UNIVERSITATEA MARITIMA

CONSTANTA CATEDRA NAVIGATIE

EXPLOATAREA SISTEMELOR
PORTUARE
NOTE DE CURS

13. CAI NAVIGABILE

13.1. Cursuri de apa interioara
 Importanţa cursurilor de apa în dezvoltarea civilizaţiilor
hidraulice:
Cursurile de apa constituie o resursă extrem de
importanată.
Primele civilizaţii cunoscute erau dependente de resursele
de apă dulce.
Ele s-au născut şi s-au dezvoltat în bazinele marilor fluvii ale
lumii:
- în Asia Mică – pe Tigru, Eufrat şi Iordan,
- în nordul Africii – pe fluviul Nil,
- în Orientul Îndepărtat – pe Yang Tze, Huang He şi Indus.
Aceste civilizaţiile sunt cunoscute sub numele de “civilizaţii
hidraulice”.
Aşezarea popoarelor sumeriene în bazinul
hidrografic al Tigrului şi Eufratului
Aşezarea Egiptului Antic de-a lungul cursului mediu şi
inferior al fluviului Nil
Aşezarea Imperiului Han pe Câmpia Chinei de Est
 Colonizarea bazinelor hidrografice a determinat
naşterea civilizaţiilor:
1.Lucrarile de irigaţii au permis practicarea agriculturii.
2.Lucrările de îndiguire - o metodă de apărare împotriva
apelor.
3.Reţelele de canale şi porturile au devenit rute de transport
şi militare .
4. O mare parte din forţa de muncă a fost dezangajată din
agricultură.
Creşterea populaţiei umane:
5000 î.H. - 10.000.000 de oameni,
1000 î.H. - 100.000.000 de oameni.
Dezvoltarea lucrărilor hidroedilitare = primul salt tehnologic.
Omenirea a evoluat în 6000 de ani mai mult decât în 2 mil de ani.
 Determinarea debitelor de apă ale râurilor:

Debitul propriu este cea mai importantă problemă de

navigatie pe care o ridică un curs de apă .

Acesta se determină în funcţie de secţiunea albiei şi de

viteza medie a curentului longitudinal de curgere:

Q = VmS [m3/s] .

Cele două mărimi se pot determina prin măsurători directe.

 Influenţa hidrografiei nivelurilor şi a debitelor
cursurilor
de apă asupra dezvoltării navigatiei:

Apele de suprafaţă sunt sisteme hidraulice cu nivel liber.

Ele sunt caracterizate prin niveluri şi debite multianuale

variabile.

Pentru cunoaşterea regimurilor apelor sunt necesare

observaţii de lungă durată.

În zilele noastre prin masurători precise se

realizează hidrograful nivelurilor
Hidrograful multianual al nivelurilor

H(m)

Hmed HminHmax
 Calculul debitelor de apă se face prin utilizarea curbei
integrale a volumelor în funcţie de timp:

ti
Q = ∫ Vidt
0

Într-o secţiune dată de albie, debitul este direct

proporţional cu nivelul.
 Variaţia debitului unui râu în funcţie de nivelul suprafeţei
libere în albie
H(m)

Hmed Hmin Hmax

Q (m3)

Qmed QminQmax
 Influenţa stratului de apă freatică din luncile marilor fluvii
în dezvoltarea navigatiei interioare:

Pânza freatică este alimentată în permanenţă de apa

fluviilor si invers.

Acest schimb este dependent de variaţia nivelului apei care

se scurge pe albia lor.

În cazul unei variaţii lente scurgerea apei subterane se

realizează pe aceeaşi direcţie cu a apei de suprafaţă.

În cazul variaţiei bruşte infiltraţia apelor în pânza freatică

este neuniformă.

Navigatia pe ape interioare este in general nepermanenta.

Variaţia pânzei freatice si a nivelului râului

Nivelul liber al fluviului Nivelul apei freatice din lunca fluviului

 Caracteristici principale ale cursurilor de apă:
Cusurile de apă se înmagazinează şi circulă prin albii.
O albie se caracterizează prin:
Secţiunea transversală, cu:
- albia minoră – locul prin care se scurg apele medii,
- talvegul – zona apelor celor mai adânci din albie,
- malurile – părţile laterale ale albiei minore,
- albia majoră – locul prin care se scurg viiturile,
- lunca – părţile laterale inundabile ale albiei majore,
- terasele – zonele mai ridicate, neinundabile de la
marginea luncilor,
- versanţii – racordul înclinat între lunci şi terase.
Traseul în plan - caracterizează cursurile apei.
Profilul - se modifică permanent, în funcţie de pantă şi
structura geologică.
Traseul în plan al unui râu cu meandre
 Panta hidraulică a râurilor - între 0,0001 şi 0,005.

Oglinda apei - are o înclinare în sens longitudinal.

Ea are şi o înclinare transversală pe sectoarele în curbă.

Înclinaţia - o supraînălţare a albiei spre malul concav sub un

unghi α :
mV2 1 V2
tg α = ──── · ─── = ─── .
R mg Rg

Apare o mişcare elicoidală generală.

Apar depuneri pe malul convex şi eroziuni ale malului

concav.
Înclinarea transversală a oglinzii apei la curbele de albie

∆h
α Fc

G
 Determinarea vitezei curentului longitudinal de
curgere:

Se poate realiza prin flotori, cu morişiti hidraulice, cu

batometre-tahimetre, tubul Pitot
Vom obţine la suprafaţă:
S
V = ── ,
T
Viteza medie de scurgere a apei în albie:
Vmed = V K, unde:
K – coeficientul de curgere al albiei
Curgerea apelor nu este uniformă pe toată secţiunea apei.
Ea se realizează în straturi lamiare.
Repartiţia vitezelor curentului de curgere
longitudinal
într-o secţiune de albie
 1,20 1,00
1,001,20
2,40

2,00

1,6
 Determinarea secţiunii de scurgere a apelor de
suprafaţă:

Se realizează prin măsurarea succesivă adâncimilor

Se poate determina aria secţiunii transversale prin integrare.
A = ΣAi ,
unde:
A – secţiunea totală de scurgere,
Ai – secţiunea unui sector
hi + hi+1
Ai = ───── · l, unde:
2
hi , hi+1 - adâncimile măsurate la capetele sectorului,
l – distanţa dintre capetele sectorului.
 Determinarea debitelor de apă pe baza vitezei
de
scurgere a curentului longitudinal şi a
secţiunii transversale a albiei:

Calculul se realizează împărţind albia în fâşii.

Debitul pe o fâşie de lăţime l este:
dQi = dAiVi .
Qi – debitul pe o fâşie,
Ai – suprafaţa fâşiei,
Vi – viteza medie de curgere pe verticală a pe
fâşia respectivă.
Debitul total a râului:
n

Q = Σ d Qi ,
i=1
 Determinarea puterii unui curs de apă:

Lucrul mecanic teoretic brut realizat de un curs de apă:

W = 1000 GH [kgfm].
Puterea teoretică: Pt = 1000QH [kgfm/s].
Puterea kilometrică:
Pt
Pk = ──.
L
L – lungimea sectorului cercetat.
Puterea totală PT a unui râu :
n

PT = Σ Pk .
k=1
n – numărul total de sectoare pe toată lungimea
râului.
Fluviile internationale sunt apele curgatoare care traverseaza
sau separa teritoriile a doua sau mai multe state si sunt cai
navigabile pâna la varsarea lor în mare sau ocean.

Congresul de la Viena (1815) a stabilit pentru prima oara

anumite principii ale regimului de navigatie pe fluviile
internationale europene, precum si notiunea de fluviu
international.

La Conferinta de la Barcelona din 1921 au fost elaborate o

Conventie si un Statut privind regimul cailor navigabile de
interes international.
Din reglementarile adoptate decurg urmatoarele reguli:

-fiecare stat este suveran asupra portiunii din aceste fluvii

care se afla pe teritoriul sau,

-în privinta navigatiei se aplica principiul libertatii navigatiei,

-în virtutea suveranitatii, numai statele riverane

reglementeaza navigatia pe fluviile internationale,

-în timp de pace, navele comerciale ale tuturor tarilor au

deplina libertate de navigatie,

-statele riverane au obligatia de a mentine fluviul în stare de

navigatie,
- statele riverane au dreptul de a percepe taxe în cuantumul
necesar efectuarii lucrarilor de întretinere si amenajare,

-supravegherea, politia fluviala, controlul vamal si sanitar se

exercita de statul suveran riveran,

Pentru fluviile internationale, se formeaza comisii

internationale alcatuite din reprezentantii tarilor riverane
pentru:
- coordonarea activitatii acestor tari în vederea asigurarii
libertatii de navigatie,
-utilizarii apelor în alte scopuri decât navigatia, producerea de
energie electrica, pescuit

-(ex: Comisia Dunarii, Rinului, a fluviilor Niger si Congo etc.).

Calea navigabila a fluviului Dunarea:

Dunărea este l doilea fluviu din Europa ca dimensiuni

având 2860 de km lungime.

Este un important drum fluvial internațional, curgând prin

10 țări și are afluenți în alte 7 țări.

Suprafața bazinului hidrografic fiind de 805 300 km².

Dunarea este navigabila pe 2588 km dintre care 1 075 km
se află în România.

Trece prin 4 capitale-porturi: Viena, Bratislava,

Budapesta și Belgrad.
 Poland
Germany
Czech
Republic

Slovaki
Ukrain.e

Austri.a

Romania

80,snia

Yugoslavia

www.danube-research.com
Navigatia pe cursurile de apa interioare romanesti:

Are caracter redus, ocazional sau de utilitate locala:

-Mic cabotaj,
-Traversari pe rauri( bacuri, poduri plutitoare)
-Transport marfuri in aval (lemn, marfa incarcata pe pluta
etc)
- ambarcatiuni de agrement
-Ambarcatiuni de pescuit
-Mici nave utilitare.

-Principalele cursuri de rauri navigabile partial: Mures, Olt,

Prut, Siret, Somes, Cris, Timis, Jiu, Arges, Ialomita
TERMENI UZUALI PE CAILE NAVIGABILE INTERIOARE

1) SENAL NAVIGABIL - partea de fluviu amenajata si

balizata în scopul desfasurarii navigatiei în conditii de
siguranta.
În general, conditiile de navigatie pe senal sunt
determinate de gabaritele acestuia ( adancime,
latime, raza de curbura ) si prin inaltimile libere ale
paselor navigabile ale podurilor si a cablurilor aeriene
ce traverseaza fluviul.

2) ETIAJUL NAVIGABIL SI DE REGULARIZARE (ENR)

- nivelul cu o durata de 94%, stabilit pentru tot
parcursul navigabil al unui fluviupe baza debitelor
observate in cursul unei perioade de 40 ani, facand
abstractie de perioada cu gheturi.
3) CEL MAI INALT NIVEL NAVIGABIL (HNN) - nivelul cu o
durata de 1% stabilit pentru tot parcursul navigabil al
fluviului, pe baza debitelor observate in cursul unei perioade
de 40 ani, abstractie facand perioada cu gheturi.

4) ADANCIMEA MINIMA A SENALULUI - adancimea asigurata

pe senal, fata de ENR sau nivelul minim de retentie, in limitele
latimii minime a senalului.

5) LATIMEA MINIMA A SENALULUI - latimea senalului fata

de ENR sau nivelul minim de retentie, care corespunde
adancimii minime a senalului.
6) RAZA DE CURBURA MINIMA - raza de curbura a curbei fata
de axul senalului, raportata la ENR.

7) INALTIMEA LIBERA A UNEI PASE NAVIGABILE A UNUI POD

- distanta pe verticala masurata fata de HNN sau nivelul
maxim de retentie si partea inferioara a suprastructuri
podului, in limitele latimii senalului din pasa navigabila.

8) LATIMEA LIBERA A UNEI PASE NAVIBAGILE A UNUI POD

- distanta pe orinzotala masurataperpendicular pe axul
senalului intre cele doua extremitati proeminente ale pasei
navigabile, in functie de adancimea minima a senalului din
pasa navigabila.
9) INALTIMEA LIBERA A CABLURILOR AERIENE CARE
TRAVERSEAZA FLUVIUL - distanta pe verticala intre
punctul cel mai de jos al cablului si HNN sau nivelul maxim
de retentie, tinand seama de temperatura minima si
maxima a aerului si de gheata.

10) LUNGIMEA UTILA A UNEI ECLUZE - este lungimea de la

portile amonte pana la portile din aval.

11) LATIMEA UTILA A UNEI ECLUZE - este distanta

masurata intre peretii ecluzei perpendicular pe acestia.
12) AVANT-PORT - suprafata de apa amenajata a caii
navigabile care se afla in prelungirea sasului ecluzei si serveste
la facilitatea conditiilor de trecere prin ecluza la stationarea si
asteptarea navelor si convoaielor in vederea ecluzarii.

13) NIVEL DE RETENTIE MINIM - nivelul cel mai mic din bieful
amonte, care se intinde pe sectiunea cuprinsa intre baraj si
zona de intalnire dintre nivelul de retentie si nivelul in
curgere libera.

14) NIVEL DE RETENTIE MAXIM - nivelul cel mai mare din

bieful amonte al barajului, care se intinde de la baraj pana la
zona de intalnire dintre nivelul de retentie si nivelul in
curgere libera.
15) BIEFUL - sectorul de fluviu cuprins intre doua baraje
sau doua trepte de cadere succesive. Bieful situat in
amonte de baraj se numeste bief amonte, iar cel din aval
de baraj, bief aval.

16) SASUL - este incaperea in care se realizeaza modificarea

nivelului apei pentru trecerea dintr-un bief in altul.
Sasul este format din doi pereti verticali longitudinali numiti
bajoaiere.

17) SECTIUNE DE RETENTIE - sectorul de fluviu care se afla

sub influenta retentiei formata ca urmare a construirii unei
centrale hidraulice.