Cartea cu Apolodor

Apolodor este un pinguin de la circ,

care cântă la cor. Este ”grăsuț, curat,
atrăgător”, îmbrăcat într-un frac
strălucitor.
Într-una din zile îl apucă tristețea
și dorul după frații lui din Labrador. In zadar au incercat
prietenii lui ariciul, ursul, pisoiul Tit, iepurele Buza-Lata,
camila Suzi sa-l impiedice sa plece, tristețea însă nu îi
trecea. Impresionat, dirijorul Domisolfa spune că cel mai
bine ar fi ca Apolodor să plece totuși spre Labrador.

Așa că a urcat într-un avion și a plecat într-o călătorie

îndrăzneață către Labrador. Nu a durat mult timp până ce
își dădu seama că aventura sa nu era tocmai o idee bună.
Într-un moment de neatenție, a căzut din avion și a
aterizat pe o mare bucată de gheață, care plutea pe
oceanul înghețat.
 Este luat pe pescadorul Meteor, iar Apolodor îi
distrează pe toți cu vocea lui. În portul Behring este
nevoit să coboare. Străbate Alaska și află că, de fapt, a
fost născut din întâmplare în labrador, deoarece acolo nu
se află picior de pinguin. Află că familia lui este pe
gheața Golfului Terror.
Ajunge pe țărmul african unde îl deranjează căldura și
este foarte obosit. O găsește aici pe sora cămilei Suzi care
a fost foarte bună cu el la circ, ca o mamă. Impresionată,
cămila se oferă să-l conducă spre Sud. Trece prin deșertul
Sahara, se oprește într-o oază, bea apa si își mai revine
puțin.

Rătăcește un an prin continentul african, lucrează ca

hamal, cărând ”stafide și năut”, iar apoi vânează în
Mozambic.
 Devine milionar pe o insulă în Pacific unde găsește
un geamantan cu patruzeci de diamante. Avea cinci
cofetării, mânca numai bunătăți, dar după un an il ajunge
din nou dorul de frații lui.

Ajunge pe coasta Californiei, în Statele Unite.

Întâlnește un pistolar, Sallivar Tom, care ucidea și jefuia.
Acesta cade într-un butoi, fiind beat și toți tremurau de
frica lui. Apolodor este curajos: bate niște cuie în capacul
butoiului și îl duce pe tâlhar la închisoare.
Pornește mai departe. Mai trece printr-o serie de
peripetii iar in cele din urma ajunge în Antarctica, pe
gheața Golfului Terror.
Este primit de bunicul Apolodorin, de mama
Apolodorina, de tatăl Apolodorel, de unchiul Apolodorini.
Aflat acum în ținutul foarte friguros de la Pol, i se
face dor de prietenii de la circ, de colegii de la cor. Ofta

mereu: ”Aș vrea să plec la București!”

Familia lui i-a adus mult pește si a incercat sa il
inveseleasca dar degeaba.Apolodor s-a întors la București
şi şi-a continuat viața de tenor.