Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Marius Balo, teologul clujean care a fost încarcerat în China, pentru o fraudă minoră de
80 dolari, timp de 8 ani, este de o lună de zile în libertate. Într-o scrisoare trimisă redacţiei
„Adevărul”, el a anunţat planurile sale (intertitlurile aparţin redacţiei):
„Iubiţii mei,
Sunt acasă de exact o lună de zile. A fost, fără îndoială, cea mai frumoasă lună din viaţa
mea. E un vis pe care îl trăiesc, un vis pe care l-am tot visat timp de 8 ani de zile... şi de
fiecare dată trebuia să îl ascund sub pernă pentru că nu era încă vremea lui.
Iar ziua vine. Şi pentru el şi pentru mine. Şi pentru tine. Vine ziua mult visată. Acesta e cel
mai greu lucru de acceptat în acel loc, în adâncul de departe... faptul că nu ai încotro
decât să ai răbdare şi când te saturi să mai ai una şi încă una până ajungi să îţi strângi
1/3
saci de răbdări. Iar atunci când sacii s-au umplut, să o iei pe fiecare în parte şi să o
prăjeşti. Rezultatul: răbdări prăjite. Aperitiv, fel principal şi desert!
Hrănindu-te însă cu răbdare zi de zi, indiferent că îţi place sau nu, indiferent că ai mâncat
acelaşi lucru şi ieri şi săptămâna trecută şi săptămâna viitoare, ajungi să înţelegi că sub
gustul acela amar şi rânced ea e de fapt hrănitoare. Îţi hrăneşte neliniştea, îngrijorarea,
stresul, agitaţia, starea aceea în care nu ai stare... însă cel mai important dar pe care ţi-l
oferă răbdarea este încredinţarea aceea aproape imperceptibilă, certitudinea că totul se
întâmplă cu un scop. Cum funcţionează toată chestia? Habar n-am! Însă funcţionează,
funcţionează cu precizie dumnezeiască.
Asta trăiesc acum, în fiecare zi, acel scop. Privesc în urmă la cei opt ani petrecuţi acolo şi
nu pot să nu îmi amintesc care a fost motivul pentru care am plecat eu de fapt din
România. Am plecat pentru că vroiam să fiu LIBER, liber să fac ce vreau eu. Însă e asta
oare libertatea? Să faci ce vrei tu, doar ce vrei tu, fără oprelişti şi fără limite?
Oare când ai ELIBERAT-o? Când ai aşezat-o neputincioasă pe masă sau când i-ai arătat
că poate fi nu doar mătură, poate fi şi bici. E important şi vrednic lucru să măturăm, nu se
poate fără... însă îi insultăm pe semenii noştri şi pe Dumnezeu dacă noi alegem să
măturăm atunci când ştim să şi cântăm.
De aceea spun, iubiţii mei, că această lună a fost cea mai frumoasă lună din viaţa mea.
Pentru că am pus-o în mâinile lui Dumnezeu şi când faci acest lucru devii un instrument
care citeşte o partitură, partitura nu a ta, ci a lui Dumnezeu. Unde va duce? Nu ştiu, însă
trăiesc în fiecare zi entuziasmul unei perspective veşnic ascendente, asemeni copilaşului
care se trezeşte dimineaţa ştiind că astăzi, astăzi e în sfârşit ziua în care va merge în
excursie.
2/3
Pelerinaj de 100 de zile
Privind înspre următoarea lună care stă să înceapă, două task'uri, două lucruri îl rog pe
bunul Dumnezeu să mă ajute să realizez. Primul e un vis al meu, am visat de acolo în
ultimii ani, ca odată ajuns acasă să plec într-un pelerinaj, o alergare duhovnicească mai
degrabă. Am fost ţintuit în valea plângerii 2922 de zile şi vreau să alerg un traseu de
2922 de kilometri, un kilometru pentru fiecare zi petrecuta în acel loc. Va dura, cu ajutorul
Lui, 100 de zile acest maraton duhovnicesc, cu planul de a străbate 30 de kilometri în
fiecare zi.
Traseul, pe care l-am stabilit împreună cu Dl Leontin Iuhaş, preşedintele Fundaţiei Doina
Cornea, va include vizitarea închisorilor unde au pătimit foştii deţinuţi politici, iar unde
închisorile nu mai sunt, a monumentelor comemorative închinate lor.
Pe traseu, trecând prin metropole, orăşele şi sătuce, vreau să îmbrăţişez fiecare suflet
care îmi va ieşi înainte şi să ascult necazurile tuturor celor care vor dori să îmi vorbească.
Necazurile mele le-aţi tot auzit de ani de zile, acum vreau sa le aflu şi eu pe ale
Dumneavoastră... pentru că doar aşa, impărtăşindu-ne necazurile unii altora, vom putea
ajunge sa ne împărtăşim şi bucuriile.
Sper şi îl rog pe El să ne ajute la cât mai mulţi să ne întâlnim pe cale în decursul celor
100 de zile de alergare duhovnicească şi împreună să îi dăm slavă şi mulţumire pentru
toate Lui, în mâna căruia suntem fiecare o vioară preaiubită, indiferent dacă alegem noi
să fim o mătură.
3/3