Cum sa faci business cu moluste incornorate

Chiar daca melcii se gasesc prea putin in farfuriile romanilor, helicicultura (cresterea melcilor) incepe sa fie abordata in tot mai multe zone din tara, iar productia obtinuta fie se exporta catre cumparatorii din Vest, fie este vanduta catre antreprenorii in domeniu. Afacerea, care evolueaza "cu viteza melcului", cum spun specialistii in domeniu, are insa nevoie de timp, investitii, dar si de precautie in timpul iernii, cand temperaturile scazute caracteristice climatului Romaniei ar putea compromite intreaga ferma. Potrivit specialistilor, o ferma de melci nu reuseste sa isi amortizeze inca din primul an investitiile initiale pentru amenajare, cumpararea puietului care o populeaza, asigurarea unui necesar de hrana etc.
Eugen Birsan a investit, initial, intr-o ferma de melci de 5 000 de metri patrati aproximativ 100 000 de lei, iar dupa primul an, amortizarea cheltuielilor s-a produs in proportie de 40%. Prima problema pe care a intampinat-o crescatorul de melci a fost aceea a temperaturilor scazute, care pot duce la o rata a mortalitatii de pana la 95% in ferma. Ferma Pentru amenajarea unei ferme in aer liber, se recomanda o analiza a compozitiei chimice a solului, pentru a stabili caracteristicile fizico-chimice ale acestuia, astfel incat sa se poata corecta eventuale deficiente care ar putea dauna heliciculturii. Solul potrivit pentru amplasarea unei astfel de ferme trebuie sa aiba un PH neutru sau slab acid, cu valori intre 5,8 si 7,5. Umiditatea ar

trebui sa se plaseze in intervalul 60-80%, astfel incat fermierul sa nu riste deshidratarea sau plesnirea oualor. Solul ar trebui sa fie suficient de fertil incat sa permita cultivarea speciilor de plante cu suprafata foliara mare si sa aiba o textura medie, echilibrata intre nisip, praf si argila. Spatiul pe care se amenajeaza viitoarea ferma trebuie sa fie pe o suprafata plana, insorita, ferita de curenti puternici de aer si departe de locurile care ar putea fi poluate cu metale grele. Ferma trebuie sa cuprinda si un sistem de irigare, intrucat melcul are nevoie de racoare pentru desfasurarea activitatilor, iar umiditatea favorizeaza deplasarea. Pentru amenajarea propriu-zisa a fermei, trebuie luata in calcul prevenirea tendintei de evadare a melcilor, fapt care se poate obtine prin delimitarea perimetrului exterior cu tabla zincata si realizarea tarcurilor interioare cu o plasa speciala denumita helitex. Terenul trebuie pregatit in prealabil pentru populare, astfel ca trebuie facute fertilizarea dar si dezinsectia, necesare inlaturarii diversilor daunatori. Intr-un tarc neacoperit, capetele gardului trebuie indoite inauntru in forma de semicerc pentru a margini spatiul melcilor. Hrana Melcii sunt teritoriali si vor ramane intr-o anumita arie daca au suficienta mancare, astfel ca hrana trebuie repartizata pe intregul spatiu al ingraditurii pentru ca melcii sa nu consume energie in cautarea mancarii. In perioada imperecherii, adica pe la mijlocul lui iulie, melcii nu vor manca, dar vor reincepe s-o faca imediat ce au depus ouale. Hrana pentru acestia trebuie pusa in recipiente destul de largi, care sa permita tuturor accesul. Apa se pune intr-o farfurioara destul de plata, pentru ca melcii sa nu se inece in ea. Hrana poate consta in rapita de ulei, rapita de varza, floarea-soarelui, trifoi, rosii, cartofi atat cruzi, cat si fierti, salata verde, morcovi, castraveti, patrunjel, ceapa verde, leustean, ridichi, dovleac, papadie, coada-soricelului, grau, fasole si fructe precum mere, caise, cirese, prune, piersici, pere sau mure etc. Cei care cresc melcii in ferme neacoperite pot cultiva plantele direct in ingraditura. Se prefera plantele bienale pentru melcii care ajung la maturitate in doi ani. Pe langa plante, melcii pot consuma si tarate de grau, ovaz, faina de porumb sau de soia sau alte amestecuri pentru pasari domestice. Potrivit fermierilor, pentru a creste un kilogram de melci pana la o dimensiune potrivita pentru comercializare, sunt necesare 1 700 de grame de hrana uscata. Unii fermieri folosesc gainatul de pui pentru a oferi melcilor necesarul de proteine si de calciu. In lipsa hranei, melcii pot pierde aproximativ o treime din greutate inainte sa moara. Acestia pot trai fara hrana intre opt si douasprezece saptamani. Reproducere Cand melcul este dezvoltat destul, imperecherea are loc primavara tarziu sau la inceputul verii. Melcii au nevoie de cel putin 5 cm adancime pentru a-si depune ouale. Pentru Helix Pomatia, solul ar trebui sa fie de cel putin 7,5 cm adancime, tinand daunatorii la distanta. Clocirea oualor depinde de temperatura solului, de umiditatea si compozitia lui, un sol bun fiind acela care contine 20-40 % materie organica. Temperatura trebuie mentinuta la 18-26C, recomandata fiind valoarea de 21C. Aproape o treime dintre melci mor dupa sezonul de imperechere. Ouale melcului Helix Pomatia masoara 3

mm in diametru si au o cochilie calcaroasa si un continut bogat de galbenus. Helix Pomatia depune ouale in iulie sau august, la 2-8 saptamani de la imperechere, in orificii facute in pamant. Puii vor aparea dupa 3-4 saptamani de la depunerea oualor. Acest interval difera in functie de temperatura si umiditate. Puii mananca si cresc pana la racirea vremii, iar pe timpul iernii hiberneaza inchisi in cochilie. Helix Aspersa are ouale albe, sferice si cu un diametru de 3 mm. Acest melc isi depune ouale la un interval cuprins intre 5 zile si 3 saptamani de la imperechere, aceasta perioada variind in functie de diferentele climaterice si de habitat. Numarul oualor variaza de la 30 la 120, fiind influentat de faptul ca mai multi melci pot depune in acelasi cuib. Puiului ii va lua cateva zile sa paraseasca cuibul si sa ajunga la suprafata. Activitatea de reproducere a melcilor Helix Aspersa incepe in al doilea an de viata. Valorificarea Culesul melcilor pentru vanzare se realizeaza, in cazul speciei Helix, cand se observa bordarea cochiliei, fapt care semnaleaza terminarea cresterii pentru melc. Bordatura este desavarsita cand s-a intarit incet, incet toata cochilia si cand nu mai exista pericolul de rupturi in momentele manipularii, comercializarii si gatitului. In momentul cand atinge bordatura, melcul inceteaza sa creasca chiar daca continua sa manance, astfel ca trebuie inlaturat pentru a nu consuma hrana celorlalti subiecti din ferma care nu au ajuns la dezvoltarea completa. Pentru specia Helix Pomatia, specialistii recomanda sa se realizeze culesul in lunile mai-iunie, septembrie, noiembrie si decembrie, in timp ce pentru Helix Aspersa se recomanda lunile februarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie, septembrie, octombrie si noiembrie. Inainte de a fi vandut, melcul trebuie supus procesului de purgatie, adica o perioada de cel putin sapte zile in care melcii culesi sunt tinuti fara niciun aliment in lazi sau spatii aerisite, capabile sa absoarba maximul de umiditate. Melcii, in fazele de purgatie, nu trebuie sa fie udati, nici umidificati in toata perioada tratamentului; nici nu li se vor da alimente uscate. Prin lipsa de hrana si deshidratare se blocheaza fermentarea molustelor si creste astfel perioada de conservare. Crescatorul de melci Eugen Birsan a livrat, in acest an, o cantitate de 3 000 de kilograme si a depozitat patru tone cu scopul de a le comercializa in primavara la un pret mai bun. Acesta considera ca specia cea mai rentabila de melci este Helix Aspersa Muller, atat din punctul de vedere al productivitatii, intrucat melcul are nevoie de o perioada scurta, de cel mult cinci luni, pentru crestere, dar si din punctul de vedere al cererii, care depaseste oferta pe piata.

Specii comestibile
Helix Aspersa-Muller este, de asemenea, cunoscut sub numele de "petit gris" in Franta ("micul melc gri") sau "escargot chagrine" sau ''La Zigrinata''. Helix Pomatia este cunoscut sub numele de "melcul roman", "melcul mar", "melcul selenar" sau in Franta "escargot de Bourgogne" Otala Lactea sau Helix Lactea este uneori numit "melcul podgoriilor", sau "melcul de lapte", sau chiar "melcul spaniol". Iberus Alonensis - melcul spaniol "Cabretes" sau "xona-fina" masoara 30 mm.

 Cepae Nemoralis - Helix Nemoralis melcul de padure masoara 25 mm. Gasit in Europa Centrala si in multe state din SUA. Cepae Hortensis sau Helix Hortensis melcul de gradina masoara 20 mm si are dungi inchise. Nativ din Centrul si Nordul Europei. Otala punctata numit si "vaqueta" in unele parti ale Spaniei, masoara aproape 35 mm. Otala vermiculata sau Eubania masoara 25 mm. Se gaseste in tarile mediteraneene, fiind introdus in Louisiana si Texas. Helix Uncomm numit "escargot turc", masoara 45 mm, fiind intalnit in Italia, Iugoslavia si Crimeea, Turcia si in jurul Marii Negre. Helix Adanensis vine din Turcia. Helix Aperta masoara 25 mm, carnea sa gasindu-se la un pret foarte ridicat. Theba Pisana sau "cargol avellanene", masoara 20 mm si traieste in zone uscate, in locuri insorite, mai ales in apropierea marii. Achatina Fulica unul dintre melcii giganti din Africa, creste pana la 326 mm.