CANONUL SFÂNTULUI

NOU MUCENIC ȘI MĂRTURISITOR

VALERIU GAFENCU

Cântarea 1:
Mijlocește, Sfinte Valeriu, către Puitorul de nevoințe, ca să ne învrednicească
să te lăudăm cu aceste puține și slabe cuvinte de laudă, dar, mai vârtos, prin
urmarea nevoințelor tale.
Pomenirea ta astăzi ne vestește primăvara sufletelor, încălzindu-ne de razele ce
strălucesc de la sfânta ta viață, în care ai căutat Soarele Dreptății.
Slavă...
Între toți ostașii lui Hristos, care au pătimit în temnițele românești, tu stră-
lucești ca un voievod, pătimitorule sfinte, sfințenia ta străbătând ca o rază nu doar
în sufletele celor credincioși, ci și în cele mai întunecate inimi, spre a le vesti
lumina Învierii.
Și acum...
Preasfântă Fecioară, ceea ce ești aflarea celor pierduți, află și sufletul meu, care
rătăcește în pământul străin al păcatului, ca aducându-l la Părintele îndurărilor, să
fiu iarăși îmbrăcat în veșmântul mântuirii.

Cântarea a 3-a:
Povețele pe care le-ai primit în Frățiile de Cruce ți-au pregătit sufletul ca pe un
pământ bun, pentru a primi în sânurile sale Cuvântul Evangheliei, spre a aduce
rod însutit în țarina lui Hristos.

1
 Mers-ai din putere în putere și de la buna rânduială a Frățiilor de Cruce ai pur-
ces pe calea suferințelor pentru Hristos, pentru ca să se împlinească și în tine
cuvântul zis de dumnezeiescul Pavel, că nouă ni s-a dat nu doar a crede în Hristos,
ci și a pătimi pentru El.
Slavă...
Dragostea de Dumnezeu, de neam și de țară, pe care ai avut-o, Sfinte Valeriu,
împreună cu camarazii tăi de suferință, v-au atras ura dușmanilor credinței și ai
neamului, care nu puteau privi cu ochi buni crezul după care vă călăuzeați viața.
Și acum...
Ceea ce ești scară cerească, Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne să pășim în bună
rânduială pe scara virtuților, ca neprimejduiți să ajungem în Sionul ceresc, din care
cu nesocotință ne-am prăbușit.
Sedealna
Îndură-Te, Doamne, de ticăloasa mea viață și mă ridică din tina faptelor mele
celor rele, pentru ca în mine, unde s-a înmulțit păcatul, să prisosească harul Tău, pe
care, pentru rugăciunile Sfântului Valeriu, mi-l dăruiește.
Slavă... Și acum...
Cu datorie veșnică suntem îndatorați față de tine, Marie, mireasă dumneze-
iască, pentru toate câte ai făcut neamului omenesc și nicio plată nu poate acoperi
binefacerile tale. Ție, însă, ca unei Maici, nu-ți trebuiesc jertfele noastre, ci doar
recunoștința și dragostea noastră fiiască.

Cântarea a 4-a:
Undele harului dumnezeiesc au inundat inima ta, când Dumnezeu ți-a dăruit să
vezi cu ochi duhovnicești adâncul sufletului tău, în care se oglindea căderea întregii
omeniri, iar umilința care i-a urmat acestei trăiri ți-a îndulcit întreaga ființă și te-a
mângâiat cu nădejdea învierii sufletului tău.
Întristare ai avut la început, Sfinte Valeriu, pentru nedreapta ta osândire căci,
după cuvântul Mântuitorului, te aflai asemenea femeii ce trebuie să nască și care
are întristare, pentru că în tine lua chip omul cel înnoit.
Slavă...
Acum te veselești în veci, sfinte, și nu-ți mai aduci aminte de întristările și
chinurile temnițelor, căci din om trupesc ai ajuns om duhovnicesc, după chipul și
asemănarea Celui ce te-a zidit.
Și acum...
Ceea ce ești Maica Împăratului și împărăteasa tuturor, de strălucirea ta se
minunează cetele îngerilor, iar taina care s-a lucrat întru tine nu o pot pătrunde
nici heruvimii cei cu ochi mulți, pentru că ea covârșește rânduiala firii.

Cântarea a 5-a:
Întemnițat fiind de către prigonitorii cei fără de Dumnezeu, ai aflat slobozenia
întru Domnul, Sfinte Valeriu, căci nu temnița aceea o socoteai cumplită, ci robia
păcatului.
Cum vom cânta cântarea Domnului în pământul străin al patimilor, zice
proorocul, dar tu, sfinte mucenice, și în temniță L-ai lăudat pe Dumnezeu în inima
ta, pentru că al Domnului este pământul și plinirea lui, deci și lauda Lui în tot locul
se înalță de către robii Săi.
Slavă...
2
 Mările au hotar și văile măsură, însă dragostea ta pentru aproapele era ne-
mărginită, fericite Valeriu, pentru că îi iubeai pe toți cu iubirea lui Hristos.
Și acum...
Cercetează neputinciosul meu suflet cel închis în temnița dezmierdărilor și în-
cătușat cu lanțul cel greu de purtat al poftelor mele cele de voie, ca izbăvindu-mă
de ele, să te cinstesc, Născătoare de Dumnezeu, ca pe o ajutătoare a mea prea
folositoare.

Cântarea a 6-a:
Care virtuți ți-ar putea zugrăvi mai bine sfânta ta viață, mărturisitorule Valeriu:
dragostea, bunătatea, blândețea, postirea, rugăciunea neîncetată sau jertfelnicia?
Tu însă din toate aceste bunătăți ți-ai împletit slăvită cunună, pe care ai purtat-o ca
un împărat peste patimi.
Ai răsărit, Sfinte Valeriu, în pământul Basarabiei ca un preafrumos crin, care a
înfrumusețat buchetul sfinților neamului nostru și cu care împreună acum
împodobești grădina cerescului Grădinar.
Slavă...
Foametea ai îmblânzit-o cu postirea, ura prigonitorilor ai stins-o prin dragoste,
iar dorința egoistă a unor întemnițați pentru o bucată mai mare de pâine ai
domolit-o prin jertfelnicia ta pentru ei. Cu adevărat străină luptă și judecată s-a
arătat întru tine, cel mult răbdător.
Și acum...
Ce ar putea dori sufletul meu mai mult, Maica lui Dumnezeu, decât ca să mă
primești ca pe un fiu al tău în ziua când se vor despărți blestemații de cei
binecuvântați. Mai înainte dar de Înfricoșătoarea Judecată, fă-mă oaie ascultă-
toare a Judecătorului Hristos.

Condacul, glasul al 4-lea

Săvârșind azi pomenirea mărturisitorului Valeriu, cel ce a prefăcut temnițele în
locuri de mântuire, cu căldură și cu dragoste să-i zicem: bucură-te, sfinte, că în
mlaștina disperării nu ți-ai pierdut nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu, Care privea
la nevoințele tale și te întărea, ca să poți răbda până la sfârșit.
Icosul
Sfinte al închisorilor, Valeriu, dimpreună cu tot soborul sfinților noi mucenici și
mărturisitori, voi ați îndurat cazne de la dușmanii credinței, care sunt aceiași ieri și
astăzi. De aceea cu laude vă fericim: bucurați-vă, cei ce ați pătimit prigoniri pentru
crezul vostru; bucurați-vă, că idealul v-a fost dragostea de Dumnezeu, de neam și de
țară; bucurați-vă, că și acum amintirea voastră îi urmărește pe vrăjmașii lui Hristos;
bucurați-vă, că ei nu pot șterge pomenirea voastră; bucurați-vă, că ați pecetluit cre-
dința voastră cu sângele vostru; bucurați-vă, că sângele vostru mucenicesc este ca o
piatră de poticnire pentru unii și scăpare pentru alții; bucurați-vă, că Dumnezeu vă
întărea, ca să puteți răbda până la sfârșit.

Cântarea a 7-a:
Nu te-ai temut de loviturile temnicerilor, mucenice, trupul tău slăbit de boală
fiind mai mult ca o umbră, căci prin toate chinurile te aruncai în brațele Părintelui
Ceresc.

3
 Pune doctoriile blândeților tale pe inimile noastre cele rănite de răutate, Sfinte
Valeriu, căci rana noastră este adâncă și avem nevoie de doctor priceput și potrivit
bolii. Vino, dar, mucenice, în ajutorul nostru ca un doctor plin de milă și prea
iscusit.
Slavă...
Cuvintele tale simple și calde preschimbau sufletele celor ce le ascultau,
mărturisitorule al lui Hristos, pentru că nu erau ca ale înțelepților lumii acesteia, ci
erau pline de puterea dumnezeiască a Duhului Sfânt, Care sălășluia întru tine.
Și acum...
Tu ești marginea doririlor și hotar al tuturor vrerilor noastre de acum, Năs-
cătoare de Dumnezeu. Și precum ai fost mângâietoare și întărire robului tău
Valeriu, fii și nouă scut de apărare și nădejde de mântuire în ceasul despărțirii
noastre.

Cântarea a 8-a:
Zăcând pe patul de suferință și fiind plin de răni netămăduite, nu ai cârtit,
multpătimitorule Valeriu, ci pentru toate I-ai mulțumit lui Dumnezeu, aducându-I
laudă ca oarecând dreptul Iov, care zăcea pe gunoi. Ajută-ne, dar, și pe noi, cei loviți
de mici încercări, dar pururea cârtitori.
Îngrijirea pe care o primeai din partea fraților tăi de suferință nu o ai lăsat-o
nerăsplătită, fiecăruia dăruindu-i un zâmbet coborât din cer, plin de tihnă și pace,
care umplea sufletul de pacea lui Hristos.
Slavă...
Durerile pe care le sufereai nu au stins seninătatea sufletului tău, și nici viața ta
nu a înnegrit-o deznădejdea. Aici, pe pământ, viața este amestecată cu chin și chinul
cu viață, până când vor fi despărțite una de alta la învierea morților, de către Cel ce
este Învierea și Viața tuturor.
Și acum...
Stea din Iacov ne-a răsărit nouă Fiul Tău, Maica lui Dumnezeu, ceea ce ești cer
însuflețit, care ne-a povățuit la limanul Împărăției Cerurilor, pe noi ce trecem prin
marea învolburată a acestei vieți și prin întunecoșii nori ai păcatului.

Cântarea a 9-a:
Poruncit-ai, sfinte, ca la moartea ta să ți se pună în gură cruciulița pe care o
aveai, spre recunoașterea de mai târziu, când va rândui Dumnezeu ca moaștele
tale să fie aflate, pentru că ai fost propovăduitor al Crucii și purtător al ei.
Puțin timp trăind pe pământ, ai plinit ani îndelungați, înțelepciunea ta co-
vârșind multe cărunteți, căci ea izvora din nebunia propovăduirii Crucii, nu din
înțelepciunea nebună a acestei lumi vrăjmașe lui Dumnezeu.
Slavă...
Cunoscut-ai ziua trecerii tale la Domnul, pentru care te-ai pregătit prin
împărtășirea cu Sfintele Taine; zi sfântă și plină de fior pentru toți cei din temniță,
căci te știau un mare mărturisitor și sfânt al închisorilor.
Și acum...
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, căci sălașele cele veșnice ale Fiului tău au mai
primit un nou mucenic, pe Valeriu, robul cel credincios al lui Hristos, care a avut
numele tău pururea pe buzele sale și te-a cântat în inimă ca pe adevărata sa
dragoste.
4