Consultul stomatologic

Urmareste depistarea afectiunilor oro-dentare ( leziuni carioase, afectiuni ale

pulpei dentare, afectiuni ale parodontiului marginal, lateral sau apical, afectiuni ale
mucoasei ) in vederea stabilirii unui diagnostic corect. Pe baza diagnosticului trebuie sa
se instituie un tratament adecvat, fie de urgenta, fie un tratament de durata.
Fazele examinarii clinice sunt:
1. Examenul subiectiv
2. Examenul obiectiv
3. Examinari complementare
Datele rezultate din examinarea clinica se vor inscrie in foaia de observatie sau fisa
pacientului . Foaia de observatie reprezinta:
a. Act medico-social, de evidenta a tratamentului efectuat, care poate fi utilizat si ca act
medico-legal de justificare a corectitudinii actelor terapeutice efectuate si inscrise in
foaia de observatie.
b. Act cu valoare juridica in conditiile in care se creeaza disensiuni cu aceasta tenta.
c. Act cu valoare stiintifica, in contextul in care o anume tema stiintifica data necesita
studiu de caz clinic al pacientilor tratati.
d. Act cu valoare administrativ-statistic, care da posibilitati de justificare, atat a
consumului de materiale in tratamentele efectuate, cat si baza de achizitionare a altor
materiale de necesitate .
Foaia de observatie e locul in care medicul are obligatia sa inregistreze totalitatea
datelor relatate de pacient ( in cadrul examenului subiectiv).
1. Date de identitate ale pacientului ( nume, prenume, varsta ) prezinta
importanta legata de posibilitatea de aplicare a anumitor tratamente pe categorii de
varsta .De exemplu coafajul indirect se poate aplica in hiperemia pulpara pana la
varsta de 30-35 ani (pana cand se considera reactivitate locala si generala a
organismului cu potential maxim de manifest) .
2. Profesia, e important de stiut intrucat face apel la posibilele intoxicatii endogene si
exogene si la leziuni specifice meseriei pacientului:
- muncitorii din industria metalelor grele
- cofetarii care au carii specifice; din cauza contactului determinat de faina si
zahar au carioreceptivitate
- artistii la care trebuie realizate tratamente de urgenta legate de aspectul
fizionomic
- tapiterii, cizmarii au abrazii patologice profesionale la incisivii superiori si
inferiori din cauza prinderii cuielor intre dinti
3. Adresa, cu specificitatea regiunii de provenienta. Exista zone geografice care pot
avea repercursiuni asupra starii de sanatate oro-dentara, dar si asupra intregului
organism ( zona Clujului si zona Sibiului sunt zone endemic tireopate).
4. Conditiile de viata si de munca relatate de catre pacient fac referire la alimentatia
completa si complexa precum si la expunerea la stres.

5. Motivul prezentarii, care va fi obiectul expunerii de catre pacient a simptomelor

subiective pe care le acuza in vederea rezolvarii lor.
6. Istoricul bolii actuale, in cadrul caruia pacientul face o trecere in revista a
evenimentelor ce s-au petrecut legate de afectiunea care constituie motivul
prezentarii la cabinet ( data debutului, evolutia, daca a mai urmat tratamente si cu ce
rezultate).
7. Antecedentele personale, se refera la comportarea fiziologica si patologica a
aparatului dento-maxilar si trebuie sa fie analizate dupa :
a. Antecedente personale fiziologice: pacientul le relateaza tinand cont de:
- cronologia eruptiei dintilor
- accidente legate de eruptia dintilor
b. Antecedente personale patologice:
- obiceiuri vicioase actuale si ale copilariei
- pozitii vicioase posturale sau in timpul somnului
- interventii chirurgicale maxilo-faciale
- traumatisme
- protezari precoce solicitate in antecedente.
c. Antecedente personale patologice generale: pacientul relateaza prezenta
anumitor boli care pot avea ecou si asupra aparatului dento-maxilar precum:
- rahitism
- afectiuni respiratorii
- TBC
- afectiuni cardio-vasculare
- diabet zaharat
- reumatism
d. Starea generala actuala a pacientului:
- valoarea tensiunii arteriale ( la personale cu Hta, tensiunea trebuie sa fie
stabilizata in cazul interventiilor sangerande)
- gradul de compensare in afectiunile cardio-vasculare si metabolice ( diabetul
zaharat trebuie sa fie compensate )
- starea de graviditate (in primele si ultimele 3 luni de sarcina se contraindica
efectuarea extractiilor, deoarece exista risc de avort spontan)
- numarul sarcinilor, numarul nasterilor
- starea ciclului menstrual
e. Tipul constitutional al pacientului:
- normostenic
- astenic
- hiperstenic
8. Antecedente heredo-colaterale: se face referire la membrii familiei pacientului
care pot avea diferite suferinte: malformatii congenitale, anomalii dento-maxilare,
anodontie, predispozitie la carii sau parodontopatii.
In functie de acestea medicul are obligatia sa isi calibreze comportamentul pentru a
obtine o cooperare medic-pacient in relatii bune .

Examenul clinic
I.

EXAMENUL EXOBUCAL :

Examenul exobucal cuprinde evaluarea elementelor legate de extremitatea cefalica

( cap si gat ). Inregistrarea datelor se face astfel:
INSPECTIA :
1. Examinarea faciesului : pacientul poate avea:
- aspect de facies crispat ( determinat de prezenta unei suferinte )
- lipsa de expresie ( tipica unei paralizii a nervului facial )
- asimetrii ( determinate de nedezvoltarea sau dezvoltarea in exces a unei parti
osoase sau moi ale fetei )
2. Simetria faciala : reprezinta raportul in plan vertical dintre partea dreapta si partea
stanga a faciesului. De asemenea se analizeaza si raportul dintre cele 3 etaje ale fetei
in plan orizontal ( trichion-nasion, nasion-subnasion, subnasion-submentale). Ne
intereseaza in special modificari intre etajul mijlociu si cel inferior.
3. Profilul fetei se analizeaza la nivelul etajului orizontal, submazion-submentale.
Acesta poate fi de 3 feluri:
- profil drept
- profil convex ( prognatism maxilar )
- profil concav ( prognatism mandibular )
4. Aspectul si culoarea tegumentului fetei. Se va constata prezenta de cicatrici,
fistule si se va descrie localizarea si aspectul lor.
PALPAREA :
Tegumentul trebuie palpat pentru a se analiza:
1. Relieful osos al masivului facial:
- peretii sinusali si punctele sinusale, a caror sensibilitate se cerceteaza prin
presiune digitala
- punctele de emergenta faciala a trunchiurilor nervoase (supraorbitar,
infraorbitar, mentonier ), se examineaza prin plimbarea policelui, mentinut
presat pe zona de emergenta cuanata a nervului.
2. Prezenta formatiunilor patologice. Se analizeaza localizarea si limitele unui abces,
prezenta unor tumori,flegmoane perimaxilare insotite sau nu de reactie ganglionara.
3. Ganglionii limfatici trebuie palpati bimanual comparativ :
- ganglion retroauriculari
- ganglion submandibulari
- ganglion laterocervicali ( se palpeaza la sfarsit )
Vor fi notate prezenta si marimea adenopatiei, numarul ganglionilor, mobilitatea
sau aderenta, sensibilitatea dureroasa la palpare.
4. Tonusul muschilor mimicii si al muschilor limbii se examineaza prin opunerea
degelelor sau palmei examinatorului la contractia acestora.
5. Examinarea articulatiei temporo-mandibulare se va face static si dinamic. Se va
efectua inspectie si palpare pretravian si in conductul auditiv extern prin intermediul
unui tifon. Se constata prezenta zonelor dureroase, a cracmentelor, a crepitatilor de
partea dreapta sau stanga. Examinarea se face in pozitie statica a mandibulei sau in
dinamica, in miscarea de protruzie sau lateralitate. Palparea ATM atesta atat situarea

condilului mandibular la nivelul cavitatii glenoide, cat si modul in care acesta

urmareste intraarticular fantele tuberculului articular in miscarea de propulsie si
lateralitate a mandibulei.
Se analizeaza amplitudinea deschiderii gurii ( masurand in centimetri distanta
dintre marginea incisivilor superiori si a celor inferiori). Se observa concomitent daca
miscarea descrisa de mandibula la deschiderea gurii se face lin, in arc de cerc, sau este
sacadata, in doi timpi si daca este insotita sau nu de laterodeviatie.
Miscarile articulare pot fi limitate ( in inflamatii ale ATM sau ale partilor moi, trismus,
miozite ) sau blocate ( in constrictii de maxilar, datorita unor obstacole tumorale sau
bride cicatriceale).
II.

EXAMENUL ENDOBUCAL

Acest examen se va efectua tinand cont de amplasarea elementelor morfologice

ale cavitatii orale in pozitia de deschidere a gurii.
Elementele care trebuie analizate sunt:
1. Buzele, fac trecerea dintre endobucal si exobucal. Trebuie facuta inspectia si palparea
bimanuala comparativa prin intermediul unui tifon. Se vor analiza forma, conturul,
culoarea rosului buzelor, comisurile. Buzele pot fi subtiri, groase, bine exprimate.
Trebuie constata prezenta de ragade comisurale, formatiuni nodulare sau ulceratii.
Acestea trebuie localizate si descrise ca forma, marime, extindere in suprafata. Prin
aceasta tehnica se evidentiaza si tonicitatea orbicularului buzelor si mobilitatea
existenta.
2. Mucoaja jugala. In urma examinarii se constata coloritul, prezenta sau absenta
semnelor lezionale, prezenta orificiului de deschidere a canalului Stenon ( in dreptul
molarului 2 superior). De la nivelul orificiului canalului Stenon trebuie evidentiat, prin
palparea glandei parotide emisia fluxului salivar. Fluxul salivar trebuie analizat dupa
urmatoarele criteria: consistenta, ritmicitate, aspect si vascozitate.
3. Bolta palatina. Se analizeaza aspectul, forma, adancime, starea mucoasei si a
rugilor palatine ( bine conformate, sterse), prezenta si forma torusului palatin
( ovalar, rotund, sters).
4. Valul palatin se analizeaza din punct de vedere al aspectului si al mobilitatii.
5. Epifaringele si faringele posterior pot avea aspect eritematos, normal, fara leziuni
patologice ulcerative sau nodulare.
6. Pilierii posteriori si anteriori, intre care e loja amigdaliana, cu sau fara amigdale.
Acestia pot avea aspect normal sau patologic, pot prezenta eritem sau
pseudomembrane. Amigdalele pot fi pultacee, ceea ce sugereaza inflamatie sau pot
avea cripte cicatriceale, ceea ce sugereaza pusee repetate in antecedente.
7. Limba se analizeaza prin inspectie si palpare bimanuala comparativa prin intermediul
unui tifon. Se analizeaza:
- zona de insertie: anterioara, medie, posterioara
- marimea: microglosie, macroglosie
- mobilitatea de dreapta si de stanga

consistenta
tonicitatea
prezenta sau absenta leziunilor ulcerative, nodulare sau tumorale

De asemenea se vor enunta eventualele modificari ale fetei dorsale a limbii in

conformitate cu patologia acesteia ( limba geografica, limba paroasa ).
8. Planseul bucal, al carui inspectie si palpare se face bimanual comparativ. Inspectia
si palparea se vor face cu indexul mainii drepte invelit in tifon si cu palma mainii
stangi amplasata sub marginea bazilara a mandibulei ca suport. Se vor analiza
elementele anatomice ale regiunii submandibulare: pantecele anterior al digastricului,
glanda submaxilara cu portiunea anterioara si posterioara. De-o parte si de alta a
liniei mediane, in dreptul apofizelor genii se vor evidentia orificiile de deschidere a
canalului Wharton de drepta si de stanga, cu emisie de flux salivar de aspect si
consistenta normala sau patologica.
9. Mucoasa bucala de ansamblu poate certifica debutul unor posibile afectiuni
generale ale organismului sub forma de stomatite, glosite.
10. Arcadele dentare se vor analiza dupa :
a. Forma arcadelor. In conditii fiziologice, forma arcadei superioare este de
parabola iar forma arcadei inferioare este de elipsa. In caz de deficiente de
ocluzie, incongruente dento-alveolare, forma arcadei poate fi de V, W, U sau de
trapez, in functie de gradul de compresie maxilara din cadrul anomaliei dentoalveolare pe care o prezinta pacientul.
b. Pozitia dintilor. Se remarca particularitati generale ale dintilor ( existenta
tubercului Carabelli ), dispaziile de grup dentar, dintii supranumerari, tremele si
diastemele, anodontiile, inghesuirile dentare, prezenta si gradul abraziunii, si
predominant ei la dintii frontali sau laterali. Se apreciaza congruenta sau
incongruenta dento-alveolara, adica existent sau inexistenta unor rapoarte de
marime intre arcadele dentare si dinti.
c. Apelul dintilor cuprinde analiza fiecarui dinte conforma celor 4 cadrane ( ce
reprezinta hemiarcadele numerotate de la 1 la 4 in sensul de rotatie al acelor de
ceasornic. Fiecare dinte va fi analizat prin nominalizare pe hemiarcada si pozitia
de la 1-8 ca loc pe care il ocupa in cadrul fiecarei hemiarcade.
Fiecare dinte va fi analizat pe fiecare fata, apoi acesta va fi prezentat ca
marime, forma, nuanta coloristica. In dreptul fiecarui dinte se va completa in
statusul dentar leziunea decelata.
C carie
P pulpit
N necroza
G gangrena
RR , - rest radicular
X dinte extras
Examinarea incepe de la ultimul molar din dreapta sus si pana la linia mediana,
apoi se continua spre stanga pana la ultimul molar superior stang. Examinarea se face
apoi la arcada inferioara, de asemenea de la ultimul molar drept pana la cel stang.
Fiecare dinte se examineaza pe fiecare fata. Inspectia si palparea ( cu sonda dentara )

se fac concomitant, incepand cu fata vestibulara, apoi ocluzala, orala si se continua cu

fetele proximale, meziala si distala.
d. Examenul parodontal se face prin inspectie, palpare, percutie la nivelul parodontiului
marginal ( gingie, papilla interdentara ) si la nivelul parodontiului periapical ( vestibular
in dreptul dintelui analizat). Daca un dinte are un anume grad de mobilitate atunci
acesta e prins intre detegul mare si indexul mainii drepte si se exercita miscari care pot
evalua gradul de mobilitate.
- Gradul 1: mobilitate la miscarea vestibulo-orala a dintelui
- Gradul 2: pe langa mobilitate vestibulo-orala se constata si o miscare cu sens
mezio-distal
- Gradul 3: pe langa aceste sensuri de miscare, apare si infundare dintelui in
alveola ( miscare dinspre ocluzal spre apex ).
Tratamentul pentru mobilitatea de gradul 2 si 3 este extractia.
Pe langa aceste examinari, sunt necesare examinari complementare, care
aduce date noi pentru fiecare dinte analizat. Se fac examinari radiologice, probe de
vitalitate, diafanoscopie.
Ori de cate ori exista suspiciune de alta leziune, cu aceasta ocazie se vor
prescrie analize complementare, in vederea elucidarii diagnosticului starii de sanatate
( examen hematologic, examene de laborator, TA ).
Analiza ocluziei se face dupa raporturile interdentare
1. In plan vertical, la nivelul dintilor frontali:

din punct de vedere fiziologic ocluzia poate fi:

- normala
- psalidodonta ( foarfece ): muchiile incizale ale frontalilor superiori depasesc
cu 1-2 mm muchiile frontalilor inferiori
- cap la cap: muchiile incizale a frontalilor superiori vin in contact cu cele ale
dintilor inferiori
- mordex apertus ( ocluzie deschisa ): exista un spatiu de inocluzie verticala,
adica dintii nu se ating. Acest spatiu de inocluzie este cel mai adesea in
regiunea frontala si scade treptat spre dintii laterali.
devierile, ocluziile patologice sunt:
- ocluzie adanca
- supraocluzie frontala
- ocluzie frontala totala ( marginea incizala a frontalilor superiori atinge
festonul gingival al frontalilor inferiori, astfel incat intreaga fata vestibulara
a frontalilor inferiori e acoperita de fata palatinala a frontalilor superiori.

2. In plan sagital ( antero-posterior )

a. la nivelul dintilor frontali :
- ocluzie acoperita frontal: fetele palatinale ale frontalilor superiori sunt
paralele cu fetele vestibulare ale incisivilor inferiori, in contact strans .
- ocluzie in acoperis: fetele palatinale ale incisivilor superiori se sprijina in
acoperis de casa pe muchia incizala a incisivilor inferiori.

inocluzie sagitala / treapta sagitala (dintii inferiori nu-i ating pe cei superiori
) : intre fetele palatinale ale incisivilor superiori si celel vestibulare ale
dintilor inferiori exista un spatiu antero-posterior variabil , de la cativa mm
la 1 cm sau mai mult.
ocluzie inversa frontala: frontalii inferiori circumscriu pe cei superiori cu sau
fara treapta sagitala, astfel fetele vestibulare ale dintilor frontali superiori
vin in contact cu fetele lingual ale dintilor frontali inferiori.

b. la nivelul dintilor laterali, se ia in considerare ca reper raportul intre primul molar

superior sic el inferior, acest raport fiind cunoscut sub numele de cheia de ocluzie
a lui Angle.
Cheia de ocluzie a lui Angle poate fi modificata in situatia de mezializare sau
distalizare a mandibulei, in functie de pozitia molarilor 1 superior si inferior de drepta
si de stanga ce fac ROBAT sau fata de pozitia corecta.
4. plan transversal : se stie ca cuspizii, vestibulari ai premolarilor si molarilor superiori
circumscriu pe cei inferiori in mod normal. Cand in sensul transversal raportul e
invers, situatia se numeste de ocluzie inversa si se datoreaza unor lingualizari sau
vestibularizari datorita normopozitiei individuale pe dinti sau pe grup de dinti.
Dupa examenul static al ocluzieie, se vor analiza rapoartele interdentare in timpul
dinamicii articulare ( in miscarea de propulsie si lateralitate ). In timpul acestor miscari
trebuie depistate cele 3 puncte de contact ( 1 punct in zona frontal si 2 puncte in zona
lateral ) si repartizarea lor pe planuri de ocluzie, criteriu care asigura diagnosticul de
ocluzie echilibrata.
Ocluzia in dinamica articulara e de obicei dezechilibrata.

Elaborarea diagnosticului complet si complex al cazului

Acest diagnostic se va elabora dupa cum urmeaza :
1. Diagnosticul afectiunilor acute, care il aduc pe pacient de urgenta la noi.
2. Diagnosticul leziunilor dentare sumate pe categorii ( de exemplu: policarii simple sau
complicate, netratate incipiente,medii,profunde sau carii simple obturate) cu
enumerarea dintilor unde sunt lezunile.
3. Diagnosticul parodontal, care vizeaza afectiunile parodontiului marginal ( de exemplu
: parodontita marginala cronica superficiala generalizata de origine tartrica ).
4. Diagnosticul de ocluzie. Ocluzia poate fi echilibrata sau dezechilibrata, prin toate
aspectele prezente, cu modificarea fata de analiza defalcata anterior la capitolul
ocluzie dentara ( de exemplu : supraocluzie totala superioara cu inocluzie sagitala de
3 mm, cu inghesuire frontala inferiora prin vicii de pozitie si cu raport lingualizat 1: 5 /
4: 5.
5. Diagnosticul de edentatie : in cadrul caruia se nominalizeaza pozitia breselor in
functie de zona frontala sau laterala ( de exemplu : edentatie termino, latero terminala inferioarr
a prin protezare scheletata corect conceputa )
6. Diagnosticul chirurgical se face dupa caz, atunci cand leziunea beneficiaza de
tratament chirurgical sau asociat cu alte tramente (de exemplu: canin inclus

transversal drepta sus, artrita cronica temporo-mandibulara bilateral prin ocluzie

coborata frontal si edentatie termino terminal bimaxilara).

Planul terapeutic complex va viza toalitatea actelor terapeutice care se vor desfasura :
1. Indicatia de tratament al leziunilor dentare, in ordinea gravitatii lor:
-

2.
3.
4.
5.

Se vor trata intai afectiunile acute, fie pulpare, fie parodontale, apoi cariile
profunde necomplicate ( cariile profunde vor fi tratate inaintea celor medii si
superficiale )
- Se vor trata intai gangrenele simple si apoi cele complicate cu parodontite
apicale cronice.
- Se vor reface obturatiile incorecte.
Tratamentul antiinflamator al leziunilor parodontale ( papilite, stomatite, detartraj,
cauterizare chimica
Tratamente ortodontice cu dirijare la medicul specialist ortodont
Tratament ortopedic / protetic cu prezenta variantelor terapeutice posibile si cu
prezentarea in detaliu a conceptului propriu medicului terapeut fata de planul pe
care il recomandati
Tratamentul chirurgical vizeaza mai ales tratamentele ambulatorii care se pot
efectura la nivelul pericoronaritelor molarului 3, a inciziilor periapicale, alveolitelor
post extractionale , restul leziunilor chirurgicale fiind dirijate spre serviciul de
specialitate BMF ( canin inclus, molar inclus, leziuni perimaxilare ce depasesc
competenta unui cabinet medical individual .

Indicatii catre pacient obligatoriu de expus de catre

medic:
Educatia sanitara, in ceea ce priveste urmatoarele aspecte:
Consultul clinic stomatologic trebuie efectuat de 2 ori pe an in scop profilactic
pentru depistarea leziunilor in faza incipienta cu posibilitatea de aplicare a tratamentului
cat mai precoce.
indicatii speciale pentru pacienti care au disfunctii glandulare, pentru gravide,
lauze, in perioada de alaptare cu insistari asupra a ce nu au voie sa faca.
Educatie exemplificative in ceea ce priveste efectuarea unui periaj correct cu
respectarea periodicitatii lui de cel putin 2 ori pe zi .