Sunteți pe pagina 1din 6

Tema 9

1

Teoriile trăsăturilor - II Raymond B. Cattell

9.1. R. B. Cattell - schiţă biografică

9.2. Trăsăturile de personalitate

9.3. Organizarea dinamică a personalităţii

9.4. Dezvoltarea personalităţii

9.5. Terminologie în teoria lui Cattell

9.6. Reflecţie critică, recapitulare şi consolidare

9.1.

Raymond B. Cattell - schiţă biografică

Raymond B. Cattell s-a născut în 1905 în Anglia. A avut o copilărie fericită, o şcolaritate senină, lucru destul de neobişnuit pentru un teoretician al personalităţii Părinţii lui erau exigenţi în privinţa performanţelor şcolare, dar erau îngăduitori în alte privinţe. Cattell a făcut mult sport în timpul său liber.

În perioada războiului copilul este foarte impresionat de răniţi, mai ales de ideea de moarte, ceea ce l-a determinat să devină foarte serios. Conştient de scurtimea vieţii, considera că în viaţă trebuie să facă ceva, ceva important, care să lase o urmă.

Era veşnic în competiţie cu fratele lui cel mare. A intrat la vârsta de 16 ani la universitatea din Londra. A absolvit strălucit, la 19 ani, în domeniul fizicii şi chimiei. În decursul facutăţii s-a preocupat de problemele sociale şi şi-a dat sema că pregătirea lui ştiinţifică nu-I permitea să abordeze problema bolii psihice. La 24 de ani a hotărât să se ocupe de studiul psihologiei, deşi în epocă nu prea existau oportunităţi de a profesa. Sistemul lui de gândire riguros se va regăsi şi în abordarea psihologiei. A fost studentul lui Spearman. A obţinut doctoratul în psihologie la 24 de ani.

Nu şi-a găsit post, dar şi-a deschis cabinet particular de servicii psihologice în sistemul şcolar din Leicester şi a fost cadru asociat la Universitatea Exeter. Domeniul său predilect era studiul aptitudinilor.

După ce a fost părăsit de prima soţie, a emigrat în SUA, la New York, unde a fost asistent în laboratorul lui Thorndike de la Universitatea Columbia. În 1937 s-a mutat la Universitatea Clark din Massachusetts, unde a fost profesor până în 1941, când s-a mutat la Harvard. A doua soţie, matematiciană, l-a ajutat mult în munca lui de analiză a datelor.

A mai predat la Universitatea din Hawai, dar activitatea lui s-a concentrat în domeniul cercetării şi mai puţin al predării.

Spre sfârşitul carierei s-a stabilit la “Institutul pentru cercetarea moralităţii şi a autorealizării” din Boulder, Colorado, o organizaţie nonprofit cu caracter religios. Prin activitatea sa la acest institut, el a încercat să integreze preocupările sale ştiinţifice cu cele religioase şi sociale.

Cattell a încercat să introducă rigoarea ştiinţifică în studiul personalităţii folosind analiza factorială pentru a decela modul de asociere a trăsăturilor de personalitate şi a identifica factori-sursă în strucura de personalitate.

9.2.

Trăsăturile de personalitate

Cattell era un spirit ştiinţific riguros, format în stilul ştiinţelor exacte. Ca şi Allport, el a studiat personalitatea la nivelul trăsăturilor dar, prin intermediul analizei factoriale, a reuşit să dea nu numai o analiză, ci şi o clasificare detaliată a acestora – abordare nomotetică. Spre deosebire de Allport, care a schiţat o clasificare a trăsăturilor bazată pe generalizarea datelor de observaţie şi a măsurătorilor realizate cu inventare de personalitate, Cattell a folosit, în demersurile sale, analiza statistică riguroasă a unui mare

volum de date referitoare la observaţii în situaţii reale de viaţă (date L life data), răspunsuri la chestionare (date Q questionnaire data), inclusiv rezultate ale testelor obiective de personalitate şi măsurători de parametri fiziologici (date T test data). După două decenii de analiză factorială a datelor din categoriile de mai sus, Cattell era convins că cei 16 factori sursă pe care i-a identificat pe această cale, constituie componentele de bază ale personalităţii, identificabile la toţi oamenii.

2

Personalitatea este concepută ca o configuraţie de predispoziţii reactive permanente ale individului, rostul cunoaşterii ei detaliate fiind acela de a elabora predicţii valide asupra comportamentului într-o situaţie dată. Trăsăturile nu au o existenţă reală în interiorul psihic al persoanei, ele sunt considerate trăsături nominale (aici este o altă mare deosebire de concepţie între el şi Allport), ele fiind doar constructe ipotetice, bazate pe rezultatele analizei factoriale, cu o valoare explicativă pentru comportament. Trăsăturile pot reuni carateristici de natură diferită, dar sunt asociate în configuraţii relativ stabile. Gradul de generalitatea (influenţă asupra comportamentului), conţinutul configuraţiei (setul de caracteristici) sunt variabile, dar există posibilitatea clasificării lor folosind câteva criterii. Criterii de clasificare a trăsăturilor Gradul de comunaliate (frecvenţa cu care sunt întâlnite la nivelul unei populaţii:

Trăsăturile comune sunt trăsături prezente, în ponderi diferite, la toţi

oamenii, fie datorită eredităţii comune, fie presiunii culturale uniforme. Introversia, inteligenţa, gregaritatea sunt astfel de trăsături general umane.

Trăsăturile unice, de natură atitudinală şi motivaţională complexă

(interese) sunt responsabile pentru diferenţele interindividuale. Modul în care

ele se manifestă este unic la nivelul unui individ, sau le putem găsi doar la câţiva oameni. Modalitatea de manifestare

Trăsăturile aptitudinale sunt responsabile de eficienţa în performarea

unor sarcini (inteligenţa, aptitudinea tehnică sau muzicală).

Trăsăturile temperamentale definesc alura generală, tempo-ul activităţii.

Ele intervin în eficienţă în manieră energetică şi nu instrumentală, ca aptitudinile: modul în care reacţionează emoţional persoana în diferite situaţii,

gradul de sociabilitate, iritabilitatea, dominanţa.

Trăsăturile dinamic-motivaţionale sunt responsabile de orientarea

motivaţională a individului (interese), de capacitatea lui de a se strădui pentru

atingerea unui scop (ambiţie, perseverenţă), tendinţa de a acumula valori materiale (materialismul). Nivelul de acţiune

Trăsăturile superficiale sunt seturi de caracteristici care corelează între

ele, dar nu realizează un factor, pentru că nu sunt determinate de o singură sursă. La persoana normală, această asociere de caracteristici produce o trăsătură superficială, dar în cazul personalităţii anormale putem vorbi de un sindrom. Exemplu: anxietatea, indecizia, frica iraţională formează nevrotismul, pe care Cattell îl consideră o trăsătură superficială de personalitate, pentru că este mai puţin permanentă şi neesenţială. Acestă configuraţie de caracteristici comportamentale diferă de la o persoană nevrotică la alta, neexistând o sursă comună care să dea unitate trăsăturii. Trăsăturile superficiale au un grad de stabilitate mai redus, sunt mai puţin generale şi, ca atare, au o importanţă mai redusă în înţelegerea personalităţii.

Trăsăturile sursă – sunt compuse din factori unitari, având aceeaşi sursă,

stabilită prin analiză factorială. Ele constituie componentele de bază ale

personalităţii care, prin combinările dintre ele, sunt responsabile pentru unele dintre trăsăturile de suprafaţă. De exemplu alcoolismul (trăsătură superficială) are legătură cu nepăsarea/ neglijenţa, limbuţia – care sunt trăsături sursă. În funcţie de natura lor, trăsăturile sursă pot fi:

- constituţionale - când depind de condiţiile interne, în special de fiziologia organismului (pot fi înnăscute sau dobândite).

- modelate prin învăţare – sunt imprimate de mediu şi devin

deprindere comportamentală. În concepţia lui Cattel, personalitatea matură poate fi descrisă pe baza a 16 factori-sursă de personalitate, pentru care a construit un inventar de personalitate: 16 PF

3

(Sixteen Personality Factor Questionnaire). El cuprinde 16 factori sursă, comuni tuturor oamenilor – constructe bipolare care încearcă să surprindă, sintetic, multitudinea de manifestări specifice fiecărei dimensiuni. Primii 12 factori sunt măsuraţi direct, iar ultimii 4 factori (Q1, Q2, Q3, Q4) sunt calculaţi pe baza altor factori, deci ei sunt de ordin secund, supraordonaţi primilor. 1

INDI

DENUMIREA

NOTE MICI

NOTE MARI

CA

FACTORULUI PRIMAR

TIV

A

Schizotimie/ ciclotimie

Rezervat, detaşat, critic, distant

Deschis, suflet cald, participativ

B

Abilitate rezolutivă

Inteligenţă slabă, gândire concretă

Inteligenţă strălucită, gândire abstractă

generală

C

Instabilitate / stabilitate emoţională (forţa eului)

Afectat de emoţii, relativ instabil emoţional, schimbător

Stabil emoţional, matur, înfruntă realitatea

E

Supunere / dominanţă

Blând, modest,uşor de condus, docil, se acomodează

Afirmativ, agresiv, dominator, încăpăţânat, competitiv

F

Nonexpansivitate /

Moderat, prudent, taciturn, sobru, serios

Uşuratic, entuziast, impulsiv, vesel

expansivitate

G

Supraeu slab /supraeu puternic

Nepăsător, indiferent, oportunist, expeditiv, nu ia în seamă regulile

Conştiincios, persistent, moralist, stăruitor, cu simţul datoriei

H

Threctia / parmia

Timid, ruşinos, sensibil la ameninţare, nesigur de sine

Cutezător, întreprinzător, aventuros, sigur de sine

I

Harria / premsia

Dur, se bazează pe sine, realist

Delicat, tandru, sensibil, dependent de ceilalţi afectiv

L

Alexia / protension

Încrezător,înţelegător, acceptă condiţiile, cooperant

Suspicios, greu de prostit, , neîncrezător, îndărătnic.

M

Praxernia / autia

Pragmatic, formalist, conformist

Imaginativ, boem, visător

N

Naivitate /subtilitate

Drept, naiv, sentimental, firesc

Abil, şiret, perspicace, lucid

O

Încredere în sine/ culpabilitate

Placid, senin, încrezător în sine, îndrăzneţ

Neliniştit, îngrijorat, depresiv, se îngrijorează şi se autoculpabilizează

Q1

Conservatorism /

Respectă ideile tradiţionale

Experimentează, gândeşte liber, deschis

nonconformism

Q2

Dependenţa de grup / independenţa personală

Se alătură şi urmează grupul

Suficient sieşi, preferă să decidă singur

Q3

Sentiment de sine slab / puternic

Imagine de sine nestructurată, laxă, îşi urmează impulsurile fără grija regulilor sociale

Controlat, cu voinţă puternică, prident faţă de regulile sociale

Q4

Tensiune ergică slabă / ridicată

Relaxar, liniştit, fără frustrări, calm

Tensionat, frustrat, neliniştit

Denumirea factorilor este aleasă de Cattell astfel încât să elimine ambiguităţile legate de conotaţiile termenilor din limbajul curent. Termenii sunt definiţi riguros, codaţi şi sistematizaţi, conform unui index universal (U.I.). Fiecărui factor îi este atribuit un indicativ de cod. În funcţie de punctajul obţinut la itemii aferenţi fiecărui factor, prin marcarea pe scala bipolară, se poate exprima intensitatea cu care caracteristicile extreme ale dimensiunii respective se manifestă la nivelul personalităţii fiecărui individ, obţinându-se astfel profilul de personalitate. 9.3. Organizarea dinamică a personalităţii Trăsăturile dinamice sunt direct legate de motivaţie. Cattell considera că motivaţia este problema centrală a oricărei teorii despre personalitate, fără ea nici o teorie nu poate fi completă. În sistemul său de personalitate există două categorii de trăsături dinamice:

ergii şi sentimentele. Ambele se manifestă în atitudini.

Erg (ergon, în greceşte, înseamnă muncă, energie) - folosit în locul

termenului de instinct – este sursa energetică comportamentală, este înăscut şi legat de constituţia somatică. Fiind o unitate de bază a personalităţii, ergul este orientat spre scopuri specifice. Cattell identifică 11 ergi: curiozitate, gregaritate (instinct de turmă), dezgust, protecţie, atracţie, autoafirmare, supunere, securitate,

1 Chestionarul este construit pentru adulţi, dar există şi o variantă pentru adolescenţi (HSPQ).

4

foame, sex, furie. Ergul este o trăsătură-sursă dinamică, energetică, o structură permanentă care, deşi are variaţii de intensitate, nu dispare niciodată.

Sentimentul - este o trăsătură-sursă provenită din mediu, învăţată, este

spre elemente importante

ale vieţii individuale: ţară, religie, soţul etc. şi poate dispare deodată cu dispariţia obiectului respectiv.

Atitudinea - are o semnificaţie mai largă decât cea atribuită curent

termenului (pro sau contra ceva), pentru că include toate emoţiile şi acţiunile cuiva faţă de un anumit obiect. Subsidierea este conceptul care face legătura între erg, sentiment şi atitudine. Unele elemente ale sistemului sunt subsidiare (subordonate, alăturate în poziţie secundară) altora: atitudinile sunt subsidiare sentimentelor care, la rândul lor sunt subsidiare ergilor. La un nivel mai puţin general, o atitudine poate fi subsidiară alteia şi, aceasta din urmă este subsidiară unei a treia atitudini. Relaţia dintre erg, sentiment şi atitudine este exprimată de o reţea dinamică, care nu este atât de riguroasă cum pare la prima vedere. Fiecare sentiment poate fi subsidiar mai multor ergi. De exemplu, sentimentul faţă de soţ (soţie) poate fi subsidiar ergilor de sex, gregariate, protecţie, afirmare de sine. Fiecare atitudine este subsidiară unuia sau mai multor sentimente, ceea ce înseamnă că poate fi expresia oricăruia dintre ele. Configuraţia de sentimente a fiecărei persoane este organizată consistent în jurul sentimentului de sine.

Sentimentul de sine - este concepţia fiecăruia despre sine, reflectată virtual în toate atitudinile sale. El conferă stabilitate, coerenţă şi organizare tuturor trăsăturilor-sursă

şi este direct legat de expresia ergilor şi sentimentelor. Sentimentul de sine este printre

ultimele sentimentele dobândite pe parcursul dezvoltării. El funcţionează ca un controlor şi

reglator al structurilor personalităţii pentru că el contribuie la satisfacerea tuturor ergilor şi sentimentelor. Anxietatea cronică este importantă datorită consecinţelor dăunătoare pe care le are asupra fizicului şi psihicului. Anxietatea cronică este totodată stare psihică şi trăsătură de personalitate. Fiecare om parcurge anxietatea ca stare în situaţii stresante sau ameninţătoare, dar există persoane cronic anxioase, la care starea se permanentizează sub forma trăsăturii sau a unui factor de personalitate. Prin cercetare factorială, anxietatea

a fost identificată ca o entitate care cuprinde alţi 5 factori: dominarea emotivităţii,

suspiciunea faţă de alţii, neîncrederea în sine şi autocritica, o imagine de sine inadecvată, tensiune şi excitabilitate.

9.4. Dezvoltarea personalităţii Rolul eredităţii şi al mediului Profund preocupat de poderea eredităţii şi a mediului în ansamblul influenţelor determinante asupra personalităţii, Cattell a pus la punct o metodă de investigare specifică: MAVA (multiple abstract variances analysis) – analiza variaţiilor abstracte multiple – prin care se măsoară amplitudinea asemănărilor dintre: gemeni crescuţi împreună, gemeni crescuţi separat, fraţi crescuţi în aceaşi familie, fraţi crescuţi separat, pentru a estima gradul în care diferenţele în trăsături sunt datorate diferenţelor genetice sau ambientale. Ereditatea este hotărâtoare pentru cel puţin câteva trăsături: 80% din inteligenţă, 80% din îndrăzneală / timiditate, 30% din dezechilibrul şi emoţional. În ansamblul determinării personalităţii, ponderea factorilor ereditari este de aproximativ 33%. La un moment dat, Cattell chiar a pledat pentru o împerechere selectivă 2 (selective breeding) a cuplurilor care să îmbunătăţească nivelul de inteligenţă al societăţii.

supusă modelării culturale. Sentimentul este orientat

2 Problema eugeniei nu este nouă. Ea a fost vehiculată în diferite epoci istorice, de savanţi din domenii diferite şi a fost aservită unor ideologii diferite. Pentru mai multe detalii, vezi:

Salvat, H. (1972). Inteligenţă, mituri şi realităţi. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.

Larmat, J. (1977). Genetica inteligenţei. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.

Problemele etice ridicate de concepţia eugenică sunt încă în dezbatere.

5

Mediul acţionează asupra personalităţi atât prin factori de mediu apropiat cât şi prin factori sociali largi, de ordin cultural. Pentru a explica modul în care mediul social modelează trăsături comune, Cattell utilizează termenul de sintalitate. Aşa cum individul

poate fi definit în termeni de trăsături de personalitate, societatea şi cultura pot fi descrise şi ele, la rândul lor în termeni de trăsături obiective. Sintalitatea este ansamblul caracteristicilor relevante ale unui grup social sau ale unei societăţi, sub forma unor trăsături obiective (în sensul de exterioare individului), care influenţează formarea personalităţii individuale. Printre factorii care influenţează sintalitatea se numără: mărimea unei naţiuni (mare, mică), caracterul întreprinzător, nivelul de instruire, morala. Stadiile în dezvoltarea personalităţii. Cattell distinge 6 stadii care se întind pe toată durata vieţii de la naştere la moarte.

1. Prima copilărie (0 - 6 ani) este perioada cea mai importantă pentru formarea

personalităţii. Influenţa părinţilor şi fraţilor este hotărâtoare. Rezultatul acestor influenţe pe care-l exercită mediul familial apropiat este formarea atitudinilor sociale primare: eul, supraeul, sentimentul de securitate / insecuritate, atitudinea faţă de autoritate. Deşi nu era un adept al lui Freud, Cattell considera că originea nevrozelor

se află tot în această perioadă, şi că trebuinţele orale şi anale şi conflictele legate de ele pot afecta personalitatea.

2. Copilăria propriu-zisă (6 - 14 ani) are mai puţine probleme pihologice; în această

perioadă se consolidează independenţa faţă de părinţi şi identificarea cu cei de aceaşi

vârstă.

3. Adolescenţa (14 – 23 ani) este stadiul cel mai stressant şi bulversat; este

perioada în care pot surveni episoade psihotice şi delincvenţiale. Tendinţele de independenţă, afirmare, sexualitate sunt foarte puternice.

4. Maturitatea (23 - 50 ani) este o perioadă de activism, productivitate şi relativ calm;

personalitatea îşi pierde fluiditatea şi se cristalizează, creşte stabilitatea emoţională,

atitudinile şi interesele devin constante, persoana îşi consolidează cariera, îşi întemeiază o familie.

5. Maturitatea târzie (50 - 65 ani) presupune schimbări şi readaptări ale personalităţii

la modificările psihice, fizice, sociale. Sănătatea este adesea în declin şi atractivitatea la fel, ceea ce afectează nu numai relaţiile intime ci şi pe cele sociale în general. Copiii sunt deja maturi şi viaţa este golită de sensurile de până acum. Valorile vechi trebuie

înlocuite, persoana are mai multă disponibilitate pentru sine.

6. Bătrâneţea (după 65 ani) este o fază dificilă, marcată de pierderea celor apropiaţi

– soţ/ soţie, colegi de generaţie. Pensionarea este un moment critic, mai ales pentru persoanele active, dinamice, cu un eu profesional bine conturat (exemplu: directori pensionaţi). Pentru Cattell, scopul studiului personalităţii este predicţia comportamentului conform unei ecuaţii de forma R = f (P, S). Răspunsul persoanei (comportamentul) este în uncţie de personalitate (P) şi situaţie (S). Cattell a studiat subiecţii normali, prin metode ştiinţifice riguroase. Datele obţinute au fost prelucrate statistic prin analiză factorială, ajungând astfel la stabilirea trăsăturilor şi a factorilor pornind de la valoarea corelaţiilor dintre diferitele aspecte ale comportamentului. Abordarea sa este nomotetică, el urmăreşte descoperirea unor legităţi care să facă predictibil comportamentul. Deşi el nu excludea rolul întâmplării şi al liberului arbitru, credea în necesitatea legităţilor. Era de părere că ar fi posibil ca într-o zi psihologii să ajungă la concluzia că aceste legităţi sunt eronate, dar până atunci, ei nu vor înceta să creadă în raportul cauză – efect şi în necesitatea legităţilor.

6

9.6. Terminologie în teoria lui Cattell

Anxietate cronică

Reţea dinamică

Trăsătură dinamic-motivaţională

Atitudine

Sentiment

Trăsătură superficială

Date L

Sentiment de sine

Trăsătură superficială

Date Q

Sintalitate

Trăsătură sursă

Date T

Stare anxioasă

Trăsătură temperamentală

Erg

Trăsătură aptitudinală

Trăsătură unică

Factor de personalitate

Trăsătură comună

 

9.7. Reflecţie critică, recapitulare şi consolidare

1. Identificaţi în teoria lui Cattell enunţurile referitoare la nucleul, dezvoltarea şi periferia personalităţii.

2. Evaluaţi viziunea lui Cattell despre natura umană şi argumentaţi orientarea sa.

3. Încadraţi teoria în funcţie de concepţia sa asupra raportului ereditate – mediu şi a rolului fiecăruia în formarea personalităţii.

4. Care este locul şi rolul educaţiei, ca influenţă socială formativă, în această viziune?

5. În ce constă sistemul de personalitate la Cattell?

6. Analizaţi asemănările şi deosebirile dintre teoria lui Cattell şi teoria lui Allport în privinţa tipologiei personalităţii.

7. Marcaţi specificul tipurilor de personalitate în viziunea lui Cattell, utilizînd caracteristicile periferice concrete.

8. Care sunt elementele originale ale viziunii lui Cattell asupra motivaţiei?

9. Prin ce se aseamănă şi prin ce diferă viziunea asupra personalităţii mature în teoria lui Cattell faţă de psihanaliza clasică?

10. Evaluaţi în ce măsură ideea lui Cattell de a formaliza descrierea şi interpretarea personalităţii în maniera ştiinţelor exacte este aplicabilă în practică.