Cursul 5.

GENERATOARE NAVALE DE
ABUR
Generatorul naval de abur (căldarea) este echipamentul termic în care energia termică
obţinută în urma arderii unui combustibil, prin reacţie nucleară sau prin efectul termic al
curentului electric, este folosită pentru producerea aburului, cu scopul de a fi utilizat mai
departe în instalaţii de forţă ca agent termic.
Pentru că, în domeniul naval, majoritatea generatoarelor de abur utilizează energia
termică provenită din arderea combustibililor, mai departe vor fi prezentate mai pe larg, aceste
tipuri de generatoare.
Generatorul naval de abur reprezintă o maşină complexă alcătuită din:
- colectore de abur;
- fascicule de ţevi (de apă sau de gaze);
- supraîncălzitor;
- evaporator;
- focare şi tuburi de flacără;
- preîncălzitoare de apă;
- preîncălzitoare de aer;
- pulverizatoare şi arzătore de combustibil;
- armături;
- aparatură de măsură şi control.

5.1. Clasificarea generatoarelor navale de abur

Generatoarele de abur utilizate la bordul navelor se pot clasifica după următoarele

criterii:
- după destinaţia în cadrul sistemului energetic al navei:
- generatoare navale de abur principale – care furnizează aburul necesar funcţionării
maşinilor de propulsie;
- generatoare navale de abur auxiliare – care furnizează aburul necesar maşinilor
auxiliare de la bord (generatoare de curent electric, pompe, etc.) şi în instalaţiile de încălzire
(a compartimentelor navei şi a tancurilor de marfă);
- după sistemul de schimbare a căldurii între apă şi gazele de ardere:
- generatoare navale de abur acvatubulare – la care apa circulă prin tuburi iar gazele de
ardere prin exteriorul acestora;
- generatoare navale de abur ignitubulare – la care gazele de ardere circulă prin tuburi
iar apa prin exteriorul acestora;
- după modul de circulaţie a apei:
- generatoare navale de abur cu circulaţie naturală – fără a fi necesare alte agregate
pentru circulaţia apei;
- generatoare navale de abur cu circulaţie forţată – apa este vehiculată prin intermediul
unor pompe de circulaţie;
- după modul de circulaţie al aerului şi a gazelor (tirajul generatorului);
- generatoare navale de abur cu tiraj natural – la care aerul circulă normal fără a fi
necesară utilizarea unor agregate suplimentare;
- generatoare navale de abur cu tiraj forţat – la care aerul este introdus în focarul
generatorului prin intermediul unor ventilatoare;
CV - 1
- după numărul drumurilor de gaze:
- generatoare navale de abur cu un singur traseu (drum) de gaze;
- generatoare navale de abur cu mai multe trasee (drumuri) de gaze;
- după principiul constructiv:
- generatoare navale de abur cu corp vaporizator – necesită un volum mare de apă;
- generatoare navale de abur cu ţevi vaporizatoare – necesită un volum mic de apă;
- după temperatura aburului:
- generatoare navale de abur saturat;
- generatoare navale de abur supraîncălzit;
- după presiunea aburului:
- generatoare navale de abur de joasă presiune (p < 15 bar);
- generatoare navale de abur de medie presiune (5 bar < p < 30 bar);
- generatoare navale de abur de înaltă presiune (p > 30 bar).

5.2. Generatoare de abur navale ignitubulare

Generatorul de abur ignitubular (cu flacără în tuburi) a fost folosit pentru prima dată,
în domeniul naval, în anul 1803, în Anglia, de către Symington, pentru a livra aburul necesar
maşinii care acţiona zbaturile montate pe nava „Charlotte Dundas”. Câţiva ani mai târziu, în
1807, inginerul american, Robert Fulton, construieşte pasagerul „Clermont” propulsat cu
maşini cu abur. Presiunea aburului produs în generatoarele de abur din acea vreme, era
cuprinsă între 1.5 … 5 [bar]. Încet dar sigur, începe modernizarea construcţiei generatoarelor
de abur, fapt ce duce la creşterea debitului şi a presiunii aburului generat. În acest sens, se
poate arăta că, începând cu anul 1870, au început să fie construite căldări de formă cilindrică,
care au putut genera abur cu o presiune de 12 [bar].
Începând cu anul 1910, generatoarele de abur au început să fie prevăzute cu
supraîncălzitoare de abur, fapt ce a dus la creşterea randamentului generatorului şi al
instalaţiilor de forţă cu abur, în general. Pe măsură ce tehnologia producerii unor materiale de
construcţie cu calităţi superioare a avansat, dezvoltarea construcţiilor navale a căpătat un nou
avânt ducând, în mod implicit, la perfecţionarea continuă a construcţiei generatoarelor cu
flacără în tuburi.
La generatoarele de abur navale ignitubulare, gazele rezultate în urma arderii
combustibilului circulă prin sistemul de ţevi, în timp ce apa circulă prin exteriorul acestor
ţevi, în contactul cu ele aceasta vaporizându-se. Acestea se mai numesc şi generatoare de abur
cu corp vaporizator sau căldări cu volum mare de apă. Generatoarele de abur cu flacără în
tuburi sunt considerate a fi generatoare cu volum mare de apă.
Generatoarele de abur navale ignitubulare pot fi cu flacără directă sau cu flacără
întoarsă. Cele mai utilizate sunt cele cu flacără întoarsă datorită dimensiunilor de gabarit mai
mici şi debitelor mari de abur.

a) GNA ignitubular cu flacără întoarsă b) GNA ignitubular cu flacără directă

Figura 5.1. Generatoare de abur navale ignitubulare

2
 5.2.1. Generatoare navale de abur ignitubulare cu flacără întoarsă

Prezentare generală
Acestea sunt generatoarele de abur la care gazele rezultate din procesul de ardere sunt
evacuate din focar, prin ţevi de fum dispuse între peretele frontal al generatorului de abur şi
peretele cutiei de foc. Gazele suferă o schimbare de direcţie de 180°, după care sunt evacuate
în atmosferă. Acest generator de abur are un randament mai mare decât cel cu flacără directă.
Proiectul original al acestor generatoare a rămas neschimbat pentru o foarte lungă
perioadă de timp. Iniţial, corpul generatorului a fost construit prin nituire. În epoca modernă,
construcţia prin nituire a fost înlocuită de construcţia prin sudare. Presiunea de lucru a acestui
tip de generator a crescut de la 5.5 [bar] în 1880, până la valori mai mari de 30 [bar] în epoca
modernă. Constructiv, un asemenea generator este prezentat în figura 5.2. Principalele
componente ale generatorului cu flacără întoarsă sunt: anvelopa, peretele frontal şi cel dorsal,
furnalele, camerele de ardere, tuburile şi legăturile lungi şi scurte.
Datorită faptului că aceste generatoare de abur au un volum mare de apă în raport cu
suprafaţa de încălzire, ele pot prelua, relativ cu destulă uşurinţă, variaţiile bruşte de sarcină de
scurtă durată. Cu toate acestea, sunt caracterizate printr-o mare inerţie termică şi un timp lung
de punere în funcţiune la rece.
Generatoarele de abur ignitubulare sunt generatoare de abur cu presiune şi producţie
moderate care folosesc pentru alimentaţie apa de calitate medie. Asemenea generatoare, când
sunt de mari dimensiuni, pot fi folosite pentru producerea aburului necesar maşinilor de
propulsie, dar, cel mai adesea, sunt folosite pentru producerea aburului necesar maşinilor
auxiliare şi serviciilor menajere.

CE

CF

TF
AC

Figura 5.2. - Generator de abur ignitubular cu flacără întoarsă de tip Hurst Scotch Marine Euro
Din punct de vedere constructiv generatoarele de abur ignitubulare cu flacără întoarsă
pot fi sudate sau nituite. Construcţiile nituite au îmbinările executate prin nituire, acestea
având o greutate mai mare decât cele sudate, un grad de rigidizare sporit, un cost mai ridicat şi
o presiune limitată în funcţionare.
În figura 5.3. este prezentată schema generatorului de abur naval cu flacără întoarsă.
Combustibilul este introdus în tubul de flacără (TF) al generatorului prin
pulverizatorul de combustibil (PC). Gazele rezultate circulă, în drumul lor spre coşul de
evacuare (CE) prin cutia de foc (CF) antrenând în deplasarea lor şi o parte din combustibil
care va continua să ardă în CF şi mai departe trec prin tubulatura supra-încălzitorului (SI).
Apa din interiorul generatorului se încălzeşte şi la partea superioară a acestuia se
formează aburul, care se acumulează în domul acumulator de abur (DAA). S-au mai utilizat
şi următoarele notaţii AC – arzător de combustibil; VGA – vatra de cărămidă a generatorului
de abur; T – tiranţi; PT – plăci tubulare.

CV - 3
 Gaze
DAA
Abur CE
PT PT
T
T
T T
CF SI
Gaze de ardere
V

AC
G

TF
A

TF
Apă
5.3. - Generator de abur ignitubular cu flacără întoarsă
Generatorul de abur ignitubular este construit dintr-un corp cilindric (numit anvelopă),
acesta fiind tocmai învelişul metalic exterior ce delimitează lateral spaţiul de apă şi abur al
generatorului. Anvelopa se construieşte dintr-o singură foaie metalică sau din mai multe
tronsoane, îmbinate prin nituire sau sudare, în funcţie de lungimea şi diametrul generatorului.
Ca material se utilizează oţeluri calmate.

Figura 5.4. Generator de abur ignitubular cu flacără Figura 5.5. Anvelopa generatorului
întoarsă de tip Hurst Scotch Marine 400 alăturat

Pereţii generatorului de abur

Pereţii generatorului de abur delimitează spaţiul de apă şi vapori al acestuia în sens
longitudinal. Peretele frontal se construieşte din 1 … 3 zone în funcţie de diametrul
generatorului. Prima zonă este o suprafaţă plană construită dintr-o singură bucată ce nu
prezintă orificii deoarece este supusă doar efortului de presiune. A doua zonă o constituie
placa tubulară frontală în care se fixează ţevile de fum. Deoarece această placă are practicate
orificii, grosimea ei e mai mare decât grosimea plăcii superioare. A treia zonă, placa
inferioară, se mai numeşte şi „peretele focarului”, de ea prinzându-se tubul de flacără. De
regulă are grosimea plăcii a doua; în această zonă, ca şi pe tambur sunt practicate gurile de
vizitare (autoclavele), care au formă ovală.
Peretele dorsal al generatorului de abur este construit din trei plăci de oţel, cu grosimi
variabile de până la 30 [mm]. Ambii pereţi sunt flanşaţi astfel încât să permită montarea
înspre interior, în cazul fixării prin nituire şi în exterior, pentru fixarea prin sudare. Grosimea
4
plăcilor din componenţa lor este aleasă în funcţie de valoarea presiunii de lucru a
generatorului de abur şi de numărul legăturilor de susţinere.

Tubul de flacără
Tubul de flacără uneori denumit „furnal” este componenta generatorului de abur, în
care are loc arderea combustibilului. Din cauza procesului de ardere tubul de flacără este
supus la tensiuni termice deosebit de puternice, care se manifestă prin dilatări şi contractări
alternative.
De asemenea, aceste tuburi sunt solicitate şi la forţa de presiune datorată apei ce le
înconjoară. Presiunea apei are tendinţa să deformeze tuburile şi de aceea este necesar ca
acestea să prezinte o rigiditate suficientă în direcţie radială.
Tubul de flacără este construit, din oţel special, sub forma unui cilindru cu diametru
cuprins între 750 … 1200 [mm] şi suprafaţă ondulată.
Leed

Morrison

Deigton
Purves
Figura 5.6. Tipuri de ondulaţii utilizate la
tuburile de flacără

În figura 5.6 sunt prezentate diverse tipuri de ondulaţii (virole). Uzual, distanţa optimă
dintre două ondulaţii este cuprinsă între 200 … 230 [mm], iar grosimea tablei, care este
absolut constantă, pentru diverse tipuri de generatoare, are valori cuprinse între 9 … 22 [mm].
Numărul tuburilor de flacără montate la un generator de abur, depinde de diametrul
acesteia. Pentru generatoarele navale cu diametrul mai mare de 2.5 [m] sunt specifice două
furnale, pentru cele cu diametre cuprinse între 3.5 … 5 [m], numărul furnalelor este de trei, în
timp ce generatoarele cu diametre mai mari de 5 [m] sunt prevăzute, uzual, cu câte patru
tuburi de flacără.
Lungimea uzuală a tuburilor de flacără este de 2500 [mm], iar fixarea lor se face prin
nituire sau sudare, cu un capăt pe peretele frontal al generatorului şi cu celălalt pe peretele
frontal al cutiei de foc. La generatoarele cu flacără întoarsă tuburile de flacără sunt
întotdeauna demontabile. În cazul în care tubul este nituit în camere de ardere, fixarea pe
peretele frontal al cutiei de foc se face prin intermediul unei flanşe.
Atât construcţia cât şi modul de fixare a tubului de flacără ţine cont de faptul că, acesta
este supus la eforturi termice deosebite create de arderea combustibilului în interiorul său şi
prezenţa apei în exterior.

Cutia de foc
Cutia de foc este o prelungire a tubului de flacără în care se continuă şi se sfârşeşte
procesul de ardere. Cutia de foc se execută din materiale foarte bune conducătoare de căldură,
şi cu mare rezistenţă la temperaturi înalte, uzual, din oţeluri speciale sau cupru. Cutia de foc
face legătura între tubul de flacără şi tuburile de fum (fierbătoare), având rolul de a asigura
întoarcerea direcţiei de curgere a gazelor spre coş.
Este înconjurată, în exterior, de apa din generatorul de abur şi este o suprafaţă de
încălzire a acesteia. Cutia de foc este expusă, tot timpul cât generatorul se află în funcţie, la
eforturi termice şi de compresie motiv pentru care construcţia acesteia impune o atenţie
deosebită.

CV - 5
 Detaliile constructive ale diverselor cutii de foc sunt prezentate în figura 5.7.
Constructiv o cutie de foc se compune din perete frontal (PF), a cărui parte superioară este
placa tubulară (PT) pentru fixarea tuburilor fierbătoare, perete dorsal (care nu se vede în
figură) de care, prin intermediul antretoazelor, se face fixarea de peretele dorsal al
generatorului. Cu PL s-a notat peretele lateral, care are rolul de a asigura închiderea ermetică
a cutiei şi de a permite legătura cu corpul cilindric al generatorului iar cu TF, zona de
montare a tubului de flacără. Partea inferioară, asigură închiderea cutiei şi în unele cazuri,
susţine vatra de cărămidă refractară.
La unele generatoare de abur, în exterior, sunt montate elemente de susţinere a cutiei
în partea inferioară. Partea superioară, poartă denumirea de „cerul cutiei de foc” şi închide
cutia în partea sa superioară. Pe aceasta sunt montate o serie de legături scurte, de care se
fixează „coroane”, pentru susţinerea cutiei în partea superioară. Tot în cerul cutiei de foc se
montează, prin înşurubare, dopuri fuzibile, care sunt elemente de protecţie a generatorului
atunci când aceasta rămâne fără apă.

PT

PL
PF PT
PL

TF PF

TF

Cutie de foc pentru tub de Cutie de foc pentru tub de

flacără lateral flacără central
Figura 5.7. - Tipuri constructive de cutii de foc

Având în vedere rolul şi eforturile la care este supusă, cutia de foc este confecţionată
din tablă de oţel moale, special pentru generatoare de abur, cu grosimi de până la 43 [mm].
Peretele dorsal al cutiei de foc se construieşte cu o oarecare înclinare faţă de peretele
frontal, pentru a permite o desprindere mai uşoară a bulelor de abur, care se formează în
timpul funcţionării generatorului.
Rigidizarea cutiei de foc şi a întregului ansamblu „focar”, având în vedere importanţa
şi greutatea sa, se face atât în plan vertical cât şi în plan orizontal, prin legături lungi şi scurte,
denumite tiranţi.
La generatoarele cu flacără întoarsă, numărul cutiilor de foc este egal cu cel al
tuburilor de flacără. Excepţie de la această normă o fac generatoarele cu o suprafaţă de
încălzire mai mică de 160 [m2], în cazul cărora, la o cutie de foc sunt ataşate două tuburi de
flacără.

Ţevile de fum
Totalitatea tuburilor fierbătoare, montate într-un generator de abur ignitubular, cu
flacără în tuburi, sunt numite ţevi de fum, şi constituie partea principală a suprafeţei de
încălzire a generatorului. Constructiv, ţevile de fum sunt de două feluri: ordinare şi tirante.
Tuburile ordinare, numite şi simple, sunt destinate să asigure transmiterea căldurii
gazelor arse, în drumul lor spre coş, apei din generator, în timp ce tuburile tirante, numite şi

6
de legătură, în afara rolului de transmitere a căldurii îl mai au şi pe acela de rigidizare a
legăturii dintre cele două plăci tubulare.
În mod normal, la generatoarele de abur navale cu flacără întoarsă, ţevile de fum au
diametre cuprinse între 60 … 90 [mm] şi o grosime a peretelui de 3 … 4.5 [mm], în cazul
ţevilor ordinare şi de 5 … 9 [mm], la ţevile tirante. Din totalul numărului de ţevi, montate în
asemenea generatoare, 60 … 70 [%] îl reprezintă ţevile ordinare şi 30 … 40 [%] ţevile tirante.
Fixarea ţevilor de fum, în plăcile tubulare, se face prin:
- mandrinare în cazul ţevilor ordinare;
- înfiletare şi asigurare cu piuliţă şi contrapiuliţă, la ţevile tirante;
- sudare electrică în cazul ambelor tipuri de ţevi.
Înainte de a fi introduse în generator, ţevile se decălesc la ambele capete, se
expandează, cu ajutorul unui dorn, la capătul care rămâne în exterior, până la diametrul
necesar, după care, se lustruiesc până la metalul alb, în exterior, în zona care intră în plăcile
tubulare şi se ung cu ulei de in fiert.
Dispunerea ţevilor în placa tubulară se face de aşa manieră încât ţevile tirante să ocupe
zona periferică a acesteia. La generatoarele de abur moderne, fixarea ţevilor de fum în plăcile
tubulare se face prin sudură electrică. Prin această metodă se exclude folosirea celor două
tipuri de ţevi (ordinare şi tirante), se creşte rezistenţa construcţiei şi durata de folosire a ţevilor
şi plăcilor tubulare iar operaţiunea de montare este mult mai rapidă şi mai puţin costisitoare.
O modalitate de fixare a tuburilor în plăcile tubulare este prezentată în figura 5.8.

Figura 5.8. - Prinderea ţevilor în plăcile

tubulare
Tiranţii
Tiranţii generatorului de abur, sunt bare de oţel cu lungimi diferite, care au rolul de a
realiza şi menţine, pentru o perioadă nedefinită de timp, rigidizarea generatorului. Uzual, în
generatoarele ignitubulare există următoarele tipuri de tiranţi:
- tiranţi lungi (legături lungi) – sunt bare de oţel cu secţiune rotundă şi lungime bine
determinată, dispuse în spaţiul superior al generatorului, cu rolul de a realiza şi întări legătura
dintre peretele frontal şi cel dorsal al generatorului. Tiranţii lungi, sunt îngroşaţi la capete şi
sunt prevăzuţi cu filet. Introducerea tiranţilor în generator se face în mod similar cu
introducerea tuburilor fierbătoare. Înfiletarea se face simultan în ambii pereţi, iar capetele ies
în afara acestora şi sunt asigurate cu piuliţă şi contrapiuliţă.
- tiranţi scurţi (legături scurte) – sunt bare de oţel sau cupru cu secţiune rotundă cu filet la
ambele capete, destinate să asigure fixarea unor elemente constructive ale generatorului în
interiorul său, la o anumită distanţă, considerată, relativ, scurtă, unele de altele şi să le
menţină în această poziţie, pentru o perioadă nedefinită de timp. Legăturile scurte mai sunt
numite şi – antretoaze, şi asigură:
- legătura cutiilor de foc între ele;
- legătura cutiilor de foc cu peretele dorsal;
- legătura cutiilor de foc cu corpul cilindric al generatorului.

Figura 5.9. - Modul de montare a tiranţilor

CV - 7
 La fixarea peretelui dorsal al cutiei de foc cu peretele dorsal al generatorului, ţinând
cont că unul dintre pereţi este înclinat faţă de celălalt şi că în plan transversal, antretoazele se
introduc perpendicular, pentru fixare este nevoie să se folosească şaibe sub formă de pană
care să asigure strângerea normală a piuliţelor. Modul de fixare a tiranţilor este prezentat în
figura 5.9.
Unii tiranţi scurţi sunt prevăzuţi cu canale centrale de control, cu diametrul de 5 … 8
[mm], pe toată lungimea sau numai la capete, care au rolul de a avertiza ruperea unei legături.
Avertizarea constă în faptul că, prin ruptură în canal pătrunde abur sau apă care ies în
exteriorul generatorului şi pot fi observate de către ofiţerul de cart.
Tiranţii scurţi sunt supuşi la eforturi deosebit de mari, iar ruperea unuia dintre ei duce
la creşterea sarcinii pe ceilalţi, producând deformarea corpului generatorului în zona afectată.
La generatoarele moderne, fixarea tiranţilor se face prin sudură.

Camera de fum
Camera de fum este destinată, prin construcţie, să asigure pe toată durata folosirii
generatorului, trecerea gazelor arse spre coşul acestuia. Spaţiul camerei de fum este delimitat
de pereţii acesteia, care sunt confecţionaţi din tabla de oţel cu grosimi cuprinse între 3 … 5
[mm], şi care sunt fixaţi prin şuruburi pe peretele frontal al generatorului.
Camera de fum asigură şi protecţia necesară, contra gazelor arse, a zonei superioare a
peretelui frontal spălată la interior de abur. De asemenea, aceasta este prevăzută cu capace de
vizită, cu deschidere în plan vertical, care permit curăţirea tuburilor de fum şi înlocuirea lor,
atunci când este cazul. Camera de fum se continuă cu coşul navei, iar la unele generatoare
navale, la baza coşului, în camera de ardere se montează economizorul pentru apă, al cărui rol
este acela de a creşte temperatura apei de alimentare, prin captarea unei părţi din căldura
aflată în gazele de evacuare.
Camera de fum joacă un rol deosebit de important în realizare şi menţinerea unui tiraj
corespunzător, pentru buna funcţionare a generatorului. În acest sens, este necesară asigurarea
unei bune etanşeităţi a pereţilor care formează camera de fum.

Vatra de cărămidă
Vatra de cărămidă are rolul de a asigura protecţia necesară metalului de construcţie a
generatorului, în acele zone unde temperatura este deosebit de ridicată. Zonele cu asemenea
temperatură sunt localizate în partea inferioară a cutiei de foc, unde circulaţia apei este foarte
lentă şi deci, răcirea suprafeţelor calde este mult îngreunată.
Vatra este confecţionată din cărămidă refractară aşezată pe un pat de pământ refractar
în amestec cu fulgi de azbest.

Orificii de vizită
Orificiile de vizită sau de inspecţie sunt deschideri practicate în corpul generatorului
de abur, acoperite cu capace demontabile, prin intermediul cărora pot fi făcute inspecţii şi/sau
diverse lucrări de reparaţii şi întreţinere. Orificiile de vizită, practicate în corpul cilindric al
generatorului, au formă ovală cu dimensiuni de 300 … 400 [mm]. Pentru a se preveni slăbirea
rezistenţei corpului, în zona orificiilor, acestea se execută de maniera ca axa mică a orificiului
să fie paralelă cu axa generatorului.
În zona inferioară a corpului generatorului sunt practicate orificii pentru curăţirea
spaţiului de apă, a căror dimensiuni sunt mai mici decât cele ale orificiilor de inspecţie.
Închiderea orificiilor de vizită se face cu ajutorul autoclavelor, care se fixează cu
şuruburi şi ancore.
Montarea autoclavei se face din interiorul generatorului, pe a cărei suprafaţă interioară
se strânge, prin intermediul şuruburilor şi ancorelor de fixare. Pentru a se asigura etanşarea

8
necesară, în canalul practicat pe suprafaţa exterioară a autoclavei se montează o garnitură
specială, de formă eliptică, confecţionată din clingherit armat unsă cu unsori pe bază de grafit
sau molibden, pentru a preveni arderea şi lipirea pe suprafeţele de contact.

5.2.2. Principiul de funcţionare al generatorului de abur ignitubular cu

flacără întoarsă

În cazul generatorului cu flacără în tuburi suprafaţa de încălzire este constituită din

suprafeţele tubului de flacără, a cutiei de foc şi a tuburilor fierbătoare.
Căldura degajată prin arderea combustibilului, în tubul de flacără şi în cutia de foc,
este parţial transmisă direct tubului de flacără, iar o altă parte este acumulată de gazele arse
care pătrund în cutia de foc. Aici are loc arderea ultimelor particule de combustibil, care nu au
putut să ardă în tubul de flacără. În acest mod cutia de foc acumulează căldura atât din arderea
combustibilului cât şi de la gazele arse aflate în interiorul său. Din cutia de foc gazele arse
pătrund în ţevile de fum, cu care intră în contact direct şi le cedează o mare cantitate de
căldură. Cu această ocazie căldura este transmisă apei, care înconjoară tuburile prin exterior şi
aceasta se încălzeşte în mod continuu.
Prin încălzire, la un moment dat, apa ajunge la temperatura de fierbere (saturaţie)
corespunzătoare presiunii din generatorul de abur şi începe să se vaporizeze.
Apă
Tub de Apă
combustibilului
combustibilului

flacără
Arderea

Ţevi de
Arderea

fum

Cutie de foc
Cutie de foc
Gaze de
evacuare

Figura 5.10. Distribuţia căldurii în generatorul de abur ignitubular cu flacără întoarsă

Vaporii de apă se acumulează în partea superioară a generatorului de abur, numită

camera de aburi, care este situată deasupra oglinzii de vaporizare.
Cantitatea de abur produsă de generator creşte pe măsură ce se continuă arderea.
Odată cu creşterea cantităţii de combustibil ars, creşte şi volumul de abur, într-un spaţiu rămas
aproximativ constant. Atâta timp cât în generator se produce abur, fără să se consume, pentru
a avea loc în volumul camerei de abur, aceştia se comprimă făcând ca presiunea din generator
să crească. Pe măsură ce creşte presiunea în generatorul de abur va creşte şi temperatura de
fierbere a apei şi cantitatea de căldură necesară vaporizării. În acest fel la acelaşi consum de
combustibil vom avea un proces mai redus de vaporizare.
Atunci când presiunea aburului din generator atinge valoarea presiunii de regim, poate
fi pusă în comunicaţie cu consumatorii principali de abur.
După consumarea unei cantităţi oarecare de abur, presiunea din generator scade.
Pentru a menţine o presiune constantă, este necesar ca în acesta să se producă, în aceeaşi
unitate de timp, o cantitate de abur egală cu cantitatea de abur livrată de către generator.
Generatoarele de abur navale cu flacără întoarsă prezintă următoarele avantaje:
- au un randament ridicat cuprins între 65 … 75 [%] chiar în condiţii de variaţii de regim;
- au o exploatare şi întreţinere simplă;
- folosesc pentru alimentaţie apa fără condiţii deosebite de calitate;
- au un volum mare al camerei de abur;
- permit obţinerea unui abur cu conţinut redus de umiditate.
CV - 9
 Faţă de cele relatate, generatoarele de abur navale cu flacără întoarsă prezintă
următoarele dezavantaje:
- necesită timp îndelungat pentru ridicarea presiunii;
- produce abur cu presiune relativ redusă, de aproximativ 15 … 16 [bar];
- au un debit relative redus de abur, de aproximativ 7 … 8 [t/h];
- din cauza volumului mare de apă, prezintă pericol mare de explozie;
- au o greutate mare, de aproximativ 15 [kg] metal la 1[kg] apă.
Datorită acestor dezavantaje, la navele moderne s-a renunţat la folosirea acestui tip de
generator ca şi generator principal de abur.

5.2.3. Generatoare de abur multitubulare

Generatoarele de abur multitubulare, cunoscute şi sub denumirea de „căldări

economice”, au două sau trei tuburi de flacără ondulate, conectate la o singură cameră de
ardere, sau la o vatră de ceramică refractară închisă într-o carcasă construită din oţel moale de
căldare.
Aceste generatoare au fost construite în ultima parte a anilor ’50 şi au fost folosite
pentru a produce aburul necesar mecanismelor auxiliare şi pentru servicii neesenţiale la
bordul tancurilor petroliere de tip vechi, şi dimensiuni medii, precum şi la bordul cargourilor.
Generatoarele multitubulare au fost proiectate să aibă o rată de vaporizare comparabilă
cu a generatorul cu flacără întoarsă de aceeaşi dimensiune. În general nu sunt prevăzute cu
supraîncălzitor şi au o presiune de lucru situată în jurul valorii de 12[bar]. Uzual, la acest tip
de generator, raportul dintre lungime şi diametru este de 3/2. Generatoarele de mare capacitate
pot ajunge şi la o lungime de 6 metri şi un diametru corespunzător. Până de curând, aceste
generatoare au fost folosite pentru a produce abur necesar atât pentru maşinile de propulsie
cât şi pentru necesităţile auxiliare.
Odată cu folosirea combustibililor grei, cu viscozitate mare, la arderea în motoarele
navale, la bordul navelor a început să fie limitată nevoia de abur la operaţiunile de încălzire a
combustibilului şi pentru satisfacerea nevoilor menajere. În acest mod, la bordul navelor cu
motoare de propulsie s-a renunţat la folosirea generatoarelor de abur ignitubulare de mare
capacitate, iar pentru producerea aburului de joasă presiune sunt folosite generatoare cu apă în
tuburi, adesea cu dublă evaporaţie.
Pentru cargourile echipate cu motoare sunt folosite o nouă generaţie de generatoare
orizontale, de mici dimensiuni care înlocuiesc generatoarele convenţionale de tip vertical.
Cele mai des utilizate sunt generatoarele de abur de tip „compact” dotate cu un grad
ridicat de automatizare. Generatoarele de tip „compact” sunt unităţi complete pentru
producerea aburului, în care, generatorul şi componentele sunt montate pe o bază comună.
Uzual, generatoarele „compacte” au o capacitate de circa 15000 [kg abur/h] şi o
presiune de lucru de până la 17.5 [bar].

5.2.4. Generatoare de abur ignitubulare verticale

Generatoarele de abur ignitubulare în construcţie verticală sunt, în general, folosite ca

şi generatoare auxiliare (caldarine) cu rolul de a furniza aburul necesar consumatorilor
auxiliari de la bordul navei. Generatoarele auxiliare se întâlnesc atât la bordul navelor care
pentru propulsie folosesc maşini de forţă acţionate cu abur (turbine), cât şi la navele care sunt
dotate cu motoare cu ardere internă. În principiu, acestea furnizează abur saturat folosit în
instalaţiile de încălzire, de stins incendiu, de acţionare a maşinilor auxiliare de punte, etc.
Alegerea generatoarelor se face în funcţie de cerinţele de abur ale navei, debitul
acestora fiind cuprins între 500 … 15000 [kg/h] sau chiar mai mult.

10
 Presiunea aburului generat în generatoarele auxiliare este cuprinsă între 5 … 28 [bar].
Având în vedere aceste valori, aburul poate fi folosit la acţionarea grupurilor electrogene şi a
mecanismelor de punte de mare putere.

Figura 5.11. Generator de abur vertical Aalborg

Sunrod CHS
Aşa cum se vede, anvelopa cilindrică a generatorului este plasată pe postament după
axa sa verticală. În interiorul anvelopei este fixată, prin nituire, camera de ardere a cărei formă
este cilindrică sau uşor conică, iar în interiorul acesteia sunt prevăzute două sau trei tuburi, cu
diametru mare, pentru circulaţia apei. Tuburile de apă sunt dispuse pe direcţia de deplasare a
gazelor arse spre coşul navei şi au un dublu rol: acela de a dezmembra gazele şi de a le capta
o cât mai mare cantitate de căldură.
Partea superioară a camerei de ardere are o formă plată sau uşor concavă şi trebuie să
fie susţinută, pentru rigidizare, cu ajutorul unor tiranţi, de partea superioară exterioară a
anvelopei.
Rigidizarea generatorului pe postament este asigurată de grosimea dublă a
materialului, formată prin îmbinarea dintre camera de ardere şi anvelopă, şi imediat sub
aceasta prin montarea unui inel confecţionat din cornier care îmbracă partea inferioară a
generatorului prin exterior.
Generatoarele de acest tip construite în ultima perioadă de tip, sunt prevăzute cu mai
mult de 16 tuburi transversale pentru circulaţia apei, sunt montate în general, pe navele
prevăzute cu motoare diesel şi generează abur cu presiune de lucru de circa 7 [bar].

Figura 5.12. - Generator de abur ignitubular vertical de Figura 5.13. - Generator de abur
tip Aalborg Mission tip OM ignitubular vertical de tip Aalborg
Mission tip OS

CV - 11