in sAnul acestuia pregusta-
rea veqnicei fericiri. Sufletului celui care a sivAr-
git aceasti cale pe pimAnt in omul liuntric, care
s-a slobozit din robia picatului 9i a primit logo-
direa Duhului, va trece fird impiedicare qi firi
chin, dupi despir$rea de trup, vimile cumpli-
acestea, pre-
$1or intrebdtori din vizduh. Toate
cum gi multe alte lucruri, care sunt cu neputinli
de tAlcuit prin cuvAntul pXmAntesc, le cerceteazi
omul in linigtire. Duhul SfAnt Se lipeqte de cel ce
se linigteqte aga cum trebuie, il insofeqte, ii ves-
teqte tainele impiri$ei lui Dumnezeu, ca si se
hrineasci din belgug cu cunoagterea 9i simlirea
duhovniceascd isihastul insuqi 9i si-i hrdneasci
cu ele gi pe fralii sdi care flSmAnzesc ai inseteazi'
invdfdtura Duhului este invetdture vie: din ea
strilucegte lumind, din ea respiri via,ti. lnviF-
tura omeneasci, din firea omeneasci cea cdzuti,
din cunoagterea proprie acestei stdri de cddere,
este intunecatS, moartS, are o lumini mincinoa-
si, amdgegte auzul 9i simlurile inimii, plstreazi
in ascultitori intunericul, il inmulfeqte, intireq-
te stipAnirea morfii. Minune mare se sdvArgeqte
prin inveptura Duhului: cAnd Duhul invdtdtor,
-are rostegte cuvAnhrl Lui, 9i cel care il asculti
impart intre ei invSlitura vietii. Toatd slava es-
te a Tainicului invi(itor; cel ce rosteqte cuvAntul
simte cd rosteqte nu cuvAntul siu, di cuvAntul lui
Dumnezeu; cel ce asculti simte ci aude cuvAnful
lui Dumnezeu; toati luarea lui aminte este a!in-
 titd la puterea duhormiceasci ce ii di viafi; fald
de cuvAntul omenesc in care se inveqmAnteazi
cuvdntul lui Dumnezeu, inima lui rimAne rece.
in templul sufletului este doborA! este aruncat
din el idolul ,,eu"; in templul acesta" curdfit de
urAciunea pustiirii, se revarsi buna mireasmi a
Sfdntului Duh, se aud graiurile SfAntului Duh.
Ce crede$, ce simfdmAnt il cuprinde pe omul
care griiegte graiurile Duhului, care simte in sine
lucrarea Duhului? SimfimAntul pe care este firesc
sil aibi zidirea firaintea Ziditorului sdu. Atunci,
omul simte, vede limpede ci este un nimic.
Nu din cdrli, nu de la oameni, nu din oareca-
re capacitifi geniale ale naturii sale devine omul
ucenic, ascultitor gi organ al Duhului, ci prin mij-
locirea credinfei in Hristos, inviindu-L pe Hris-
tos in sine prin primirea in sine a insugirilor lui
Hristos, pe care Hristos le-a descoperit oameni-
lor prin sfin$tele cuvinte ale Evangheliei. Unde
este Hristos, acolo e Duhul Lui, acolo e mintea
Lui - Tatil Lui Neurmat.
 39.
Curn si ne privirn aProaPe 1".
Desprc Jragostca cea cur:ati, in Dumnezeu'
Marrtrrit"" sti in lePiJarea Je sint'
Ce insearnni: ca sd imi inlreptdlesc
rdspunsurile cele Jin Pdcate'
De pociinfi {u5fe orice Picat

e ugurime, ce stare de bine, ce fericita cu-

rese este atunci cand omul nu oPregte in
sine simldmintele de bunivoinli citre aProaPe-
lq ci le poarti la sfantul curatul cer; atunci cAnd
ii rp.tt lui Dumnezeu despre cei Pe care ii in-
"
drigegte:,,Dumnezeule! Aceqtia sunt mogteni-
rea 1a, sunt ziditea Tat A Ta este zidirea Ta, iar
eu cine sunt? Un pribeag Pentm scurti vreme
pe acest pdmAn! care a apirut pe el firi v-este
qi fere veste va pieri de pe el." Cine igi curiteq-
ie in felul acesta dragostea de iubirea de sine 9i
de impitimire dobAndeEte in sine dragoste cu-
rati, iragoste in Dumnezeu. Ca si dobAndim
aceasti diagoste ni s-a poruncit lepidarea de si-
ne; acesta eite inlelesul spuselor Domnuhii: cine
igi zta pierde sufletul pentru Mine, il aa cAQtiSn
(Mt'
iO, ZS1.in aceste cuvinte, Porunca este imbinatd
cu fXgiduinfa.
 Dimpotrivd, cel ce crede ci igi va gisi sufletul
in veacul acesta plin de amigire, adicd cel ce va
vrea si igi implineascd poftele necurilite, gil va
pierde. ln lepddarea de sine sti m6ntuirea.
Supunefi-vi mintea lui Hristos! Atunci cdnd
mintea se supune lui Hristos, nu se va indrepti-
$ nici pe sine insugi, nu va indreptili nici inima.
Atunci cAnd vor lipsi indreptdtirile inimii, ea va
ajunge irr starea de smerenie qi umilinl{. Inima
infrfrntd Ei smeritd Dumnezeu nu o aa urgisi, iat in
indreptiflrea de sine este moartea crAnceni pe
care o aduce picatul.
Aga s-a rugat SfAntul David, 9i aga ne inva-
!d si ne rugdm: sd nu aba{i inima mea spre cuainte
de aiclegug, ca sd-mi tndreptdlesc rdspunsurile cele
din pdcate (Ps. 140, 4). A-!i indreptili rispunsuri-
le cele din pdcate inseamnd a te indrept5li pen-
tru picatele tale. G6ndurile gi cuvintele prin care
se arati aceast5 indreptitire sunt numite cuainte
de oiclegug. Cu viclenie se strdduie pdcdtosul si
se amigeascd pe sine insugi gi si ii amigeasci
pe oameni! Cu viclenie se strdduie picdtosul sd
ascundi pdcatul s5u de sine insugi qi de oameni!
Cu viclenie se striduie si pard drept inaintea sa
qi inaintea oamenilor! Uneori, nevoia neapira-
td, folosul aproapelui, pe care picatul nostru l-ar
putea sminti, ne sileqte si ne indreptd$m inain-
tea oamenilor, si ne ascundem picatul fali de
ei. A te indreptef fa$ de tine insuS, a te amigi
singur, a-!i inibugi glasul congtiinfei este intot-

't3't
deauna un lucru nelegiui! intotdeauna nenoro-
ci! impropriindu-se omului, cuaintele de aiclegug
fac din el un fariseu incrAncena! in stare de orice
fdridelege. indrepti$rea pentru picate ce nu are
nevoie de niscociri gi de multe vorbe, indreptifi-
rea care este primitd intotdeauna de Dumnezeu
este pocdinla.
De pocein$ fuge orice pdcaf nici un picat nu
poate fne piept atotputemicei pociinfe. Pociin-
ta este virtute evanghelici, dar neprepit al lui
Dumnezeu, cumpXrat pentru noi cu preful SAn-
gelui Fiului lui Dumnezeu - cu acest Pre! care
riscumpiri orice pdcat al nostru.
Pentru inceput, hotirAti, micar cu minte4
si vi lep5dali de dumneavoastri ingivi pentru
Hristos, lipsifi-vd mintea de samavotricia pier-
zdtoare, neghioabS, supunef-o, poruncilor lui
Hristos, supunefi-o Evangheliei. brceputul lepi-
dirii de sine este in minte: dupi ce s-a supus lui
Hristos, ea duce treptat la aceasti fericitd supu-
nere gi inima, gi trupul.
Lepddarea de sine inspdimAnti la o primd pri-
vire superficiali - dar indatd ce omul se hotirSg-
te si gi-o insugeascd, simte in suflet o neobignui-
ti ugurime gi libertate: ugurime4 libertatea sunt
martorii adevSrului.
 40.
D""pr" r'rom.lrricie gi vegnicie.
Curn si ne veJem privinJu-ne tur odlinJa
EvangLeliei

\ 7f i simt rupt de toate! GAndul meu strigi

lYI neincetat citre Dumnezeu ca El s5-mi
intocmeasci o cale spre El, cale de pociinfd. Larg
s-au deschis inaintea mea porFle vegniciei. Pri-
vesc intr-acolo, in aceasti depirtare firi sfAr-
gi! in acest spa$u nemirginif in aceste intinderi
nemisurate. Vremea s-a scurtat inaintea mea -
zboari neasemuit mai repede, pentru a se vir-
s4 ca un pArAu, in mare: in vegnicie. Privesc in
vegnicie: vremelrricia e plicticoasd, meschini, de-
gartd, nimicnicd. Iubesc insingurarea: din ea poli
privi mai limpede in vegnicie, pogi descoperi ce
ili trebuie acolo, te po$ pregiti din weme, inain-
te de iegirea sufletului din trup.
Md preocupi Evanghelia. imi izbesc priviri-
le trisiturile chipului dumnezeiesc Ai nuanfele
aseminirii cu Dumnezeu, care sunt zugrivite
in Evanghelie! ,,Fifi aseminitori Mie!", le spu-
ne Dumnezeu oamenilor. Ca ei si-gi poati insugi
aceasti minunati asemdnare, Dumnezeu S-a
inomenit. Ce frumusele negriitd este in Adam
cel nou - in Domnul nostru Iisus Hristos! Ce slu-
lenie este in mine, ce neor6nduiali! CAte pete mi
acoperd! Aga md vdd atunci cAnd mi privesc in
oglinda Evangheliei. Trebuie si mi ocup Ei de
fala sufletului meu, 9i de hainele lui; trebuie ca
afunci cAnd voi intra in vegnicie si nu se afle in
mine vreo asemdnare gi inrudire cu vrEjmaqii lui
Dumnezeu, cu dracii intuneca$; trebuie ca Fiul
lui Dumnezeu sd mi recunoasci drept asemi-
ndtor cu El, dupd cum asemdnitori cu El sunt
toS fericifi locuitori ai cerului. Recunoscuti de
Dumnezeu, aseminarea omului cu Dumnezeu
ii aduce acestuia vegnicia cea fericiti; pierderea
acestei aseminiri atrage dupi sine izgonirea de
la fafa lui Dumnezeu tr iadul intunecos, in pri-
pastia Iui de foc, la pdtimiri vegnice.
 41.
Cum si pdstrim in noi pacea lui Hristos.
P"ce" lui Hristos nirnicegte silnica inriurire a
d.rr.orrilor sufletJui 9i a trupului
""opra

acea lui Hristot care covirgegte toati

minte+ care il unegte la unegte la loc pe
omul despicat de ctrtre picat, pacea lui Hristos,
care umple toatd fiinla noastrd de putere neur-
mati gi de dulceafi cereasci, incepe sI se pogoa-
re in suflet atunci cAnd acesta se va curila de pa-
timi prin pAzirea poruncilor lui Hristos gi prin
nevoinfd evlavioasi. Ca si pistrim in noi pacea
lui Hristo+ ca sd o gustem din belgug, ca si ne
prefacem prin ea din om vechi in om nou avem
neapdrati nevoie de insingurare. Comoara arun-
cati la rdspAntie va fi negregit furati.
Putemictr este pacea care vine din lucrarea
SfAntului Duh! Cine poate si se impotriveas-
cd atunci cAnd atrage El? Patimile fug de la fa-
!a Lui; in urma lucririi Lui, mintea gi inima se
mutd la cer. Omul se impaci cu tof 9i toate in
Dumnezeu. El incepe si pluteasci in nemirgi-
nita intindere a lumii duhovnicegti gi cunoagte
ci porunca lui Durrnezeu este largd foarte. Pacea
lui Hristos a sivArgit mucenicii qi cuviogii: ea il
scoate pe cregtin de sub stePAnirea trupului gi a
sAngelui, izgonegte din suflet gi din trup otrava
picatulur, nimicegte silnica inrAurire a dracilor
asupra sufletului 9i a trupului, aduce in cregtin
insugirile lui Hristos, blAndefea, smerenia buni-
tatea. Sim$nd aceste insugiri, sufletul incepe si
guste o minunatd odihnd, care este chezdgia gi
inceputul odilrrei dreplilor in silagurile vegni-
cei fericiri.
 42.
D"spt" J.os.Lirea Jint'e l,'ct"t"" {o"ol,'i
Juml.z.i"sc gi cea a iJie.Lantirii ornenegti

umnezeul nostru este toc (v. Elrl. 12, 29),

ne inva$ Scriphrra insn prin lucrarea
acestui foc se stinge heptat gi in cele din urmd pie-
re desiv6rgit focul picatului, focul trupesc ai su-
fletesc. Focul dumnezeiesc este curat, sub$re, lu-
minos, impirtdgegte minfii adevdrul, iar inimii o
linigte minunati, o minunati riceald fali de tot ce
e pimAntesc, belqug de bl6ndele, de smerenig de
bunitate.
Sd nu vi ingelafi! Sd nu socotili infierbAnta-
rea omeneasci a fi lucrare a dumnezeiescului
foc! Mulli s-au ingelat gi au cizut in amigire de
sine pierzitoare. Din starea de infierbAntare au
apirut riticiri firi numir gi au umplut cu in-
vifdturi mincinoase pnmAntul. Norii acegtia in-
tuneca$ ascund de lume soarele dteptd$i. Dupd
roada lor ii aeli cunoa1te (Mt. 7 , 16), a zis Mintuito-
rul despre invdfiturile mincinoase 9i invdldtorii
mincinogi. Unde este infierbAntare, acolo nu este
adevir, de acolo nu poate veni nimic bury nimic
folositor: acolo clocotegte s6ngele, acolo fume-
gI gi cl5degte castele de nisip rafiunea cu nume
mincinos. BlAndelea gi smerenia, a cdror lucrare
este inso$ti de o ricoare sub$re, lnsi apoi se vd-
degte prin nenumirate roade bune, sunt marto-
rii binelui nemisluit, adevirat, dumnezeiesc.
 43.
invifttuta Sfingilor Peringi este
invifitura S{atttrrllri DuL.
Numai cJea sfantrlui J.'". lo
"J.vdr
miintrrire; lncununafi vor fi nurnai, dei ce se
nevoi"sc Jupd lege

T nveptura Sfingilor PArinf ai Bisericii R5-

I shritului este adeviratd: ea este invifitura
Sfentului Duh. Vi rog: SneS-vi de aceastdinvifi-
turi! Ea vi va indruma spre vegnicia cea fericiti.
in Sfanta Biserici a lui Hristos a fost aprinsd
o ficlie strdlucitoare - invifitura SfAntului Duh:
nu vi indreptagi privirile spre alte ficlii, care lu-
mineazi pe felurite cdi. Nunai calea sfAntului
adevdr duce la m6ntuire; toate celelalte cdi duc
la pierzare. Mulli se ostenesc, mul$ suferi, mulS
se nevoiesc, dar incununa$ vor fi numai cei ce se
nevoiesc dupd lege. Adevdrata, legiuita nevoin,td
este in Hristos Iisus gi in Sfantul Dub in curtea
Sfintei Biserici a Rtrsdritului.

139
 44.
Despre citirea S{intjlor P;rin1i. D"spre
necontenita aJucere-arninte J" Drrrrrtt.z.rt.
Despre orientarea giregiti a nevoitorilor
Bisericii Ap,'s.r.". itt lrr.tatiL Sfi.fl""
Parinli ,rrfli Lrrrr" mireasrni SfantJ.ti Du}r,
"
p" cat J locririle scriitorilor apuseni sunt
scrise Jin starea arni5iirii Je sine

cum me indeletnicesc cu citirea unor

cirli in slavi bisericeasce, in rusi qi in al-
te limbi pe care le am, cirqi care cuPrind cuvinte-
le sfin$lor pushici din Egipt Cuvintele acestea
sunt nigte perle nepretuite! Scufunditorul coboa-
ri in adAncul mirii ca si gdseascd mirgdritar de
pre!: 9i Sfinfi PdrinS se depirtau in pustii adAn-
ci, acolo pdtrundeau adanc in ei ingigi gi aflau fe-
lurite perle nepretuite, duhovnicegti: smerenia
urmitoare lui Hristos, simplitatea gi neriutatea
copilireasci, ingereasca nepdtimire, dreapta so-
cotinli qi infelepciunea duhorrniceascd: Pe scurt,
aflau Evanghelia.
Astdzi am citit un cuvAnt al Marelui Sisoe care
mi-a pldcut dintotdeaun4 pe care l-am avut din-
totdeauna la inimd. Un oarecare cilugdr i-a zis
 acestuia: ,,Mi aflu in necurmati aducere- aminte
de Dumnezeu." Cuviosul Sisoe i-a rispuns:,,Aces-
ta nu este lucru mare; lucru mare va fi afunci cAnd
te vei socoti mai rdu decAt toati fiptura."
lnalti indeletricire este aducerea-aminte ne-
curmati de Dumnezeu! Aceastd inil$me este insi
foarte primejdioasi atunci cAnd scara cetre ea nu
e intemeiati pe piatra cea kainicl a smereniei.
Uitafi-vd ce conglisuire este intre Scripturl gi
Pirin$! Scriptura spune: nrderea de tot nu o aei bi-
nevoi... iertfa lui Dumnezeu - duhul umilit. Inimn
inftkntd gi smeritd Dumnezeu nu o aa urgisi Qs.50,
17-L8). Jertfele 9i trsegi arderile de tot ornenegti
trebuie si fie intemeiate pe simlimAntul sdrdci-
ei cu duhuf pe sim,tim6ntul pociinfei. Altfel, ele
nu sunt primite de Dumnezeu.
lmi place, d€ asemenea, o spusi a Marelui Pi-
men: ,,Daci intotdeauna qi in toate ne vom invi-
nui pe noi ingine, peste tot vom afla odihne." Alt
Pirinte a zis: ,,Noi am pirisit sarcina cea ugoari
a invinuirii de sine gi ne-am apucat de cea grea
a invinuirii altora." Asemenea spuse fac cAt to-
muri intregi! Nimeni, mi se pare, nu a pitruns in
Evanghelie atat cat au pitruns in ea sfinlii pust-
nici; acegtia se striduiau sI infdptuiascd Evan-
ghelia prin viafa, prin g6ndurile 9i prin simfd-
mintele lor. Trisitura lor deosebitoare era cea
mai adAnci smerenie; ei cugetau mereu la cide-
rea omului gi se indeletniceau mereu cu plAnsul
pentru picatele 1or.
-t41,
 Alta este orientarea pe care au luat-o nevoi-
torii Bisericii Apusene qi scriitorii ei ascetici in-
cepAnd din vremea despdrlirii acestei Biserici
de cea a Rdsiritului gi a ciderii ei in intunericul
pierzitor al ereziei. Cuviosul Benedict, Sfantul
Papd Grigorie Dialogul inci mai sunt intr-un cu-
get cu indrumitorii ascetici ai R5siritului, insi
Bemard se deosebegte deja sim$tor de ei; cei de
mai tArziu s-au abltut gi mai mult. Acegtia sunt
atragi imediat gi ii atrag imediat pe cititorii lor la
iniltimi de neajuns pentru incepitor, se ingAm-
fe qi ingAmfd. inchipuirea infierbAntatd" adeseori
deliranti, inlocuie$te la ei toate lucrurile duhov-
nicegti, de care ei nu au nici o idee. Aceasti in-
chipuire este socotiti de ei drepthar. Dupd roade-
'1.6\, a zis MAntuitorul.
le lor ii aeli cunoagte (Mt.7,
Toati lumea gtie prin ce fdridelegi, prin ce rAuri
de sAnge, prin ce purtare cu totul necregtineas-
cA gi-au aritat fanaticii apuseni felul strAmb de
a gAndi, simlimintele strAmbe ale inimii. Sfinf,i
Pirinfi ai Bisericii Risiritului il duc pe cititorul
lor nu in bralele dragostei, nu pe inillimile ve-
deniilor: il duc la cetcetarea picatului propriu, a
ciderii proprii, la mirturisirea Riscumpdritoru-
Iui, la plAngerea pentru sine in fafa milostivirii
Ziditorului. Pentru incepu! ei ne invafi si infrA-
ndm pomirile necurate ale tmpului nostru, si-l
facem ugor, in stare si lucreze duhovnicegte; du-
pi aceea, se intorc spre minte, ii indreapti felul
de a gAndi, i:rlelegerea, curifind-o de gAndurile
care ni s-au impropriat in virtutea ciderii noas-
tre, inlocuindu-le cu gAndurile firii omenegti in-
noite, pe care Evanghelia o zugrivegte in culori
vii. Dupi indreptarea minlii, Sfinlii PirinS se in-
grijesc de indreptarea inimii, de schimbarea de-
prinderilor 9i simfimintelor ei. A curdfi inima
este mai grzu decAt a curiS mintea: incredinlAn-
du-se de dreptatea gAndului nou, mintea il lea-
pidi ugor pe cel vechl gi-l insugegte ugor pe cel
nou - dar a inlocui o deprindere cu alta, o insu-
qire cu alt4 un simfimAnt cu alt simfdmang po-
trivnic lui, este o osteneali, este o munci incor-
dati gi care cere vrerne indelungati, este o lup-
ti de necrezut. incr6ncenarea acestei lupte este
descrisi de Pirinfi asffel: ,,Dd sAnge gi primegte
duh!" Asta inseamni ci trebuie si ne omorAm
toate poftele picdtoase ale trupului gi ale sdnge-
lui, toate acele migciri ale minfii gi ale inimii ca-
re depind de trup gi de sAnge. Trebuie si adu-
cem gi trupul, gi minte4 gi inima sub cArmuirea
Duhului. SAngele qi nervii sunt pugi in migcare
de multe patimi: 9i de mAnie, 9i de iubirea de ar-
ginfi, 9i de iubirea de pliceri, 9i de slava degartd.
Acestea doui din urmd aprind foarte tare s6n-
gele in nevoitorii care nu se nevoiesc dupd lege
ficAnd din ei fanatici iegifi din minS. Slava de-
gartd ndzuiegte inainte de vreme spre stiri du-
hovnicegti de care omul, in necurilia sa, nu este
in stare; neav6nd adevdrul, acesta igi alcituiegte
siegi inchipuiri. Iubirea de plSceri, unindu-gi lu-

1.43
 crarea cu cea a slavei degartg di nagtere in ini-
md unor mAngAieri, desfitdri gi extaze amigitoa-
re gi mincinoase. O asemenea stare este o stare
de amigire de sine. To{i cei care se nevoiesc, dar
nu dupi lege, se afld in starea aceasta, care se
dezvolti in ei tot mai mult, dupi misura nevoin-
telor lor. Din starea aceasta scriitorii apuseni au
scris o mul$me de cdrfi. Tocmai asupra acestora
se aruncd cu ldcomie, tocmai pe acestea le pro-
poviduiegte mai mult a fi sfinte gi duhovnicegti,
vrednice a sta aleturi de SfAnta Scripturi, lumea
oarbi qi trufagi, care crede despre sine cd a ajuns
la mdsura cea mai inaltd a luminirii gi ca atare
nu are nevoie si.se lini neabdtut de predaniile
Bisericii Risiritului.
La Sfinfii Pirinti ai Bisericii Risiritului nu se
vede deloc starea de infierbAntare a sAngelui.
Ei nu ajung niciodatd la entuziasmul care, fiind
odrasli a sAngelui, in Apus a ciutat deseori vir-
sarea de sAnge. Scrierile lor respiri adevirata le-
pidare de sinq respirl buna mireasmi a Sf6n-
tului DulU ce omoard patimile. De aceastd bund
mireasmi fiii lumii fug aga cum fug viespile de
fumul timeiei. Lumea iubegte ce este al sdu (In 15,
I9), a zis Domnul. LucrXrile scriitorilor apuseni
care au scris din starea amdgirii de sine iqi afld
o mulfme de cititori, sunt traduse nu o dati pe
limba noastrd, sunt tipirite Ei retipirite; li se ros-
tesc, li se scriu gi Ii se tipiresc laude risunitoare;
lucruri pline de otravi ucigdtoare sunt aproba-
 te 9i sprijinite. Scrierile SfinFlor pirinli sunt date
uitirii! Faptul cd ele au fost incuviintate din ve-
chime de SfAnta Biserici gi au fost recunoscute
drept singurele indrumare corecte pentru viata
ascetici nu este luat deloc ir seamd. Sunt critica-
te, sunt gisite in ele contradiclii, nepotriviri cu
Sf6nta Scripturi. Pricina sti in aceea cd Sfinfi pi-
rinli au fost poviluili de Duhul SfAnt, ci ei au le-
pidatin,telepciunea acestei lumi pentru a dob6n-
di infelepciunea Duhului. Degarte sunt incerci-
rile celor care, impotriva invdfiturii apostolegti,
impotriva inviliturii Bisericii, incearcd sd intre
in inlelepciunea Duhului prin infelepciunea lu-
lnii! gi sunt prinEi cei inlelepli in inlelepciunea tor (I
Cor 3, 19): s-au poticni! au cizut cu cidere in-
spiimAntdtoare. Ei au vrut sd explice duhovni-
cescul prin infunecata in,telegere sufleteasci, qi
duho',rnicescul din scrierile Sfinlilor pdrinfi li s-a
pdrut ciudaf potrirrric Sfintei Sciptui. Ldmurim
cele duhoztniceEti oamenilor duhoonicegti, a zis SfAn-
tul Apostol Pavel. Ornul sufletesc nu primegte cele
ale Duhului lui Dumnezeu, cdci pentru eI sunt ne-
bunie Ei nu poate sd Ie tnpleagd, fiindcd ele se iudecd
duhoanicegte (l Cor. 2, 't3-1,4).
 45.
Despte gtiinf ele orneneqti.
Rafiunea cu nurne rnincinos. f)espre
lnfelepciunea Juhovniceasca gi cea trupeasci

f ntreba$ ce perere am desPre gtiinfele ome-

I neqti. Dupi cidere, oamenii au incePut sd
lucreze pimAntul, au inceput si aibi nevoie de
haine gi de multe alte lucruri, nevoie care inso-
legte pribegia noastri pimAnteascd: pe scurt/ au
inceput sI aibd nevoie de dezvoltare materiale.
Ndzuinfa spre aceasta este trisitura deosebitoa-
re a veacului nostru.
$tiin,tele sunt rod al ciderii noastre, odrasld a
vdtimirii ra$unii noastre. Erudifia - dobAndirea
gi pistrarea cunogtinfelor adunate de citre oa-
meni in wemea vie$i lumii cdzute - este fecta
omului celui vechi, fdclie prin carc neguraintune-
riculuiin aeac se pdzegte (htdaL,13). Riscumpdri-
torul le-a inapoiat oamenilor Fdclia care le-a fost
deruite h zidire de Ziditor qi de care s-au lipsit
prin ciderea lor. Aceasti Ficlie e Duhul SfAnt,
Duhul Adevirului, Care pov5luiegte la tot ade-
virul, Care cerceteazi adAncurile lui Dumnezeu,
Care descoperd gi ldmuregte tainele, Care diru-
 iegte gi cunogtinte materiale atunci cAnd este ne-
voie de ele pentru folosul duhovnicesc al omu-
lui. invilatului care doregte si invefe infelepciu-
nea duhovniceascd apostolul ii poruncegte: Dacd
i se pare cuiaa, intre ooi, cd este inlelept in oeacul
acesta, sd se facd nebun, ca sd fie inlelept (I Cor Z,
18). Intocmai! Erudifia nu este in,telepciune ade-
viratS, ci doar pdruti. Cunoagterea Adevdrului,
care le-a fost descoperitd oamenilor de Domnul,
la care se ajunge doar prin credinfd, la care nu
poate ajunge rafiunea cdzuti a omului, este inlo-
cuiti in erudife prin presupuneri. ingelepciunea
acestei lumi, in care locul de cinste e ocupat de
mulli pigAni gi atei, este de-a dreptul potrivni-
ci, prin insegi principiile sale, infelepciunii du-
hovnicegti, dumnezeiegti. Nu poti si urm ezi atAt
uneia, cAt gi celeilalte; de una trebuie neapirat si
te lepezi. Omul cizut este minciund, gi din filo-
sofdrile lui s-a alcituit ratiunea cu nume minci-
nos, adici felul de a gAndi, suma concepfiilor gi
cunogtintelor false, care sunt rafonale numai la
suprafa,td, dar in esenfa lor sunt rdticire, aiura-
re, indricire a minfi lovite de molima ucigitoa-
re a picatului 9i ciderii. Aceasti boali a min$i
se descoperd cu o plindtate deosebitd in gtiinfele
filosofice.
 46.
Despre citirea S{itttllot Pa.it fi Je cnhe rnireni
5i Je cntre cilut'iri. Despre citirea EvangL"li"i

trdduifi-vd si citi$ acele cirfi ale Sfin$lor

Pdrinli care se potrivesc cu felul dumnea-
voastre de viafi, aga incAt prin citirea scrierilor
PirinSlor si puteli nu numai si le si admirati gi
si vi delectali de ele, ci qi sd le aplicali in prac-
tic6. CreEtinul care triiegte in lume trebuie si ci-
teascd scrierile marilor ierarhi care au scris pen-
tru popor, scrieri care invali virtufile cregtineqti
potrivite celor care iqi duc viala in mijlocul inde-
letrricirilor materiale. Alte lecturi li se potrivesc
cdlugirilor din ministiri: acegtia trebuie se-i ci-
teascd pe Sfinfii Pirinf care au scris Povete Pen-
tru felul acesta de viefuire. in sfArqit, alte lecturi
li se potrivesc isihagtilor gi pustnicilor! Studierea
virtulilor care nu se potrivesc felului de viefui-
re al omului duce la visare, il aduce pe om irr-
tr-o stare mincinoasi. Exersarea virtulilor care
nu se potrivesc felului de viepire al omului face
aceasti viefuire neroditoare. $i viala se irosegte,
qi virtufile pier: sufletul nu le poate pdstra vreme
indelungati, trebuie sA se lase de ele dupd scurt

L48
 timp, fiindcd nu ii stau in puteri. Aceasti exersa-
re a virtufilor inalte, mai presus de puterile gi de
capacitilile omului, adeseori aduce sufletului o
vitdmare de nevindecat, il arunci in neor6ndu-
iaIS pentru mult timp, uneori pentru toati via!4
il face sd nu mai fie in stare de nevoinfele bunei
credinfe. Domnul a poruncit ca vinul nou, adici
virfulile gi nevointele inalte, si se toarne in bur-
dufuri noi, adici sd fie ldsate in seama nevoito-
rilor care s-au maturizat deja in nevointa bunei
credinfe, innoifi 9i luminaF de har. El a oprit si
se toame vinul nou in burdufuri vechi, si se cAr-
peasci haina veche cu petec nou. Si nu credegi
ci nevointa inalti, pentru care sufleful dumnea-
voastri nu s-a mafurizat inci, o si vd ajute! Nu!
Ea vi va biga intr-o gi mai mare neorAnduiali:
vefi fi silit si vi lisaS de ea, iar in sufletul dum-
neavoastri vor apirea trAnddvirea, deznddijdu-
irea, intunecare4 impietrirea. in starea aceasta
sufleteasci vd veli ingidui gi mai mari gregeli, qi
mai mari incilciri ale legii lui Dumnezeu decAt
cele in care cddeafi inainte. La haini veche nu se
pune petec nol! pentru cd gaura nu face decAt si
se lirgeascd.
AtAt pentru tofi cilugirii indeobgtg cAt gi pen-
tru cregtinii viefuitori in lume, cea mai folositoa-
re lecturi e Noul Testament, mai ales Evanghe-
lia. Trebuie s5-l citim insd cu smerenie, firi si ne
inglduim interpretiri proprii, ci cdliuzindu-ne
doar dupd tAlcuirea Bisericii.
 47.
Cursele wri.jrna;J,ti. D""pr" pizirea rninfii.
Curn si {"cern placute gi im}rrcuritoare
necazurile vietii pirninteqti

imAneli in limanul adevirului! Vrdjma-

gul mAntuirii oamenilor se streduiegte
sd momeasci gAndul nostru din limanul adevi-
rului prin felurite ndluciri de adevir. El gtie pu-
terea acestei curse/ ce pare neinsemnate Pentru
ochiul lipsit de experienli; mintea este ademe-
niti la ea prin curiozitate, cu o numire mdrea-
!d, sfAntS" in spatele cireia se ascunde de obi-
cei pierzarea. Aqa este momiti lesne increzitoa-
rea privighetoare, pasire deosebit de curioasi,
cu mAncarea aruncati sub plasd, gi cade pentru
totdeauna in urAtul robiei. Pierzdtor este gAn-
dul mincinos: acesta aduce in suflet infunecare,
amdgirea de sine, o face roabi a stipAnitorului
acestei lumi. Adeudrul od aa face slobozi (kr 8, 32),
a spus MAntuitorul este limpede cd minciuna
ne lipsegte de libertate, ne supune stdpdnitoru-
lui acestui veac. Doresc ca dumneavoastre se fif
liber, ca vederea suflefului dumneavoastrd si fie
curatd qi luminoas5, ca rafiunea dumneavoastrd
 sd fie pitrunsd de lumina adevirului gi si rever-
se lumind harici asupra intregii dumneavoastri
viefi, asupra a tot ce face!.. Chnd ochiul tdu este
curat, spttne MAntuitoruf atunci tot trupul tdu e
Iuminat (Lc. 11., 34-35). Trebuie si ne pizim min-
tea! Trebuie ca ea si rimAni in adevir firi ince-
tare. Vi doresc asta cu toate sinceritatea inimii!
Vd doresc asta cu inimi indureratd, deoarece md
doare ci in vremurile de acum, rar, foarte rar oa-
menii rimAn credinciogi adevdrului, foarte rar
gi-au plecat mintea gi inima sub jugul ei cel bun
gi sub povara ei cea uqoari, s-au plecat cu toati
simplitatea gi supunerea lui Hristos gi Sfintei Lui
Biseria. Mintuili-ad, grdiegte SfAntul Apostol Pe-
tru, de acest neam oiclean (Fapte 2, 40). Abatefi-vi
de la calea cea largd, pe care umbli aproape tofi!
Alege$-vi calea cea strAmti gi necijiti, care du-
ce in cereasca impiriliel indrigili necazurile pe
care vi le-a trimis Purtarea de grijd dumneze-
iascil indrdgiF strAmtoririle prin care preainfe-
leapta Purtare de grijn, mAntuitoarea Purtare de
griji dumnezeiascd v-a croit drum pentru pribe-
gia dumneavoastri pdm6nteasci! Facefi-vi pli-
cute, desfdtate, gi necazurile, qi strAmtordrile, gi
calea cea spinoasi a viefii pdmAntegti! Cum si
faceti asta? incredintAndu-vi voii lui Dumne-
zeu, slavoslovind Purtarea de griji dumnezeias-
ci, recunosc6nd aceasti voie gi aceasti Purtare
de griji in tot ce vi se intAmpli, dAndu-I mulfu-
miti lui Dumnezeu pentru tot ce vi se intAmpli
- atat pentru necazuri, cat 9i Pentru bucurii. Este
vremea si incepeli vieluirea cu adevirat cregti-
neascd, insofitd de ristignirea tuturor simtdmin-
telor, dorinfelor, gdndurilor pe crucea porunci-
lor gi inviliturii lui Hristos. CurAnd, cur6nd va
trece viala pimAnteascd! Deja este pregdtiti fie-
cdrui om vegnica risplati pentru viala lui cea de
scurtd vreme, pentru faptele lui, pentru felul lui
de a gAndi, pentru simfimintele lui.
 48.
D.spre iJit"" J. Drrmr,"z.,r ;i Je rpro"pele

orbind despre iubirea de aproapele, Cu-

viosul Avd Dorotei ii aseamlni pe nevo-
itorii lui Hristos cu nigte linii care merg de la cir-
cumferinta cercului citre centrul lui.
Liniile, cu cAt se apropie mai mult de centru,
cu atAt se apropie mai mult gi una de alta. $i ne-
voitorii lui Hristos, cu cAt se apropie mai mult de
Dumnezeu, cu atat se apropie mai mult unul de
celilalt prin iubirea adevdrati. Orice cale a min-
Si qi a inimii este nesfArgiti atunci cAnd linta ei
este Dumnezeu . Frica dc Dumnezeu este curatd, ri-
mfrne in oeacul aeacului; sporirea in intelepciunea
lui Dumnezeu este nesfArgitd; sporirea in iubirea
de aproapele, atunci cAnd aceastd sporire este in
Dumnezerl este nesfArgitd. Viafa pim6nteasci
nu este de ajuns pentru sivArgirea acestei cdi du-
hovnicegti! Nu te poli situra de iubirea in Dum-
nezeu fafi de aproapele! Dimpotrivd, poti sdvAr-
9i degrabd calea, te pog setura repede gi cu pri-
sosinfi de iubirea pentru aproapele atunci cAnd
obiect al dragostei este numai omul. Focul iubirii
cere multi hrani pentru a fi statomic Ai a spori.
CAnd il hrinegte Dumnezeu, el se intefegte nein-
cetat, nu are hotar, dar cAnd omul il hrXneqte cu
sine insugi, hrana focului e sleiti in scurti vre-
me, focul se intunecd gi se stinge. Iubirea trebu-
ie sd se hrdneasci cu Dumnezer! cel Nemirgi-
nit: nu are hrani de ajuns in mirginitele insugiri
omenesti, oricAt de minunate ar fi acestea.
 49.
PrivinJu-tte in oglinda Evangheliei ne putem
afla neajunsurile, Curn si stdrnirn in noi
sirnf irnintul pociinf ei, pl,insul mintuitor.
Sa n" l"peJarn Je noi in;ine ;i si utrnirn
EvangLeliei

J nima se poate desfdta de pacea cea feri-

I citd doar cAnd rdmAne in poruncile evan-
ghelice, cdnd rimAne in ele cu lepidare de si-
ne. Atunci cand se ivegte in ea o alti dreptate, igi
pierde odihna.
Mare gi atotsfAnti carte este Evanghelia! in
ea este zugrivit omul norl cel dupd aseminarea
lui Dumnezeu - iar care trebuie si fie insugirile
omului celui nou ne-o arati poruncile lui Hris-
tos. Prin ele, Hristos ne-a descoperit insugirile
Sale, felul Siu de a gAndi 9i de a feptui. Privind
in oglinda Evangheliei la noi ingine, putem, pu-
{in cAte pufin, si ne cunoagtem neajunsurile, si
ne dezbirdm de concepfiile gi de insugirile omu-
lui celui vechi, si le inlocuim cu g6nduri 9i in-
sugiri evanghelice cu gandurile 9i ?nsugirile lui
Hristos. in aceasta constli sarcina, problema pe
care trebuie sd o rezolve, sd o indeplineasci creg-
tinul in vremea vie$i sale pimAntegti. Trebuie si
ne zugrXvim in suflet portretul lui Hristos, si-i
impirtiqim asemdnarea cu modelul lui. Portre-
tele care nu seamdni cu originalul vor fi respinse
la expozifia generali, cAnd fiecare dintre oameni
va fi cercetat ca si se vadi in ce misuri a pdzit 9i
a innoit in sine chipul qi asemXnarea FXcitorului
gi Dumnezeului sdu. Chipurile pe care trisituri-
le gi culorile sunt atet de schimonosite incAt s-a
pierdut orice aseminare vor auzi: Nu ad cunosc
pe rtoi! Ele nu vor fi recunoscute' De ele Se va le-
pida Domnul!
Si incepem, deci, pictura duhovniceasci! Si
ludm aminte la chipul lui Dumnezeu cel lisat in
paragind, acoperit cu murddrie, cu zgArieturi 9i
cu praf, care a fost Pictat in noi gi incredinlat no-
ui de Dumnezeu! Pictorul e Hristos; pensula Lui
este SfAntul Duh. Sd ne pregitim sufletul pentru
aceastd picturi in aga fel incit ef ca o pAnzd cu-
ratd, noui, sd poatd primi totul - 9i hisdturile ce-
le mai fine, qi nuanfele cele mai delicate.
Pentru o astfel de pregdtire trebuie si ne curi-
lim prin pociinli, sd ne spilSm prin lacrimi, iar
ca si stAmim in noi simfimAntul pociinlei, plAn-
sul gi intristarea mAngAietoare, trebuie neapirat
c4 irfrin6ndu-ne de la toate patimile, si ne in-
deletnicim des cu citirea Evangheliei, sd ne veri-
ficim viala dupi preasfintele Lui porunci, si ne
silim spre implinirea acestor porunci, in pofida
ndzuin[elor gi pornirilor voii iubitoare de picat.
 Zis-a un oarecare Sfant Perinte: ,,Prin implinirea
poruncilor lui Hristos, omul cunoagte neputin-
fa sa." Intocmai: ni se descoperi cAt suntem de
slabi, cAt suntem de vitimafi prin cddere, atunci
cAnd incepem si ne silim spre implinirea porun-
cilor evanghelice. Din vederea neputinfei noas-
tre, a vdtimirii noastre, se naqte fir chip firesc
plAnsul. PlAnsul este simfimAntul de pocdinfd al
inimii. PlAnsul este duhul infrhnt gi smerit pe care
Dumnezeu il indrigegte atAt de mult.
CAnd Domnul vede un suflet care se curdfi
prin pocdinld, atunci incepe, pulin cAte puliry pe
misura curifiei lui, si innoiascd in el, prin SfAn-
tul Dutr, trdsdturile chipului Siu, nuanlele gi cu-
lorile asemdnirii Sale. Mai intAi de toate, il pe-
cetluieqte cu blAndelea gi cu sm erenia. inadlali-vd
de la Mine, griiegte E\ cd sunt bl6nd gi smerit cu
inima, gi aeli afla odihnd sufletelor aoastre (Mt. 11,
29). SfinFta odihni poate fi aflatd numai atunci
cAnd cugetul gi inima se cufundi in smerenia lui
Hristos gi in bl6ndefea Lui, deprinzAndule din
Evanghelie. Aceste doui virtuS pun in rAndu-
iald trdsiturile chipului aruncat in neordnduia-
ld de tulburarea care il insofegte nedespirlit pe
orice om ce slujegte patimilor. Semnul rAnduie-
lii este sfin$ta odihni. Atunci, pe trisiturile de-
ja indreptate sunt agtemute sfintele culori, care
mAng6ie privirea duhorrniceasci: bundtate4 mi-
lostivirea, curd$a minSi, a inimii 9i a trupului,
credinfa vie, cireia nu ii pasi de nici un lucru
deger! care il irva!5 pe om si urmeze lui Hristos
pe de-a-ntregul, r bdarea, care rdmAne mai pre-
sus de toate necazurile vremelnice, care iubegte
necazurile ca pe o impirtdgire de pdtimirile lui
Hristos, iubirea de Dumnezeu gi de aproapelg
care nezuieqte sd implineasci toate indatoririle
omului fali de Ziditorul sdu 9i fafi de zidirile
asemenea lui, care trebuie si fie una in Zidito-
rul lor.
imbriliga$ lepidarea de sine 9i urma$ Evan-
gheliei!
 50.
Necazurile sunt Je Ir Domoul,
spre inJreptarea noastri.
MJgtrtnit J l.'i Dumnezeu in nec"z 6i in Lo.la
Jittarrr Jo""""a acestora.
P"tol L"lii Jevine aJeseori loc al cunoaqterii
lrri Drr-t .2.,, 9i J" sin".
C. n. .Juc. rnlngiiere in necazuri 9i in Loli

, mul - ca iarba, gi mult ii trebuie ca si fie

cosit? O singuri clipd poate si-i zdrun-
cine de tot sdnitatea gi si-i arunce trupul fie in
morm6nt, fie pe patul unei boli chinuitoare gi
indelungi. Evanghelia ne invali cd nici un ne-
caz nu poate si vini asupra noastre ferd voia lui
Dumnezeu, ne invafi si mulEumim lui Dumne-
zeu pentru.toate necazurile care, la porunca Lui
vin asuprd-ne. De pe patul de boalS mulfumiti
lui Dumnezeu, aga cum I-a mulEumit de pe mor-
manul de gunoi lov, acoperit cu bube puturoase.
Prin mulpmirea adusd lui Dumnezeu este tocit
asculiqul cumplit al bolii! Prin mulfumirea adu-
si lui Dumnezeu, bolnavul primeqte mAng6ie-
re duhovniceasci! Inima povipiti 9i indulciti
de mullumirea adusi lui Dumnezeu este inno-
itd prin puterea credinfei vii. Luminati deoda-
td cu lumina credinfei, mintea incepe sd contem-
ple minunata Purtare de griji dumnezeiasci, ce
privegheazi neadormit asupra intregii faPtu.i.
Aceasti contemplare duce la ripirea duhovni-
ceasci; sufletul incepe sd-I mulfumeasci din bel-
gug lui Dumne zeru., sA-L slavosloveascS, incepe
si laude sfAnta Lui Purtare de griji, si se incre-
din,teze sfintei Lui voi. Patul de boali devine ade-
seori loc al cunoagterii de Dumnezeu gi de sine'
Suferinlele trupului devin adeseori pricini de
pliceri duhovnicegti, 9i patul de boald este inro-
urat cu lacrimi de poclinfi gi lacrimi de bucurie
in Dumnezeu. in timpul bolii trebuie mai intAi
sd ne silim a mullumi lui Durnnezeu, iar atunci
cAnd sufletul guste dulceata gi tihna pe care le
aduce aceasti multumire se gribegte singur spre
ea, ca spre un liman. El se gribegte intr-acolo fu-
gind de valurile grele ale cArtirii, pulindt5lii de
suflet gi intristdrii.
Prin multe necazuri se cwine noud a intra tn-
tru impdrdlia lui Dumnezeu. Pe cine iubegte Dom-
nul, aceluia ii trimite necazuri, gi acestea omoa-
rd inima alesului Siu fald de lume, o deprind si
pluteascd in apropierea lui Dumnezeu. In toate
necazurile, printre care se numdrd gi boal4 ur-
mitoarele doctorii aduc folos duhormicesc qi
mAngAiere duho'"niceasci: incredinfarea in voia
lui Dumnezeq recunogtinla fali de Dumnezeu,
mustrarea de sine gi recunoagterea ci suntem
vrednici de pedeapsa lui Dumnezeu, aducerea
aminte de faptul ci tofi sfinlii au sdvArgit calea
viefii lor pimAntegti in pdtimiri necontenite gi
crAncene, ci necazurile sunt paharul lui Hristos.
Cel ce nu s-a impirtigit de acest pahar nu e in
stare si mogteneascd fericirea cea vegnici.
 51.
D"spre scurtinea vielii pimdntegti'
Viala pirninteasci este ct spr" vegnicie'
Doar cunoa6terea lui Hristos este o
inJeletnicire cu aJ"oirat folositoare ln wiafa
Pimintcasci

f n insingurare vin ganduri neobignuite!

I ,,U.ech"u celui care se linigteqte aude lu-
cruri minunate", a zis tn oarecare Pustnic' 9i in
nimicnica mea insingurare mi intAlnesc cu gan-
duri care lucreazi cu Putere asuPra minfii, prin
adevirul viu.
Nu demult cugetam la scurtimea viefii ome-
negti de pe p6mAnt. Dintr-o dati, viafa mi s-a
pirut atAt de scurti, de parcd restul vie$i mele
pdmAnteqti ar fi trecut deja' Daci voi mai trii,
ce lucru nou voi vedea Pe pimAnt? Nimic: ace-
leagi virtufi gi aceleagi patimi care apireau 9i pA-
ni acum inaintea mea in tot felul de straie qi prin
tot felul de lucriri vor aPerea 9i de acum inain-
te; intocmai la fel gi virtutea se va strecura prin-
tre oameni lin, nebigati in seami, prigoniti de
citre ei; intocmai la fel viciul, acoperindu-se cu
nenumirate mipti, ii va amigi Pe oameni $i va
 domni intre ei. O viafi de doi ani Ei o viali de
o sutd sunt deopotrivi de scurte, de nimicnice
in fafa vegniciei. De obicei, oamenilor li se pa-
re lung numai viitorul; trecutul li se pare atAt de
scurt, ca o clipi, ca un vis al nopfii ce a trecut. in-
singurare4 unitd cu adAncirea in sine, face scurt
gi viitorul. Scurt este trecuful, scurt este viitorul!
$i atuncl ce este viala pimAnteasci? O cale spre
vegnicie, de care trebuie si ne folosim, dar pe ca-
re nu trebuie sd ne uitim in stAnga qi in dreap-
ta. Aceasti cale trebuie sivArgiti cu mintea gi cu
inim4 nu cu numdrul zilelor gi al anilor. Mnte4
lumindndu-se cu invdlitura adevirului, poate
pistra inima in pace, blAnde.te, bunitate, ribda-
re - pe scurt in insugirile omului celui nou. Pen-
tru asta sunt gi pustia gi linigtire4 9i ministirile!
Penhu asta sunt gi convorbirile ziditoare, qi sfa-
tul duhovnicesc! Pentru asta e gi citirea Sfin$lor
Pirinfil Pentru asta sunt rugdciunile! Tofi cregti-
nii sunt datori si triiasci ag4 cu toate ci aga trd-
iesc numai foarte pufini. Daci nu puteli si tri-
ili aga pe deplir; hdili aga in parte; lipsurile pot
fi temdduite prin osAndirea de sine 9i pociinfd.
VizAndu-vd neajunsurile, nu trebuie si vi des-
curajafi; dimpotrivi, trebuie si vi osteni'$ intru
smerenie. Minunat a zis Cuviosul Isaia Pustni-
cul: ,,Slava sfinlilor este asemenea strilucirii ste-
lelor, dintre care una strdlucegte foarte puternic,
alta - mai slab, iar alta de-abia se vede, dar toate
stelele acestea sunt pe acelagi cer."

't63
 CAte generalii s-au perindat pe fala pdmAntu-
lui, gi parci n-ar fi fost niciodatd pe ea! Oare de-
mult se auzeau printre noi nume risundtoare?
Iar acum au fost date uitirii toate. Oare demult a
pXqit genera$a noashi in viala cetdfii? Iar acum
intri deja in aceasti viafi o genera$e noud gi ne
dd afari din sfera largi a activitifii in colligorul
modest al celor imbdtrAnifi, care gi-au trdit traiul.
Generaliile omenegti pe acest pimAnt sunt, fdrd
doar gi poate, ca frunzele pe copac! Acum sunt
unele, in scurtd.vreme vin altele! Le nimicesc qi
argi,t4 9i gerul, 9i insigi trecerea timpului; vAntul
le imprigtie, le calcd in picioare drumefii.
Privesc din insingurarea mea la lumea gildgr-
oasi gi rizvrititS, imi spun mie insumi gi le spun
prietenilor mei: ,,O singuri indeletnicire poate fi
socotiti cu adevdrat folositoare in timpul scur-
tei noastre viefi pimAntegti, atata timp cAt este
rAndul nostru si inverzim:. cunoagterea lui Hris-
tos, Care este gi Dititorul vieSi vegnice, fericite
qi Calea citre aceasti viafi. Hristos este de fa-
!i in Evanghelie, Evanghelia este gridina in care
il poate afla pe Hristos Maria - sufletul credin-
cios, care petrece in pocdinfd: in afara cetdtii, adi-
ci in #ara iubirii de lume. Acolo e mormAntul
lui Hristos! Acolo pl6ng cei iubifi ai Lui - plAng
inaintea Lui gi pentru ei ingigi.
 52.
Est" Je mare insemnitate si ne urrnirim
ganJurile 9i rni;cerile ratiunii.
Despre urmare. {a"e J. riticire a aJev;rului

deseori stau de vorbd cu dumneavoas-

fa- tr; despre adevdr. Vreau si infelege$ cAt
de insemnat lucru este sd-!i urmdregti felul de a
gAndi, rafunea. Omul este firi doar gi poate ci-
liuzit de felul sXu de a gAndi: acesta este lumi-
na noastrd. Cu mare sArguinli hebuie sd prive-
ghem asupra luminii noastre pentru ca ea sd nu
devini infuneric, lumini mincinoasi, care aratd
lucrurile nu la locul lor gi nu aga cum sunt de
fapt ele, ci altceva decAt sunt de iapt. Ia seama ca
lumina din tine sd nu fie tntuneric! (Lc.11, 35). Tre-
buie ca felul nostru de a gAndi sd fie pdtruns de
Adevir. Afard de Hristos nu infeleg gi nu cunosc
vreun alt adevdr - gi oare nu sunt orbi aceia, ori-
cine ar fi ei, care atunci cAnd Hristos li Se infnfi-
geazd in mdrefia cea infricogltoare a smereniei
infreabi: Ce este Adeodrul?
Pitrundef in adAncimea cuvintelor mele! Vi
rog vi implor! Vi implor pentru propria dum-
neavoastri mAntuire. De obicei, oamenii cred ci
gAndul este ceva de mici insemnitate, qi de ace-
ea nu aleg decAt in foarte mici mdsuri gAnduri-
le pe care le primesc. Or, din primirea gAndurilor
drepte se nagte tot ce-i bury iar din primirea gAn-
durilor mincinoase se na$te tot ce-i rdu. GAndul
seamind cu carma unei coribii: de aceasti scAn-
duri neinsemnati line direclia gi in cea mai ma-
re parte soarta intregii magini uriage. Gdnilul cel
cuaios te aa pdzi (Pilde 2, 1L), spune Scriptura; ea
neinvald. cainceputul cuvintelor noasfre sd fie ade-
adrul - gi ce altceva este fz ceputul cuaintelor, dacil
nu gAndul? Despre adevdr a dat mdrturie pe pd-
mAnt Duhul SfAnt. Aga le spuneau apostolii iu-
deilor. Martorul lui Hristos-Adevirul e Duhul
SfAnt. Unde nu este mirturia Duhului, acolo nu
sunt dovezile Adevirului. Cel ce doregte si ur-
meze firi greg Adevirului trebuie sA rimAni fir
invdldtura pecetluiti, adeveritd de Duhul SfAnt.
Aceasta este invifitura Sfintei Scripturi qi a Sfinfi-
lor Pirin$ ai Bisericii Rdsiritului, singurei Sfinte,
singurei Ortodoxe gi adevirate. Orice altd invi,ti-
turi e striini de Adevirul-Hristos, de Adevirul
pogorAt din cer, Care din nepovestita milostivire
dumnezeiasci S-a descoperit oamerilor, care Ee-
deau intru intuneric Ai in umbra morfll, impoknoli$
in pripastia intunecatd gi ad6ncd a amigirii de si-
ne, a negtiinlei, a caderii gi a pierzdrii.
 53.
Dcspre mirturisirca aJevirului cu gura cu
9i
{apta. Singtrra .J. fir; 5freg citre mantuirc
este urmarea n"af,;trrte a invafiturii Sfir.flo"
Petinli. Despre citirea cirfilor eretice.
Despre aleviratul inJrumetor JuLovnic"sc.
irrrplirrite" prorociei Jespre ptorocii
rnincinogi. Ce lnsearnni as"olt"r""

u inima se creile spre dreptate, a zis aposto_

h , iar cu gura se mdrturisegte spre mhntui_
re (Rom. 1Q 10). Trebuie si mdrturisim dreptatea
cu gura gi, atunci c6nd se poate, cu insdgi fap_
ta. Dreptatea mirturisiti prin vorbe gi pri; fa;_
te devine reald" devine un bun at omutui. gi in_
trucat este esenfiald" ea este o chezdgie siguri a
mAntuirii.
V-afi convins cI singurul mijloc fdri de greg de
a ne mAnfui este urmarea neabifuti a invaqetu_
rii Sfinfilor Pirin$ insofiti de respingerea hoti_
rAti a oricirei invifdturi striine, chiai du la pro_
priile rationamente, atAta timp cAt ragiunei nu
este vindecati de boala sa gi nu devine duhov_
niceasci din trupeasci gi sufleteasci ce este. Du_
pd ce ali recunoscut cu mintea gi cu inima aceas_
ti dreptate, mirturisifi-o cu gura; figiduifi-I lui
Dumnezeu ci vi veli ciliuzi dupd invdlitura
Sfinlilor Pdrinfi, ferindu-vd de orice invilituri
care nu este adeveritd de SfAntul Duh, care nu
este primiti de SfAnta Biserici a Risdritului' Du-
pi ce ali mdrturisit dreptatea lui Dumnezeu cu
gura, mirturisi$-o qi cu faptele: dupi ce afi dat
f Sgdduinfa, indePlinili-o.
Nu vi temeli de aceasti fdgiduinld! Este da-
tor s-o dea fiecare fiu ortodox al Bisericii, ea tre-
buie ceruti de la fiecare fiu al Bisericii Ortodo-
xe de citre pdrintele lui duhovnicesc atunci cAnd
sivArgegte Taina Spovedaniei' Printre intrebiri-
le care se cuvin puse celui ce se spovedegte, pe
primul loc sunt urmdtoarele: 1) ,,Spune-mi, fiu-
le, crezi aga cum Biserica Sobomiceasci 9i Apos-
toleascS, in Risirit siditX 9i crescutd' 9i de la Ri-
sdrit rdspAnditd in toati lumea, 9i care in RIsi-
rit rdmAne pAnd acum neclintitd, a predanisit 9i
a invdtat?" ; 2) ,,Nu te indoiegti de vreo preda-
rtte?" ;3),,Spune-mi, fiule, nu ai fost cumva eretic
gi apostat?"; 4) ,,Nu te-ai intovirigit cu ereticii 9i
cu apostatii, mergAnd in capiqtile 1or, ascultAn-
du-le invildturile sau citindu-le cdrfile?" A citi
cdrgile eretice qi a lua aminte la invdfitura lor es-
te un pdcat greu impotriva credinlei, un Pdcat al
minlii boLrave de trufie care din aceasti pricini
leapidi jugul asculterii fate de Bisericd 9i cautd o
libertate nebuneascd, picitoasi. Iar acum pica-
tul acesta nu mai este socotit drept PXcat! Acum
oamenii igi ingiduie si citeascd, fdri alegere, tot
felul de scriitori eretici. impotriva acestora Bise-
rica a tunat anatema! Picdtogii orbifi nu iau insd
aminte la tunetul bisericesg ori iau aminte la el,
insi doar ca si-gi batX joc de glasul Bisericii, ca-
re ii preintAmpind impotriva p ierzirii, doar ca si
numeascd in chip nerod ,,superstifie" 9i ,,barba-
rie" judecata gi hotdrArea ei. O multime de cdrgi
eretice au fost traduse in limba noastrd, gi uneia
dintre ele, in pofida tuturor scrierilor Pdrintegti
ale Sobomicegtii Biserici, i se dd primul loc dupi
cdrfile Sfintei Scripturi. Obriznicie nemisurati,
de necrezut!
Adevdratii cregtini din toate timpurile s-au
pizit cu toati osArdia de otrava ucigitoare a ere-
ziei gi a celorlalte invifituri mincinoase. Ei se !i-
neau neabitut de Predania dogmatici gi morali
a Bisericii. Nu numai cd credeau ortodox in Sf6n-
ta Treime, ci igi 9i indreptau viaf4 9i nevoinfele,
gi moravurile dupd Predania Bisericii. Tiisitu-
ra deosebitoare a tuturor Sfintilor Pirinfi era cd-
liluzirea neabdtutd dupi Predania Bisericii, gi ei
au poruncit sd-l socotim adevdrat doar pe acel
indrumdtor duhovnicesc care urmeazi in toate
privinfele invi,tdturii Pdrintilor Bisericii Rdsdri-
tului, adeverind gi pecetluind invdfitura sa prin
scrierile lor. Iar cine crede ci-gi poate indruma
aproapele dupi principiile inlelepciunii pimAn-
tegti, dupi principiile ratiunii cdzute, se afld, ori-
cAt ar fi el de sclipitor, in amigire de sine, 9i la

1.69
amegirea de sine ii duce gi pe cei care il urmeazi'
Sfinfii Piringi au lisat ca regulX neapirati pen-
tru cel ce vrea si se mAntuiasci urmatea Preda-
niei bisericegti. in acest scop el ii poruncesc celui
ce vrea sd trdiasci in chip cucernic ai pldcut lui
Dumnezeu si se ciliuzeasci dupe Povetele unui
invdlitor adevirat sau dupi acele scrieri ale Pi-
rinlilor care se potrivesc cu felul lui de vieluire.
Dupd ce au trecut oPt sute de ani de la Naqte-
rea lui Hristos, sfin$i scriitori bisericegti au ince-
put si se plAngi ci s-au impufnat de tot indru-
mitorii duhovniceqti, ci au apirut o multime
de invdldtori mincinoqi. Din pricina lipsei de in-
drumitori, ei poruncesc si ne folosim de citirea
scrierilor Pirin$lor pi sX fugim de citirea cir$lor
scrise in afara sAnului Bisericii Ortodoxe. Cu cAt
wemurile sunt mai departe de aritarea luminii
dumnezeiegti pe Pemant cu atat s-a adAncit lip-
sa adevdra$lor indrumdtori sfinfi 9i a sporit bel-
gugul de invilitori mincinogi; de cAnd a fost des-
coperit tiparul, acegtia au PotoPit pimAntul ca
nigte amare ape apocaliptice, care au omorAt su-
fletegte o mulfime de oameni. Mul{i proroci min-
cinogi se rtor scula, a prevestit D omnul, Ei ztor amd-
gi pe mutfi, iar din pricinainmullirii fdrddelegii iubi-
rca multora se aa rdci (Mt.24,11-12). S-a implinit
prorocia aceasta: implinirea ei este inaintea ochi-
lor nogtri. Avem gi o altl prevestire a Domnu-
lui cu privire la caracterul vremurilor in care va
avea loc cea de-a Doua gi infricogitoare Venire
 a Lui pe pimAnt. FiuI Omului, cfrnd an oeni, a zis
Domnul, aritAnd care va fi soarta credinfei, aa
gdsi oare credinld pe pdmdnt? (Lc. 18., 8). Atunci vor
domni pe el ratiunea cea cu nume mincinos, in-
felepciunea omeneascd, vrijmagd credintei qi lui
Dumnezeu.
Ce inseamnd virfutea cdlugireascX a asculti-
rii? Aceasta este recunoagtere a faptului cd rafiu-
nea omeneascd este cdzuti gi respingere a ei prin
,,nebunia" credinfei. Din credinfi vine asculta-
re4 din ascultare - smereni4 din smerenie - in-
lelegerea duhovniceascd, iar aceasta este credin-
!a adeveritd. Ascultarea cilugireasci a inflorit
atunci c6nd erau indrumitori duhovnicegti din
belgug. Odatd cu lipsa indrumitorilor a lipsit qi
marea nevoin!5 a ascultirii, care ii duce in scur-
ti vreme pe nevoitori la sfingenie: credinfa, ca-
re alcSfuiegte esenta nevoinlei acesteia, cere ca
obiectul ei si fie adevdrat gi duhovnicesc: atunci
ea duce la Dumnezeu. Credinfa in om duce la
fanatism iegit din minfi. Cdliuzirea dupd scri-
erile Sfinlilor Pirinti duce la linti mult mai in-
cet mai slab; pe aceastd cale sunt mult mai multe
poticniri: cartea scrisi pe hArtie nu poate inlocui
cartea vie - omul. Minunati carte sunt mintea gi
inima pe care a scris Sf6ntul Duh! Din ea sufli
viafd, iar aceastd viali se impirtiqegte celor ca-
re asculti cu credin,ti. Cdliuzirea dupi scrierile
Piringilor a devenit insi singura ciliuzire spre
mAntuire atunci cAnd s-au impufinat de tot in-
drumitorii. Despre cel ce se va suPune cilduzi-
rii acesteia se poate spune deja ci s-a mAntuit pe
cAnd despre cel care se ia dupd propria sa inlele-
gere sau dupH inviEdtura invXfdtorilor mincinoqi
putem fi siguri cX e Pierdut.
Ca exemplu al felului cum gAndesc despre
aceasta Sfin$i Pirinfi, iatd un extras din scrieri-
le Sfinlilor Calist 9i Ignatie: ,,Care a fost pentru
noi pricina zdrobirii 9i omorArii, de vreme ce nu
am fost ficuli aga de la inceput? $i care a fost pri-
cina innoirii gi nemuririi? Gisim cI pricina ce-
lei dintii, adicd a stricdciunii, a fost nidiiduirea
in sine, samavolrricia gi nesupunerea celui dintAi
Adam, care l-au dus la lepldarea qi incilcarea
poruncii dumnezeiegti; pricina celei de-a doua,
adici a nestriciciunii, este supunerea lui Adam
al doilea, a Dumnezeului gi MAntuitorului nos-
tru Iisus Hristos, fafd de Tatil, 9i voia cea una
cu a Lui, din care vine pizirea poruncii Tatilui.
Ez, spune MAntuitorul, n-am oorbit de la Mine, ci
Tatdl, Care M-a trimis, Acesta Mi-a dat poruncd ce
sd spun gi ce sd aorbesc, gi gtiu cd porunca Lui este
aintn oeEnicd. Deci, cele ce aorbesc Eu, precum Mi-a
spus Mie Tatdl, aga aorbesc (In 2, 49\ . in protopi-
rintele nostru gi in neamul lui, riddcina 9i mai-
ca tuturor necazurilor a fost inillarea de sine; in
Omul cel Nou, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos,
gi in cei ce vor sd vieluiasci asemenea LUL ince-
putul 6i izvorul a tot binele e smerenia. Vedem
ttu.eu qi rAnduiala aceasta este linutX 9i de
"e
 sfinlita ierarhie, cea mai presus decAt noi, a de
Dumnezeu vizdtorilor ingeri: asemenea lor le ti-
ne gi Biserica noastri pim6nteasci. Dimpotrivi,
invifdm gi credem in chip de taini ci cei care se
abat de la legiuirea aceasta gi incearci cu obriz-
nicie si-gi peheacd viata in samavolnicie gi nesu-
punere sunt tiia$ qi lepida$ de la Dumnezeu,
de la luminata mogtenire cereasci, de la Biserica
Sobomiceasci gi Apostoleasci, sunt trimigi in in-
tuneric Ai in gheena focului. Noi spunem cu toa-
td incredintarea ci, potrivit invifiturii cuvinte-
lor de Dumnezeu insuflate, au cizut sub osAnda
aceasta viclenii gi riii lucritori ai diavolului, ere-
ticii cei r5u griitori, care ficAndu-gi placul gi tru-
findu-se s-au lipsit de slava gi desfitarea dum-
nezeiascd gi au fost aruncali afari din adunarea
sfin$ti."
Pasajul din care am luat citatul este incheiat
de sfinS asffel: ,,Noi spunem asta intemeindu-ne
pe graiurile Pdrinfilor, pe graiurile Duhului, ca
pe nigte stAlpi neclintifi' (Filocalia, Calist qi Igna-
tie, ,,Despre linigtire gi rugiciune", cap. 15).
Odatd ce ati cunoscut calea spre mAntuire, nu
goviili a pdgi pe ea. incheiag legimdntul cel fe-
ricit, unirea cu sfAntul Adevir; lua$ hotirArea
de a rim6ne credincios Adevirului toati via{a.
Aceasti hotirAre buni este de ajuns ca in inima
dumneavoastrd si se reverse ugurimea, bucuria,
puterea care sunt martorii sfAntului Adevir.
 54.
Dospto J.plitta ascultarc fafa Jc inJmrnatornl
J.rkol,ttic.sc, Nevoitorii vrernurilor Jin urrni

ste minunati dorinfa dumneavoastri de

a ve'afla in ascultare deplind fafi de un
indrumitor incercat. Aceasti nevoinfd nu a fost
dati insi vremii noastre. Ea nu numai ci a dis-
pirut dintre mireni, ci nu mai este de gisit nici
in mdndstiri. OmorArea inlelegerii gi a voii cizu-
te nu poate fi sdvArEiti de un om sufletesc, chiar
daci acesta ar fi bun gi evlavios. Pentru aceasta
este nevoie de un pirinte purtitor de Duh: doar
inaintea unui purtitor de Duh poate fi limpe-
de sufletul ucenicului, doar un purtdtor de Duh
poate vedea de unde gi incotro se indreapti mig-
cdrile sufletegti ale celui indrumat de el. Ca sd ai-
bi conqtiinla curatS, ucenicul trebuie si-gi mir-
turiseascd intocmai gi in amdnunt gAndurile, dar
indrumdtorul nu trebuie si se ia dupd aceasti
mdrturisire in judecarea stirii sufletegti a uceni-
cului; el trebuie sd-l pitrundS, sd-l misoare cu
sim$rea duhovniceasci gi sd-i vesteascd starea
lui sufleteascS, pe care el nu o vede. Aga lucrau
Pahomie cel Mare, Teodor cel Sfinlit 9i ceilalli
indrumitori sfinti ai monahilor. Lui Teodor cel
SfinSt ucenicii ii spuneau: ,,Pirinte, d5-mi in vi-
leag!" - 9i el, migcat fiind de Duhul SfAnt, ii ardta
fieciruia dintre ei bolile sufletegti ascunse in su-
fletul lui. Acegti mari Pirin$ socoteau ascultarea
cdlugdreasci a fi un dar aparte al SfAntului Duh:
aga spune un scriitor contemporan cu ei - Cuvi-
osul Cassian. Ascultarea este o minune a credin-
!ei! Si o sivArgeasci poate doar Dumnezeu - gi
au sdvArgit-o oamenii cirora Dumnezeu le-a dat
acest dar de Sus. Dar cAnd oamenii vor sd dobAn-
deasci prin propriile puteri ceea ce numai Dum-
nezeu poate sd diruiasc5, degarte sunt ostenelile
lor; atunci ei se aseamlni ziditorilor de tum de
care se vorbegte in Evanghelie, care au inceput
clidirea firi si aibi mijloace indeajuns pentru a
o duce la bun sfArgit. Toate cele trecitoare, adi-
ci dracii gi patimile, ii batjocoresc, fiindci pe di-
nafari par a sivargi virtutea, insd de fapt se afld
in amigire amari, in orbire gi ingelare de sine,
sunt supugi patimilor loq, implinesc voia draci-
lor. $i mulfi credeau cd stribat calea ascultdrii,
insi de fapt igi implineau poftele, erau mAna$
de infierbAntare. Fericit cel ce la bitrAneEe va iz-
buti si verse o lacrimi de pocdinli pentru pomi-
rile tinerefli! Despre cilduzele oarbe gi cei cildu-
zi! de ele Domnul a zis: Dacd orb pe orb aa cdlduzi,
amindoi aor cddeain groapd (Mt.15, 14).
Vremurilor noastre li s-a dat altd nevoingi, in-
soliti de multe greutifi gi poticniri. Noi trebu-
ie si ne sivArqim cilitoria ntt ziua, nu la lumi-
na limpede a soarelui, ci noaptea, la lumina pali-
di a lunii Ei a stelelor. Ni s-au dat spre cilduzire
SfAnta Scripturd gi scrierile Sfintilor Pirinli: lu-
cnrl acesta il spun pe gleau Pirinfii vremurilor
tArzii. De folos ne este 9i sfatul celor care se cili-
uzesc ei ingigi dupi scrierile Pirinlilor. Si nu cre-
defi ci nevoinla noastrd este firi necazuri 9i firi
cununi: nu! Ea este mAni in mAnd cu mucenicia'
Aceastd mucenicie se aseamind suferinlei indu-
rate de Lot in Sodoma: sufletul dreptului se chi-
nuia vizAnd curvia neconteniti 9i neinfrAnatd' $i
noi ne chinuim fiind inconjurali din toate pirfile
de minf care au incllcat credinfa fali de adevir,
care au intrat in legitura de curvie cu minciuna,
care s-au molipsit de ura impotriva scrierilor in-
suflate de Dumnezeu 9i s-au inarmat impotriva
lor cu minciuna, clevetirea Ei batjocura infemali'
Nevoinla noastri are Pret inaintea lui Dumne-
zeu: in cumpina Lui sunt canterite 9i neputin-
qi imprejurdri-
fa noastrd, qi mijloacele noastre,
le, gi insegi vremurile' Un oarecare Pirinte mare
a avut urmltoarea vedenie: via(a pimAnteasci
a oamenilor i s-a infdtigat ca o mare. El a vizut
cum nevoitorilor din primele vremuri ale mona-
hismului li s-au dat aripi de fog qi ei au trecut ca
fulgerul peste marea patimilor. Nevoitorilor.din
vrehurile de pe urmd nu li s-au dat aripi: ei au
inceput si plAngi pe malul mirii. Atunci li s-au
diruit aripi, dar nu de foc, ci unele slabe: ei au
plecat in zbor peste mare. Pe drum, din pricina
sldbiciunii aripilor, se cufundau deseori in mare;
ridicAndu-se cu greutate din ea/ pomeau mai de-
partg pAnd cAnd, in cele din urmi, dupd multe
stridanii gi restrigti, au reugit sd treaci marea.
Si nu ne descurajdm! Si nu ndzuim cu ne-
chibzuinfi spre nevointe strdlucite, mai presus
de puterile noastre: sd primim cu evlavie nevo-
infa smeriti, foarte potriviti neputinfei noas-
tre, dat5, in chip parci vizttl de citre mAna lui
Dumnezeu! Sd sdvArgim aceastd nevoinfd cu cre-
dinciogie fafd de sfAntul Adevir, gi in mijlocul lu-
mii care, gloati gdligioasd gi fdrd numiq, aleargd
pe calea cea largi in urma ragionalismului sdu
samavolnic, noi sI mergem la Dumnezeu pe ca-
lea ingusti a asculdrii fatd de Biserici gi de Sfin-
lii Pirinfi. Nu mul$ merg pe aceasti cale? $i ce
dacdl Zis-a MAntuitorul: Nu te teme, turmd micd,
pentru cd Tatdl aostru a bineaoit sd od dea aoud im-
pdrdlia! Intra[i prin poarta cea strfrmtd, cd largd es-
te poarta gi latd este calea care duce la pieire, gi mulli
sunt cei care o afld; gi strimtd este poarta fi ingustd
este calea care duce Ia uiafd, gi pulini sunt care o afIE
(Lc. 12, 32; llllt. 7, 73-74).
 55.
De ce este neapirati nevoie de citirea Sfi.gil"t
P;rin1i. Ereticii Jin toate tirnpurile urisc cu
J.or"Lir. scrieril" Petit glot
Despre citirea Sfintei ScriPturi

f ntreba$ de ce este neaPirati nevoie de citi-

I rea Sfinlilor Parinfi gi daci nu este de ajuns
si ne ciliuzim doar dupi SfAnta Scripturi - cu-
vAntul curat al lui Dumnezeu, fird amestecul cu-
vAntului omenesc.
Rdspuns: este neaPerate nevoie ca, citind
Scriptur4 sd-i citim qi pe Sfin$i Pdrin$ ai Biseri-
cii RXsiritului. IatA ce spune despre SfAnta Scrip-
turi SfAntul Apostol Petru: Nici o prorocie a Sctip-
turii nu se tilcuiegte dupd socotinta fiecdruin, pentru
cd niciodatd prorocia nu s-a fdcut din aoia omului'
ci oamenii cei sfinli ai lui Dumnezeu au 7rdit, Pur-
tali fiind de Duhul Sf6nt (llPt. 1', 20-21). $i atunci,
de ce vreEi si inlelege$ dupi bunul plac cuvAn-
tul duhorrnicesc, care nu a fost rostit dupi bunul
plac omenesc, ci la insuflarea Duhului, $i care ne
opregte chiar el si-l tAlcuim dupi bunul nostru
plac? Duhul a rostit Sfinta Scripturi, 9i numai
Duhul poate s-o tAlcuiasc5. Birba$ de Dumne-
 zeu insuflali - prorocii qi apostolii - au scris-o;
birbati de Dumnezeu insufla$ - Sfinfii pirinfi
- au tAlcuit-o. De aceea, oricine vrea si dobAn-
deascd adevirata cunoagtere a Sfintei Scripturi
are neapdrati nevoie de citirea Sfinfilor pirin{i.
Iar daci vi veEi mirgini la citirea Sfintei Scrip-
turi, nu veti avea cum si n-o infelegefi gi si n-o
explicali dupi bunul plac. Nu veli avea nici cum
si evitali ritXcirile pentru ci omul sufletesc nu
primegte cele ale Duhului lui Dumnezeu, cdci pen-
tru el sunt nebunie gi nu poate sd le inlbleagd,
fiindcd
ele se judecd duhounicegte. Cele ale
lui Dumnezeu ni-
meni nu le-a cunoscut, fdrd numai Duhul lui Dum-
nezeu (I Cor. 2, 1.3-14).
Cu deosebire urdsc scrierile pirintilor ereti-
cii din toate timpurile: scrierile pdrinflor desco-
peri inlelesul drept al Sfintei Scripturi, pe care
vrijmagii Adevirului ar vrea siJ strAmbe pen-
tru a-gi intiri filosofdrile mincinoase. Ereziarhul
Eutihie gi-a aritat reaua voinfi fafi de pdrinF
la Sinodul Local de la Constantinopol. ,,SfAnta
Scripturi, a spus el cu viclenie, trebuie cinstiti
mai mult decat Pirinfi" - 9i a spus asta pentru
cd scrierile sfintilor patriarhi ai Alexandriei, Ata-
nasie cel Mare gi de cur6nd riposatul Chiril, ii
dideau in vileag limpede rdtdcirea hulitoare de
Dumnezeu. Dimpotrivi, Biserica Sobomiceasci
a nutrit dintotdeauna o cinstire deosebitd fa,te de
scrierile Pirin$lor: prin scrierile acestea se pds-
tra unitatea bisericeasci, pentru care este neapi-
rate nevoie de o ldmurire recunoscuti de toati
lumea, adevdrati gi haricd a Scripturii' Sinoadele
Ecumenice incepeau intotdeauna cu citirea ace-
lor scrieri ale Pirinlilor in care era expusd deose-
bit de limpede dogma sau predania a cdrot exa-
minare alcituia obiectul deliberdrilor sinodului'
sinodul a dat
$i, sprijinindu-se Pe aceste scrieri,
i^ erezia, proclamAnd invilitura 9i mir-
"it"ug
turisirea ortodoxi. intocmai la fef 9i in viala lor
particulari sfinfii nevoitori au fost forma$ de
scrierile Pirinfilor 9i au trecut la citirea cu precd-
dere a Sfintei Scripturi numai atunci cAnd ajun-
seseri deia la o deosebiti sporire duhovniceas-
ci. ,,AdAnci este marea Scripturii, a zis SfAntul
Ioan Scdrarul, 9i nu fird de primejdie este pentru
mintea nevoitorului a siri in ea: primejdios este
a inota imbricat 9i primejdios este a se atinge
de
teologie cel pitimag" (CuvAntuI27, Despre linigti'
re;. Aleastd primejdie, aceasti nenorocire
std' vd-
dit, in tAlcuirea samavolnicd, in inlelegerea min-
cinoasi a Scripturii, lucru care i-a fdcut pe mulli
cdlugdri si cadi in ritdcire pierzitoare'
Digeaba se impiuneazd ereticii cu piruta lor
cinsUr"e fa.td de SfAnta Scripturi, degeaba
dau de
inleles cu viclenie cd Biserica Ortodoxd o cinsteg-
te prea pu$o dAnd o prea mare cinstire SfinSlor
lirm$, pe care ei ii resping; pe care ii acoperi cu
clevetiri gi ociri firi de ruqine! Cinstirea pe ca-
re o dau Sfintei ScdPturi ereticii este mincinoa-
s6, fdtamici: ce fel de cinstire fald de cuvAntul
lui
 Dumnezeu este aceea c6nd i se ingiduie oricui,
oricAt de stricat ar fi, si-l ingeleage qi s;-l talcuias-
ci dupd bunul siu plac? Primind harica tAlcuire a
Sfintei Scripturi de citre Sfin$i Piring, Sfanta Bi-
serici dovedeqte prin insugi acest fapt adAnca sa
cinstire fafi de SfAnta Scripturi: ea o cinstegte aga
cum se cuvine cinstit cuvAnful lui Dumnezeu. Ea
ii inva,td pe fiii s5i sd nu fie cutezitori fafi de cu-
vAntul lui Dumnezetl ii infr6neazi de la trufaga
samavolnicie 9i lipsd de rAnduialS, le poruncegte
sd se formeze prin citirea Sfin$lor Pdrin$ qi sub
indrumarea acestora sd pXtrundi in lumina cea
minunati a cuvAnfului lui Dumnezeu, care ii or-
beqte pe cei ce indriznesc s-o priveascd fdri cu-
venita pregXtire, cu minte necuratd gi cu inimd
iubitoare de pdcat. Ajunge si iei aminte la sluj-
bele Bisericii Ortodoxe ca si te incredinlezi de
adAnca ei evlavie fafd de SfAnta Scripturi. Evan-
ghelia - atotsfanta carte care cuprinde cuvintele
rostite citre oameni de insugi Dumnezeu intru-
pat - se aflX intotdeauna pe Sfdnta Mas5, inchi-
puindu-L pe Hristos Insugi. S-o citeascd inaintea
a tot poporul se ingdduie numai clericilor; cdnd
este cititd, tofi iau arninte la ea ca gi cum ar vorbi
Hristos; cAnd este scoasd din altar, se merge ina-
intea ei cu lumAniri aprinse. Ea este scoasi gi pu-
si pe analog ir mijlocul bisericii: atunci, to$ creq-
tinii ortodocgi care sunt de fafi igi pleaci genun-
chii cu evlavie inaintea ei ca inaintea cuvAntului
lui Dumnezeu, o sdrutd cu fricd gi cu dragoste.

181
Pe cAnd ereticul, care tocmai se lSuda cu cinstirea
lui fafi de SfAnta Scripturi, se sminteqte de evla-
via pe care o aratd fiii Bisericii inaintea Evanghe-
liei, numegte batjocoritor inchinarea lor la cuvAn-
tul lui Dumnezeu ,,inchinare la idoli", ,,inchinare
la hArtie", ,,la cetneal|" , ,,la legdhl:,rd" ; orb nefe-
ricit! el vede in aceastd carte numai hArti4 cer-
neal4 legitur4 nu vede Evanghelia lui Hristos.
Citirea Epistolelor apostolegti inaintea a tot po-
porul este sdvArgiti de diaconi 9i de cite$; citirea
restului Sfintei Scripturi este sivArqiti de citeS in
mijlocul bisericii. Iar canterile bisericegti, pe ca-
re le-au alcetuit Sfintii Pdrinti, cuprind un curs
intreg de teologie dogmaticd 9i morali. Slavi lui
Dumnezeu, Care a pdstrat Biserica Sa in curi$e
gi in sfinlenie! Slavd Sfintei Biserici a Risiritului,
singurei sfinte qi adevdrate! Toate predaniile, toa-
te obiceiurile ei sunt sfinte, rdspAndesc buna mi-
reasmi a ungerii duho',rnicegti! Si se rugineze to! ,
cei ce filosofeazl impotriva ei, to$ cei ce se des-
part de unirea cu ea!
Si avefi evlavie fafd de Sfanta ScriPturS, evla-
via cuveniti unui adevirat fiu al adeviratei Bise-
rici; sd aveli cuvenita incredere gi evlavie fald de
scrierile Pdrin$lor! Acelaqi Duh al lui Dumnezeu
Care a lucrat in proroci gi in apostoli a lucrat in
sfinfi invifitori 9i pistori ai Bisericii: martor al
acestei dogme este SfAntul Apostol: Dumnezeu a
pus tn Bisericd infii apostoli, al doilea proroci, al trei-
lea invdldtori (l Cor. 12, 28).
 Potrivit spuselor apostolului, spuselor Sfin-
tei Scripturi gi indrumdrii Bisericii, primul loc
in lecfurile dumneavoastri evlavioase trebu-
ie sd-l ocupe scrierile apostolegti. intre scrierile
apostolegti, primul loc il are Evanghelia. pentru
a inlelege aga cum trebuie Noul Testamenf ci-
tif,-i pe sfinfii invilitori ai Bisericii, citifi qi psal-
tirea, gi celelalte cirS ale Vechiului Testament.
Curdfi$-vi prin poruncile evanghelice gi prin
nevoinlele evlavioase. Pe misura curifei lui, su-
fletului i Se arati Dumnezeu, i se descoperi cu-
v6ntu1 lui Dumnezeu, care pentru ochii trupegti
este acoperit cu vilul de nepitruns al cuvdntului
omenesc.
 50.
D"spr" inJrurndtorJ JuLovnic.sc.
Despre irnpitirnirea fali Je inJrurnitor.
Despre Jreapta inJrurnare JuLovniceasci ;i
viafd in Dumnezeu. Despre wiafa incLipuita,
carc mr exis6 Jc {apt

T nima dumneavoastri sd fie numai a Dom-

I nului, iar in Domnul - 9i a aproapelui. Fdrd
indeplinirea acestei condifii este cumplit sd fii al
omului. Nr.t od faceli robi oamenilor (l Cor. 7, 23), a
zis apostolul.
intotdeauna m-au migcat pAnd in adAncul su-
fletului cuvintele pe care SfAnful Ioan Inaintemer-
gitorul le-a rostit cu Pdvire la Domnul gi la sine
insuqi qi care ni s-au pistrat in Evanghelia dupi
Ioan: Cel ce are mireasd este mire, griieqte SfAntul
inaintemergitor, iar prietenul mirelui, care std gi as'
cultdpe mire, se bucurd cu bucurie de glasul lui. Deci,
nceastd bucurie a mea s-a implinit. Acela trebuie sd
creasci, iat eu sd md micAorez (In 3, 29-30).
Orice povdluitor duhovnicesc trebuie si fie
doar slugd a Mirelui Ceresc, trebuie sd ducd su-
fletele la El, nu la sine insugi, trebuie sd le ves-
teasci despre nemerginit4 negrdita frurnusefe a
 lui Hristog despre nesfArgita Lui bunitate gi pu-
tere: sufletele trebuie sd-L iubeasci pe Hristos,
Care este fdrd doar gi poate vrednic de dragoste.
Iar indrumitorul, asemenea marelui gi smeritului
inaintemergitor, s; stea deoparte, si se socoati
pe sine insugi a fi nimic, si se bucure de micgora-
rea sa inaintea ucenicilor, micgorare care este un
semn al sporirii lor duhormicegti. AtAta timp cAt
in ucenici precumpineqte simlAmAnful trupesc,
indrumitorul este mare inaintea 1or, dar c6nd va
apirea in ei simtirea duhor,rriceasci gi va cregte
in ei Hristos, vor vedea in indrumitorul lor doar
o unealti bineficitoare a lui Dumnezeu.
Pdzih.vi de impitimirea fald de indrumitor!
Mulli nu s-au feri! gi au cizut impreuni cu in-
drumdtorii lor in cursa diavolului. Sfatul qi as-
cultarea sunt curate gi plicute lui Dumnezeu
doar atAta timp cAt nu sunt spurcate de impd-
timire. Impitimirea face din omul iubit un idol:
Dumnezeu iqi intoarce fafa cu mAnie de la jert-
fele aduse acestui idol. $i se pierde in zadar via-
la, pier faptele cele bune ca buna mireasmi de
timAie pe care o imprigtie viforul sau o acoperi
o putoare. Nu facegi loc in inima dumneavoastrd
pentru nici un idol!
$i tu, indrumitorulg pizeqte-te de picatl Nu-L
inlocui cu tine ?nsu! pe Dumnezeu in fala sufle-
tului care aleargi Ia tine! Urmeazd pildei Sfantu-
lui lrraintemergitor: cauti doar si creasci Hristos
in ucenicii t5i. C6nd El va creqte, tu te vei micgora:
viz6ndu-te micaorat datoriti creqterii lui Hristo+
umple-te de bucurie. Aceasti purtare va face si
adie asupra inimii tale o pace minunati: vei ve-
dea in tine implinirea cuvintelor lui Hristos:
cel ce

se smeregtepe sine aat'iindllat

(Mt'23'12)'
Ferici$ cei ce urmeazX cu lepddare de sine
adeviraiei invifituri evanghelice, care s-au le-
pidat de implinirea poftelor trupului 9i poftelor
iuhuluil Poftele trupului cezut sunt picitoase:
picdtoase sunt gi poftele sufletului cdzut' Acesta
cauti peste tot silgi realizeze,,eul" propriu si
devini o fiinfi aparte, de sine stititoare, care se
bucuri de iniAietate, de dragul cdreia trebuie si
existe toate celelalte. Evanghelia cere ca aceasti
viali si fie omorAtd, ca omul si-L recunoasci pe
Dumnezeu drept Dumnezeu qi si se pund pe si-
ne insugi la locul sdu. Dupi omorirea vie$i ne-
bunegti, inchipuite, care nu efsttr de fapt' poate
apirea viap adevirati, cu preaimbelqugati sim-
$re a fiinfirii: viafa in
Dumnezeu'
 51.
Despre itirca J. Drrrnn.z.rr gi iJirea J"
"pro"p"l".
IJir"" Juhovniceasca.
Uum si-i privim pe vrijmagii nogtri

vanghelia ne porunceqte sd ne iubim vrii

magii; Sfinlii Pirinfl laudi iubirea deopo-
trivd fald de to$. Nu cumva iubirea de aproapele
trebuie si fie striini de orice deosebire?
Iati lucrul despre care vreau sd stau acum de
vorbi cu dumneavoastrd! Ag wea si vi spun cu
privire la aceasta nu cuvAntul meu, ci cuvAnful
dumnezeiesc: fie ca Milostil'ul Dumnezeu si imi
dSruiasci acest cuvAnt!
inqeleg numai acea dragoste care lucreazi po-
trivit sfin$telor porunci ale Evangheliei, in lumi-
na ei, care este lumind ea insigi. Alti iubire nu
inleleg nu recunosc, nu primesc. Iubirea pe care
o ridici lumea in slivi, pe care oamenii o recu-
nosc ca bun al lor, pecetluiti de cddere, nu este
vrednici a se numi iubire: ea este o schimonosire
a iubirii. Tocmai de aceea este atat de potrivnici
iubirii sfinte, adevirate.
Adevirat4 sfanta iubire de Dumnezeu gi de
aproapele este zugrdviti limpede in poruncile
evanghelice; dreaPta, nePrihinita ei lucrare se
arati prin implinirea poruncilor evanghelice' De
Md iubegte cineaa, a zis Domnul, cuaAntul Meu oa
pdzi (In 1'4, 23)' intr-o asemenea iubire nu poate
fi nici inchipuire, nici inlelegere trupeasc5, fiind-
cd implinirea poruncilor lui Hristos este sevar-
giti de incepetori cu silire de sine - cu o aseme-
nea silire, incAt a fost numitd ,,rdstignbe" -, iat
de cei spori$, care au sim$t adumbrirea harului,
cu simtirea imbelqugati a picii lui Hristos' Pacea
lui Hristos este o ricoare duhor'miceasci subfire:
cAnd se revarsd in suflet, sufletul petrece intr-o
ticere inaltd, intr-o amorfire sfinfiti.
Nu am aenit sd aducpacepepdmhnt: n-am aenit sd
spuneLegiuitorul iubirii sfinte
aduc pace, ci sabie,
gi adevirate, sPun; Iubirea lnsiqi' Crici am oenit
sd despnrt pe t'iu de tntdl sdu, pe Jiicd de mama sal .pe.
nord de soacra sa, Ei .urdjmagii omului aor li casnicii
lui (Mt. LA, 34-36).Iat toate faptele noastre fafd
de aproapelg bune 9i rele, Domnul o si le
judece
qi..r- le vom fi ficut fali de El insuqi (v' Mt'
""
25, 34-36). Domnul a cuprins toati Legea in aces-
te doui porunci: iubirea de Dumnezeu 9i iubi-
rea de aproapele' lubirea este legdtura desdakt1irii
(Col. 3, 1a), a zis apostolul. Daci aga stau lucruri-
ie, pentru ce sabia, Pentru ce vrijmiqia Ei dezbi-
narea? Pentru ci Dumnezeu leapddd iubirea tru-
peasci, iubirea Pe care a cunoscut-o Adam dupi
cidere: El primegte doar iubirea duhorrniceas-
cd, pe care i aritat-o lumii Noul Adam, Domnul
 nostru Iisus Hristos. Noi suntem datori si iubim
aga cum iubegte El: iubirea vechiului Adam, ce-
lui cizut, este un fruct oprit in Raiul Noului Tes-
tament. Ea este plini de porniri, de inchipuire,
este schimbitoare, impitimit5, iubeEte zidirea in
afara lui Dumnezeu. Dumnezeu este scos cu to-
tul din legdturile iubirii acesteia; chemati sunt si
ia parte la ea picatul gi satana.
Iubirea duho'rmiceasc5 este statornici neim-
pdtimiti gi nepidmaqi, toati in Dumnezeu, ii
cuprinde pe tof semenit pe tog ii iubegte deo-
pofrivi, insi cu mare deosebire. Iubi[i pe ardjma-
Eii ztogtri, spune Evangheli4 binecuvkntati pe cei ce
ad blestemd, faceli bine celor ce vd urdsc Ei rugali-ad
pentru cei ce ad oatdmd gi od prigonesc (Mt. 5, M).
Aici se arati limpede 9i hotirAt in ce trebuie si
constea iubirea de wijmagi: in iertarea necazu-
rilor pe care ni le fac, in rugdciunea pentru ei,
in binecuvAntarea lor, adicd in vorbe bune pen-
tru ei gi in mullumirea adusi lui Dumnezeu pen-
tru necazurile pe care ni le fac, in a le face bine
pe misura puterilor gi a sporirii noastre duhov-
nicegti, bine care poate ajunge pAni la gustarea
morfii trupegti pentru m6ntuirea vrijmagului.
Pildi a iubirii acesteia de vrdjmagi ne-a aritat
MAntuitorul.
Tot Evanghelia ne poruncegte si fim insd pre-
vlzdtori cu vrijmagii nogtri, si nu ne dim pe
mAna lor. Iatd, Eu od trimit pe aoi cn pe nigte oi in
mijlocul lupilor; fli dar ?n[elep{i ca gerpii gi neaino-

189
aali porumbeii. Ferili-ad de oameni, cdci vd aor da
ca
pe mfrna sinedrigtilor gi tn sinagogile lot ad oor bate
f
cu biciul.. . Veli ur6li de toli penttu numele Meu
(Mt. 10, 16-17,22). Agadar, insigi Evanghelia ne
poruncegte si fim prevdzitori fafi de vrdjmagi 9i
si ne purtim cu ei cAt se poate de infelept. Vrij-
mdgia se nagte din duhul lumii; adeseori, ea ia
locul iubirii kupegti. $i dragostea trupeascd sea-
mini insd foarte mult cu vrdjmdgia. Un urmaq al
vechiului Adam e in stare gi de iubire trupeascd,
qi de vrijm5gie: cu cat este mai viu in el omul cel
vechi, cu atAt lucreazd mai puternic bolile cu ca-
re cdderea a lovit iubirea: vrdjmigi4 ura, gelo-
zia, iubirea truPeasce. Robul lui Hristos nu poa-
te fi vrijmagul cuiva.
VedeS, Evanghelia ne poruncegte nu o iubire
de vrijmagi oarbd, necugetatd, ci una luminati
de dreapta socotinli duhovniceasci. Iubirea este
lumin5, iubirea oarbd nu este lumind. Acelagi lu-
cru se poate spune gi despre iubirea de prieteni.
Evanghelia poruncegte ca aceasti iubire si fie in
Hristos, ca Hristos si fie iubit in aproapele, iar
aproapele si fie iubit ca zidire a lui Dumnezeu'
Din pricina acestei iubiri in Dumnezeu gi pentru
Dumnezeu, sfin{ii binepl5cu$ ai lui Dumnezeu
aveau Qi iubire deopotrivi fafi de to$, ii 9i iu-
beau cu deosebire pe cei care duceau viali evla-
vioasi precum a zis SfAntul David: Iar eu i-am
cinstit foarte pe prietenii Tdi, Doamne (Ps. 13$ 17).
Cei indrumaS se simleau mai inclinaf spre in-
 drumdtorii in care vedeau un deosebit belgug de
infelegere duhorrniceasci qi de alte harisme du-
hovnicegti, ziditoare qi mantuitoare. lndrumito-
rii ii indrdgeau mai mult pe acei fii duhovnicegti
in care vedeau o deosebitX sArguinli cdtre virtu-
te gi o deosebiti lucrare a bundvoinfei dumneze-
iegti. O astfel de iubire, care preluiegte oamenii
cum se cade, dupi misura cucemiciei lor, este
egald fafi de to!i, fiindci e in Hristos 9i in toS il
iubegte pe Hristos. Unele vase incap mai mult
aceasti comoarl duhovniceasci, altele mai pu-
tin. Comoara este una gi aceeagi!
Unde este Hristos, acolo nu e invidie qi ge-
lozie. Iubiren nu gilndegte rdul (l Cor.13, 5)! Aco-
lo este liniqte, acolo sunt gAnduri bune, acolo-i
statomicie, acolo e sfAnti pace. Iubirea insoliti
de gelozie este pdm6nteascS, trupeasci, necura-
ti. Ochii sfintei iubiri sunt ca ai vulturului, ca ai
unui heruvim infocat: de ei nu se poate ascunde
nici cea mai mici migcare picitoasd. Iubirea in-
sigi este insi de neatins pentru pecat, care se tA-
rAie totdeauna pe pAmAn! ea triiegte in cer, mu-
ti acolo spre vieluire mintea gi inima care s-au
ficut pdrtage iubirii dumnezeiegti.
 58.
Cuno"qter.a lui Dumnezeu este chezi;ia
wegnicei {eticiri. Pricina neoranJuielii
J" ol;t". DecaJerea rnorJi prerncrgc
intotJeauna tJLurerilor cetif enegti'
Care este ,.rnttJ lui Dur.'nez"u'
"I.;ilot
F"c""." L.'ttJ,,i pl"" . o"1"" spxe pierzare

n fel al slujirii aproaPelui care imi Place,

care me unge la suflet, este slujirea prin
cuvantul pldcut lui Dumnezeu 9i folositor, care
cilduzeqte la mAntuire. De aceea iubesc Pustia 9i
insingurarea. Cu ajutorul lor aq dori sd imi curd-
lesc mintea gi inima - si le curdlesc
in aga fel in-
cAt si ele si se facd table vii ale cuvAntului dum-
nezeiesc viu, ca acesta si 5e intipdreasce in ele
limpede, luminat, ca din cuvantul dumnezeiesc
viu si izvorasci mAntuire imbelgugate, se se re-
verse in sufletul meu gi in sufletele celor pe care
iiiubesc in Domnul.
Cel mai mare bun al omului, singurul lui bun
adevdrat este cunoagterea lui Dumnezeu. Fate
de acesta, celelalte bunuri nu sunt vrednice a se
numi ,,bunuri". El este chezdqia siguri a vegni-
cei fericiri; pAnd 9i in pribegia noastr; pimAn-
 teascd ea ne aduce cele mai inalte gi imbelgugate
mAng6ieri. tn cele mai mari nenorociri gi neca-
zuri, c6nd toate celelalte mAngAieri nu sunt de
ajuns, sunt neputincioase, el igi pistreazd toa-
ti puterea. Cea mai fericitS" cea mai inalti slu-
jire de pe pimdnt este sd atragi in tine acest dar
al lui Dumnezeu prin pociinfi 9i prin implini-
rea poruncilor evanghelice, si-l impirtdgegti se-
menilor. Fericit cel ciruia i s-a incredinfat o ase-
menea slujire, oricAt de nimicnic ar pdrea el! Cu
grijile pim6ntegti aceasti slujire nu se impacd.
Ea cere ca slujitorul si fie simplu gi nevinovat
ca pruncii, sd-i fie tot atat de streine inclinarea
spre dorinlele gi desfeterile lumegti pe cAt le es-
te de striini aceasta pruncilor. Trebuie si piar-
di insigi ideea de riq ca gi cum acesta nici nu
ar exista, altfel ideea de bine nu poate fi depli-
nd, curati desdvArgiti. Iubirea, care este legdtura
desdahrgirii, nu gAndegte rdul (CoL 3, t4;l Cor.'t3,
5), a zis apostolul. Cei curali cu inima ii vid pe
tofi curafi. Trebuie sd sporeqti atat de mult in bi-
ne, incAt si recunoqti indati, cu simtirea duhov-
niceasci a inimii, rdul ce se apropie, oricAt de
ascuns gi orice mdqti gi-ar pune, siJ alungi firi
intArziere, cu hotdrAre birbiteasci, 9i si rdmAi
bun firi schimbare - bun in Domnul Cel Atot-
bury Care ddruiegte bunitatea Sa omului. pen-
tru.aceasta, trebuie si l6sim grijile lumegti gi in-
segi indatoririle legate de griji gi de imprXgtierea
cea pierzitoare.

193
 Acum, in multe privinle oamenii au cutezat
si bage agezimintele lor in agezimintele Sfantu-
ioi Oin. Oit pricini agezdmintele cereqti
"ceast5, s-au fi-
au devenit pimAnteqti, cele duhovnicegti
ce-
cut trupeqti, cele sfinte s-au fdcut pic5toase'
vdd ne-
le ingeleple s-au fdcut neroade' Oamenii
ootti"it"", vdd ruina cdreia ii di nagtere aceasti
'nepotrivire, insd nu vdd temeiurile din care vin
nenorocirile, pentru ci privesc in lumina
propri-
ei ra$uni cdzute, nu in lumina lui Dumnezeu'
i.-"i.rt nenorocirilor sti in disprefuirea trufa-
gi, de neingiduit, a poruncilor SfAntului Duh' in
iJo*ir"" i""ttora prin propriile rAnduieli' Iati
unde este pricina nlorAnduielii de obqte' prici-
na decddeiii cregtinismului, a deciderii mora-
le, care premerge intotdeauna tulburirilor
ceti-
tpneEti, care prevestegte aceste tulburiri!
Existi'
ca indivlzi, creqtini, dar s-a pierdut cunoaqterea
de obgte a Adwirului care sd-i uneasctr pe
toli
intr-un singur trup duhovnicesc/ cu un srngur
fel de a gAndi, intr-un singur duh, sub un
singur
Cap de ibgte - Hristos. Acum, fiecare are' intr-o
misuri mai mare sau mar micd, un fel propriu
de a gAndr, o religie proprie, o cale proprig
pe
.ur" ii l"-" insugii intengonat sau intimplitor'
le
pe care le consideri corecte sau pe care doar 9i
care a
indreptigeqte. Aceastd turmi nenumirati'
pi".a"t rljatuta 9i unirea in adevdr 9i in dulu in-
i;1ig"a"e c"elui ce privegte duhormiceqte privelig-
tea unei neorAnduieli firi seamin: fiecare
oaie
o ia razna, negtiind incotro se duce; nimeni n-o
opregte, nimeni nu se ingrijegte de ea; oamenii
nu mai aud - atdt de mult li s-a irngreunat au-
zul - glasul mAntuitor al Adevdratului Pistor, ce
rdsuni din Biserica Lui cea Sf6nti, ce inci mai
mustri risunitor nedreptatea lor, ce le vestegte
despre calea dreapti gi le-o arati. I-a asurzit zar-
va pdmAnteascd, zarva cruntelor griji, zawa pli-
cerilor simfurilor, zawa succesului pdmAntesc.
Lipitu-s-a de pdmhnt sufletul lor, nu mai e in stare
si simti duhovnicegte.
Unii alegi aud insl p6nd acum glasul Adevi-
ratului Pistor, Domnului nostru Iisus Hristos.
LuAndu-se dup6 acest glas, ei merg, croindu-gi
drum cu mari stridanii gi osteneli prin gloata
deasd, gdligioasd, care ii inconjoari. PAni acum
acegti alegi cinstesc pe pimAnt dupi cuviinli
dreptatea cereascd. Foarte mic e numdrul lor, ir-
si Domnul le di curaj: Nu te teme, turmd micd,
pnrtru cd Tatdl aostru a binmoit sd od dea voud im-
pnrftia (Lc.12,32).
Care este semnul acestor oi semn dupi care
pot fi recunoscute indatd? Acest semn este ascul-
tarea neabituti fafd de SfAnta BisericS, credin-
ciogia fafi de sfAntul Adevir 9i faln de Sfantul
Duh. MAna$ de smerenia adevirati, ele se lea-
pidi de pirerile ra$unii lor cdzute, a firii omului
celui vechi, gi de toate pdrerile omenegti, oricAt
de inalte gi atrigitoare ar pirea acestea. Pentru
a pistra credinciogia fafi de Dumnezeq ei nu

195
se rugineaze cAnd lumea ii numeqte ,,nebuni" '
Nu numai cd rabdd cu mirime de suflet prigoa-
ne din partea lumii, ci qi singuri se supun feluri-
tor lipsuri, lucru prin care pXstreazi ,,omorArea
lui lisus gi viafa Lui". Asta inseamni a-$ ,,pierde
sufletul in veacul acesta spre a-l dobAndi pentru
veqnicie prin invierea de citre Duhul".
Si rimAnem credincioqi SfAntului Duh! El e
PreasfAnt gi Preacurat - odihneqte numai in cei
cura$ 9i sfin$, iiindrigegte pe cei smeri,ti, care igi
dovedesc smerenia nu prin vreun lucru din afa-
ri, ci prin supunerea min$i Ior fali de Evanghe-
lie qi Biserici. El igi intoarce fafa de la cei care se
iau dupi propria lor infelegere, care se despart
de unitatea Bisericii pentru nu gtiu ce gAnd care
linguqegte mintea gi inima. El se depirteazi de
aceqtia, gi se apropie de ei duhul intunecat al in-
gelirii. ,,Un singur gAnd mincinos, a zis un oare-
care Sfant Pirinte, Poate si te arunce in iad'"
Cu uguritate cugeti intunecalii fii ai aces-
tei lumi despre gAndurile privitoare la Dumne-
zeu; dupi pirerea lor, felul cum gAndegti despre
Dumnezeu nu este o mare problemi. Neferici-
gAndurile
,dt.Ei nu gtiu cAt de insemnate sunt
despre Dumnezeu, cAti insemnitate are ca in ele
sd fie Adevirul gi Duhul, care intotdeauna il in-
sofeqte gi lucreazi impreund cu el' Din impreu-
ni-lucrarea lor vine invierea omului spre m6ntu-
ire, care sti in impirtigirea firii omeneqti de firea
dumnezeiascd. Dimpotriv5, intotdeauna insofeg-
 te gAndurile mincinoase gi lucreazd impreuni cu
ele duhul cel intunecat gi viclean al amigirii. Ta-
tAl minciunii este diavolul., aga spune Evanghe-
lia; minciuna este o treseturi diavoleascd (v. In
$ 44). Cel ce qi-a insuqit gAnduri mincinoase gi-a
insugit trisdturi ale diavolului, gi-a fdcut impro-
prie, nefireascd unirea cu Dumnezeu. Cel striin
de Dumnezeu e strdin de mAntuire 9i de viala
duhovniceascd.
Si ne pdzim de gAndurile mincinoase gi de
acele sim$ri ale inimii care vin din ele! Din ase-
menea gAnduri gi simliminte mincinoase se al-
cdtuiegte aga-numita,,trgelare" sau arnigirea
de sine, ce are nenumdrate forme, potrivit trep-
tei gi felului gindurilor 9i simtdmintelor minci-
noase pe care omul le-a luat drept adevirate. Si
dobAndim adevdrata cunoagtere de Dumnezeu,
striini de riticiri 9i de degarte filosofiri ome-
negti; aceasta striluceqte din Sfanta Scripturi 9i
din scrierile Sfinf,lor Pdrin$ cum strilucegte lu-
mina soarelui de amiazi din cerul azurju, fdri
nici un nor.
 59.
CanJ prirnegte Dumnezeu virtufile noastre'
D.os"Li*"" Jirrtre vittu.tile Johovnicegti 9i ctL
suflekgti. Despre calea Pociinfei

e noi toti, oamenii, ne Privegte Dumne-

zeu Cel intru totul desivArgit- In fala ne-
sfArgitului Sdu bine piere binele omenesc, care
e atAt de nedesdvarqit c5, duPi foarte indrep-
tilita spusi a unui Sfent Pirinte, el poate fi nu-
mit mai degrabi schimonosire a Legii lui Dum-
nezeu. PAni gi Avraam, cel atAt de imbunete$t,
are laudd pentru virtu$le sale inaintea oarr-reni-
lor, dar nu gi inaintea lui Dumnezeu. inairltea lui
Dumnezeu i s-a socotit intru virtute credinfa in
Cel ce acoperd neajunsurile omeneqti: Dumne-
zeu. Dumnezeu primegte virtu$le noastre nu-
mai afunci cAnd ele sunt martore ale credinfei;
in sine, ele sunt nevrednice de Dumnezeu. Toa-
td dreptatea noastrd, a zis SfAntul Proroc Isaia, es-
te ca o ckrpd de femeie curadl (1s.64, 6). Din aceas-
ti pricind, Dumnezeu, privind inimile noastre,
binevoiegte doar citre inimile smerite, pline de
recunoaqterea propriei picitoqerrir, care mdrtu-
t Potrjvit versiunii slavone (r. f/.).
risesc nimioricia binelui lor fuesc, vdtimarea lui
de cdtre cidere, care ii aduc prinos dorinla lor
de binele cel duhormicesc. Omul poate sdvArgi
cu propriile puteri virtulile sufletegti, fursi virtu-
Sle duhovniceqti sunt in el dar al Milostivului
Dumnezeu, Care di acest dar celor siraci cu du-
hul, care flimAnzesc gi inseteazi de dreptatea lui
Hristos.
Ferici$ sunteli voi, cei ce af cunoscut deose-
birea dintre virtuSle duhovnicegti gi cele sufle-
tegti, dintre virtuliile proprii doar Noului Adam
gi virtu$le de care e in stare Adam cel vechi, din-
tre virtufile evanghelice gi virtuSle firii noastre
clzute, virtu$ de care nu sunt striini inchinito-
rii la idoli, mahomedanii 9i to$ ceilalti oameni
care s-au abdtut de la urmarea sfdntului Adev,ir!
Spunegi ci dorinfa binelui duhovnicesc este in-
ci nestatomici in dumneavoastri? Dar in cine
nu este ea nestatomici? Cu cAtA ugurinte ftedea-
zi inima binele! Ce uitare, ce orbire, ce patimi
gi ce cideri insofesc aceste triddri! De cAti oste-
neali este nevoie, de cdti luptd a omului cu si-
ne irsugi, pentru a se intoarce la bine! $i iarigi
este nevoie de osteneald, gi iarSgi este nevoie de
luptd dArzd, pAni la sAnge, pentru a rim6ne cre-
dincios binelui! Strdvechiul ispititor, incercatul
ispititor ne imbie neincetat cu gustarea fructu-
lui.oprit. Pentru biruinla asupra riului avem ne-
apiratl nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. CAnd
lucreazd impreunl cu noi ajutorul acesta atotpu-

199
temic, biruim; cdnd el se deperteaze de la noi,
suntem binlifi. Eu am zis intru indestularea mea:
,fiu md voi cldtina ?n ueac! " , dar cknd li-ai intors fa-
ln Ta, eu m-am tulburat (Ps.29. 6,7). Cind suntem
biruifi, simfm atAt de adAnc neputinfa noastrd,
incAt starea de biruitori ni se pare nefireascd, ni
se pare cu neputin!5, iar cAnd biruim, daci expe-
rien,tele dinainte nu ar da mirturie griitoare, nu
am crede cd este atAt de aproape de noi infrAnge-
rea, gi incd in fala unui dugman atAt de nimicnic,
de respingitor ca picatul. Preainfeleapta Pronie
a r6nduit in aqa fel, incAt nevoitorii lui Dumne-
zeu si nu se afle totdeauna in starea de bucurie,
de trium{ 9i de biruinfi. O asemenea stare nein-
cetati ar putea naqte in ei o trufie crunti: nevi-
zAndu-gi niciodati din experienli infrAngerile 9i
neputinfele, li s-ar pirea ci starea de necontenit
triumf asupra plcatului nu e un dar al lui Dum-
nezeu, ci meritul lor. Tocmai de aceea Dumnezeu
a amestecat pentru ei, dupd cum spune Cuvio-
sul Isaac Sirul, ,,mAngAierea gi b6ntuirea, lumi-
na gi intunericul, rizboaiele qi clipele de ocrotire
dumnezeiascd - pe scurt, strAmtorarea gi ldrgi-
mea. $i acesta este semnul ci cimul sporegte, cu
ajutorul lui Dumnezeu". in urma acestui ames-
tec de biruinle gi infrdngeri, de treceri de la una
la ceaialtd, omul igi cunoagte tot mai mult nepu-
tinfa: trepta! inaintea lui Dumnezeu creqtq gi in
cele din urmd devine pentru el totuf obiectul in-
tregii lui iubiri, nidejdi gi credinfe. Aceasti cale,
 pe care il duce pe om insugi Dumnezeu, pe care
omul este linut intr-o neconteniti stare de umi-
linfd a duhului, de siricie cu duhul, de vedere a
pdcatelor proprir, de plAngere pentru ele, se nu-
meqte ,,calea pocdingei". Pe ea au mers tofi sfinfi
de la picat la Durlnezeu. Aceasti cale e lumina-
ti de invi,titura SfAntutui Dutr" ce strilucegte din
SfAnta Scripturd gi din scrierile pirin$lor.
Pe calea pocdinfei nu veti afla mulpmire de
sine. Privind in dumneavoastrd inqivi, nu ve!
afla nici un lucru care si vd lingugeascd pirerea
de sine: dimpotrivi, veS afla multe lucruri vred-
nice de tAnguire gi de suspine, vrednice de la-
crimi amare 9i indelungi. Vi vor mAngAia plAn-
sul dumneavoastrd gi lacrimile dumneavoastrd;
mAng6iere vi for fi uqurimea qi libertatea con-
gtiinlei, pe care le vor aduca pe care le vor inti-
ri gi face si creascl treptat plAnsul dumneavoas-
trd, suspinele dumneavoastrd, lacrimile dum-
neavoastr5. Doar cei smerifi, doar cei siraci cu
duhul igi vor gisi odihni, wemelnici gi vegnici.
Aceasta este soarta gi partea ldsati de Dumne-
zeu pentru cei pe care El i-a ales ca si-I slujeas-
ci duhovniceqte, adevdrat. De-a lungul viefii pi-
mAnteqti ei trebuie sd petreaci in pociinli stri-
ini de plicerile 9i de distrac{iile stricdcioase, 9i
prin aceasti neconteniti pociinfi se deosebesc
alegii lui Dumnezeu de fiii lumii. Numai prin
mijlocirea pocdintei se poate trece din starea su-
fleteasci in starea duho',zniceascd. Spune SfAntul
Isaac Sirul: ,,De vreme ce tofi suntem ptrcitoqi gi
nici unul dintre noi nu s-a indlgat mai presus de
toate ispitele inseamnd ci nici una dintre virtufi
nu poate fi mai presus de pociinfd (adici toate
virtu$le, pAni gi cele mai inalte, trebuie imbina-
te cu pociinfa). Nevoin,ta pocdinfei nu se poate
incheia niciodati: ea este cuveniti intotdeauna
tuturor picAtogilor $i tuturor drep$lor care vor
sd primeascd mAntuirea. Nu este hotar care sd
insemneze desdvArgita ei implinire, cici pAnd gi
desivArgirea celor desivArgi$ este, cu adevdrat,
nedesdvArgiti. Drept aceea, pociinfa nu poate fi
mirginitd nici de timp, nici de mulfimea nevoin-
telgr, p6ni in dipa mor,tii."
In alt Cuvdnt acest mare indrumdtor spu-
ne: ,,Pociinfa este u$a milostivirii dumnezeiegti
pentru cei ce se indelebricesc osArdnic cu ea. Pe
aceasti uqi intrim in mila lui Dumnezeu, 9i nu
putem intra in ea altfel decAt pe aceasti ugd."
Degarte, sterpe, adeseori vitimitoare de suflet
sunt nevoinfele, oricAt ar fi ele de inalte, daci nu
sunt amestecate cu simfimAntul pocdinfei. Pocd-
infa e striini de amigirea de sine; aceasta nu se
poate apropia de ea. In faptul ci Dumnezeu v-a
descoperit calea pociinlei se vede o mild aparte,
o deosebiti purtare de grijl a Lui fali de dum-
neavoastri. Despir$fi-vi de pimAnt cu mintea
gi cu inima! Incepefi, pe calea care s-a deschis
inaintea dumneavoastrS, si merge$ spre Dum-
nezeu! La porunca Lui, toate imprejuririle, chiar
 qi cele ce par potrivnice, vi vor ajuta. intru rdb_
darea dumneavoashd. od oeli ilobilndi suftetut, pn_
vind cu mdrinimoasi ingiduinli la neputintele
lui, la alunecArile lui cele firi voie. A pretinde
de la tine insugi sd fii neschimbat gi fdri de picat
intru totul este o cerinfi cu neputinfd de impli_
nit in acest veac trecetor. Neschimbarea gi nepA_
cifuirea deplind sunt proprii ornului in veacul
ce va si fie, pe cend aici trebuie si indurim cu
mirime de suflet neputinfele aproapelui gi ne_
putinlele noastre proprii. Fugifi, pe cAt vd std in
putere, de toate picatele, iar neputinlele de ca-
re nu puteS scipa, in care cad fdri voie gAndul
gi inima, rdbdaf,-le birbitegte! DobAndiF
din ve_
derea propriilor neputinfe adAncul statomicul
9i
simlimAnt aI sirdciei cu duhul, care ii este atit
de plicut lui Dumnezeu, nu descurajare gi pu_
linitate de suflet! gi sivArgili-vA calea vietrii pd_
mAntepti umblAnd inaintea Domnului intru urni_
linta duhului!
 60.
Nirnic Jin cele trecitoare
nu-l poate in&"tJ. p. o-.
CanJ Dumnez"u cuprinJe qi
"ofl"tJ,
;i trupul, stanea aceasta est" Jeia {ericir"a
ve;nicd, viala ve;nici aici, pe ptrnint

ici un lucm striciciot trecitor, nu-l poa-

te indestula pe om. Dacd vreun lucru pa-
re indestuHtor, si nu-l credefi: nu face decat sd
vi lingugeascd. Nu vd va lingugi multi vreme: ve
va amegi, va pleca pe furig va pieri Si ve va Esa
in toate groziviile sdriciei gi nenorocirii. Lucrul
lui Dumnezeu este bun gi vegnic. La inceput, ca
un grdunte foarte mic, apare in inima noastri
sub chipul unei foarte mdrunte pomiri bune, do-
rinfe bune; dupd aceea, incepe sd creasci putin
cAte pufio cuprinde toate gAndurile, toate sim-
fimintele, cuprinde gi sufletul, 9i trupul, se face
ca un arbore mare gi rimuros. Pdsirile cerulul
adici gAndurile $i contempla$ile ingeregti, vor
s5liglui pe crengile lui. Lucrul acesta trebuie si
se sdvArgeasci asupra cregtinului in timpul viefii
lui pdmAntegti. Cel asupra ciruia se sevarSegte
se va vedea, atunci cAnd va intra in vegnicie, bo-
gat in comori duhovnicegti, in chezigiile fericirii
fird sfArgit. Starea aceasta este inci de aici, de pe
pirmant fericire vegnicS" inainte de intrarea vi-
diti in vegnicie prin moartea trupului. O aseme_
nea viald este incd de aici viafd vegnici.
 61.
Sfattt" .r"Jit 1i poate fi pitrunsi
nurnai cu rafiun"" Jtovniceasca'
D."pt. J.os"Lit". Jirrtr. creJinfi gi
superstilie.
RoJJ sup"rstiliei cstc pierzatea

fAnta credinfi, de care qi-au betut Si igi

bat joc in continuare rationaligtii, nu-
mind-o ,,oarbe" , este atat de subtili gi elevati,
incAt poate fi pitrunsi gi exPlicatd numai de ra-
liunea duhovniceasce. Raliunea lui ii e Potriv-
nici o respinge, iar afunci cAnd, din vreo nece-
sitate materiald, o gisegte necesare sau tolera-
bili, o inlelege in chip gregit gi o explicd in chip
greEit, fiindce orbirea, Pe care ei o atribuie cre-
dinlei, este un atribut inseparabil al ei. Credin-
!a este sfAntd gi adevirati numai atunci cAnd es-
te credinfd in sfAntul Adevir, cAnd este credin-
!a adusd pe pimAnt de Adevirul Dumnezeiesc
intrupat. Orice alti credinfd afari de credinla in
sfAntul Adevir este supersti$e. Rodul supersti-
liei este pierzarea. O astfel de credinld este osAn-
ditd de Dumnezeu: cu o astfel de credinld cred
inchindtorii la idoli in idolii lor, musulmanii -in
prorocul mincinos Mahomed gi in Coran, ereti-
cii - in dogmele lor hulitoare de Dumnezeu gi in
ereziarhii lor, rafionaligtii - in ratiunea cizutd a
omului. Cu aceasti credinti vor crede in Anti-
hrist urmitorii lui.
 62.
Mangaiere la rnoartea unui prunc'
Despre soarta pruncilor riposali

umnezeu, Care v-a trimis necazul, si vi

diruiascd gi putere pentru a indura cu
bdrbifie, cu mirime de suflet necazul! Fericig cei
ce pleace neprihdnili din aceasti lume plind de
smintelile pdcatului - iar smintelile cresc ai se in-
mullesc neincetat in lume, fac mAntuirea tot mai
anevoioasi. SfAnta Bisericd ii petrece din aceasti
lume in lumea veqnicd pe pruncii riposaf, nu cu
cAntiri de tAnguire, ci cu cAntdri de bucurie. Ea
socoate sigurd fericirea lor: rugdciunile ei Ia in-
groparea pruncilor nu vorbesc despre soarta ne-
sigurd a omului dupi rnoarte, aqa cum se vor-
begte, umilincios gi tAnguitor, la ingroparea oa-
menilor maturi. Aceste rugdciuni pe de o Parte
cer de la Dumnezeu odihni pentru pruncul ri-
posat (inhuc6t nici o curdfie omeneasci nu poa-
te, in sine, si fie vrednici de fericirea cereascd:
aceasta este dar de la Dumnezeu), iar pe de al-
ta mirturisesc ci aceastd odihnd a fost deja da-
ti: pruncul riposat este deja numit ,,fericit". In
scurta lor petrecere pe pimAn! pruncii scapi de
 toate lucrurile care-l lipsesc pe om de vegnicia
cea fericiti, apuci sd indeplineasci tot ce aduce
vegnicia cea fericiti: se spalX de picatul strdmo-
gesc Ai se unesc cu Hristos prin botez, se unesc cu
El prin impirtigirea cu Trupul gi cu SAngele Lui
gi cu dumnezeirea Lui, cea unitd cu acestea. Nea-
pucAnd si intineze nici sfin$ta spilare, nici prea-
fericita unire cu Dumnezeu, ei pleaci din aceas-
ti lume degartS, merg in chip firesc acolo unde e
locul 1or. Noi, cei maturi, nu avem parte de feri-
cirea aceasta: haina albi a suflefului, in care sun-
tem imbrica! prin botez, se impestrifeazi de-a
lungul vie$i noastre pdmAntegti cu nenumdrate
pete; unirea cu Dumnezeu o rupem prin insof-
rea curveasci cu picatul. VArsta maturi gi experi-
enfa ar trebui si ne facd desdvArqili, insi noi pier-
dem gi acele calitili pe care le aveam ca prunci.
Starea noastrd sufleteascd devine atAt de gregitd,
de mincinoasS, de inchipuiti, incdt Evanghelia,
chemAndu-ne si ne irdreptdm, numegte aceas-
ti indreptare ,,intoarcere" - ca din pigAnism sau
mahomedanisml. Ea ne poruncegte sd ne intoar-
cem gi si ajungem la starea in care ne aflam ca
pruna. Adeodrat zic aoud, dd mdrturie ea ile nu od
ae[i intoarce gi nu uetifi precum pruncii, nu aeli intra
in lmpdrdlia cerurilor (Mt.18,3).
Aceste gAnduri vi pot da mAngAiere in tAngu-
irea pentru fericita prunci - fiica dumneavoastri
l CuvAntul rus
obragcerle poate insemna atat ,,intoarce-
re", cAt gi ,,convertfte" (n. tr.).
- in vegnicie. Supune$-vi min-
ce a plecat de aici
tea gi inima voii lui Dumnezeu celei infelepte 9i
atotbune: in devotamentul acesta vef gdsi odih-
ni gi mAngAiere pentru sufletul dumneavoastri.
Dumnezeu l-a luat pe copilul dumneavoastri iu-
bit la cer, gi impreuni cu el a luat acolo mintea 9i
inima dumneavoastrd. Acolo este bine!
 63.
Povafd citre cineva cane s-a vinJecat
J. o Lo"la Je rnoarte.
A trii pentru tine insu,ti insearnni a te
Jespirti J" D,r-t .2".l.
Cine este cel ce triiegte pentru Dornnul

l1f imeni dintre noi nu trdicAte pentru sine gi

I \ nimeni nu moare pentru sine, a zis apos-
tolril, cd dacd trdim, pentru Domnul trdim, gi ilacd
murim, pentru Domnul ffiurim. Deci gi dacd trdim,
gi dacd murim, ai Domnului suntem (Rom.l,+ Z-S).
Daci ai rimas sd triiegti pe pdm6nt, si triiegti
nu pentm tine insufi, ci pentru Domnul: pentru
Domnul trdiegte cel ce triiegte penku implinirea
voii Lui; trdiegte pentru sine cel ce tr5iegte pen-
tru implinirea poftelor sale. Acesta din urmd,
chiar daci pare viu pentru cei ce privesc numai
cu ochii trupului, cu sufletul este mort e socotit
inaintea Domnului ca gi cum nici nu ar exist4 nu
este scris in Cartea Viefli, numele lui este trecut
in alte cdrF. Pentru el, Domnul e ca gi cum nici
nu ar exista. Nu existi Dumnezeu pentru cel ce
nu crede cu credinli vie in Dumnezeu (v. Efes. 2,
12)! Cel dintAi nu moare: prin moartea trupeascd

211
el nu face decAt si treaci la o qi mai mare bogdlie
a viefii. Ia seama sd nu invii pentru tine insufi!
Prin viafa in Domnul omoard viala ta Picdtoas5,
trupeascd qi sufleteascd, 9i Prin aceasta Pastrea-
ze-te pentru viala vegnici.
 64.
Citre un tati J" {"tttili" care traele si rnoari,
J.spre incr"Jinfarea vicfii proprii
in rniinile lrri H.i"to", Jespirfirea e
pentru scurti vreme

nIelepciunea lui Dumnezeu, griiegte Scrip-

f
-I- tura, gi-a zidit sie6i casd (Pilde 9, 1), adici
SfAnta Biserici; in aceastd casi, totul poartd pe-
cetea ingelepciunii Dumnezeiegfi, care a zidii-o.
Strilucegte aceastd infelepciune Ei din faptul ci
aproape toate cererile bisericeqti - ecteniile -
se incheie prin cuvintele: ,,Pe noi inEine gi unii
pe allii 9i toati viala noastri lui Hristos Dum-
nezeu sd o ddm!" lnleleaptd 9i sfAnti incheiere
a cererilor omenegti! Acum avefi a o areta, a o
implini cu fapta: implinifi-o, deci, cu credinfi
vie in Hristos. Putemici este credinta in Hris-
tos prin Hristos Cel mirturisit de ea: plini de
roade ruginoase este credinla in ceva mincinos.
Credinla in Hristos I{ diruiegte credinciosului
pe Hristos - iar lui Hristos ii putem incredin-
!a cu senindtate gi bucurie totul: gi pe noi ingi-
ne, gi pe apropiatii nogtri. O asffel de cugetare
si vi mAngAie in clipele de pe urmi ale viefii
 dumneavoastrd pimAntegti! intorcAndu-v5 pri-
virea de rdmas bun sp.re familia dumneavoas-
trd, incredinfafi-o lui Hristos. E1 a rAnduit si fili
stAlpul familiei dumneavoastrd: acum, tot El vi
cheami la Sine. A$ fost unealta Lui: punAnd
deoparte o unealti, El poate lua in dreapta Sa
cea atotputemic6 alta. Vi despirlili de apropi-
afii dumneavoastrd - vi despirli{i pentru scur-
td vreme! Puteli trage incheierea corecti despre
viala omeneasci de pe pimAnt! Puteli socod cat
este ea de grabnic trecitoare! Grabnic s-a scurs
viafa care a trecut. Grabnic se va scurge resful
viefii lor pimAntegti pentru cei cdrora le este
dat sd mai petreacd aici. Mergef la cer, in veg-
nicie, unde vd cheamd Hristos! Fericit cel ce'ai-
ne in vegnicie ?n tru numele Domnului! Metgeli'la
praznicul cel nesfArgit qi preaplin de bucurie al
lui Hristos. Hristos v-a chemat acolo; dumnea-
voastri afi primit chemarea cu credinli vie in
El, gi astfel v-a!i inscris in Cartea Vie$i. In scur-
td vreme vor veni acolo gi apropialii dumnea-
voastri, se vor uni cu dumneavoastri pe veci.
Aici, pe pimAnt, ei v-au impirtigit necazurile,
v-au impirtigit gi mAngAierea adusi de credin-
!i; cu vrednicie qi cu dreptate este si vi impdr-
tigeasci gi bucuriile ceregti cele Pregitite prin
credinli gi prin necazurile pimAnteqti intru cre-
dinfa in Hristos.
. in ce., in vegnica bucurie, la ospipl cel lumi-
nat al lui Hristos, pomeni$-i gi pe cei care vd grd-
iau cuvAntul lui Dumnezeu, ca si afle mil5 la Ju-
decata lui Hristo+ unde vor fi judecate faptele,
cuvintele gi gAndurile omenegti aga cum au fost
ele inaintea lui Dumnezeu, nu inaintea oameni-
lor, care se uiti numai la infiliqare!
 o5.
D."pt" LoliL &n viaga o.r.rrt"lnic; ;i
rndngliierile Jin viala vepnic;.
Despre riscoala patirnilor

J ti mullumesc pentru scrisoarea Prieteneas-

I ci 9i pentru felicitarea cu prilejul Praznicu-
lui praznicelor - invierii lui Hristos -, prilej cu
care gi eu deopotrivi te felicig dorindu-fi toate
bunitifle cele adeverate. Hristos, Cela ce a cil-
cat cu moartea Sa moartea oamenilor gi prin in-
vierea Sa a ddruit inviere tufuror celor ce cred in
El, a biruit gi toate necazurile tale, iar odatd cu
llristos le-ai biruit 9i tu. Rabdi cu mirime de su-
flet valurile silbatica rabdl prin puterea credin-
!ei, gi Hristos te va duce, la vremea potrivit5, in
odihna Sa. Dupi mul$mea bolilor care te cerce-
teazi in viala aceasta wemelnicS, mari mAngA-
ieri te agteapti in viafa vegnici. Nu te tulbura de
riscoala patimilor; striduiegte-te si te impotri-
vegti lor pe cAt ili sti in putere; omul, atAta timp
cAt e pe pdmAnt gi imbrdcat it, ttuP muritor, e
supus schimbdrilor: ba simte in inimi pace 9i li-
niEte netulburati de nici o patimi, ba este invifo-
rat de patimi. Schimbdrile acestea ne invafi si ne
cunoagtem pe noi ingine, si ne smerim, ne invali
sd cerem mereu ajutorul lui DulnnezerL care da-
ci ne va pdrdsi fie gi pentru o clip5, vom cidea gi
vom sivArgi nelegiuiri fdri frici.
 66.
Rupficiunea 9i citirea cuvintuloi lui
Durnnezeu aiuti in vi{oreL sufleteSti'
Despr" luPta cu g'inJurile'
D."pt" t;LJ.rea necazurilor rnari'
N..""o"il. vr"m.lnic" ii Juc la Lunetetjl" ""1'
wesnice pe cei c" le primesc "5" "rr"' "u ""J"

iri ajutorul 9i harul lui Dumnezeu nrcr

un om nu poate Sne piept in rizboaiele
nevizute care aPar in inima lui gi pricinuiesc vi-
fore sufletegti' Rugiciunea $i citirea cuvantului
lui Dumnezeu ajuti in viforele sufletegti, dar nici
cu acest ajutor nu va ajunge degrabd omul ste-
p6n pe sine nu se va sui degrabi in limanul li-
niqtii netulburate, Pentru ci gdndurile $ simli;
mintele dumnezeiegti nu sunt insugite degrabi
de firea noastre cizutd, credinta nu devine de-
grabi vie, ca 9i cum L-ar vedea cu ochii pe Dum-
nezeu. Din credinga vie in Dumnezeu ia naqtere
deplina supunere fa!6 de Dumnezeu, iar din su-
punerea fali de Dumnezeu ia naqtere Pacea gan-
durilor gi linigtea inimii.
Trebuie si altoi$ in inima dumneavoastrd cre-
dinta in Dumnezeu, suPunerea fali de Dumne-
zeu: gustdndu-le, vef gusta odatd cu ele mAngA-
iere duho','niceasci in necaz gi linigte. Lupta cu
gAndurile aducitoare de necaz, oricAt de compli-
cate, de incurcate gi de sofisticate ar fi gAnduri-
le acestea, trebuie sd fie foarte simplS, dupi cum
toatd credinfa cregtineasci este simpli gi in sim-
plitatea sa este accesibili oricui, iar prin puterea
sa indestuleazi pe oricine. Luptafi-vi impotriva
gAndurilor gi simfimintelor de intristare cu aces-
te cuvinte blAnde: ,,Doamne! Fie voia Ta! Binecu-
vintat gi SfAnt este Dumnezeu in toate lucmri-
le Sale!" Rostif cuvintele acestea cu minte4 iar
cAnd sunteli singurd rostiS{e cu voce joasi; ros-
tili-le firi grabi, cu multi luare-aminte gi evla-
vie; repetafi aceste cuvinte scurte pAnd cAnd se
vor potoli gdndurile 9i simlimintele de intrista-
re. CAnd se vor ridica iardgi, intrebuinla$ impo-
triva lor aceeagi armi. AflaF din experienfi pu-
terea acestei anne, care la prima vedere pare
atAt de neinsemnatd. Iar din starea de lupte este
cu neputinfd si iegim la starea de odihni alffel
decAt prin biruinftr. A te supune intristirii este
un lucm din cale-afari de primejdios: cAnd ea
va prinde putere ln om, punAnd stip6nire pe el,
poate ucide 9i trupuf 9i sufletul. Nu vi gribifi
si murif: p6nn 9i cea mai lungi viafi este doar
o clipi fald de vegnicie. IncredinfaS-vi pe dum-
neavoastre gi ristimpul pribegiei dumneavoas-
trd pimantegti voii lui Dumnezet, iar dumnea-
voastri folosi$-vi de acest rdstimp spre a vi pre-
giti pentru veqnicie. Si nu vi mira$
cAt mai bine
cd suntef slab in nevoinla duhovniceasci: prici-
na slibiciunii acesteia este faptul ci sunteS ince-
pitoare. Timpul vi va imbogiS 9i cu experien-
ti, qi cu putere. Privesc cu compitimire starea
dumneavoastrd sufleteascd: vi topi! ca de foc in
necazul crAncen. MbdaS Sreutatea acestei stiri:
dup;, ce va trece, vd vefi simqi reniscuti, vi veS
vedea imbogdfiti cu comori duhor,miceqti despre
a cdror existenli nu au idee oamenii a ciror via-
!i pimAnteasci a fost presirati doar cu pliceri'
Atunci veti cunoaqte cd Bun este Domnul qi in
necazurile pe care le trimite, pentru ci necazuri-
le vremelnice ii duc la bunitdlile cele vegnice pe
cei care le primesc aqa cum se cade.
 61.
Dumnezeu, Care ingaJuie ,r."rzrrril", hirnite
gi rningfiiere, Ivlingaierea J" Ir Drr*.2"u
nirniceste Jin r;Jecin; tntristarea inimii

d doresc din inimd ca ingerul dumnea-

voastri pizitor si vi pizeasci viala pi-
mAnteasci in pace gi bunistare, ciliuzindu-vi
pe aceasti cale la vegnicia cea fericiti. intocmai:
viala noastrd pimAnteascd este o cale, atAta doar
cd ea nu se mdsoari cu distanfele, ci cu trecerea
timpului. Pe o cale obignuiti intAlnim lucruri du-
pi lucruri: pe calea viefii pim6ntegti vin intdm-
pldri dupi intAmpliri gi ornul nu qtie ce intAm-
pldri il aqteapti in noua zi care vine.
Dumnezetl Care ingdduie si vini necazuri
asupra omului, intre necazuri ii trimite 9i mAn-
gAiere. Eu sunt incredinlat ci aceasti mAngAiere
o aduce inimii dumneavoastrd de la tronul lui
Dumnezeu sf6ntul inger ce vd pizegte, pentru
cd mAngAierea adevdrati poate veni doar de la
.Dumnezeu.
Distracliile pimAntegti nu fac decAt
sd amorfeascd necazul, firi si-l nimiceascd: in-
datd ce ele tac, necazul, venindu-gi in fue gi in-
tirit parci prin odihnd, incepe si lucreze cu gi
mai mare putere. Dimpotrivd, mAngAierea de la
Dumnezeu nimicegte intristarea inimii din ri-
ddcini - din gAndurile irtunecate ale deznddei
dii. Ea ii aduce omului gAnduri bune qi smerite
de supunere fali de Dumnezeu gAnduri pline
de credinfd vie gi de blAndi nddejde dulce. Ina-
intea privirilor mingii se descoperd veqnicia ne-
misurati, iar viala pimAnteascd incepe si pard
o scurti cilitorie fericirea gi nefericirea ei incep
sX pard neinsemnate, nimicnice, fiindcd toate as-
peritdfle vielii pimAntegti sunt netezite, sunt ni-
velate prin contemplarea vegniciei.
 68.
CanJ cuvintele crrio" {olo. r'it",
"Jrrc "lt
aminJoi sunt Jatori si J"" -Jgtoite
DottttrJrri. CanJ Je pe fa1. oo..tL.i .rd"
rnasca, se Jezveluie rufl.t Joi
"kp,rl

14 ulfumiti
se cuvine Milostivului Dum-
,,J-Y I nezeu, spunea un oarecare Sf6nt Pdrin-
te, atunci cAnd cuvintele unui om aduc folos al-
tui om: amAndoi sunt datori si dea mulfumiti
lui Dumnezeu." Dau mulpmiti lui Dumnezeu,
Care m-a ales ca unealti spre mAngAierea gi hrd-
nirea suflefului dumneavoastri. Prin scrisoarea
dumneavoastri m-a$ inviorat foarte mult ni-
dijduiesc sd vdd in dumneavoastri noi reugi-
te pe calea duhovniceascS, ce duce la tot binele.
Si nu vi speriali de intunericul, de pustia in ca-
re v-a$ ridicat acum cu mintea gi cu inima: in-
tre Egipt qi pimAntul figdduinlei e intuneric Ai
pustie, dar israeliteanul credincios gi viteaz va
vedea in scurtd vreme pemantul figiduinfei, se
va desfdta in scurti vreme de budtefle lui. Prin
Egipt se inlelege viata lumeasci, plini de griji gi
pliceri degarte; prin pimAntul figiduinlei se in-
lelege viafa duhovniceasci, plini de mAngAieri
dumnezeieqti. intinderea care alcituieqte trece-
rea de la o viafd la alta este pustia. Israeliteanul
credincios este omul care s-a hotirAt sd-gi inchi-
ne viata slujirii lui Dumnezeu. imi pare rdu de
V.: putin cAte pu1iry lumea il ,,citegte". Aceasta
este soarta tuturor celor ce poartd masc5, fiind-
ci nu po$ purta masca tot timpul! Uneod mas-
ca ili este scoasA ori cade singuri" iar privirilor li
se dezviluie chipul sufletului - 9i vai de el daci
este hAd gi cu frumuselea migtii nu ficea decAt
sd amdgeascS!
 69.
Despre citirea pravilei pentru rnireni.

"RanJrriala
c"lui ce ia arninb la sine insuqi
in lurnq' Cal;uz; ln viafa {aptuitoare sunt
po..,r.od" evangLelice

i gribesc si vd infiligez o slabi incerca-

re de pravild, pe care am numit-o ,,RAn-
duiala celui ce ia aminte la sine in lume". Am
avut insuflare si o fac cAt mai comund cu putin-
ti, ca si nu vi strAmtoreze deloc. Lucrul acesta
mi s-a pdrut cu atAt mai indemAnos, cu cAt v-am
predanisit fafi cdtre fali cum trebuie cititg du-
pi obiceiul celor cu luare-aminte, rugiciunile de
dimineafd, de seari gi Acatistul Preadulcelui Ii-
sus - adici ffud grabd., foarte firi grabi, chiar
tiriginat fdrd a ndzui sd citili dintr-o dati tot
acatistul sau toate rugdciunile de seari ori de di-
minea{i, ci ingrijindu-vi ca partea de pravili pe
care o citif si fie cititi cu luare-aminte, ca in au-
zul Domnului Dumnezeu, nu in v6nt. CAIduzd
in viala fiptuitoare sunt poruncile evanghelice.
Ciliuzili-vi dupd ele in casa dumneavoastrd aga
cum se cdliuzea dupi ele SfAntul David in pa-
latul sdu. Acest impdrat ii vorbea in rugiciune
Domnului despre poruncile Lu|. Lumind cdtdrilor
mele este Legea Ta; spre toate poruncile Tale m-am in-
dreptat, toatd calea nedreaptd am urAL Depdrteazd de
la mine calea nedreptdlii gi cu legen Ta md miluieEte!
Am iubit poruncile Tale mai mult deckt aurul Ei topa-
zul. Wzd-mdintru poruncileTale (Ps. 11& 105, 12&
29, 727). Cei mai mari dintre Sfin$i Pirinfi po-
runcesc ca pravila cregtinului si fie cAt mai sim-
pli, cAt mai pufin complicatS. Marele Varsanufie
spune cd uga ImpdriSei cerurilor e strAmti 9i ci
nu trebuie dati o pravili largi pentru a intra Pe
ea; pravila largi poate chiar sI impiedice intra-
re4 pentru ci alerg6nd dupi mirun$guri putem
scdpa din vedere lucrurile insemnate.
 70.
Mangaiere in necazuri.
Dumnezeu eJuci prin necazuri. Cei striini de
necazrri sunt uita,ti J. Drrrrrtr"z.rr.
Despre Lunatatea cea Jupi fire gi cea Jupi
E.'anghelie

a rispuns la scrisoarea dumneavoastri

vd voi spune cuvAnful lui Dumnezeu,
care trebuie si vi intireasci gi sd vd mAngAie in
necazurile ce v-au lovit. Eu pe c6!i ii iubesc, spu-
ne Domnul, ii mustru gi ii pedepsesc (Apoc. 3, 19).
Toli cei ce s-au apropiat de Domnul gi au deve-
nit ai Lui au ajuns la asta prin multe necazuri,
precum dd mirturie Sfanta Scripturd. Apostolul
Pavel propoviduia ca pe o dogmi faph:J cd prin
multe necazuri se cuaine noud sd intrdm ?n impdrd[ia
lui Dumnezeu (Fapte 1{ 22). Dimpotrivi, cei stri-
ini de necazuri sunt uita$ de Dumnezeu. Aqadar,
nu vi descurajafi in necazurile dumneavoastrS,
ci mulgumi$ pentru ele lui Dumnezeu ca pentru
o mare binefacere qi bizui$-vd pe sfAnta Lui vo.
ie gi pe sfAnta Lui Purtare de grije. $i citi! Evan-
ghelia, ca si invifaS din ea ci cel ce nu-gi poarti
crucea nu poate fi ucenic al lui Hristos! Ce s-ar
fi intAmplat cu dumneavoastri dacd Dumnezeu
nu v-ar fi dat prin necazuri invSfdturi? A$ fi jert-
fit deqerticiunii tot timpul qi toate capacitilile
dumneavoastri" gi a$ fi intrat in vegnicie nevred-
nici de vreo risplati ci, dimpohivi, vrednici de
pedeapsd deplini pentru nesocotirea lui Hristos,
MAntuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a
adus pe Sine ca jertfi pentru dumneavoastri ca
gi dumneavoastrd sd vi aducefi Lui ca jerffi du-
hovniceasci, pentru propriul dumneavoastrd bi-
ne. Nu este de ajuns si fim buni dupi fire: tre-
buie sd fim buni dupi Evanghelie. Binele firesc
contrazice adeseori binele evanghelig deoarece
firea noastri nu se afli in curdfia sa cea dintru
incepuf ci in starea de ciderg in care binele este
amestecat in noi cu rdul. Ca atare, binele acesta,
dacd nu este indreptat gi curdlit prin Evanghelie,
nu este bun de nimic in sine 9i este nevrednic de
Dumnezeu! Hristos si fie cu dumneavoastri! El
si vi intdreasci atAt sufletul, cAt 9i trupul! El sd
vi rAnduiascd spre bine toate legiturile, atat vre-
melnica cat gi vegnice!
 Cuprins

1. Despre dragostea de aproapele gi despre

talantulprieteniei...... ....... 5
2. Despre adev5rul evanghelic, care ne poruncegte
sd lisim toate ca si mogtenim toate. Evanghelia
illipsegte pe om de tot ce acesta stdpinegte in
chip nedrept. Si nu ne lisdm dugi de valul lumii.
Prietenii sunt o binecuvAntare dumnezeiasci . . . . . Z
3. Binecuvintare pentru cei nou-cisitoriti. Dupi
necazuri vin mAng6ieri, iar dupd m6ngAieri vin
necazuri, lucru care nagte credinfa in Dumnezeu
gi moartea fa{i de lume. Viafa pim6nteasci este o
cildtorie spre vegnicie ........,. g
4. Despre ribdarea in necazuri gi despre faptul
cA nici o virtute nu poate s; se alc;tuiasci firi
rdbdare. ... ... ..... . 11
5. Despre aceea ci in impirdtia lui Dumnezeu
ne duce ficlia credingei 9i despre ribdare ....... 13

6. Despre pizirea de intuneric Ai de picat. Despre

lnfricogitoarea JudecatS . ..... L6

7. De ce ne scapd g6ndu1 la moarte gi veqnicie.

Despre ispita din minte 9i din inimi qi despre
privegherea duhovniceascd .. ... ..,... 1g
8. Cea mai de pe pimAnt este a-L
inalti fericire
cunoagte pe Dumnezeu. Despre unirea prin
rugnciune gi innoirea duho',rniceasci ' ' ' ' " " " ' 21
9. Despre chemarea dumnezeiascd' Despre
pociinta cuveniti rnirenilor. Despre amdgirea
ie sine qi despre lucrarea in noi a lumii
duhurilor qi i lumii materiale """ " ' 25
10. Despre nestatomicia fericirii pdmAntegti'
Despre plutirea pe marea vielii' Despre
pregitirea pentru veqnicie 9i despre menirea
omului.
11.Cum si deosebim cu inima sfdntul adevir
de minciund. Starea de amdgire a inirnii' Critica
35
Urrnrtrii lui Hrtstos
12. Desprenevizuta luptX duhovniceasci'
Despre-sporirea duhormiceasci 9i despre ispitd ' '

13. Cum trebuiesi fie cei ce doresc sd intre in

impiritia cerurilor.'. . . .
14. Cel osAndit de congtiinfa sa nu-gi poate
osAndi
aproapele. Legea lui Hristos cere ristignire'
D-espre smerenie gi despre incredinlarea in
voia lui Dumnezew ..,. ',... '
40

15. Despre vederea duhormiceascd' Suflete,

izb;vegte-te de filcile fiarei care este aceastd
43
lume! ..

16. Despre insingurare 9i despre vegnicie' Omul

,.., u ,r."ttit pi-Antului, ci cerului' Cum trebuie
sd fie locuitorii acestuia .
17. Despre pocdinla adevdratd gi despre cea
inchipuiti. Din ce este alcituiti pociinla
mireanului. '.......' 50

18. Despre viafa piminteascd a creqtinului.

Despre indrumarea duhovniceasci. Despre
citirea Sfinlilor PirinS. Despre imprdgtiere . ' . . . . 54

19. Despre pregitirea pentru vegnicie. Despre

SfAnta Scripturi Si hlcuirea ei. Despre vederea
desine. ............57
20.M6ngiiere penFu moartea unui t6nir. Via{a
pim6nteasci este o pregitire pentru cea vegnici.
Soarta noastri ir veFicie se afli in mAinile noastre . 61

21. Despre viala pimAnteascd. in ce virtufi

trebuie sd ne nevoim cu precidere .... . 63

22. Despre cuvenita pregitire pentru vegnicie.

Despre corecta citire a Sfinlilor Pdrinfi. Despre
necazuri: fdri ispite este cu neputin{i si ne
apropiem de Dumnezeu. . . . '.....'...65
23. Cum trebuie vorbit despre credintd qi curn
trebuie date sfaturile . . . . .'...68
24. Despre Sfdnta Treime. Despre cunogtinfele in
capul cirora nu std Adevirul. Necazurile sunt
partea vremurilor noastre. Tiebuie si mulpmim
lui Dumnezeu in boal6 .. .....71
25. Despre dremarea dumnezeiascd' MAngAiere
pentru moartea fiului. Despre plAnsul pentru cei
care au murit. Dumnezeu pedepsegte cu
milostivire. ........ ' 74
231
26. in ceasul necazului, liman es teDumnezet .. . 77
27. Nu existd picate de neiertat. DesPle
deznidejde. Despre pdcatele de moarte gi despre
cele care nu sunt de moarte. Despre pociinfi.
Despre picatele cu cuvAntul gi cu g6ndul . ......79

28. Despre mAntuire. De ce nu se pot mantui

pigAnii, mahomedanii gi ereticii. Despre erezii.
Despre cunoagterea adevdratei invilituri
cregtine. ... ... ...... 86

29. Crucea este semnul alegerii dumnezeiegti.

Prin pedeapsi, Domnul cheamd la cunoaFterea
Lui cea mai indeaproape, care aduce buniti$le
celevegnice .........99
30. Despre existenla iadului gi a chinurilor vegnice.
Cel ce respinge fie gi o singuri dogmi
din invititura lui Hristos se leapddd de Hristos.
Despre rafiunea cu nume mincinos ............ 101

31. Despre evenimentele politice din Europa

anului 1848. Semnele premergitoare lui Antihrist.
Nizuinla generali numai spre cele materiale gi
uitarea de cele vegnice. . . .,..110
32. Despre cele sufletegti gi cele duhovnicegti.
Despre curifia ininrii.... ....71.4
33. Darul pociinfei este chezdgia veqnicei
fericiri.. ...........116
34. Cu ce sim{im5nt trebuie si ne apropiem
de Dumnezeu. SE ne recunoaqtem vrednici
de iad, ca Dumnezeu si ne recunoascX
vrednici de cer ..,.. 117
 35. Pociinla 9i rugiciunea vindecd
intristarea 719
36. Despre singurul lucru de trebuinti.
CAnd moare, o-mului i se iau toate bunurile
pim6nteqti.
37. Despre vederea picatelor proprii gi despre
pocdin.ti. Fdri curilia inimii este cu neputinli a
sdvArqi vreo virtute in chip curat. . . . . . 72L

38. Pdm6ntul este o vale a surghiunului, cerul este

adevirata patrie a omului. Cum si ne curitim
de otrava pdcatului. Sufletul celui ce a scipat pe
pdmAnt de robia picatului va trece firX
impiedicare prin vimi .. ....125
39. Cum si ne privim aproapele. Despre
dragostea cea cura ti, in Dumnezeu. M6Lntuirea
std in lepidarea de sine. Ce inseamnd: ca sd imi
inilreptdlesc rdspunsurile cele ilin pdcate. De
pociinli fuge orice picat ............130
40. Despre vremelnicie gi vegnicie. Cum sd ne
vedem privindu-ne in oglinda Evangheliei. . . . . 133
41. Cum si pistrim in noi pacea lui Hristos.
Pacea lui Flristos nimicegte silnica inrAurire a
demonilor asupra sufletului gi a trupului ...... 13S

42. Despre deosebirea dintre lucrarea focului

dumnezeiesc gi cea a infierb6ntirii omenegti. . . . 137

43- invdfdtura Sfinlilor Pdrinli este invilitura

SfAntului Duh. Numai calea sfAntului adevdr duce
Ia mAntuire; incununati vor fi numai cei ce se
nevoiesc dupdlege .......... l3i9
44. Despre citirea Sfinfilor Pdrinfi. Despre
neconterrita aducere-aminte de Dumnezeu.
Despre orientarea gregitd a nevoitorilor Bisericii
Apusene. in lucririle Sfinfilor Pirinfi sufli buna
mireasmX a SfAntului Duh, pe cAnd lucrdrile
scriitorilor apuseni sunt scrise din starea
amdgirii de sine 140

45. Despre gtiinfele omenegti. Raflunea cu nume

mincinos. Despre inlelepciunea duhovniceasci
gi cea trupeascd 746

46. Despre citirea Sfinflor Pirinli de citre mireni

qi de citre cilugiri. Despre citirea Evangheliei. ' 148

47. Curselevrijmagului. Despre pizirea mintii.

Cum si facem pl5cute gi imbucurhtoare necazurile
vietii pdmAnteqti .." 150

48. Despre iubirea de Dumnezeu gi de

aproapele. ......... 153

49. Privindu-nein oglinda Evangheliei ne

putem afla neajunsurile. Cum si stAmim in noi
sim!5m6ntul pociinfei, plAnsul mantuitor.
Si ne lepidim de noi ingine gi sd urmXm
Evangheliei ... '.. '. 155

50. Necazurile sunt de la Domnul spre indreptarea

noastri. Mulfumind lui Dumnezeu in necaz gi in
boald alinim durerea acestota. Patul bolii devine
adeseori loc al cunoagterii lui Dumnezeu gi de sine.
Ce ne aduce mAngAiere in necazuri 9i in boli. . . . 159

51. Despre scurtimea viefii pXmAntegti. Viala

piminteasci este cale spre vegnicie. Doar
cunoagterea lui Flristos este o indeletricire cu
adevdrat folositoare in viala pimAnteasci . . . . . . 162
 52. Este de mare insemndtate si ne urmirim
gAndurile 9i miqcirile rafiunii. Despre unnarea
firi de rXtXcire a adeviruIui. .........165
53. Despre mdrturisirea adevirului cu gura gi cu
fapta. Singura cale fird greq c6tre mAntuire este
urmarea neabltuti a invilSturii Sfinfilor piringi.
Despre citirea cdrfilor eretice. Despre adevXratul
indrumdtor duhovnicesc. impliniia prorociei
despre prorocii mincinogi. Ce inseamnd
ascultarea. 167
54. Despre deplina ascultare fafi de indrumitorul
duhovnicesc. Nevoitorii vremurilor din urmd . . 174

55. De ce este neapdrati nevoie de citirea Sfinfilor

Pirinf. Ereticii dintoate timpurile urisc cu
deosebire scrierile Pirinfilor. Despre citirea
Sfintei Scripturi .....77g
55. Despre fidrumitorul duhovnicesc. Despre
impitimirea fald de indrumitor. Despre
dreapta indrumare duhorniceasci gi viafd in
Dumnezeu. Despre viafa inchipuitd, care nu
existi de fapt. ...... lg4
57. Despre iubirea de Dumnezeu gi iubirea de
aproapele. Iubirea duhovniceasci. Cum sd-i
privim pe wijmagii nogtri. ...........187
58. Cunoagterea lui Dumnezeu este chezdgia
vegnicei fericiri. Pricina neorAnduielii de obgte.
Deciderea moralX premerge intotdeauna
tulburdrilor cetilenegti. Care este semnul alegilor
lui Dumnezeu. Facerea bunului plac e calea spre
pierzare ,. ......... 192
59. CAnd primegte Dumnezeu virhrlile noastre.
Deosebirea dintre virtulile duhovniceqti 9i cele
sufletegti. Despre calea pocdinlei ...." 198

60. Nimic din cele trecdtoare nu-l poate indestula

pe om. CAnd Dumnezeu cuprinde 9i sufletul, 9i
irupuf starea aceasta este deia fericirea vegnic5,
viaia vegnici aici, pe pimAnt ........ ' 204
61. SfAnta credinfd poate fipitrunsd numai cu
raliunea duhovniceasci. Despre deosebirea dintre
credinld gi superstifie. Rodul superstiSei este
pierzarea.......
62. MAngAiere la moartea unui prunc. Despre
soarta pirncilor riposali. "" 208

63. Povatd citre cineva care s-a vindecat de o boali

de moarte. A trii pentru tine insuli inseamni a te
despdr,ti de Dumnezeu. Cine este cel ce trdiegte
pen-tru bomnul .."2I7
64. Cdtre untati de familie care trage sd moard,
despre incredinlarea viefii proprii in mAinile lui
^- ^
HrGtos: despir,tirea e Pentru scurti vreme .. " ' 213
65. Despre bolile din viala vremelnici 9i
msngAierile din viala vegnicX. Despre riscoala
patimilor 276

56. Rugiciunea gi citirea cuv6ntului lui Dumnezeu

ajutd ir:r viforele sufletegti. Despre lupta cu
sandurile. Despre rdbdarea necazwilor mari.
ilecazurile vremelnice ii duc la bunitdfile cele
vegnice pe cei ce le primesc aga cum se cade ' ' ' ' ?18

67 .Drtr;rnezett, Care ingdduie necazurile, trimite

gi mAngAiere. MAngAierea de la Dumnezeu
nimicegte din rdddcinX irtristarea inimii . .... " 227
68. Cand cuvintele cuiva aduc folos altcuiva,
amAndoi sunt datori si dea mullumiti Domnului.
Cdnd de pe fafa omului cade masca, se dezviluie
.
chipul sufletului . . . . . . .....223
69. Despre citirea pravilei pentru mireni.
,,RAnduiala celui ce ia aminte la sine insugi in
lume." Ciliuzd in viata fiptuitoare sunt
poruncile evanghelice . . . . . .. .. ... ... 225

70. MAngAiere in necazuri. Dumnezeu educi prin

necazuri. Cei striini de necazuri sunt uita$ de
Dumnezeu. Despre bunitatea cea dupi fire gi
cea dupd Evanghelie .... .... 227