BANDAJUL CHIRURGICAL

Bandajul reprezinta metoda de fixare a pansamentului sau de imobilizare temporara a unor regiuni anatomice cu ajutorul fesilor. Fesile pot fi de tifon, de panza sau tesatura elastica, de diferite lungimi si latimi. Fasa de tifon este cea mai frecvent utilizata, este moale si se adapteaza bine oricarei regiuni. Indicatiile bandajului - fixarea pansamentului in regiunile in care nu-l putem fixa cu leucoplast ( pe extremitati, in regiunea capului) - fixarea pansamentelor unor plagi usoare situate in regiuni supuse traumatismelor in timpul activitatilor (mana, picior) - efectuarea unui pansament compresiv - imobilizarea temporar a membrelor care au fost supuse unor traumatisme (entorse, luxatii, fracturi) Principiile bandajului - sa imobilizeze perfect pansamentul pentru protectia plagii - sa fie elastic pentru a nu produce leziuni de compresie - bandajarea membrelor se incepe din portiunea distala spre cea proximala n sensul circulatiei venoase - trebuie sa permita miscari ale articulatiilor - capatul fesei va fi plasat opus plagii si se va fixa printr-un nod sau cu leucoplast Tehnica bandajului - Fasa de tifon este tinuta in mana dreapta si se deruleaza de la stanga spre dreaptaa - Bandajarea incepe cu 2-3 ture circulare ,,ture de fixare. - Urmatoarele ture se fac in diverse moduri (circular, oblic, in evantai). - Bandajarea se termina cu 2-3 ture suprapuse. - Capatul fesei se fixeaza cu ac de siguranta, prin legare sau cu leucoplast. In cazul legarii se despica fasa in doua, se ncruciseaz sau se innoada capetele si se leaga n jurul segmentului respectiv in asa fel incat nodul sa nu fie amplasat pe zona afectata sau pe zone de sprijin. - Scoaterea fesei se face prin derularea ei n sens invers sau prin taiere cu foarfeca. Modalitati de bandajare

In functie de regiunea anatomica pe care dorim s-o bandajam exista mai multe tipuri de bandaje: bandaj circular, in evantai, in 8, etc.
a. b.

Bandajul circular: Turele de fasa se suprapun unele peste altele Are avantajul ca se executa simplu si rapid. Dezavantajul consta in faptul ca se rasuceste si misca pansamentul de pe plaga. Se aplica pe regiunile cilindrice: brat, abdomen, torace, etc.

Bandajul in spirala: - Dupa fixarea cu ture circulare se trece la ture oblice, astfel incat acestea sa acopere 1/3 din turele anterioare - Indicat de aplicat pe membrele superioare si inferioare
c.

Bandajul in evantai:
-

Se ncepe cu ture circulare aplicate deasupra articulatiei dupa care se efectuaza o tura oblica deasupra articulatiei, urmatoarele ture fiind conduse din ce in ce mai putin oblic, ajungand circulare la nivelul liniei articulare. Sub articulatie se continua din nou cu ture oblice, pana la acoperirea completa a regiunii. Este indicat in regiunea cotului si a genunchiului d. Bandajul in spic de

grau: Se incepe cu ture circulare deasupra articulatiei pentru fixarea pansamentului Fasa este apoi condusa in forma cifrei ,,8. Fiecare tura o acopera pe cea precedenta cu 1/3 sau 2/3 Bandajul se termina cu ture circulare pe punctul de sprijin Se indica in regiuni articulare cat si pentru executarea unui pansament compresiv dupa amputatie de san la femei

Tipuri de bandaje pe regiuni. e. Bandajul capelina: - Se efectuaza folosind o singura fasa de catre 2 persoane. - Initial fasa este condusa circular pornind de la spate, pe deasupra urechii drepte, trecand deasupra arcadelo, apoi deasupra urechii stangi si se continua cu inca 2 ture circulare pana la nivelul fruntii - Se fixeaza fasa cu ajutorul degetului mare si se rasfrange pana la nivelul regiunii occipitale unde este fixat de ajutor. - Se conduce fasa din spate in fata acoperind bolta cranian cu ture oblice fixate la final prin 2-3 ture circulare. - Capatul liber al fesei se fixeaza cu leucoplast la capatul opus regiunii pansate - Aceeasi tehnica poate fi efectuata de catre o singura persoana, cand fiecare tura oblica rasfranta peste bolta craniana este fixata cu cate o tura circulara pana la bandajarea completa a capului f. Bandajul in prastie: - Se foloseste pentru bandajarea nasului. - Se confectioneaza dintr-o fasa lung care se despica lung la ambele capete. - Se lasa la mijloc o portiune de aproximativ 5 cm lungime nedespicata care va fi aplicata peste pansamentul nasului. - Se trec capetele superioare ale fesii sub pavilionul urechii si se innoada la spate iar cele inferioare se trec deasupra urechilor incrucisandu-le pe cele superioare realizand astfel o prastie. Capastrul: - Se foloseste pentru fixarea pansamentului de la nivelui barbiei si buzelor - Se confectioneaza folosind o fasa lunga - Cu partea nedespicata se fixeaza pansamentul de la nivelul barbiei sau buzelor - Capele inferioare se leaga pe calota, iar cele superioare la ceafa
g.

h. Monoclul sau binoclul:

Se foloseste pentru fixarea pansamentului la nivelul orbitelor. - Monoclul acopera o singura regiune orbitara. - Se incepe cu 2-3 ture circulare din fata in spate dupa care se conduce fasa oblic peste ochiul pansat, pe sub urechea de aceeasi parte si se readuce fasa pe frunte, deasupra urechii opuse. - Se efectueaza din nou o tura circulara din spate in fata, apoi oblic, repetand succesiunea de ture oblice si circulare pana la acoperirea completa a ochiului. - Capatul liber al fesei se fixeaza cu leucoplast.
-

i. Bandajul triunghiular: - Indicat pentru imobilizarea fracturilor inferior

membrului