Când mă gândesc prin câte am trecut, nici acum nu-mi dau seama cu ce am

greșit să ajung în această situație.

Tot ce știu e că m-am cufundat într-un întuneric nespus de mare și cu timpul

nu am mai putut să ies. Fiecare clipă de fericire pierdută ma dus la persoana
care sunt astăzi. O persoană care a învățat din propriile greșeli și a pornit spre
un drum mai bun. Și normal, ca în orice viață drumul nu a fost ușor, dar am
sperat că într-o zi razele soarelui vor apărea în calea mea și mă vor face să
zâmbesc din nou.

Problema nu știu cu exactitate când a apărut, dar tind să cred că face parte din
rănile nevindecate ale copilăriei mele. Ca orice copil, mereu am crezut că rănile
se vindecă, dar neștiind că se vor întoarce în viitor și îmi vor tulbura liniștea și
mai ales fericirea. Viața pe care o aveam înainte nu era ea tocmai cea mai
frumoasă și fericită, dar eram mereu cu zâmbetul pe buze. Iubeam viața, eram
fericită, nu mă gândeam niciodată că totul se va stinge într-o zi.

Din copilărie până în prezent mereu am avut o rană ascunsă de care nu știam
nici măcar eu și poate dacă nu o descopeream nu eram astăzi aici, să sctiu
această carte, care reprezintă drumul prin care am trecut spre a ajunge cine
sunt astăzi. O persoană matură, care s-a ridicat din propria cenușă și a învins
orice teamă pe care o avea.

Pot spune că înainte să trec prin furtună eram o persoană naivă, care credea
orice minciună inventată de așazișii ,,prieteni’’ și eram mereu acolo pentru
oamenii care nici măcar nu le păsau de mine. Astăzi pot spune că am învățat ce
e de fapt prietenia, ea reprezintă un sentiment aparte, pe care îl simți numai
atunci când treci prin foc. Și spun asta pentru că prietenia adevărată nu
înseamnă doar momente fericite și petreceri, înseamnă să fii acolo în toate
momntele grele prin care trece prietenul tău și nu doar să stai lângă el, ci să îl
iei de mâmă și să mergeți împreună prin foc și să îl faci să zâmbească din nou,
pentru că într-o zi când și tu vei fi la pământ, el va fi acolo pentru tine. Pentru
că asta înseamă adevărata prietenie, un legământ aparte, o altfel de iubire. O
iubire neexplicată, o iubire unică.

În momentele mele grele nu a fost nimeni acolo, am fost doar eu care urlam și
plângeam în hohote. Dar într-o zi a apărut de nicăieri o rază de lumină care ma
condus la cel mai bun prieten al meu, Dumnezeu. El a fost acolo când mi-a fost
greu, a vorbit cu mine, mi-a dat sfaturi, ma iubit, ma ținut în brațe, a avut grijă
de mine ca nimeni altcineva. Dar cine să mă creadă cand toți am devenit
nepăsători și am uitat că singurul care ne este alături mereu e chiar Dumnezeu.

L-am simțit pe Dumnezeu mai mult ca niciodată în ultimii ani. L-am simțit în
fiecare moment când eram pierdută în neant, stătea mereu la capul meu, când
eu plângeam și îl simțeam cum mă ține strâns în brațe, protejându-mă de toate
gândurile negre pe care le simțeam. Și o spun cu lacrimi în ochi și rușine, ca da,
am vrut să mă distrug, să nu mai fiu pe acest pământ cutremurător de rece și
să scap te toate lucrurile rele care îmi apăreau în viață. Dar el a fost acolo, ma
luat de mână și mi-a spus că ,,Nu merită să te sacrifici pentru nimeni, pentru
că ești singura care contezi. Știu că doare, dar într-o zi îți garantez că vei fi cea
mai fericită și vei spune că a meritat toată durerea prin care ai trecut. Ai grijă
de tine și luptă pentru viața ta, pentru că știu că ești o învingătoare. Și mereu
când vei avea nevoie de ajutorul meu, voi fi mereu acolo pentru tine, chiar
dacă nu mă vei vedea. ’’

El a fost singurul care afost acolo pentru mine și ma făcut să râd și atunci când
chiar eream distrusă. El este singurul care îmi știe durerea, slăbiciunile,
sentimentele și momentele prin care am trecut. Dacă ar fi să îi spun ceva, aș
zice aceleași lucruri care i-le spun în fiecare zi ,,Te iubesc enorm și îți
mulțumesc că ești acolo pentru mine în fiecare moment când nu mai pot. Și îți
mulțumesc enorm că faci parte din viața mea și că mă faci din ce în ce mai
fericită pe zi ce trece.’’

Da, el știe prin ce am trecut. El a fost lângă mine în fiecare moment, și nu a fost
ușor, a fost nespus de greu. Astăzi scriu pe aceste foi toate momentele grele
prin care am trecut, dar și sentimentele care m-au încercat în ultimii ani doar
datorită lui.

Pot spune că tind să cred că totul a pornit de la aspectul meu fizic, mai exact de
la greutatea mea. Și neașteptat, persoanele care m-au rănit cel mai mult pe
acest subiect n-au fost unele străine, n-au fost persoanele din exterior, ci au
fost persoanele care fac parte din familia mea. Și poate că dasta m-au rănit
atât de rău vorbele lor, pentru că cumva, prin tot răul pe care mi l-au provocat,
eu încă țin la ei, pentru că încă sper ca proasta că mă vor iubii la fel cum eu îi
iubeam odată.
Și când îmi amintesc prin ce am trecut îmi vine încă să plâng, deoarece m-au
amenințat, m-au bătut, m-au învinuit, m-au batjocorit și eu nu am făcut nimic
decât să mă închid mai mult în propria persoană. Și m-am închis atât de mult
încât nu m-ai găseam ieșirea, pe zi ce trecea mai așezam o cărămidă la zidul ce
urma să îmi fie casă. O casă rece și întunecată, a cărei ieșiri nu o găseam.

M-au transformat într-o persoană, pudică și închisă, când eu eram total opusul.
Și am stat închisă atâta timp, încât mi-am pierdut de urmă, am uitat cine sunt,
ce vreu, ce îmi place, ce îmi doresc, ce mă definește ca persoană. Și mi-am dat
seama prea târziu sau poate chiar la timp că trebuie ușor ușor să mă regăsesc
din nou. Ziua în care m-am ales pe mine, a fost ziua în care pentru prima dată
am simțit că fac ceea ce trebuie.

M-am ales pe mine, și poate că astăzi nu sunt cea mai fericită, dar tind să cred
că într-o zi voi ajunge la cea mai bună versiune a mea, atât fizic cât și psihic,
deoarece consider că psihicul este cel mai important lucru pentru a avea o
viață sănătoasă și fericită. Dar ca să ajung acolo unde îmi doresc știu că mă
așteaptă foarte multă muncă, de lucrat cu mine, mai exact cu personalitate și
motivația mea, dar odată ce am pornit pe un drum nu mă mai opresc, pentru
că sunt o persoană care luptă pentru obiectivele sale și nu se oprește până nu
câștigă premiul cel mare.