Apoptoza

Apoptoza ca termen provine de la grecescul "apoptosis", ce in traducere inseamna "caderea frunzelor". Procesul sta la temelia unor fenomene de sistare a activitatii celulare atunci cand celula nu-si mai poate indeplini functia sau in momentul in care Moartea celulara fiziologica este esentiala pentru dezvoltarea si functionarea normala a organismelor multicelulare. Apoptoza este un proces innascut, conservat din punct de vedere evolutiv, prin care celulele sistematic isi inactiveaza, isi dezasambleza si isi degradeaza propriile componente structurale si functionale pentru desavarsirea propriului lor deces. Acest program de sinucidere este un produs al evolutiei, activat atunci cand moartea celulei este dorita pentru binele restului comunitatii celulare. Moartea celulara este atat programata cat si stohastica. Apoptoza este o forma a mortii celulare programate, proces prin care celulele declanseaza auto-distrugerea proprie ca raspuns la un anumit semnal. Acest proces este programat genetic si este necesar penru supravietuirea organismelor pluricelulare. Termenul a fost propus de catre John F. Keer impreuna cu Andrew H. Wyllie si Alastair Currie, ca rezultat al observatiilor facute in cursul studiilor efectuate asupra tesuturilor cu microscopul electronic. Apoptoza poate fi provocata atat din exteriorul celulei cat si din interior, in urma unei modificari a informatiei genetice. Ca fenomen biologic, are o importanta foarte mare. O desfasurare defectuasa a apoptozei are o semnificatie deosebita in patogeneza multor maladii. Daca e excesiva poate cauza pierderi celulare, de exemplu boala Parkinson, in timp ce o apoptoza insuficienta poate implica o proliferare celulara necontrolata, mecanism ce sta la baza neoplasmelor, adica a cancerelor. Intr-un organism sanatos moartea programata celulara (MPC) este un mecanism de mentinerea homeostaziei. Atat hipofunctia, at si hiperfunctia apoptozei are in consecinta dereglari de homeostazie. Se considera actualmente, ca MPC este o etapa naturala de activitate a celulelor animale. Referitor la celulele animale si ale omului, apoptoza in majoritatea cazurilor este dependenta de activatia proteolitica a cascadei de caspaze - o familie de

proteaze cisteinice, evolutiv conservative, care specific scindeaza proteinele dupa resturile de acid aspartic. In corespundere cu omologia structurala caspazele se deriva in subfamilii: a) caspazele 1 (1,4,5), b) caspazele 2 (2 si c) caspazele 3 (3, 6-10) (V.Kidd, 1999). E stabilit, ca apoptoza poate parcurge si fara aceste enzime: superproducerea proteinelor- promotori ai apoptozei Bax si Bak induc MPC in prezenta inhibitorilor caspazelor. In rezultatul actiunii caspazelor are loc: activarea procaspazelor, cu formarea caspazelor; scindarea proteinelor antiapoptozice din familia Bcl-2. hidroliza proteinelor laminelor, ce stabilizeaza membrana nucleara, cu condensarea cromatinei; distrugerea proteinelor, participante la reglarea functiei citoscheletului; inactivarea si dereglarea reglarii proteinelor ce iau parte in reperarea DNA, splaisigului mRNA, replicarii DNA. Tinta caspazelor este poli (ADP-ribozo) polimeraza (PARP). Aceasta enzima participa la repararea DNA, catalizand poli (ADP-ribozilare) proteinele, legate de DNA. ( A. si al., 1996, Oliver F. si al., 1999).

Din puncte de vedere biochimic, apoptoza este un mecanism complex care necesita un numar crescut de enzime pentru a putea duce la bun sfarsit rolul ei.Celulele care sufera apoptoza, se contracta considerabil, iar electronomicrografiile evidentiaza o citoplasma extrem de condensata cu organite ce par a fi normale. Cea mai plauzibila explicatie ar fi aceea ca celula a pierdut apa si, cum nu se evidentiaza o umflare imediata, probabil a pierdut ioni izoosmotic. De asemenea, nu au fost descrise leziuni specifice ale organitelor citoplasmatice, sau ele nu au fost cautate intr-un mod adecvat. A fost observata umflarea cisternelor reticului endoplasmic. Biochimic, in celula are loc reducerea sintezei de ARN si proteine urmata de degradarea lor, dar sincronizarea acestor evenimente in raport cu modificarile morfologice nu este inca bine caracterizata. Totusi, initial s-a crezut ca tranzitia de la normal la contractarea apoptotica se realizeaza atat de rapid incat nu poate fi observata o stare intermediara, citometria in flux poate ajuta la caracterizarea

modificarii si in combinatie cu sortarea celulara poate inlesni o patrundere mai profunda in ordinea evenimentelor. Desi apoptoza este un proces opus necrozei, reprezentand calea fiziologica de moarte celulara, poate fi de asemenea provocata de stimuli patologici. In general, orice stimul ce produce necroza prin distrugere celulara directa poate induce apoptoza, in cazul in care celula initial supravietuieste. In acest sens, apoptoza reprezinta un raspuns celular coordonat la stimuli vatamatori care nu sunt imediat letali. Nu se poate vorbi de o serie invariabila de evenimente metabolice ce au loc in cursul apoptozei. Totusi, timpuriu, in apoptoza, in multe tipuri celulare apare o crestere sustinuta a nivelului de calciu ionizat citosolic. Calciul, poate activa latent enzime care contribuie la modificarile structurale din cursul apoptozei. Aceste enzime includ o endonucleaza nucleara calciu dependenta care cliveaza invariabil ADN si o transglutaminaza care crosslinkeaza proteine citosolice. Proteazele calciu dependente (calpaina) degradeaza citoscheletul (figura 4) (2729). In general, procesul apoptotic are nevoie de energie sub forma de ATP, reclama sinteza activa a ARN si proteina depinde de tipul celular si stimulul apoptotic. In limfocitele mature, agentii care inhiba ARN-ul sau sinteza proteica in general duc la blocarea apoptozei; din contra, in neutrofilele imature si in unele linii celulare leucemice, aceeasi compusi amplifica apoptoza. Una din explicatiile acestei contradictii este ca majoritatea celulelor contin proteine reglatoare care pot inhiba sau promova moartea celulara fiziologica. Intr-un tip particular celular, comparand ratele catabolice ale inhibitorilor si promotorilor se poate determina daca sistarea sintezei de ARN si proteice previne sau induce apoptoza.

Figura 4. Evenimente metabolice ce au loc in apoptoza.

In celulele destinate sa sufere apoptoza creste mRNA pentru -tubulina inainte de aparitia modificarilor morfologice si a clivajului DNA. Intr-o etapa ulterioara, apar si in citoplasma cantitati crescute de -tubulina. Probabil ca, genele pentru -tubulina sunt degradate impreuna cu restul DNA-ului nuclear indata ce endonucleaza devine activa (30). Agentii care interfera cu polimerizarea actinei, cum ar fi citocalasina B, s-a aratat ca previn inmugurirea celulara ce duce la formarea corpilor apoptotici fara a bloca fragmentarea nucleului sau clivajul DNA (31). Apoptoza de asemenea poate avea implicatii in aparitia unor boli, de exemplu Boala Alzheimer care in opinia mea este un subiect destul de delicat datorita numarului tot mai mare de bolnavi.Rolul apoptozei in aparitia acestei boli este

desemnat de catre ipoteza acumulrii de beta-amiloid. Beta-amiloidul este o peptid ce rezult dintr-o protein precursoare, Amyloid-Precursor-Protein (APP), inserat pe membrana celular. Beta-amiloidul, n form oligomeric insolubil, este citotoxic i altereaz homeostazia ionilor de calciu, inducnd astfel procesul de apoptoz (moarte celular programat). Este de notat c ApoE4, factorul genetic de risc major pentru apariia bolii Alzheimer familiale, favorizeaz producia n exces de beta-amiloid, nainte de apariia primelor simptome de boal. Blocarea produciei de beta-amiloid constituie un obiectiv al cercetrilor privind o terapie patogenic a bolii.

Apoptoza este unul dintre cele dou mecanisme prin care decedeaz celulele: necroza i apoptoza. Necroza sau moartea accidental a celulelor are loc dup expunerea la aciunea agenilor fizici sau chimici i din care rezult ruptura membranei celulare cu eliberarea coninutului citoplasmatic n lichidul extracelular. Rezultatul necrozei celulare produce leziuni tisulare extinse, n urma crora rezult rspunsul inflamator. Apoptoza, spre deosebire de necroz, reprezint modul prin care celulele mor n condiii fiziologice, normale i prin care celulele particip activ la eliminarea lor (celular suicide). Decesul celulelor prin apoptoz are caractersitici morfologice i biochimice. Caracteristicile morfologice includ agregarea cromatinei, condensarea nucleului i a citoplasmei i scindarea n vezicule a citoplasmei i a nucleului, vezicule nvelite n membrana intact, numite corpi apoptotici (apoptotic bodies) care conin ribozomi, mitocondrii intacte morfologic i material nuclear. Corpii apoptotici sunt recunoscui i fagocitai rapid de ctre macrofage sau de ctre celulele epiteliale adiacente. Prin acest mecanism eficient care distruge celulele apoptotice nu exist rspuns inflamator. Din punct de vedere biochimic, procesul apoptozei presupune activarea i

intervenia enzimelor, cu consum de energie, proces dependent de ATP, cu

fragmentarea ADN. Apoptoza genereaz decesul unei singure celule, deci este un deces individual, indus de stimuli fiziologici, iar celula decedat este fragmentat de ctre celulele adiacente sau de ctre macrofage, fr rspuns inflamator. Celulele sistemului imun, celulele citotoxice T (CTL), celulele ucigae natural (NK) i celulele ucigae activate de ctre limfokine (LAK) pot recunoate i distruge celulele decedate prin necroz sau apoptoz. Posibilitatea evidenierii modificrilor morfologice apoptotice au artat c apoptoza este direct proporional cu gradul de difereniere histologic a tumorii. Studiile au evideniat c celulele cu modificri apoptotice apar lng zonele de necroz ale tumorii, acolo unde exista ischemie

CONCLUZII Apoptoza, sau moartea programata a celulelor, este un proces fiziologic prezent ndezvoltarea embriologica si n diverse procese biologice si patologice. mpreuna cu mitoza este unul din evenimentele cele mai importante ale ciclului celular, ciclu n care gena p53 induce apoptoza, gena bcl-2 are actiune antiapoptotica, iar gena cmyc induce apoptoza, dar si cresterea tumorala. n epiteliul colorectal normal, cu un turnover celular crescut, inhibitia apoptozei se soldeaza cu transformarea maligna a acestuia. Celulele cu leziuni cromozomiale sau mutatii de ADN sunt eliminate prin apoptoza. Modificarile morfologice si biochimice observate n celulele decedate prin apoptoza sunt mediate de catre familia caspazelor, constituita din proenzime care prin proces autolitic genereaza forme active n procesul numitcascada caspazelor. Activarea caspazelor se produce pe cale extrinseca, legata de receptorii de suprafata, si, pe cale intrinseca ce presupune alterarea membranei mitocondriale si eliberarea proteinelor, a citocromului c si a altor factori.