1.Cum ati stimula creativitatea elevilor la disciplina pe care o veti preda?

Creativitatea este un proces mental i social care implic generarea unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale minii creative ntre idei sau concepte existente. Creativitatea este un concept multidimensional i se poate manifesta n multiple domenii. Identificarea i cuantificarea naturii creativitii constituie obiective dificile. Conceptul de creativitate poate fi definit din perspectiva unor discipline diferite: psihologie, psihologie social, tiine cognitive, arte, inteligen artificial, filozofie, economie, management etc. i deci la multe niveluri distincte: cognitiv, intelectual, social, economic, artistic, literar etc. Dificultatea definirii creativitii rezid n asocierile particulare ale acestui concept cu artele, n natura complex a creativitii i n varietatea teoriilor care au fost dezvoltate pentru a o explica. Muli oameni asociaz creativitatea n special cu artele: muzica, teatrul, dansul, literatura etc. care sunt deseori denumite "arte creative". Aa cum s-a precizat mai sus, creativitatea nu este proprie numai pentru arte, ci este la fel de fundamental pentru progresele din tiine, din matematic, tehnologie, politic, afaceri i n toate domeniile vieii cotidiene. Din punctul meu de vedere la scoala creativitatea joaca un rol extrem de important in dezvoltarea propice a elevului, atat din punct de vedere al imbogatirii cunostintelor, cat si al educatiei , dar si pentru maturizarea sa. In primul rand, indiferent de materia ce se preda la scoala, inca de mic, copilul trebuie incurajat sa fie creativ. Acest lucru inseamna ca parintii, la gradinita si apoi la scoala sa ii lase pe copii sa fie liberi de exemplu sa ii lase sa deseneze , chiar daca ei nu fac decat sa mazgaleasca ceva pe foaie. De multe ori adultii ii cearta pe copii , deoarece considera ca nu fac decat nazbatii, pe cand ei ar trebui sa fie incurajati. Un comportament autoritar nu va face decat sa inhibe acel copil si acesta nu va mai incerca sa isi foloseasca imaginatia in alte situatii si consecinta va fi lipsa curajului de a se manifesta la scoala, grup de preiteni. In al doilea rand, in abordarea creativitatii in procesul educational, studentul trebuie incurajat sa gandeasca independent, sa isi asume riscuri si responsabilitati in demersul sau spre formare intelectuala. In procesul de predare-invatare, trebuie sa fie gasite si incurajate metode si tehnici de dezvoltare a creativitatii. Sub aspect pedagogic, activitatea didactica trebuie sa isi deplaseze centrul de greutate dinspre predare inspre invatare. Profesorul, cadrul didactic in general, trebuie sa acorde studentilor resurse de timp pentru gandirea creatoare, sa recunoasca si sa aprecieze public ideile si produsele creative, sa incurajeze asumarea unor riscuri, sa accepte greselile, sa imagineze unele perspective alternative, sa faca aprecieri critice si sa incurajeze cooperarea, flexibilitatea mintala, diversitatea si polemica si sa diminueze sarcinile de memorare automata. Concluzionand pot spune ca daca s-ar practica aceste tehnici de incurajare a creativitatii, am fi mai aproape de performanta in procesul de educatie. Pentru incurajarea creativitatii in educatie si cercetare, institutiile de invatamant superior trebuie sa promoveze o cultura care sa recompenseze performanta, dar sa nu sanctioneze esecurile, tocmai pentru a incuraja membrii comunitatii universitare sa puna sub semnul indoielii ideile vechi, sa treaca dincolo de cunoasterea conventionala si sa tinda spre originalitate. 4.Prezentati modul eficient de organizare a invatarii unei materii pentru un examen?

Toate organismele sunt inzestrate inca de la nastere cu insusirea de a reactiona la un asamblu de modificari a mediului, dispunand in acest sens de un anumit numar de modalitati de reactie la Sistemul extern.Fiinta umana este un sistem deschis de autoreglare, aflandu-se in permanenta interactiune cu ambianta naturala si sociala, cu lucruriile, cu oamenii, cu sine insasi. Dupa W.S.Hunter, invatarea este o schimbare propriu-zisa a comportamentului, cu repetitia aceleasi situatii stimulente, iar dupa H.Peron, este o modificare adaptiva a comportamentului in cursul probelor repetate.Exista si alte concepte priviind invatarea Montipellier, defineste invatarea ca fiind o modificare sistematica, relatii permanente de conduita iar pentru W.A.Torpe, invatarea este organizarea comportamentului ca rezultat a experientei individuale. In acceptiunea ei cea mai larga, invatarea reprezinta dobandirea de catre individ a unei achizitii, a unei experiente in sfera comportamentului, a unei noi forme de comportare, ca urmare a repetarii situatiilor sau exersarii. Invatarea specific umana, in sensul larg reprezinta insusirea experientei sociale, in forme generalizate; in sens restrans particular din perspectiva psihologica, invatarea reprezinta orice noua achizitie a organizmului ca urmare a simularii, a interiorizarii informatiilor externe, achizitie care are ca efect o schimbare in comportament, iar din perspectiva pedagogica ia este procesul de asimilare a cunostiintelor si de formare a priceperiilor si desprinderilor. Cu totii trecem la un moment dat prin febra examenelor, chiar daca acestea sunt mai mult sau mai putin importante. Fiecare persoana in parte are propriul stil de a invata , intrucat fiecare din noi suntem fiinte cu personalitati unice si ne dezvoltam diferit. Insa pentru a putea sa ne descurcam cat mai bine la un examen este necesar sa urmam cateva reguli care privesc modul de invatare a organizarii a meteriei obiectului respectiv. O prima conditie pentru o invatare temeinica , consider ca este mediul. Astfel, atunci cand ne propunem sa invatam ceva , trebuie sa incercam sa nu fim distrasi de alte elmente din jurul nostru ( cum ar fi calculatorul sau telefonul). De asemnea, trebuie sa ne asiguram ca e liniste, ca avem un loc al nostru un birou de exemplu, unde putems a ne organizam lucrurile. Pasul urmator este acela de a organiza si structura materialul pe care urmeaza sa il invatam, in sensul ca trebuie sa impartim materia pe anumite capitole si lectii si sa stabilim o ordine de a invata materialul respectiv. Mai intai trebuie sa facem o lectura in intregime a informatiilor pentru a putea intelege ideile principale, si dupa aceea urmeaza aprofundarea cunostintelor, prin citirea separate a capitolelor din material. Uneori este util chiar sa facem noi niste fise, scrise de noi, pentru ca astfel putem repeta ce am citit si realizand aceste scheme ni se intipareste mai bine informatiile in minte si putem intelege logic ceea ce invatam. Totodata este necesar ca mintea sa fie odihnita, in sensul ca nu trebuie invatat in continuu de dimineata pana seara, pentru ca la un moment dat obosim si nu mai dam randament, air informatiile pe care le invatam nu le intelegem deloc, si riscam sa pierdem si informatiile dobandite anterior, intrucat termenii se confunda. Si nu in utlimul rand nu trebuie uitat ca pentru a invata efficient trebuie sa fim foarte motivati, in sesnul sa avem vointa de reatine/ memora informatiile , intrucat invatatea si memorarea pentru a cunoaste , este mai de durata decat invatarea pentru note. In concluzie, pentru a invata in mod eficient trebuie sa ne facem un plan inainte de a incepe lucrul, sis a fim atenti sa respectam orele de somn pentru a avea mintea odihnita, astfel incat sa putem obtine rezultatele dorite.

3.In ce conditii repetarea unui material este eficienta pentru invatare?

Problema planificarii actului de invatare a constituit o preocupare veche a psihologilor. Au fost astfel enuntate o serie de legi si de principii, sustinute experimental, care contureaza procesul invatarii la om. In acest sens, la sfarsitul sec. al XIX-lea, Ebbinghaus a experimentat si formulat ipoteza timpului total, conform careia cu cat numarul repetitiilor initiale este mai mare, cu atat mai putin timp este necesar pentru reinvatare (aducere aminte). Apoi, o alta opinie spune ca eficienta repetarii depinde de participarea active a subiectului. Repetarea nu trebuie sa fie una mecanica, automata, ci prin repetare trebuie sa se ralizeze legaturi de inteles cu informatii anterior achizitionate si, de asemenea , noile continuturi de memorat trebuie sa fie utilizate in directia rezolvarii de probleme, realizarii unor interpretari sau sinteze. In al treilea rand, repetarea unui material trebuie realizata in timp. Este vorba despre efectul distributiei invatarii conform caruia este preferabil ca sedintele de invatare sa fie distribuite intr-o anumita perioada de timp, decat sa fie comasate intr-o singura sedinta de invatare in bloc. Aici poate fi aplicat principiul putin si des. S-a ajuns la concluzia ca, in functie de complexitatea si de volumul materialului ce urmeaza a fi memorat, timpul dintre doua repetari poate fi intre 5 si 24 de ore. Repetarea unei materii se poate realize in mai multe moduri; fie global - de la un capat la celalalt-, in cazul unui volm mic de informatii; fie fragmentar pe portiuni in cazul unui volum mare de infoematii; fie mixt - fragmentare si apoi asamblare intr-un intreg a cunostintelor. De asemnea, este foarte important de mentionat ca intotdeauna icnercarile de memorare a unor cunostinte trebuie imbinate cu incercarile de reproducere a acesotra. In acest fel se economiseste timp si se poate insista asupra fragmentelor care nu au fost memorate. Din toate acestea putem concluziona ca repetarea are un rol foarte important in procesul de invatare a unui material si de aceea aceasta nu trebuie neglijata de elevi si de profsori acestia din urma fiind nevoiti sa ii ivnete pe elevi cum sa invete, cum sa isi foloseasca inteligenta pentru a putea dobandi, astfel, cunostintele necesare pentru formarea sa.

4.Care este deosebirea dintre caracter si temperament?

Temperamentul la fel ca si caracterul constituie laturi ale personalitaii umane, care ajuta la conturarea profilului unui individ, atat din punct de vedere moral , cat si fizic. Intre cele doua laturi ale personalitatii deosebiri pe care le voi prezenta mai jos. Dupa S. Rubinstein, temperamentul este latura dinamico-energetica a personalitatii. Plasandu-se pe o pozitie bazala, temperamentul se manifesta ca nivel energetic, ca mod de descarcare si acumulare a energiei( de unde calificarile de energic, rezistent, exploziv sau opusele lor) si prin dinamica (iute, lent, mobil, rigid).G. Allport arata ca temperamentul vizeaza fenomene caracteristice unui individ, reactivitatea la stimuli emotionali, forta si rapiditatea raspunsurilor. Particularitatile temperamentale se constituie ca urmare a activitatii nervoase superioare. Se presupune ca temperamentul nu se schimba in mod radicalin timpul vietii. Totusi, se vorbeste de o evolutie temperamentala,prin influentele pe care personalitatea le sufera, in ansamblul ei. Exista tot atatea tipuri de temperament cati oameni exista. Temperamentul fiecaruia este un fapt singular, in masura in care fiecare om este unic. Din necesitati de cunoastere s-au facut adesea comparatii si diferentieri intre diversele aspecte temperamentale ale oamenilor, chiar clasificari, ceea ce a condus la variate tipologii. In sens larg, caracterul este un mod de a fi, un asamblu de particularitati psihoindividuale ce apar ca trasaturi ale unui portret psihic global . In sens restrans si specific, caracterul reuneste insusiri sau particularitati privind relatiile pe carele intretine subiectul cu lumea si valorile dupa care el se conduce. In sistemul de personalitate, caracterul reprezinta latura relationala si valorica, este in principal un ansamblu de atitudini-valori. In timp ce temperamentul este neutral, din punct de vedere al continutului, sociomoral, al semnificatiei umaniste, caracterul se defineste, in principal, prin valorile dupa care subiectul se calauzeste, prin raporturile pe care le intretine cu lumea si cu propria fiinta. Caracterul este o formatiune superioara la structurarea caruia contribuie trebuintele umane, motivele, sentimentele superioare, convingerile morale, aspiratiile si idealul, in ultima instanta, conceptia despre lume si viata. Daca temperamental reprezinta o forma a manifestarilor persoanei si isi are determinarea in ereditatea individului, caracterul se refera la partea dobandita a peroanei umane, la elementele socio-morale si volitive.In timp ce caracterul se formeaza pe parcursul vietii prin integrarea individuluui in sistemul relatiilor sociale, prin interiorizarea valorilor promovate ( de familie, societate) si prin insusirea unor modalitati de comportament, trasaturile temperamentale raman aproape neschimbate, fiind si cele mai de usor indetificabile trasaturi ale personalitatii umane.