Streptococul este un gen de bacterie din familia cocilor.

Datorita diviziunilor consecutive ale celulei, in timpul inmultirii se formeaza un lant de celule. Celulele de streptococ au forma de sfera, cu diametrul de 0,6-1,0 micron. Nu formeaza spori. Din grupa streptococilor fac parte atat specii patogene, cat si nepatogene. Unele specii de streptococ poseda asa-numite proprietati hemolitice - proprietatea de a distruge hematiile. Streptococii sunt agentii patogeni ai erizipelului, provoaca septicemia acuta si cronica, endocardita, anumite angine si o serie de afectiuni inflamatorii purulente (de exemplu, meningita purulenta, osteomielita, otita). O specie de streptococ - streptococul hemolitic - este considerat agentul patogen al scarlatinei. Este probabil ca streptococul are un rol si in dezvoltarea reumatismului. Cel mai raspandit microb patogen este streptococul. Dintre streptococii nepatogeni face parte grupa de streptococi lactoacizi, care provoaca, de exemplu, fermentatia lactoacida. Culturile de streptococi lactoacizi se folosesc in industria laptelui ca fermenti pentru obtinerea smantanii, a untului.
Cea mai mare parte dintre streptococi, fac parte din flora normala de colonizare a tractului respirator, gastrointestinal si genitourinar; foarte multe dintre speciile streptococice sunt deosebit de importante pentru etiologia afectiunilor gazdei umane. Streptococul de grup A = Streptococcus pyogenes este agentul etiologic al faringitei streptococice; faringita streptococica, reprezinta cea mai frecventa infectie microbiana ce afecteaza mai ales copii de varsta mijlocie, afectiune ce poate fi urmata de complicatii postinfectioase, precum reumatismul articular acut si glomerulonefrita poststreptococica.

Streptococul de grup B = S. agalactiae, reprezinta principala cauza a sepsisului bacterian si a meningitei la nou-nascuti, si de asemenea, o cauza importanta de endometrita si febra la femeile aflate la varsta fertila. Enterococii produc in mod frecvent infectii ale aparatului urinar, infectii intraabdominale si endocardita, in timp ce streptococii viridans produc mai ales endocardita bacteriana.

Streptococii sunt microorganisme gram-pozitive (bacterii), ovalare, care cresc sub forma de lanturi atunci cand sunt insamantati pe medii de cultura adecvate (medii lichidiene) . Tulpinile care provoaca infectii ale gazdei umane, sunt sunt de obicei, facultativ anaerobe. Pentru a creste in laborator, acesti patogeni necesita medii de cultura imbogatite. Nu au fost inca stabilite criterii stricte care sa ajute la clasificarea riguroasa a streptococilor; in loboratorul de microbiologie, ei pot fi identificati functie de aspectul hemolitic, si pot fi clasificati dupa numele speciei sau dupa o denumire populara comuna. Streptococii care cauzeaza infectii gazdei umane, au capacitatea de a produce o zona de hemoliza in jurul coloanei bacteriene atunci cand sunt incubati pe medii de cultura cu sange si agar; acest aspect mai este cunoscut si sub numele de beta-hemoliza. Streptococii beta-hemolitici pot fi clasificati functie de anumite

criterii serologice clasificarea serologica are la baza rezultatele reactiei antiserurilor specifice cu antigenele hidrocarbonate, componente ale peretelui microbian. Patogeni ce apartin grupurilor Lancefield A, B, C si G (grupuri serologice), sunt in marea lor majoritate streptococi beta-hemolitici, fiecare dintre acestia putand genera infectii distincte, gazdelor umane.

Exista si streptococi care produc doar o zona de hemoliza partiala = alfa-hemoliza, urmata de aparitia unei coloratii verzui a mediilor de cultura. Streptococii alfa-hemolitici pot fi identificati cu ajutorul testelor biochimice; S. pneumonia face parte din grupul streptococilor alfa-hemolitici, constituid o importanta cauza de pneumnonie si meningita. De asemenea, din grupul streptococilor alfa-hemolitici mai fac parte si streptococii viridans, patogeni ce apartin florei normale de colonizare a cavitatii orale, si importanti factori determinanti ai endocarditei subacute.

Streptococii nehemolitici mai sunt denumiti si gama-hemolitici. Pe baza studiilor AND, streptococii din categoria serologica D, au fost considerati ca fiind constituienti ai unui grup oarecum separat de patogeni, iar speciile cunoscute anterior drept S. faecalis si S. faecium au fost redenumite Enterococcus faecalis si Enterococcus faecium.

Infectia cu streptococ viridans

Streptococii viridans cuprind un numar relativ extins de specii microbiene alfa-hemolitice acesti patogeni reprezinta agenti etiologici ai endocarditei bacteriene. Streptococcus salivarius, Streptococcus mutans, Streptococcus sanguis si Streptococuccus mitis (specii de streptococi viridans), fac parte din flora normala de contaminare orala de la nivelul dintilor si gingiilor; de asemenea, ei sunt implicati in aparitia cariilor dentare. Capacitatea lor de a determina endocardita bacteriana se datoreaza bacteriemiei induse de procesul masticator al alimentelor, periajul dintilor sau alte traumatisme minore de la nivelul cavitatii orale, precum si capacitatii acestora de a adera puternic la nivelul suprafetelor biologice. Deseori, streptococii sunt implicati in aparitia infectiilor mixte sinuzita, abcese cerebrale sau abcese hepatice. Streptococi viridans sunt si speciile Streptococcus intermedius si Streptococcus milleri ei difera intr-o oarecare masura de alte specii de streptococi viridans, prin tipul de hemoliza pe care il produc (beta-hemoliza), si prin tipul de sindroame clinice pe care le determina. Acesti patogeni sunt implicati cel mai adesea in aparitia infectiilor supurative abcese cerebreale si abcese ale viscerelor abdominale. Bacteriemia cu streptococi viridans apare mai ales in randul indivizilor cu neutropenie dupa realizarea transplantului de maduva osoasa sau dupa chimioterapia formatiunilor

neoplazice. Streptococii viridans produc un sindrom septic insotit de febra ridicata si soc. Urmatoarele elemente reprezinta factori de risc pentru aparitia bacteriemiei cu streptococi viridans: profilaxia cu trimetoprim-sulfametoxazol, profilaxia cu fluorochinolone, tratamentul cu mucolitice, tratamentul cu antiacide, tratamentul cu inhibitori ai histaminei si neutropenia severa. Pacientii cu neutropenie care prezinta bacteriemie cu streptococi viridans vor fi tratati empiric cu vancomicina, pana in momentul in care rezultatele testarilor de laborator sunt disponibile; nu se recomanda initierea unui tratament cu penicilina, deoarece majoritatea streptococilor viridans prezinta rezistenta in fata acestui chimioterapic. Streptococii viridans implicati in aparitia altor tipuri de infectii (altele decat bacteriemia), prezinta de obicei sensibilitate la penicilina. Exista situatii speciale in care anumiti patogeni izolati in cazurile de endocardita, nu pot fi subcultivati pe medii solide. Acesti streptococi cu caracter nutritional diferit, necesita medii de cultura imbogative cu vitamina B6. Streptococii cu caracter nutritional diferit conduc in mod frecvent la recaderea cazurilor de endocardita bacteriana; aceste situatii speciale vor fi abordate cu un tratament combinat, cu gentamicina (1 mg / kg corp la fiecare opt ore pentru pacientii fara afectarea functiei renale) si penicilina.