În primul rând, fabula are o structură clară și concisă, fiind alcătuită din două părți: partea narativă,

care cuprinde povestirea alegorică a faptelor, și partea finală, morala. Narațiunea este cea mai lungă
parte a fabulei și prezintă întâlnirea dintre cele două personaje, un câine de neam dulău, prielnic și
credincios către stăpânul său și Juju, un cățel tărcat, și dialogul dintre ei. A doua parte este foarte scurtă
și rezumă învățătura morală a fabulei. Prin contrastul dintre cei doi cîini, se scoate în evidență că cei care
muncesc din greu și își îndeplinesc datoria sunt mai respectabili decât cei care trăiesc în lux și își câștigă
favorurile prin lingușeli și capricii. Astfel, prin faptul că are o structură clară și concisă, fabula respectă
principiul clasicismului potrivit căruia o operă literară trebuie să fie bine structurată.

În al doilea rând, opera respectă principiul celor trei unități ale clasicismului, cea de timp, loc și
acțiune. Acţiunea fabulei se petrece într-un singur moment, anume în ziua în care cei doi câini se
întâlnesc, cu toate acestea, nu există nicio referire la un moment sau o perioadă de timp fixă, bine
definită. Această unitate de timp este marcată de utilizarea verbelor la timpul prezent și a adverbelor de
timp, cum ar fi „acum”, „mîndru se uita”, „dorm”, „mănînc”, „alerg”, „mă hîrjonesc”etc. Fabula se
desfășoară într-un singur loc, și anume în curtea boierului. Aceasta este marcată de utilizarea
substantivelor și adjectivelor care se referă la curtea boierului, cum ar fi „prietenic, credincios către
stăpînul său”, „din ogradă an în curte s-au luat”, „la o fereastră-n casă”, „şezînd pe un covor de cele mai
frumoase”, „afară mîndru se uita”. Acțiunea fabulei este centrată pe o singură întâmplare, respectiv
întâlnirea celor doi câini și discuția lor despre viața lor.

În al treilea rând, În fabulă, autorul folosește principiul tipizării pentru a satiriza două tipuri de
oameni: cei care trăiesc în lux și lenevie, dar care nu au nicio valoare morală, și cei care muncesc din
greu și sunt devotați, dar care nu sunt apreciați după merit. Juju, cățelul tărcat, este un tip al lingăușului,
al parvenitului, al celui care își câștigă favorurile prin lingușeli și capricii. El este leneș, ipocrit și mândru
de poziția sa privilegiată. Cîinele dulău este un tip al muncitorului, al celui care își îndeplinește datoria cu
onestitate și devotament. El este harnic, sincer și modest, dar și nefericit și nedreptățit.

În concluzie, se poate spune că fabula „Doi cîini” de Alexandru Donici respectă principiile
clasicismului, atât în ceea ce privește forma, cât și conținutul. Forma fabulei este clară și concisă, având
o structură bine definită și respectând unitățile de timp, loc și acțiune. Conținutul fabulei este
moralizator și satiric, folosind personaje tipice pentru a evidenția contrastul dintre valorile și defectele
omenesti.