O zi întreagă; toată a mea…

O zi! O zi întreagă! Toată a mea! O, Dumnezeule, visez! Ce minune! O zi în plus! O

minunată zi în plus! Oh! Câte am să pot face. 24 de ore rotunde cu lumină și cu întuneric. 24
de ore în care să fiu așa cum aș vrea să fiu. O zi întreagă în care să mă deschid în fața tuturor,
să arunc tot ce mă macină, să spun tot ce simt, să trăiesc tot ce îmi doresc. O zi în care să mă
dezvolt, să mă descopăr, să aflu cine sunt sau ce pot fi, să visez cine pot ajunge sau cine știu
că voi ajunge.
Această zi va fi a mea și doar a mea. Fără griji pe care să le port în spate, fără frici sau
remușcări, fără stres sau gânduri negre.
În aceste 24 de ore minunate voi simți cum plutesc peste lume, peste nori, peste tot ce
îmi face viața grea.
O zi în care să zâmbesc, să privesc frumosul, să admir natura, să-i iubesc pe cei din jur
fie că e reciproc sau nu, să las totul să curgă lin ca izvorul din munți cu al lui susur misterios.
O zi care să mă facă un om mai bun, mai sincer, mai iertător, mai empatic, mai aproape
de Dumnezeu.
Pare un vis sau mai degrabă o dorință să am o zi a mea în care să fac tot ce mi-aș putea
imagina.
Pare un vis tot ce s-a întâmplat, se întâmplă sau se va întâmpla, fie că voi primi vreodată
această zi a mea sau nu…