A înceta să lucrezi de unul singur

Nu ştiu cum să definesc altfel rugăciunea decât prin ”a înceta să lucrezi de unul singur”.

Rugăciunea înseamnă să-I mulţumeşti lui Dumnezeu că în serile de vară e răcoare şi poţi
deschide geamul să intre aerul rece în cameră şi să-ţi fie somnul liniştit; înseamnă că mai apoi să-
I povesteşti cum ai dormit şi ce-ai visat (nu că nu ar ştii El, dar îi place când îi povesteşti), care
din vise ţi-au plăcut, care ţi-ar place să se îndeplinească, dar totuşi să zăboveşti puţin la o
sfătuială să vezi dacă îi plac şi Lui la fel de mult.

Să-ţi iei apoi micul dejun (care pică aşa de bine după o noapte în care ai fost harnic la visat), să-ţi
dai seama cât e de bun şi să nu te poţi abţine să nu-L mai tragi de mânecă puţin să-I mulţumeşti
că a făcut în aşa fel încât să-ţi ajungă fulgii aceia cu lapte sub nas (ştie şi El că e bun, dar îi place
să audă).

Să ieşi apoi energic din casa înspre oriunde te poartă paşii şi să ştii că poţi să-i faci hotărât şi
liniştit, pentru ca după ce ai povestit cu Dumnezeu, n-ai să stinghereşti.

Când întreaga aventură a zilei ia sfârşit şi aduni milioane de poveşti de spus îţi sare gândul la
bunul tău Prieten care abia aşteaptă să le audă şi să le retrăiască împreună cu tine. Îi mulţumeşti
apoi pentru amintiri şi îi ceri altele noi, poate şi mai frumoase.

Cum Dumnezeu nu te lasă să te plictisesti, îţi dă de ştire apoi când ţi se îngreunează capul, că e
cazul să-ti umpli camera din nou cu aerul serilor de vară, pentru că îţi pregăteşte nişte vise pe
cinste!

Rugăciunea înseamnă să te împrieteneşti cu Dumnezeu şi să-i povesteşti toate mărunţişurile sau

toate lucrurile care par atât de mari încât stau să te înghită. Înseamnă să-I plângi pe umăr, poate,
sau chiar să ‘explodezi’ de bucurie. E important de ştiut că şi dacă e vorba de râs sau de plâns,
atunci când eşti prieten şi povesteşti cu El, mai devreme sau mai târziu îţi va explica pe îndelete
de ce a trebuit să plângi şi de ce a trebuit să râzi – cu siguranţă vei fi încântat să vezi cât de bine
le-a gândit pe amândouă!

Când te împrieteneşti cu Dumnezeu, îndrăgeşti fiecare clipă povestită cu El. Pe Dumnezeu îl face
fericit rugăciunea pentru că ne iubeşte şi ştie că atunci când ne rugăm suntem fericiţi şi noi.
Alexandra C