Sunteți pe pagina 1din 2

Eliminati barierele de gandire!

Vi s-a intamplat vreodata sa va confruntati cu o problema anume si sa va simtiti inchisi in niste tipare de
gandire care v-au impiedicat sa gasiti o solutie satisfacatoare? Sau sa participati Ia o discutie unde
faptele si parerile sa se suprapuna dezordonat, fara sa se ajunga Ia o concluzie concreta? Sau sa aveti
cu disperare nevoie de o idee, dar sa nu va vina nimic in minte?
In astfel de cazuri, nu cumva v-ati gandit cat de frumos si util ar fi sa posedati un obiect magic care sa va
ajute sa ganditi si sa creati cu claritate si imaginatie?

Metoda celor sase palarii

Povestile fantastice sunt pline de obiecte magice care au proprietati neobisnuite: inele care te fac invizibil,
pantofi vrajiti care iti dau posibilitatea sa alergi cu viteza vantului, lanturi care te fac sa devii invulnerabil
etc.
De ce nu ar putea exista, sa spunem, o palarie care, daca ne-o punem pe cap, sa ne ajute sa producem
idei, sa evaluam corect o situatie, sa gasim solutia Ia o problema? Inchipuiti-va: daca suntem confuzi,
nesiguri, ezitanti, ...voila'! Am putea sa ne punem palaria noastra magica si iata ca am descoperit ideea
potrivita, strategia invingatoare, actiunea eficace.
Da, intr-adevar, ar fi foarte frumos. Din pacate, in momentul actual, se pare ca nu putem avea asa ceva la
indemana. Totusi, ce putem face in timp ce asteptam ca cineva sa inventeze >palaria pentru a gandi"?
Simplu, am putea sa ne imaginam ca o avem deja la dispozitie. Si cum e vorba de o fantezie, de ce sa nu
ne imaginam ca avem mai mulfe palarii, de culori diferite, fiecare repartizata pentru o functie specifica a
gandirii?
Ideea aceasta sta la baza unei metode pentru sporirea eficacitatii discutiilor si procesului de gandire,
metoda pusa la punct de profesorul Edward De Bono, considerat drept cea mai mare autoritate mondiala
in domeniul gandului creativ.
Ideea de a ne imagina ca, in cursul unei discutii sau in timp ce reflectam asupra unei probleme care ne
chinuie, ne punem in cap palarii de culori diferite, poate sa para destul de puerila si fara folos. Dar, inainte
de a o respinge cu un zambet de superioritate, tineti cont ca firme multinationale ca IBM, Kodak, NTT,
Exxon, pentru a nu le mentiona decat pe cele mai cunoscute, au platit sume uriase de bani profesorului
De Bono pentru a preda metoda si aplicarea ei angajatilor si managerilor firmei.

Cum functioneaza metoda?

Evident, nu putem intra in prea multe detalii intr-un articol de doua pagini, dar principiile de baza sunt
extraordinar de simple sI, odata intelese, permit obtinerea imediata de rezultate nesperate. Practic, este
vorba de a ne imagina ca avem la dispozitie sase palarii de culori diferite, fiecare corespunzatoare unei
anumite functii a gandului, adica:
Palaria alba - evaluarea obiectiva a situatilor: fapte, cifre, informatii. Cu palaria aceasta pe cap, este mai
usor sa vedem lucrurile asa cum sunt, fara nici o parere, interpretare, critica, emotie;

Palaria rosie - se refera la emotii, la senzatii si la intuitii. Cand gandim cu palaria rosie pe cap, nu este
nevoie sa dam nici o justificare;

Palaria neagra - ganduri negative, critica, pesimism, tot ceea ce poate merge prost. (Aici nu e nevoie
de prea multe explicatii, fiindca se pare ca multi au in permanenta palaria neagra pe cap);

Palaria galbena - oportunitati, ganduri pozitive, optimism. Cu aceasta palarie pe cap, trebuie sa gandim
pozitiv si sa vedem numai avantajele situatiei;

Palaria verde - creativitate, ganduri neobisnuite, ipoteze fantastice, brainstorming. Cu palaria verde in
cap, nu exista nici o limita in calea gandurilor (veti avea tot timpul sa v-o puneti pe cea neagra).

Palaria albastra - permite observatii asupra gandurilor si corectarea lor. Controleaza folosirea palariilor.
Deci, fie in cursul unei discutii, fie in timpul unei reflectii personale, sa ne imaginam ca ne punem pe cap
una dintre palariile pe care le avem la dispozitie si astfel infruntam problema din punctul de vedere
corespunzator. Atunci cand ni se pare ca functia palariei pe care "o avem" s-a terminat, trecem la o alta
culoare. Asta nu interzice, bineinteles, sa ne intoarcem, la nevoje, la o palarie "deja folosita" (asta este
chiar functia palariei albastre, aceea de a coordona folosirea palariilor).
In ciuda aparentei simplitati, metoda aceasta ne permite sa obtinem rezultate extraordinare, mai ales
cand este vorba de o discutie in grup, unde prea des ne preocupam mai mult de a ne apara punctul de
vedere, in loc sa muncim impreuna pentru a gasi solutia creativa cea mai buna.

De ce metoda aceasta s-a dovedit asa de eficace?

In primul rand, pentru ca ne permite sa intram si sa iesim dintr-un anurnit rol (emotiv, critic, optimist,
creativ s.a.m.d.) fara sa ne simtim implicati la nivel personal. De fapt, a ne pune o palarie (atat de
metaforica), ne permite "sa ne jucam rolul" fara sa mai tinem cont de limitele obisnuite.
De exemplu, cineva poate ca nu se simte in largul lul daca e vorba sa-si exprime emotiile aparent
nerationale in legatura cu o afacere, in timp ce, daca este "obligat" sa poarte palaria rosie, o va face liber.
Sau poate ne e frica sa expunem o idee noua si aparent ciudata, dar cu palarie verde "pe cap" suntem
chiar incurajati sa o facem.
Sau, mai sugestiv: de obicei a critica si a primi critici duce la discutii, la nemultutimiri si la apararea
pozitiilor respective. Dar daca aceste critici se fac "cu palaria neagra pe cap", elementul negativ al acestei
actiuni este privit ca un moment necesar pentru dezvoltarea unei idei.

Al doilea motiv al eficacitatii este ca metoda ne permite sa analizam o problema din toate punctele de
vedere, concentrandu-ne de fiecare data asupra unui singur aspect, in timp ce, de obicei, functiile
acestea se suprapun, incurcandu-se una cu alta, iar alte aspecte sunt neglijate.
De exemplu, cand muncim in faza de "palarie alba", trebuie analizate pur si simplu faptele certe si nu
avem voie deloc sa spunem pareri personale sau sensatii. Daca se foloseste palaria verde, putem da frau
liber capacitatilor noastre inventive, fara frica de a fi criticati sau de a ne face de ras.

Un alt motiv este comoditatea metodei. Metafora palariilor este un sistem optimal pentru a ne cere, noua
insine sau celorlalti, sa schimbam "registrul": uneori, cand ne simtim incurcati intr-o situatie negativa si
aparent fara iesire, "a schimba palaria" poate fi sistemul cel mai simplu de a gasi solutia. Si, viceversa,
uneori a gandi cu "palaria neagra> poate fi un sistem foarte valabil de a opri Ia timp actiuni imprudente,
datorate unui exces de optimism sau lacomiei.
In plus, folosind destul de des acest sistem, este posibil sa cream un fel de reflex conditionat, care va
face procedura din ce in ce mai eficace. Adica, daca "a ne pune pe cap" palaria verde inseamna sa dam
drumul creativitatii si a o folosi pe cea alba inseamna a evalua obiectiv situatia, dupa un anumit timp,
simpla idee a palariei respective ne poate fi de folos pentru a stimula creativitatea sau capacitatea de
analiza, dezvaluind posibilitati nebanuite.

Ca ultim motiv, aceste "sase palarii pentru a gandi" ne permit sa stabilim un fel de "reguli ale jocului" si de
a descoperi ca a gandi, in afara de a fi o functie utila si productiva, poate fi si o sursa de distractie, ba
chiar mai mult decat atat...