yews DURANT A j ND "Wi Compilata si editata de JOHN LITTLE LITERAa KS -ol “] CA eae € Pa — Pee as Oa et ed Eade a IDEI Cele mai stralucite minti siidei ale tuturor timpurilor CTR Pe Ly 130 de pagini 5,0 ba eerie Tei slated pesca Olt (Toa slelel.g exe ere east eae L mentee int din toate timpurile, scrisa intr-un stil accesibil si clar, care dovede ste eruditia unui mare c&rturar. peed tee aeeear te aur eeu ate ts tenes tor) Reet eke id Seincadreazé la ome Creer)a Keo] CA eA Commer Mute elie nln 11 ae O culegere a celor mai stralucite minti sia celor mai bune carti Fearon i ere Tee gee eae ee cic dovedeste eruditia unui mare cdrturar. De la cele mai bune carti pand la cei mai mari ganditori si poeti a PTE Mess el ee etre oe te Tue Cu) reae Muto tetete tert Keene Elem eR eur een en nen te URC eat Pe PE teseut rears srl kee trometer Eire culcrre hel lent Elcrel cul mt Mies (ered sd scape de prejudeciti si et ege formeze proprile opi Sea enc Ea eer celrecca Dern mec Tur Rte Mele ee eat mca er este 0 biblictecd aumanitatilin miniatura oferita generatillor vlitoare de unul dintre cei mai importanti si prolifici istorici ener in attri Ace uae loinc lek Let tle) ERO PeL EAL Sa ACen ORI oho UW les eel Leda EL Ba tel eC Pre eet Reese Lc Lael kao ene Ue PME Ae Peete sete eter eject ante a l@cona Wien PS TPE Me ie P2- ere ell Be nL tale aE Pea LecMMDPL WiC Ei Rola icci Malus lene aot Camu Mee Mica imate iit Bee Met scr conte rites tartare tc ie) Dal Taler RIB Lert PRUE Pe Labelle Rate eBolit terial ke- lel ey eee ur eee ele ae tances tere) istoricului, Este fondatorul The Will Durant Foundation si tine prelegeri de filosofie la Trinity College, Dublin. WILLIAM JAMES DURANT (1885-1981) a fost un seriitor, istoric gi Sere eK eet ae eure a volume ale lucrarii The Story of Civilization (Povestea civilizatiei) a fale] > A) oo Q e . ete Creer)a Keo] CA eA Commer Mute elie nln 11 ae ences sue eel Ree eR Clg Boe eeterseet cone iri ges ar turet cae) munc¢a si fllosofia lui Will Durant, find singura persoanda careiai ey ne Puree eee Terec tse) istoricului. Este fondatorul The Will Durant Foundation si tine prelegeri de flosofe la Trinity College, Dublin WILLIAM JAMES DURANT (1885-1981) a fost un scriitor, istoric $i filosof american, Este cunoscutin special pentru cele 11 volume ale lucrarii The Story of Civilization (Povestes civilizatiel) scrise in colaborare cu sotia sa, Ariel Durant. si publicateintre Per yee CU Tale ean tees ancl hie Merson ime cel colt aon Wet 1k creer ne ECE Des ere hn et De-a lungul vietii, Durant a incercat sé coboare filesofa din Sta tea eee Ter Mico eee fore eT) per tia aegell a eee une Tir ere Reade er neUnen eee teen tire sae itn specialitati ezoterice, si sé revitalizeze aplicarea contemporana aistoriei i flosofiel. Bibliografia sa vast ti dovedeste talentul si det TOMEI Eee unr Peer Tan ae Um) Durant au primit Premiul Pulitzerin 1968 $i Medalia Prezidentiala Eyal iat an eae Publicat de: Editura Litera Setar tad Seincadreazala - eli Pan ell er} BUTE Creer) flCee : CELE MAI ¢ STRALUCITE oI JOHN LITTLEWILL DURANT CELE MAI STRALUCITE MINTI SI IDEI ALE TUTUROR TIMPURILORWILL DURANT CELE MAI STRALUCITE ALE TUTUROR TIMPURILOR Compilata sieditats de JOHN LITTLE ‘Traducere din limba englezi PAULA MIHAT LITERA“The Greatest Minds and ideas of All Time ‘Will Durant ‘Compiled and edited by John Little Copyright © 2002 John Little, Manica Ariel Mihell si William James Durant Easton Editie publicata pentru prima oara de Simon & Schuster, Inc ae ‘Béitura Litera tel. 0374 82 66 35; 023 319 63 90; 032 425 16 19 e-mail: contactelitera.co wwwelitera.ro Cele met stedlucite minti gbidel ale taturer tieapurilor Wil Durant Compilata gi editata de John Little Copyright © 2022 Grup Media Litera Toate drepturile rezervate Editor: Vidrageu gi fi Redactori: Laura Udrea, llies Campeanu Corectori: Georgiana Bnache, Oana Apostolescu ‘Coperta: Flori Zahiu-Popescu Tehnoredactare gi prepress; Marin Popa ISBN 978-606-33-8163-8, ISBN EPUB 978.606-33-9187-3Un om este norocos daed, inainte dea muri, va aduna cat de mult poate din mostenirea sa culturala si o va transmite copitlor sf i pana la ultima sa suflare va fi recunoscéitor pentru aceasté mostenire inepuizabild, sitind cd este mama noastrd hrdnitoare si trdinicia existenfei noastre. Wirt Durant Lund in considerare observatia de mai sus a lui Will Durant, ar trebui sé dedic acest compendiu al celor mai mari figuri ale mogtenirii noastre umane tuturor copiilor nostri si mai ales copiilar mei: Riley, Taylon Brandon si Benjamin intvete si sd simtta nobilul efort al omenirii si sa descopere ca omul este capabil de lncruri atat de marete incat ar putea starni chiar si invidia zeilor. Si pentru Edward yi Benny Easton, ai cairor bunici am muncit din greu de-a lungul atdtor decenii pentru a le putea ofert acest dar. Jou LiteINTRODUCERE in 1968, la scurt timp dupa ce au castigat Premiul Pulitzer pentru literatura, Will Durant si sotia sa, Ariel, au fost de acord si acorde un interviu televizat care a avut loc in casa lor din Los Angeles, California. Reporterul, care se inchipuia un intelectual, i-a adresat lui Durant urmétoarea intrebare: — Dac ar fi sd vd rog sd numiti personalitatea care a influentat cel mai muit secolul nostru {secolul XX), réspunsul ar fi Karl Marx? Durant a ticut un moment si apoi a raspuns: — Ei bine, daca folositi cuvantal tn sensul séu cel mai larg, cea mai mare parte a acestei influente ar trebui atribuité inventalorilor lehwici, unor oament preeum Edison. Find indoiala, dezvoltarea cleciricitatii a transformat lumea mat mult decdt orice prapagandd marxisté. Apoi, daca va gédnditi la dei, cred od influenta lut Darwin este totusi mat mare decat cea a lui Marx, insd in cu totul alt domeniu. Principakel fenomen al timpurilor noastre me este comunismut; este dectincl credingei religicase care are tot soiul de efecte asupra movalei si chiar asupra politicit, deoarece religia a fost o unealtd politica. Insé astdzi, in Europa, aceasta nu mai este un instrument, are o influenta redusé in luarea deciztilor politice - in timp ce, cu 500 de ani in urmd, papa avea o influenté superioara in comparatie cu a oricdrui alt conducdtor de pe Pamant. Mai tarziu, in timpul aceluiasi interviu, reporterul s-a intors catre intervievat si a intrebat: = Dr. Durant, dintre toate personajele care populeaza Povestea civilizatiel, pe care fi-ar fi plicut cel mai mult sit it eunosti? Durant a cantar it indelung intrebarea si, cu o expresie impasibild, a raspuns: = Madame de Pompadour. Reporterul a fost de-a dreptul consternat.— De ce? a intrebat acesta, Cu o selipire ochi, Durant i-a raspuns: ~ Pai, pentru cei era frumoase, fermecéitoare, seducdtoare, erd savuroasd — ce altceva fi-ai mai putea dori? Amintese aceste doua anecdote nu doar pentru a dezvalui opiniile lui Durant cu privire la influenta inventatorilor si a biologilor asupra istor i omenirii ori obiceiul siu de a-si i isi prea in serios (remarcase odata ci folosi inteligenta pentru a i devarma pe jurna tii care igi luau vocatia sau pe ei ti umorul este asemanator filosofiei, ambele sunt puncte de vedere nascute dintr-o perspectiva ampli asupra vietii), ci mai degrabi pentru a ita ci opinia sa in evaluarea semnificatiei personalitatilor sia evenimentelor din istoria omenirii a reprezentat un aspect urmarit constant — uneori de doua ori in acelasi interviu. Este pe deplin de inteles ca Durant si se astepte si fie pus in postura de a raspunde la astfel de intrebari. Ori de cate ori un om petrece mai mult de o jumitate de secol cercetind si scriind o istorie integral a civilizatiei in unsprezece volume este firesc ca lumea si isi doreased sa afle la ce concluzii a ajuns in urma acestei cutezante; si descopere ce epoci, ce tipologii si ce realizari au fost considerate in mintea lui cele mai marete sau cele mai semnificative. Pe cine, spre exemplu, ar inscrie Durant in Cartea de Onoare a filosofilor drept cei mai mari ganditori din istoria omenirii? Pe cine ar considera el drept mari peeti adevarati; pe cei care au facut sa rezoneze cele mai profunde sentimente sute si mii de ani dupa trecerea lor in nefiinti? $i care ar fi acele carti absolut perfecte care ar trebui citite pentru a primi cea mai elocventa — si utila — educatie? [n toata cariera sa, Durant a raspuns cererii in cregtere a publicului pentru astfel de evaluiri calificate punand mina pe condei si mestesugind o serie de eseuri care contin ierarhiile personale ale ,celor mai mari zece ganditor‘’, »celor mai mari zece poeli", ,celor mai bune o sula de carl pentru educatie", ,celor zece culmi ale progresului uman" si ale .celor douasprezece date fundamentale in istoria Unele dintre aceste eseuri au fost publicate in omenirperiodice; altele au fost prezentate ca prelegeri in fata unui cere exclusivist de participanti. Cu toate acestea, daca nu te nimereai si cumperi acele reviste sau nu erai destul de norocos s4 participi la una dintre acele prelegeri, nu ar fi fost posibil si afli concluziile sale in privinta acestor chestiuni. Din fericire, toate aceste eseuri au fost cuprinse in lucrarea Cele mai strélucite minti si idei ale tuturor timpurilor. Tntocmirea unui sistem de clasificare 5 apoi aplicarea stuia asupra unei game att de vaste de realiziri umane reprezinta un demers sinuos, cu siguranta, dar care ii reuseste intr-o maniera geniala lui Durant (ca intotdeauna); el nu doar prezinté dovezi convingitoare pentru selectiile sale, ci indeamna cititerul si-si formeze propriile op priveasca, dincolo de imprejurari imediate (intuitive) si de cultura prezenta, intr-un spatiu atemporal pe care |-a numit ,Tiramul Minti", un fel de cdmin de batrini al ratiunii, in ii speciei neastre continua sA traiasca si dupa ce si-au incheiat timpul si scopul in epocile in care au trait, dar gi i si si care ert unde a fi om este ceva liudabil. De fapt, titlul primului capitol al acestei carti vine tocmai si sublinieze conceptul stu de baza: .Venerarea fara rusine a eroilor". Filosofia care rezulta din paginile tuturor cartilor lui Durant, dar mai ales din Cele mat strdlucite minti si idei ale tuturor timpuritor, este de netigaduit ,in favoarea omului” si serveste evidentierii miretiei patrimoniului nostru intelectual si artistic. intrucat a cautat intotdeauna sa se raporteze la realizarile pozitive ale evenimentelor din istoria emenirii, Durant a fost cunoscut drept ,filosoful blind" si ,sfantul radical", Mai pe scurt, a ales si puna in lumina, prin condeiul sau, crestele cele mai semele ale perfectiunii din istoria speciei noastre. Cartea de fata cuprinde tot ce e mai bun din mostenirea noastra transmis spre edificarea si beneficiul generatiilor viiloare, plina de bine cunoscuta erudilie, infelepciune gi capacitate unica ale lui Durant de a explica in termeni simpli $i provocatori cele mai profunde evenimente si idei. Este o carte care poate fi la fel de bine o introducere minunata inscrierile lui Will Durant, dar si un rezumat, 0 cuantificare a geniului, un ghid de calatorie pentru evenimentele obligatorii din peisajul istoriei omenir In multe privinte, este un indrumator extraordinar si rational pentru Eroii éstoriei de Durant. Mai ales ca, in timp ce Eroii istoriei prezinta o imagine de ansamblu a peste o suta de secole de realizari umane, Cele mai strélucite minti si idei ale tuturor timpurilor ofe aprecierile personale ale lui Durant asupra acestora. In plus, inglobeaz portretele a trei personaliti destinate si apara in cartea Eroii istorie?, insa, din cauza unei serii de nenerociri personale, culminfnd cu moartea lui ti (Darwin, Keats si Whitman) care fusesera Durant in 1981, au fost omise din text fiar ultimele dou capitole planificate ale Eroiler — ultima carte a lui Durant — nu vor fi scrise niciodata). Printr-o prozi care se ridic& uneori la miiretia poeziei, Cele mai stralucite minti si idei ale tuturor timpurilor este o extensie a invitatiei de lungi durata facute de Durant de a intra in lumea ,celor mai buni dintre cei mai buni", dar si un mijloc prin care se poate ajunge la recunoasterea gi la intelegerea geniului. Dividendele unei asemenea actiuni sunt multe, aga cum a remarcat odata Durant: avem cum trai in acel tardm celest al tturor gentilor ard sd devenim putin mai buni deedt am fost. $i, desi nu ‘vor gsi acoler visul amiigitor al tineretii, vorn deseaperi binecuvantare blanda si o statornicie, o desfatare profundd pe care timpul nu ne-o poate rdpi decdt atunci cand ia totul. JOHN LiTTLeCAPITOLUL 1. VENERAREA FARA RUSINE A EROILOR DINTRE NUMEROASELE IDEALURI care, in tinerefe, au dat vietii sensul gi stralucirea care lipsese din perspectivele reci ale varstei a doua, unul a ramas pentru mine la fel de clar si de plicut ca intotdeauna — venerarea fara rusine a eroilor. Intr-o epoca in care se tinde si se uniformizeze totul si si nu se venereze nimic, ma alatur victorianului Carlyle si-mi aprind lumanarile precum Mirandola inaintea icoanei lui Platon la altarele marilor personalitati. Spun fara rusine pentru ca stiu cat este de perimat acum sa acceptim in viata de zi cu zi sau in istorie un geniu mai elevat decit noi insine. Invatitura noastra democratic’ a uniformizat nu doar alegatorii, ci si liderii; simtim bucurie cand demonstram ca geniile cu care suntem contemporani sunt doar mediocritati si cele moarte, mituri. Daea ar fi s&-i dim crezare istoricului H.G. Wells, Caesar a fost un natarau si Napoleon un imbecil, intrucat este contrar bunelor maniere si ne audim pe noi insine, obtinem acelasi rezultat demonstrand cu viclenie inferioritatea marilor personalitati mondiale. In unii, poate, exista un nobil si nemilos ascetism care ar smulge din inimi si ultima ramasifi de adoratie si de veneralie, ca nu cumva vechii zei si loarca sisi se ingrozease’ din now. In ce ma priveste, ma agit de acest din urma crez si descopar in el o multumire si un stimul mai trainice decat cele provenite din extazele devotionale ale tineretii. Cat de firesc ar fi s& fi recunoastem marelui poet indian Rabindranath Tagore acea calitate care ii fusese atribuita de compatriotii sai o lunga perioadi — Gurudeva (,Maestrul de ce ar trebui si ne inch venerat” nim in fata cascadelor sia piscurilor muntilor ori in fata unei luni de vara pe o mare linistita si nu inaintea celui mai mare miracol dintre toate: un om deopotriva genial si bun? Multi suntem simple talente, copii isteti in jocul vietii, incat, atunci cand geniul sta in fatanoastra, nu putem decat si ne inchinam lui ca in fata unei manifestari a lui Dumnezeu, o continuare a creatiei. Astfel de oameni sunt insigi seva istorii, pentru care politica si industria nu sunt nimic altceva decat trup si oase. O parte a cauzei scolasticismului sec de care sufeream cand James Harvey Robinson ne-a somat si ne umanizim cultura a fost conceperea istoriei ca un flux impersonal de figuri si de »fapte’, in care geniul juca un rol atat de nesemnificativ incat si cronicile se mandreau cu ignorarea lui. Lui Karl Max i s-a datorat in primul rind aceasta teorie a istoriei; era strins Jegata de o viziune asupra vietii care se indoia de omul exceptional, invidia talentul superior modesti ca mostenitoi PAmantul oamenii au inceput sa scrie istoria de parca n-ar fi trait-o deloc, de parca n-ar fi trecut niciodata prin ea; golita de comediile sau de tragediile acelor birbati zbuciumati ori fi preamirea pe cei i. In cele din urmi, frustrati. Scrierile insufletite ale lui Gibbon si Taine au creat gramezi de cenusa de o eruditie irelevanta in care fiecare fapt era corect, documentat = si mort. Nu, adevirata istorie a omenirii nu sta in jertfe si in recompense, nici in alegeri si in batalii, nici chiar in vocea omului de rand; ea se regaseste in contributiile de durata aduse de genii la suma cizilizatiei si culturii umane. [storia Frantei nu este, ag putea spune cu toata politetea, istoria poporului francez; a acelor barbati au cultivat pamantul, au peticit pantofi, au croit panza si au vandut mirfuri (pentru cd aceste lucruri au fost ficute peste femei necunoscuti care tot si dintotdeauna) - istoria Frantei este ceea ce au consemnat barbatii si femeile ei de exceptic, inventatorii, oamenii de stiinta, cei de stat, poetii, artigtii, muzicienii, filosofii si sfintii, precum si ce au addugat ei tehnologiei si stiintei, maiestriei si decentei, poporului lor si omenirii. $i aga este pentru fiecare tara, si tot asa este pentru intreaga Jume; Loria este, de fapt, istoria marilor oameni. Ce suntem noi, ceilalti, daca nu doar cdramida si mortar in miinile lor, care ne modeleaza pentru a putea da nastere unui popor mai rafinat decat suntem? Prin urmare, vad istoria nu ca o scenamohorata a politicii sia carnagiului, ci ca o lupta a omului de geniu cu inertia indaratnicd a materiei si cu misterul derutant al mint lupta pentru a tntelege, a stpani si a se prelucra pe sine si societatea, Vad oameni stand la hotarul cunoasterii scrutind orizonturi mai indepartate; oameni sculptind marmura in forme care ii innobileazi pe oameni; oameni modeland popoare in instrumente mai bune ale maretiei; oameni care creeazi un limbaj al muzicii si care dau muzi limbajului; oameni visind la vieti mai senine — si trSindu-le. Exista aici un proces de creatie mai viu decat in orice legendas 9 pietate mai reali decat in orice religie. ‘A contempla astfel de oameni, a ne strecura prin studiu intr-o ucenicie modesta ca sa-i privim cum munecesc si a ne incalzi la focul care ii consum: asta inseamna s& recuperam o parte din fiorul tineretii cand credeam, in fata altarului sau In confesional, ca il putem auzi sau atinge pe Dumnezeu. in acea tinerete plind de nazuinte credeam ca viata este jalnica si c& numai moartea ne putea arta calea spre paradis. Ne-am ingelat; chiar si acum, in timp ce trdim, putem avea acces la el. Fiecare carte méreata, fiecare lucrare de arti revelatoare, fiecare consemnare a unei vieti devotate este o chemare gi un acces nerestrictionat la Campiile Elizee, Prea devreme am stins flacara sperantei sia veneratici noastre. ‘$4 schimbam idolii 4 reaprindem luménarile.CAPITOLUL DOI. ZEce ,,cer MAI MARI” GANDITORI CE ESTE GANDUL? Descrierea e derutanta pentru ca include toate lucrurile prin care ar putea fi definit. Este primul lucru de care suntem constienti si ultimul mister al fiintei neastre. Toate celelalte lucruri ni se infatiseaz’ drept forme ale sale § toate realizirile umane igi gisesc in el sursa si scopul. Aparitia sa este marele punct de cotitura in drama evolutiei. Cand a inceput minunea? Poate cnd valuri mari de gheata s-au revarsat necontenit de la pol racind aerul, distrugind aproape toata vegetatia, nimicind nenumérate specii de animale neajutorate si incapabile si se adapteze gi impingand eat supravietuitori intr-o regiune tropical’ ingusta unde, timp de generatii, s-au agatat de ecuator asteptand ca furia Nordului sa se topeascd. Sau probabil ca s-a intamplat in acele zile critice, cand formele de viati obignuite si invechite au fost anulate de gheata invadatoare, iar modelele de comportament, mostenite sau traditionale, nu s-au bucurat de nici un sucees intr-un mediu in care tatul a fost modificat, cdci animalele inzestrate cu instincte de supravietuire relativ complete, dar rigide au fost eliminate neputandu-se schimba din interior pentru a face fata schimbarilor din exterior timp ce animalul pe care il numim om, ingestrat cu o in adaptabilitate precara, a invatat si s-a ridicat la o suprematie de necontestat deasupra tuturor speciilor din padure si de la campie. Probabil intr-o astfel de situatie extrem’ de viati si de moarte a inceput rationamentul uman. Aceleasi reactii native incomplet dezvoltate, dar perfect adaptabile pe care le vedem astizi la prunci gi care ii fac mult inferiori unui pui de animal, lisindu-le, totusi, ca recompensi, posil aceeasi maleabilitate a salvat omul si mamiferele superioare; in timp ce organisme puternice, precum mamutul si ilitatea de a invita — mastodontul, pridatori supremi, nu au rezistat inghetului devenind simple surse pentru curiozitatea paleontologiei. Autremurat si au murit, in timp ce omul, firavul om, a supravietuit. Gandirea si deseoperirile au inceput: confuzia instinctului nesigur a dat nagtere primelor ipoteze timide, primei tentative de a trage 0 coneluzie, primelor generalizari, primelor studi dureroase ale similitudinilor valorilor gi ale regularitatilor secventei, primei adaptari a lucrurilor invatate la situatii atat de noi incat reactiile instinctive si imediate s-au transformat in esec total. Atunci, anumite instinete de actiune au evoluat in moduri de gindire si in instrumente ale inteligentei transformat in atentie; frica si fuga au devenit prudenta si deliberare; combativitatea si atacul au devenit curiozitate si teptarea vigilenté sau urmarirea prazii s-a analizi; manipularea a devenit experiment, Animalul s-a picioare si a devenit om, sclay intr-o mie de circumstanfe, cu un curaj sfios in fafa nenumaratelor primejdii, dar predestinat de-acum si fie stipinul Pamantului in felul sau lipsit de trainicie. ridicat Aventura ratiunii umane De la acea epoca obscura pana la spatiul si timpul prezente, istoria civilizatiei a fost aventura ratiunii umane. Cu fiecare pas pe scara progresului s-a crezut ci am evoluat incet si vremelnic la @ putere mai mare si la o viaja mai bund. Daca ideile nu stabilesc istoria, inventiile o fac; si inventiile sunt conditionate de idei. Desigur, dorinta, nelinistea nazuintelor noastre de nestavilit ne provoacd si gandim; si oricat de motivate sau de inspirate ar fi, se stie cd se va gasi o cale. Nu este astfel nevoie sa rezolvim vechea disputa dintre veneratorii de eroi, cum ar fi Carlyle si Nietzsche, care rezuma istoria la personalitati ilustre, si dispretuitorii care, la fel ca Spencer si Marx, percep doar cauze economice in spatele evenimentelor istorice; putem fi siguri ci nici o presiune din partea circumstantelor economice nu ar fi indeajuns pentru progresul omenirii daca nu ar fi intervenit scfnteia edificatoare a gindirii Poate ci Tarde si James au dreptate si toata istoria este o suecesiune de inventii ficute de un geniu si transformate de oameni in conventii, o serie de initiative Iuate de lideri cutezitori si raspindite in randul maselor de valurileimitatiei. Nu exista indoiala ca inceputul si apogeul fiecarei epaci sunt marcate de un mare geniu, vocea si reperul epocii sale, mostenitorul si interpretul trecutului, ghidul si deschizatorul de drumuri spre viitor. Daca am putea gasi in fiecare epoca a prezentei civilizatii figura reprezentativa si dominanta in gandire, ar trebui sa avem vie privire de ansamblu a istoriei noastre. [ns’, pe masuri ce ne confruntim cu sarcina dea selecta aceste personaje ale scenei in jurul cirora graviteaz’ piesa, suntem descurajati de o multitudine de obstacole. Care va fi testul nostru suprem? Cum vom sti pe cine s8 nominalizam si pe cine si omitem din lista oamenilor de geniu? Criteriile ine, vom fi nemilosi si dogmatici in aceast& privinta; si, cu toate cd ne va fringe inimile, nu vom accepta in lista noastra nici un erow al carui gand, oricat de iscusit sau de profund ar fi fost, nu a avut o influenta durabila asupra omenirii. Acesta trebuie si fie testul nostru suprem. Vom incerea si tinem cont de originalitatea si de domeniul de aplicare, de veridicitatea si de profunzimea fiecérui ganditor; insi ceea ce trebuie sa avem in vedere mai presus de toate este amploarea si durabilitatea influentei asupra vietilor si mintilor camenilor. Doar asa putem controla, intr-o oarecare masurd, prejudecatile noastre personale pentru a ajunge la o impartialitate moderata in alegerea noastra. Si cum vom defini un ,ganditor"? Probabil c& termenul va cuprinde filosofi si oameni de stiintd — insd numai pe acestia? SA includem oameni precum Euripide sau Lucretius, ori Dante, Leonardo, Shakespeare sau Goethe? Nu; ne vom pleca cu smerenie in fata unor nume atat de mari si le vom clasa, in ciuda amplorii si profunzimii gindirii lor, ca ginditori secundari, artisti in primul rind si mai presus de toate, Sa includem lideri extrem de influenti, precum lisus, Buddha, Sfantul Augustin sau Luther? Nu; acesti fondatori si revitalizatori ai religiei ar acoperi doar partial definitia noastra; nu gandul sau intelepciunea i-au facut sd miste lumea din micul lor univers terestru, ci sentimentul si pasiunea nobili, 0 viziune mistica si o credinti denestramutat, $a-i admitem in consiliul nostru de zece personalitati pe acei oameni de actiune ale caror nume risund pe coridorul istoriei - oameni precum Pericle, Alexandru cel Mare, Caesar, Carol cel Mare, Cromwell, Napoleon sau - Lincoln? Nu; daca extindem intelesul termenului .ganditor™ pentru a cuprinde astfel de eroi in aria sa, il vom priva de semnificatia sa distinctiva si nu vom reusi s4 surprindem indirii, Trebuie s cuprindem in interior doar filosofi si oameni de stiinta. Ti vom cauta doar pe aceia care prin gindirea lor, mai degraba decat prin actiuni sau pasiune, au influentat cel mai mult omenirea, li vom cauta in locurile liniy colturi tainice unde gindurile marete veneau cand doreau ele, siunde, pentru o clipa, au vazut, ca intr- transfigurare, chipul adevarului, Deci, cine va fi primul? ite ale lumii, departe de multimea furioasa; in acele nu cand doream ni 1. Conrucius Apar imediat certuri si indoieli. Conform carui principiu trebuie si-I includem pe Confucius si sii omitem pe Buddha si pe Hristos? Din aceste motive: ci era mai degraba un filosof moralist, decét un predicator scrupulos; ca inclinatia sa spre viata virtuoasa s-a bazat mai degrabi pe motive seculare, decat pe consideratii supranaturale; c& seaman& mult mai mult cu Socrate decat cu lisus. Nascut (552 i Hr) intr-o epoca macinata de haos, in care vechea putere si glorie a Chinei trecusera prin dezintegrarea feudala si prin conflictele factiunilor, Kung-fu-tse s-a angajat si restabileasca bunastarea si ordinea in tara sa, Cum? Sa-1 lasam sa vorbeas: Gand au dorit sé clarifice si sd propage cele mai inalte virtuti din lume, ilustrii antici si-au organizat statele dupa randuiala cuvenita, Inainte de a-si organiza statele dupa randuiala cuvenitd, si-au instruit familiile, Inainte de a-si instrui familiile, si-aw cultivat sinele. Inainte de a-si cultiva sinele, si-au desdversit sufletele. Inainte de a-si desdvarsi sufletele, au incercat sd géndeascd sincen Inainte de a incerca si gandeasce sincer, si-au extins fa maximum cunostinjele. O asemenea investigatie a cunoasterii statec in cercetarea lucrurilor, in a te vedea exact asa ctum sunt. Candfucrurile au fost astfel cercetate, cunoasterea a devenit completa. Cand cunoasterea a fost completa, géndurile lor au devenit sincere, Cand gdndurile lor au devenit sincere, sufletele lor au atins perfectiunea, Cénd sufletele lor au atins perfectiunea, et insist au devenit cultivati. Cand ei tngist au devenit cultivati, famitiile tor aw devenit instruite. Cand Jamiliile lor atc devenit instruite, statele lor au ajuns sa fie bine organizate, Atunci intreaga lume a devenit linistite si foricitd. lata o filosofie morala si politica solidd in cuprinsul unui paragraf, Era un sistem destul de conservator; preamarea manierele si eticheta si desconsidera democratia; in ciuda enuntarii clare a Regulii de Aur, acest sistem era mai aproape de stoicism decat de crestinism. Unui elev care il intrebase daci trebuie si rispundi binelui cu raul, Confucius ina raspuns: ,Atunci, cu ce vrei risplati bundtatea? Raspunde binelui cu binele si raului cu dreptatea”. El nu credea ca toli oamenii sunt egali; si era de parere ca inteligenta nu este un »Faptul ca omul difera de animalele inferioare este considerat fara dar universal, Dupa cum a spus elevul siu, Menciu: important’. Majoritatea oamenilor nu pun pret pe acest aspect”. Pentru un popor, cel mai bun lucru ar fi sa tina persoanele ignorante departe de functiile publice si si se asigure ca va fi condus de oamenii cei mai intelepti Locuitorii unui mare oras, Chung-tu, |-au crezut pe cuvant sil-au ficut magistrat. ,O reforma extraordinara’, ni se spune, val cirui rezultat s-a observat in comportamentul poporului... A fost sfarsitul nelegiuirilor,.. Necinstea si desfraul au disparut din peisaj. Loialitatea si buna-credinté au devenit caracteristici ale barbatilor, castitatea si obedienta, ale femeilor” Era prea frumos ca si fie adevarat si probabil nu a tinut foarte mult. ins chiar si in timpul vietii sale, adeptii lui Confucius i-au infeles miretia si au previzut influenta durabila pe care urma si o aib& in modelarea comportamentului sia cchilibrului intelepeiunii placide a chinezilor. .Discipolii sai au ingropat cu mare fast. Muli dintre acestia si-au construit colibe linga morméntul su si au ramas acolo, jelindu-l ca pe un parinte aproape trei ani. Candtoti ceilalti au plecat, Tse-Kung", care l-a iubit mai mult decat toti discipolii la un loc, ,a continuat 8 stea lang’ mormantul siu, singur, inci trei 2. PLATON In prezent, ne confruntam cu noi probleme. Ne confruntam cu civilizatii intregi in care nu putem gasi nici un nume dominant, nici o personalitate laica marcanta care si se exprime si si formeze poporul prin gandirea sa. La fel s-a fntamplat gi in India, si in randul evreilor, gi printre popoarele nomade din Semiluna Fertila din Asia avem un Buddha, un Isaia, un lisus si un Mahomed, ins& nu avem nici un om de stiinta sau vreun filosof de rang mondial. $i, pe de alt& parte — poate cea mai longeviv’ si cea mai fascinanta civilizalie pe care a cunoscul-o vreodati amenirea =. aver 0 suta de faraoni si nenumarate relicve ale unei arte variate, dar nici un nume nu se remarcd precum al celui care a adus trecutul in lumina intelepciunii si care, prin autoritate, si-a pus amprenta asupra dezvoltirii intelectuale a natiunii sale. Cu respectul cuvenit trebuie si omitem aceste popoare gi secole si sa luim in considerare gloria Greciei din epoca lui Pericle, De ce il iubim pe Platon? Pentru c& Platon insusi a fost un iubitor: de tovarasi, de betiile ,orgiilor* dialectice, un ciutator pasionat al realitatii evazive din spatele gindurilor si al lucrurilor. I] iubim pentru energia sa neméarginita, pentru jocul salbatic si nestatornic al imaginatiei sale, pentru bucuria pec: re a gasil-o in viata, cu loaté complexitatea ei i aventuroasi. Tl iubim pentru ca a trait nerAscumparat: tens fiecare minut al vietii si nu a incetat niciodati si se dezvolte; unui astfel de om i se poate ierta orice greseala pe care a facut-o. i] iul datorita pasiunii sale imense pentru reconstructia sociali prin control inteligent; pentru ci a pastrat de-a lungul celor optzeci de ani ai sai acel interes pentru perfectionarea progresului oamenirii, care pentru cei mai multi dintre noi reprezinti pierderea desfatirilor tineretii; deoarece el gi-a imaginat filosofia nu doar ca un instrument pentru interpretarea, ci pentru remodelarea lumii. il iubim pentru ca a venerat frumusetea la fel de mult ca adevarul, pentru ci a conferit ideilor miscarea vie a dramei sile-a imbracat in toata splendoarea artei. In Republica gi in Dialoguri descoperim un joc tumultuos al imaginatiei creative care ar putea lesne concura cu Shakespeare: in ele, alegoriile sunt oferite cu o darnica exaltare; in ele regisim umorul care lipseste filosofilor nostri moderni plictisitori; in ele nu vorbim despre un singur sistem, ci despre toate sistemele; in ele exista o sursi abundenta de filosafie europeand; in ele, proza este puternic’ si frumoasa ca marile temple in care bucuria greaca s-a transpus in marmuri; in ele a luat nastere si s-a dezvoltat proza literara. Atunci, Platon trebuie sa fie cel de-al doilea nume, Dar va trebui s-l protejim impotriva unei provociri foarte echitabile: cum rimine cu bitrinul Socrate, considerat aproape parintele si cu siguranta cel mai mare martir al filosofiei? Ar parea ridicol sa-| omitem dintr-o lista care va cuprinde eroi care nu sunt nici pe jumitate la fel de mareti precum este el. Cititorul nu trebuie sA fie socat sa afle ca Socrate este pe jumatate mit si doar pe jumitate om. Un invatat francez, M, Dupréel (in La Légende Socratique), a redus nobilul critic la nebulosul statut istorie al lui Ahile, Oedip, Romulus si Siegfried. Fara indoiala, cind vom fi morti, un. savant scrupulos gi constiincios va demonstra cA nu am existat niciodata. Insa putem fi siguri ca intr-o mare masura faima de filosof a lui Socrate i se datoreazd imaginatici creatoare a lui Platon, care |-a folosit pe magnificul trandav ca portavoce a convingerilor sale. Cat din Socratele lui Platon era intr-adevar Socrate probabil eA nu vom sti niciodata. Sa-1 luam pe Platon ca o imbinare a celor doi. Dialogurile sale se situeazi printre bunurile cele mai de pret ale omenirii. Aici a prins forma filosofia pentru intaia ari si, in timp, prin exuberanta tineretii a atins o perfecti de neegalat. Vreti sa auziti un discurs nobil despre dragoste si prictenie? Cititi Lysis, Charmide si Phaidros, Vreti sa stiti ce a ne crezut un suflet mare si landru — platonismul socratic despre viata de apoi? Cititi Phaidon, ale cirui ultime pagini sunt socotite dintre cele mai de seama din istoria prozei. Sunteti interesat de enigmele mintii, de misterele cunoasterii?Cititi Parmenide gi Theaitetos, Sunteti interesati de orice? Cititi Republica: aici veti gasi metafizied, teologie, etica, psihologie, teoria educatiei, teoria guvernarii statelor, teoria artei aici veti gisi feminism si control al nasterilor, comunism si socialism cu toate virtutile si dezavantajele lor, educatie eugenica si liberali, aristocratie si democratie, vitalism si psihanaliza — dar ce nu veti gasi aici? Nu este de mirare ca Emerson a conlerit Republicii cuvintele pe care, uneori, piosul Omar le scrisese despre Coran: ,Ardeti bibliotecile, cici valoarea lor se afla in aceasta carte”. Mai existé vreo urma de indoiala referitoare la influenta lui Platon? Luati in considerare Academia pe care a fandat-o, prima si cea mai longeviva dintre universititile lumii. Luati in considerare renasterea continua a filosofic neoplatonicii din Alexandria la platonicii de la Cambridge. Anglia. Luati in considerare rispindirea teologiei crestine cu gandirea si simbolismul platonice, precum si suprematia lui Platon in cultura Evului Mediu timpuriu. Luati in considerare lui Platon de la platonismul entuziast al Renasterii, cand masa lui Lorenzo a recucerit o parte din gloria Banchetului, iar Pico della Mirandola a aprins cu evlavie lumandri inaintea icoanei Maestrului. Luati in considerare ca, in acest moment, intr-o suta de tari si. o mie de orase, o suta de mii de studenti, tineri si batrani, absorbiti de Republica sau de Dialoguri, sunt transformati incet si cu gratitudine intro intelepciune sensibila de catre ardoarea si subtilitatea lui Platon, Aceasta este nemurirea sufletului care face aproape nesemnificativa trecerea trupului. 3+ ARISTOTEL ‘loata lumea ar fi de acord ca Aristotel trebuie sd se regiseasca in lista noastra, Evul Mediu |-a numit Filosoful, ca si cand ar fi vrut si spuna ca acesta ar intruchipa perfectiunea desivarsiti. Ins& nu acesta este motivul pentru care il pre{uim; textele pe care le-a Tisat expun alat de plictisitor o moderatie lipsita de pasiune incat, dupa ce am simtit stralucirea lui Platon, inghetam la atingerea mintii temperate a Stagiritului. Insa este nedrept sit evaluam dupa c&rtile sale; acum stim c& acestea nu au fost altceva decatnotite scrise in graba, uneori de el, alteori de cursantii sai, ca indrumare sau amintiri ale prelegerilor sale; ar fi absurd sa-1 judecim comparand aceste fragmente tehnice cu dialogurile vii prin care Platon a castigat pentru prima data un public larg pentru filosofic. insa haideti sa depasim odata aceasta barierA a terminologiei scolastice si a gandirii axate pe dispret si ne vom regisi in prezenta unui intelect de o profunzime si de o amploare aproape de necrezut. Vorbim despre o cAlatorie global pe care nici o alt minte nu a mai infaptuit-o de atunci; aici fiecare chestiune stiintificd si filosoficd primeste analiza cuvenita, interpretarea si concluzia justificabile; aici cunoagterea este cumulul muncii a mii de observatori, armonizata intr-o viziune unilara despre lume. Acum se nasle limbajul filosofic, iar astazi este greu de crezut ca poti gandi fara a folosi principiile gandirii lui Aristotel. Aceasta este intelepciunea: linistita, sobra si aproape perfect’, ca o inteligenté firi limite, debordind maiestuos vial: stiinte noi, fondate cu o usurinté aproape intamplatoare, de parca aceste creafii supreme ale intelectului uman nu ar fi altceva decit amuzamentul unui filosof; isi fac aparitia biologia, embriologia si logica. Nu ed nici un om nu se gandise vreodata la acestea inainte, doar ci nimeni nu igi Apar controlase gindirea prin observare atenta, experiment migilos si formulare sistematicd a rezultatelor. Exceptand astronomia si medicina, istoria sti intei incepe cu lucririle enciclopedice ale neobositului Stagirit. Doar Confucius a mai avut o influenta la fel de insemnata. Toatd lumea stie cum in Alexandria din Egipt si in Imperiul Roman opera lui Aristotel a devenit fundamentul dezvoltari stiintei; cum in secolul XIII scrierile sale filosofice, aduse de invadatorii mauri pentru a redestepta Europa, au avut un rol fertilizant in dezvoltarea filosofiei scolastice; cum renumitele Sunrmae din acea epoca plind de energie creatoare erau doar adaptari ale Metafizicié si ale Organonului: cum Dante ka plasat pe Aristotel pe primul loc intre toti ganditorii — wstapanul celor care stiu"; cum Constantinopolul a adus ultimele comori pierdute ale gandirii sale studentilor avizi aiRenasterii; si cum aceasta suveranitate linistité a unui singur om asupra unui mileniu de istorie intelectual s-a incheiat doar cu insolenta ireverenfa a lui Qccam si Ramus, cu stiinta experimental a lui Roger Bacon si cu filosofia inovatoare a lui Francis Bacon. Nu vom mai gisi niciodata in acest tur in jurul lumii in care suntem angajati un alt nume care a inspirat si a captivat atat de mult timp mingile oamenilor. 4. SranTuL Toma p‘Aquino Lisim in urma Grecia gi ajungem la Roma. Cine au fost marii ginditori de acolo? Lucretius, primul si cel mai bun dintre tofi, Cu toate acestea, pentru cé filosofia sa nu era a lui, ci cu umild nepartinire fusese atribuita lui Epicus, si pentru cA influenta sa asupra propriului popor si asupra posterititii a fost una ezoteric’ gi izolata, atingand doar mintile cele mai luminate, va trebui sa-1 situam in afara cercului nostru, consolandu-l cu pozitia sa fruntasi in literatura lumii, Cat despre Seneca, Epictet si Marc Aureliu, si ei au fost ecouri ale grecilor, adep\i ai apatiei lui Zenon fata de o Roma pe moarte. Vechea civilizatie dispirea pe masura ce scriau; fora poporului disparuse; oamenii liberi fusesera inlocuiti cu sclavi peste tot, iar tele orase libere din trecut erau umilite de vasalitate si de tribut. Ganditorii s-au imp§rtit in trantori epicurei sau stoici spartani, mult prea rigurogi pentru a se rasfata cu deliciile filosofiei. Dintr-odata, constructia antici s-a prabusit, iar civilizatia europeana a colapsat in ruine. A inceput din nou cand Biserica a vindeeat conilictele factiunilor cu autoritatea mistica a Cuvantului si a adus barbatii inapoi de pe campurile de lupta Ia o viata linistita. Imparatii s-au dus, papii au ramas; legiunile nu au mai méarsiluit, ins cilugirii si misionarii credintei in ascensiune au creat in técere o noua ordine in care gandirea se putea dezvolta din nou. Cat de lunga si de mohorata a fost aceasta a doua tinerete a mintii europene constiente! Si astazi suntem intr-un echilibru precar in iluminarea noastra incat putem simi inca, intiparita in memorie, orbecaiala terifianta a acelor lungi ai Apoi s-a dezvoltat comertul, targurile s-au transformat in orage, scolile in universitati; a fost din nou posibil ca o parte aomenirii s& fie eliberata de truda pentru placerea si luxul de a gandi. Abelard a agitat jumatate de continent cu retarica sa. - Bonaventure si Anselm au stabilit intr-o teologie mareata ratiunea credintei medievale, Cand lucrarea de pregitire a fost completa a aparut un alt Aristotel, Sfantul Toma d’Aquino, un om care a luat universul drept specialitatea sa si a construit o punte fragila a ratiunii peste prapastia dintre cunoaslere si credini. Ceea ce a fiicut Dante pentru sperantele temerile Renasterii catolice, d’Aquine a realizat pentru cunoasterea acestora: unificarea _cunostintelor, interpretarea lor si concentrarea asupra marilor probleme ale vielii si ale mori. Lumea nu-l urmeazi acum, preferind un Toma ,necredinciasul" in locul unui dogmatic, insi a fast 0 vreme cand fiecare minte luminata I-a onorat pe Doctorul Angelic i fiecare filosofie isi lua ca premisi monumentala Summae. Chiar si astizi, in sute de universititi si in mii de colegii, gandirea sa este considerati mai sindtoasi decat stiinta. iar filosofia sa este sistemul oficial al celei_ mai puternice Biserici din crestinatate. Poate nu il apreciem asa m apreciat pe rebelii si pe martirii filosofiel, insd, datorita modestei sale suprematii intr-un secol important si a cum. i+ vastei sale influenje asupra a milioane si milioane de oameni, trebuie si-i gasim un loc in litania cugetarii noastre. Fara indoiala, unele inimi se vor frange la aceasta selectic, inclusiv a autorului. Exista atét de multe alte nume care ar putea fi invocate aici cu mult mai multa dragoste decét cel al lui Toma, nume mult mai pe placul lumii moderne; nume precum Spinoza sau Nietzsche, pentru care se poate nutri mai degraba o afectiune pasionala decat un simplu respect intelectual. Insa daca ne devedim neloiali standardelor pe care noi in: ne Je-am stabilit, am putea la fel de bine si renuntam imediat la cautare; atuné curand un album al favoritilor decat o galerie a mintilor lista noastra ar fi mai stralucile... 5. COPERNIC Si apoi a aparut o voce din Polonia, spunand ca acest PAméant, asternut al picioarelor lui Dumnezeu si refugiual pelerinajului sau mantuitor, era un satelit neinsemnat al unui Seare de mica dimensiune. Parea un lucru atat de simplu de spus; de acum nu mai putem si ne temem sau si fim surpringi; consideram de la sine inteles ci acest Pamant pe care stam este un lucru trecator, o unificare de elemente cu totul intamplateare care se vor dezintegra si vor lisa in urma doar distrugere. Insa pentru lumea medievala, ale carei filosofii se bazasera in totalitate pe legitura stransi dintre Pamint si Dumnezeu, pe solicitarea morali constanta a divinitatii din partea omului, aceasta noua astronomie era o blasfemie ateista, o lovituri nemiloasa care parea si rastoarne scara lui lacov pe care credinta o inaltase intre ingeri si eameni. Cartea lui Copernic Pespre revolugiile sferelor ceresti a fost bine intitulati, cici nici o alt carte din istorie nu a provacat o revolutie mai mare. Acel cilugir polonez pios, sezind rabdator in fata stelelor enigmatice, nu a avut intentii rele; el nu a avut nici © banuiali depre influenta gan viitorului credintei; s-a pierdut pe sine in cautarea cunoasterii; él era convins ca tot adevarul trebuie s4 fie bun si frumos gi c4 fi va elibera pe oameni. $i astfel, prin magia matematicii sale, a transfermat un univers geocentric si antropocentric — o lume care se invartea in jurul Pamantului si al omului — intr-un caleidoscop de planete si de stele in sale asupra care Pamantul parea doar o clipa de precipitare a unei nebuloase plutitoare. Totul s-a schimbat — distante, semnificatii, destine. aproape decat mainile si picioarele, care paruse sf sAlasluiasca norii prietenosi si curgatori, a disparut in intinderile departate ale unui spatiu fara frontiere. Era ca si cum i Dumnezeu, pe care-I simtiseram mai zidurile casei unui om ar fi fost daramate de un vant orb si furios, lasandu-l fara adapost in intunericul infinitului. Exceptind aceasta influen{A nemasuraté a muncii sale, nu stim cat de profund a fost Copernic in postura de ganditor. Cu el incepe Epoca Moderna. Cu el incepe laicismul. Cu el raliunea isi marcheazé propria Revolulie Francez’ impolriva unei credinte intronate din vremuri imemoriale si omul isi cepe efortul sustinut de a reconstrui cu gandul palatul spulberat al visurilor sale. Raiul devine nimic mai mult decatcer gi spatiu si meant, coboara pe Pamant si da nastere unor viziuni ale Utopiei tn inimile flamande ale oamenilor care au sperat la paradis. A fost ca in fabula spus’ de Platon, despre zeli care avuseserd grifa de om pana la varsta maturit&tii si apoi disparusera, lasindu-l la dispozitia propriei inteligente. Sau ca in zilele salbatice de demult, cand Batranul tribului i-a luat pe tinerii barbati si i-a dus departe, poruncindu-le si-si caute alt pimant si si-si cladeascd acolo propriile cimine gi fericirea. Odaté cu revolutia lui Copernic, omul a fost constrans si se maturizeze. 6. Siz Francts Bacon El nu s-a clitinat din pricina acestei maturizari forlate. Dimpotriva, secolul care i-a urmat lui Copernic a fost unul caracterizat de mare indrazneala si curai in toate domeniile. Vase de dimensiuni mici au inceput sa exploreze Pamantul acum rotund gi marginit; minti fragile au fnceput si exploreze sfera intelectuali, fird si le pese de doctrina, neconditionate de traditie si neinchipuindu-si vreodata ci omenirea ar putea da gres. O, verva acelor zile stralucitoare ale Renasterii, cand saracia de mii de ani fusese aproape uitat’ si munca de mii de ani fi facuse pe oameni mai bogati si mai indrazneti, plini de dispret fala de bariere gi de limite! Sclipirea acelor ochi vigilenti, sangele roditor din acele corpuri puternice, culoarea caldd a vesmintelor lor luxoase, poezia spontana a acelui discurs plin de zel, nestavilitele dorinte creative, cdutarea si expansiunea gi cutezanta unor minti recent luminate — vom mai avea parte de astfel de zile vreodata? Pe cine putem desemna ca voce si simbol al acestei epoci de efervescenté? Pe Leonarde — pictor, muzician, sculptor, gravor, arhitect, anatomist, fiziolog, fizician, inventator, inginer, chimist, astronom, geolog, zoolog, botanist, geograf, matematician si filosof? Din pacate, definitiile si criteriile noastre il exclud: el a fost (nu-i asa?) in primul rand artist si abia mai apoi filosof sau om de stiinti; ne amintim de el datorita luerarilor Cina cea de Taind si Mona Lisa si nu datorita teoriei sale despre fosile sau datorita faptului ca la anticipat_ pe Harvey, ori datorita viziunii sale miareye asupra Legii universale si eterne. Sau va fi Giordano Bruno,acel suflet aflat vesnic in cautare, nemultumit de existenta limitata, avid de o unitate fird margini, intolerant fata de separari, secte, dogme gi crezuri, doar putin mai usor de controlat decat vanturile iernii, doar putin mai infoeat decat Etna si condamnat de propriul sau spirit furtunos s§ moara ca un martir? Nu, nu poate fi Bruno, caci a existat unul mai ilustru decat el: ,omul care a sunat clopotul care a chemat inteleptii’, cel care a trimis o provo e tuturor iubiterilor si slujitorilor adevarului de pretutindeni si se uneasca in noua ordine de slujire a stiintei; cel care a proclamat misiunea gandirii nu ca disputa scolastic’ zadarnic& sau ca speculatie academica fra fundament, ci ca o cercetare inductiv’ asupra legilor naturii, extinderea hotarata a stépanirii omului asupra conditiilor propriei viet; omul care a reprezentat pe harti autoritatea sa regali, domeniile necucerite ale cercetir nte cu sarcinile ce le revin si a prezis victoriile lor incredibile; omul care a inspirat Societatea asociat sute de Regala a Marii Britanii si marea Enciclopedie a Frantei, care a chimbat viziunea oamenilor asupra cunoasterii, vazuta drept meditatie, in cunoastere ca putere de remodelare; care dispreuia venerarea si tanjea dupa control; care a rasturnat logica aristotelica a ratiunii lipsite de griji sia intors privirea stiintei catre fata autorevelatoare a naturii; care a purtat in sufletul sau curajos, mai presus de orice alt om din acea epoca vasta, spiritul si scopul gandirii moderne. Acesta a fost, fara indoiala, Francis Bacon. 7. $18 Isaac New von Din acea zi si pana in zilele noastre, istoria intelectului european a fost, in mod predominant, progresul adeptilor lui Bacon impotriva conceptiei mediev: a lumii. In mod predominant, dar nu continuu; exist multe figuri ilustre care au stat deoparte de acest drum principal. fn opera lui Descartes, noul se zbate in bratele vechiului din care nu ajunge sa se elibereze niciodata; in marele suflet unificator al lui Leibnitz, traditia medievala este inci suficient de puternicé pentru a transforma un matematician intr-unteolog nesigur; si in opera lui Immanuel Kant vocea credintei ancestrale vorbeste prin scepticismul Iluminismului. In mod ciudat, unind aceste dou tipuri de gandire — stiintificd gi religioas — regisim portretul lui Spinoza: slefuiter de lentile si fanatic al lui Dumnezeu; pasionat tacut al speculatiilor izolate si inventator al metafizicii stiintei moderne; iubitor de mecanica si de geometrie si martir in egala masura ca Bruno al filosofiei, pierind ins de o moarte mai lent si mai obscura, Dupa aparitia sa, fiecare minte profunda i-a simtit puterea, fiecare istoric a atestat profunzimea linistita a intelepciunii sale, Dar ne-am propus si-i judecdm pe acesti eroi ai mingii in termeni obiectivi in ce priveste influenta, mai degraba decal un prin estimiri personale ale intelepciunii, si pin’ sustinator al lui Spinoza trebuie si marturiseasca ca atingerea vindecatoare a ,filosofului bland” s-a rasfrant mai degraba asupra celor mai alese si mai nobile suflete decit asupra maselor sau a claselor omenirii. El face parte din aristocratia izolata a gandirii, iar lumea nu a ajuns inca la nivelul sau. In ce il priveste pe Sir Isaac Newton nu poate fi vorba despre o astfel de controversi. ,Fiecare scolar cunos povestea geniului sau distrat; cum marele om de stiinta, lisat sa-si manifeste intelepciunea in ale gatitului, dupa ce i s-a spus sa fiarba un ou trei minute pentru masa de pranz, si-a pus cronometrul in apa si a privit oul cat timp ceasornicul fierbea; sau cum matematicianul distrat a mers in camera sa pentru a se schimba pentru cina, s-a dezbracat si s-a dus multumit la culcare (ar fi trist daca aceste povesti incAntatoare nu ar fi adevarate). Nu foarte multi scolari stiu insd ca Principia ale lui Newton au mareat asumarea tacuta, prin stiin{a, a stipanirii sale incontestabile asupra gandirii moderne; ci legile migcirii si mecanicii stabilite de Newton au stat la baza tuturor progreselor practice ulterioare, ale acelei suprafefe reordonate a Pamantului si ale acelei vieli exlinse si mai intense, care reprezinta miracolele sliintei in zilele noastre; descoperirea gravitatiei a luminat intreaga lume a astronomiei si a adus confuzia stralucitoare a stelelor intr-o unitate aproape organica. ,Nu cu mult timp in urma’, aspus Voltaire, ,o companie distinsa adresa intrebarea banala gi frivoli* (din picate, acesta este un citat inoportun!) care a fost cea mai importanta personalitate - Caesar, Alexandru, - ‘Timur sau Cromwell? Isaac Newton. Si pe buna dreptate: caci celui care ne stapaneste mintea prin puterea adevarului, si nu celor care ‘ineva a rispuns ca, fard indoiala, este inrobesc prin violenta, fi datoram veneratia noastra* Chiar si in timpul vietii sale, oamenii au inteles cd Newton apartinea eroilor lumii, 8. VoLraire Voltaire a fost cel care a introdus in Franta mecanica lui Newton si psihologia lui Loeke gi astfel a inceput miireata perioada a Muminismului. Mint socate si-l vada pe Voltaire inclus printre ginditorii supremi ai omenirii; vor obiecta spunand ca gandirea sa a fost mai degraba preluata decat originala si ca influenta lui a fost imorala si distructiva. Dar care dintre noi este original, exceptind fizionomia? Ce idee putem zimisli astazi care nu s- a bucurat deja, sub o forma sau alta, de trecerea timpului? Este mai usor sa fii original in greseala decat in adevar, pentru 8 fiecare adevar inlocuieste o mie de minciuni, Un filosof cinstit va admite, la fel ca Santayana, ed adevarul, cu trasiturile sale, este la fel de vechi ca Aristotel si ci tot ce trebuie s& facem in prezent este si avizam si s& modificim proiectul adaptindu-l nevoiler noastre de moment. Nu a preluat Spinoza, cel mai profund dintre ganditorii moderni, notiunile de baza ale filosofiei sale de la Bruno, Maimonide si Descartes? Nu a sustinut Ramus, ca tezi de doctorat, neinsemnata teorie c& totul in Aristotel este fals, exceptind ceea ce a furat de la Platon? $i Platon, la fel ca Shakespeare, nu a imprumutat cu generozitate din fiecare tezaur, insusindu-si aceste bunuri furate prin faptul ca le-a le scolastice vor fi transformat cu gratie? Admigind ci Voltaire, Ja fel ca Bacon, wsi-a aprins lumina cunoasterii la ficlia fiecirui om"; ed a facut s& striluceasca atat de puternic incat a luminat intreaga omenire, Lucrurilor ce pareau anoste el le-a oferit stralucires el a curatat si a lustruit lucrurile ce pareau intunccate, limpezindu-le; lucrurile ce pareau academice, el le-a imbracat intr-un asemenea limbaj incit Intreaga lume si le inteleagi si si se bucure de ele. Nimeni niciodata nu a predat atat de multe sau cu o.asemenea maiestrie irezistibila,Influenta lui a fost ructiva? Cine va putea spune? Sa abandonam aici obiectivitatea judecatii pe care ne-am asumat-o cu mandrie gi sA respingem rasul filosofului Ferney pentru ca gandirea lui era diferita de a noastra? In acest caz |- am sacrificat pe Spinoza, desi unii dintre noi jura pe filosofia lui; kam sacrificat pentru ci influenta sa, desi insemnata, a fost prea limitat8. E evident intrebarea legata de Voltaire, nu ca nui-ama Jumea le- epla concluziile, pentru c cceplal, dar a reusit gindirea lui si modeleze omenirea culta a epocii sale sia posteritatii? A facut-o; aici nu exist urma de indojala, Vazand in inchisoarea Temple lucriri ale lui Voltaire si Rousseau, doi oameni au distrus Ludovic al XVI-lea a spus: ,Ac Franta” — referindu-se la despotism. Poate cA sarmanul rege a cinstit prea mult filosofia; fara indoiala, cauzele economice au stat la baza revoltei intelectuale care |-a avut in centru pe Voltaire. Insi, asa cum descompunerea fiziologica nu declanseaza nici o actiune dacé nu trimite mesajul sau de durere constiingei, tot asa coruptia economica si politica a Frantei bourbonice ar fi putut merge mai departe pand la dezintegrarea nationala daca nu ar fi fost sute de condeie sclipitoare care s4 trezeasca constiinta lucrurilor ¢i a farii lor. Si, in aceasta sarcina dificila, Voltaire a fost comandantul suprem; ceilalti, nesiliti de nimeni, i-au recunoscut superioritatea si au facut cu mandrie ceea ce le-a cerut. Chiar si maretul Frederic la numit ,cel mai rafinat geniu care s-a nascut de-a lungul veacurilor. Sub recrudescenta credintelor antice in mijlocul cdrora triim, influenta lui Voltaire persista linistita. Asa cum intreaga Furopa a secolului in care a trait s-a inclinat in fata autorititii condeiului siu, tot asa l-au onorat si mari conducatori ai gandirii din secolele trecute, drept sursa directa a culturii intelectuale a timpurilor noastre. Nietzsche i-a dedicat una dintre cArtile sale gi s-a inspiral in. mare misura. din surse voltairiene; Anatole France si-a format gandirea, spiritul si stilul din cele nowazeci $i noua de volume pe care marele infelept le-a lasat; iar Brandes, un batransupraviefuitor al multor batalii din razboiul de eliberare, igi dedicé o parte din ultimii sii ani unei biografii pline de admiratie a ,marelui emancipater" din Ferney. Cand vom uita s&-l onordm pe Voltaire, atunci vom fi nedemni de a mai fi liberi. 9. IMMANUEL Kant Cu toate acestea, a existat o alta latura a acestui conflict irepresibil intre simpla credint& si indoiala sinceri. A rimas ceva de spus referitor la crezurile pe care Huminismul se pare ca le-a distrus. Voltaire insusi pastrase o credinta sincera intr-o zeitate personala si ii construise ,lui Dumnezeu" o capela frumoasa la Ferney, Ins urmasii sai au trecut dincolo de el si, cand a murit, materialismul urmarise fiecare filosofie rivala din domeniu Existi doud moduri de abordare a un putem incepe cu materia si atunci vom fi nevoiti si deducem din ca tot misterul mintii; sau putem incepe cu mintea si analize a lumii; atunci vom fi forjati s& privim materia doar ca o grimada de senzatii, Cum altfel putem cunoaste materia daca nu cu ajutorul simfurilor noastre — si ce reprezinta atunci pentru noi, dacd nu ideea noastra despre ea? Materia, aga cum ne este cunoscula, este doar o forma a mintii. Cand Berkeley a anuntat lumii pentru prima dati elar aceasta noua concluzie, a starnit furori printre invatati si parea si ofere o modalitate extraordinara de a scapa de infidelitatea Iluminismului. A existat o sansi de a reafirma suprematia mintii, de a-si reduce inamicul amenintator la o simpli provincie in taramul sau si astfel sa restabileasca bazele filosofice ale credintei religioase gi ale sperantei eterne Figura supremi in aceasti evolutie idealist) a fost Immanuel Kant, arhetipul perfect al filasofului abstract; Kant, care a calatorit mult in Kénigsberg, si de pe strazile sale de promenada a vazut cerul instelat topindu-se intr-un fenomen pe jumatate ireal, transfigurat de perceptie intr-un lucru subicctiv. Kant a fost cel care a muncit cel mai mult pentru a salva mintea de materie; care a argumentat atat de irefutabil (desi atat de neinteles) impotriva utilizdrii ,ratiunii pure* si care, prin scamatoriile gindiri sale, a readus la viata, cuintelepciunea unui magician, nepretuitele convingeri ale credintei antice. Lumea I-a ascultat cu bucurie pentru ca a simtit 4 poate trai doar prin credinta si nu a apreciat o stiintd care doar i-a intunecat aspiratiile si i-a distrus sperantele. De-a lungul secolului XIX influenta lui Kant a crescut; in repetate randuri, cand rationalismul si scepticismul au amenintat vechile ciladele, oamenii au cautat puter: a si refugiul ,inapoi la Kant", Chiar si asa, un om ca Schopenhauer si un eretic inversunat ca Nietzsche |-au acceptat si au privit reducerea lumii Ja simpla aparenté ca find vitala in prealabil oricarei filosofii posibile. Atat de vitala a fost opera lui Kant, incat a rimas ferma si intact pind in zilele noastre in ce priveste structura si fundamentele sale; stiinta in sine, prin Pearson, Mach si Poincaré, nu a admis oare ca tot ce este realitate, tot ce este ,materie’, tot ce este natura" cu ,legile" sale sunt doar proiecctii ale mintii, posibile, dar niciodata cunoscute cert in propriul adevar inselator? Kant, pare-se, castigase lupta impotriva materialismului si a ateismul spera din nou. , si lumea putea 10, CHARLES DARWIN §i apoi a aparut Darwin si razboiul a reinceput. Nu putem sti acum ce insemnatate va avea intr-un final opera lui Darwin in istoria omenirii. Insa pentru posteritate numele sau ar putea fi considerat un punet de cotitura in dezvoltarea intelectual a civilizatiei occidentale. Daca Darwin s-a inselat, lumea |-ar putea uita asa cum aproape c& i-a uitat pe Democrit si pe Anaxagora; daci a avut dreptate, lumea va trebui si marcheze inceputul gandirii moderne in anul 18: Oare ce a facut Darwin decat si ofere, in liniste si cu o smerenie dezarmanta, o imagine asupra lumii total diferita de cea care fusese acceptaté de mintea omului pana atunci? Noi presupuseseram ca era o lume a ordinii care se transforma sub indrumare divind si inteligent atotputernica intr-o implinire precisa si perfecta in care fiecare virtute isi va gas in cele din urma rasplata potrivita. insi Darwin, fara si incalce vreun crez, a deseris ceea ce vizuse, Dintr-odatilumea a devenit insangerata, iar natura, care fusese atat de convenabila in culorile toamnei sub soarele la apus, parea si fie doar 0 scena de macel si de conflict, in care nasterea era un accident si numai moartea o certitudine. Natura‘ a devenit aselectie natural’, adica o lupta pentru existenta; si nu doar pentru existenta, ci pentru parteneri i putere, o eliminare nemiloasa a ,celor neadaptati" dintre florile fragile, animalele mai blande si oamenii mai buni. Suprafata Pamantului era plind de speci incompatibile si de indivizi rivali, fiecare organism devenind prada uner fiare mai mari; fiecare viatd a fost traita in detrimentul altor vieti; au urmat mari catastrofe e, cutremure, tornade, secete, molime, amaturale” — ere glac foamete, rizboaie; milioane si milioane de fiinte vii au fost ,starpite’, ucise mai repede sau mai lent, Unele speci si unii indivizi au mai supraviefuit o vreme — aceasta a fost evolutia. Aceasta a fost natura, aceasta a fost realitatea. ‘Copernic redusese Pamantul la un punct printre novii care se topesc: Darwin |-a redus pe om la statutul unui animal in lupté pentru stipanirea temporaria a planetei. Omul nu mai era considerat fiul lui Dumnezeu; era fiul conflictelor, § razboaiele sale le-au facut pe cele mai feroce brute si se rusineze de cruzimea lor diletanta. Rasa umana nu a mai fost creatia favorizata a unei zeitati binevoitoare; a fost o specie de maimuta pe care norocul schimbarii si al selectiei a ridicat-o la o demnitate precara, la rindul ei destinata si fie cucerita si supusa pieirii, Omul nu era nemuritor; ci condamnat la moarte incd de la nastere. Imaginati-va presiunea mintilor educate in filosofia plina de duiosie a perioadei timpurii si nevoite s4 se adapteze la imaginea dura saingeroasa a unei lumi darwiniste. Mai este de mirare ci vechea credinti a luptat cu inversunare pentru existenta sa, ci pentru o generatie ,conflictul dintre religie si stiinta” a fost mai amar decat orice alt moment de cand Galileo si-a retractat spusele si Bruno a ars pe rug? Oare nu invingatorii, epuizati de intrecere, sunt cei care stau astazi tristi in mijlocul ruinelor, jelindu-si in secret triumful, tanjind in secret dupa vechea civilizatie distrusa de victoriile lor?