Sunteți pe pagina 1din 17

Chisturile maxilare

odontogene-inflamatorii
STUDENT :
SPECIALIZAREA :
ANUL :
DISCIPLINA :
INDRUMATOR :

IULIAN ZAHARESCU
MEDICINA DENTARA
V , GR.3
PATOLOGIE ORALA
S.L. DR. I. CERNAT

Chisturile sunt cavitati intra-osoase, captusite de un epiteliu si pot fi


odontogene si neodontogene.

Chisturile odontogene reprezinta formatiuni chistice, in al caror


mecanism de formare sunt implicate lama dentara, organul
smaltului si resturile epiteliale Mallassez. Mecanismul de crestere a
chistului se explica prin faptul ca presiunea coloid-osmotica din
interiorul chistului este mai mare, ceea ce determina acumularea
de lichid si implicit expansiunea hidrostatica. Lent si progresiv, se
produce resorbtia osului inconjurator.

# Din punct de vedere clinic, aceste chisturi au o perioada de


latenta(trece neobservat, fiind asimptomatica), in care chisturile sunt
descoperite accidental, cu ocazia unor radiografii dentare.
# In cazul in care dupa extractii dentare sau tratamente endodontice
prin alveola respectiv prin canalul radicular se scurge un lichid serocitrin, poate fi intuita prezenta chistului.

In perioada de exteriorizare se produce deformarea in directia in care


chistul intampina rezistenta cea mai mica, cel mai frecvent in vestibular,
dar si in palatinal.
In cazul maxilarului, poate evolua spre sinus, ocupand partial sau total
sinusul. Pe masura exteriorizarii stratului compact al osului bombeaza din
ce in ce mai mult, se subtiaza, dand la palpare o ,,minge de celuloid sau
,,coaja de ou spart, iar dupa resorbtia completa a planului osos se
percepe fluctuenta.

Chisturile odontogene inflamatorii :

Chistul radicular sau apical, periodontal, este cea mai

Macroscopic, este format dintr-un perete fibros, de grosime variabila, in

frecventa forma de chist odontogen, care intereseaza orice dinte gangrenat si


poate apare la toate varstele. Chistul se formeaza in urma unui proces infectios
pulpar si periapical, care cuprinde resturile epiteliale de la acest nivel.
Consecutiv procesului inflamator, resturile epiteliale Mallasez inculuse intr-un
granulom se transforma chistic, aparand o cavitate care se insera in jurul
extremitatii radiculare a dintelui respectiv. Radilogic, se observa o zona de
radiotransparenta , uniloculara, de obicei mai mare de 5 mm diametru, care
se gaseste la apexul dintelui, in continuarea spatiului periodontal.
interior continand material necrotic, cu depozite de lipide sau de colesterol.

Microscopic, cavitatea este delimitata de un epiteliu scuamos

necheratinizat, stratificat, continand in interior un material eozinofil,


cu celule epiteliale descuamate, iar in peretele din jur se observa un
infiltrat inflamator cronic, asociat cu eritrocite, macrofage
spumoase, celule gigante multinucleate de corp strain, depozite de
hemosiderina si cristale de colesterol. Chistul radicular creste de
obicei lent, cu manifestari clinice reduse dar uneori se poate
suprainfecta.

Chistul periapical rezidual ia nasterepe seama unui granulom


periapical, neindepartat cu ocazia extractiei dentare. Chistul
rezidual creste lent si are dimensiuni variabile.

Macroscopic este reprezentat de o cavitate chistica, continand

un lichid sero-citrin, inconjurat de o capsula sclerotica. Microscopic,


cavitatea este tapetata de un epiteliu scuamos, stratificat, in jur
observandu-se un infiltrat inflamator mai redus decat in chistul
radicular, deoarece sursa inflamatiei a fost eliminata prin etractia
dentara. Infiltratul inflamator se poate asocia cu depozite de
cristale de colestreol sau de calciu.

Imaginea radiologica este asemanatoare cu cea a chistului


radicular, numai ca in aceasta situatie lipseste dintele care a fost
extras anterior.

Chistul laterial periodontal inflamator este o varietate mai rara a


chistului radicular, care se dezvolta lateral de radacina unui dinte
gangrenat, la nivelul orificiului unui canal radicular aberant, a unei
cai false create in timpul tratamentului endodontic sau a unei
fracturi radiculare.

Prezentare de caz -chistul radicular


complicatii

Una din complicatiile acestei afectiuni poate aparea atunci


cand procesul patologic, dupa o evolutie mai indelungata, capata
dimensiuni crescute, iar in timpul procedurii de extractie a dintelui
interesat, medicul impinge pur si simplu dintele sau restul radicular in
cavitatea chistica, pierzandu-l efectiv.

Pacienta K.A., in varsta de 60 ani s-a prezentat in urgenta in


clinica noastra in urma unei tentative de extractie a restului
radicular 12 intr-un cabinet stomatologic. In timpul manoperelor de
extractie, restul radicular a disparut efectiv din plaga.
Din antecedente pacienta relateaza manifestari infectioase
repetate cu abcedari si remisii tratate exclusiv antibiotic, ultima
recidiva avand loc in urma cu aproximativ o saptamana.
Dupa pierderea restului radicular in plaga, pacienta este
trimisa la cabinetul nostru de chirurgie dentara unde, in urma unei
radiografii retroalveolare, se constata existenta unui chist dentar de
dimensiuni crescute in regiunea maxilara frontala paramedian
dreapta si existenta unui rest radicular impins in plina cavitate
chistica.

Se suplimenteaza anestezia locala si se recurge la efectuarea unui


lambou muco-periostal vestibular cu expunerea tablei osoase
vestibulare in dreptul dintelui 12. Se largeste cu grija orificiul alveolar
restant, minimalizand pe cat posibil pierderea osoasa vestibulara. Prin
orificiul creat se patrunde la nivelul cavitatii chistice. Prin palpare
instrumentala se constata absenta peretilor ososi palatinal si partial
superior (cu palparea mucoasei nazale) si extinderea distala a cavitatii
chistice palatinal de radacina 13.
Dupa indepartarea continutului chistic prin chiuretaj atent si irigatii
repetate cu solutie salina si apa oxigenata 1/1 se reuseste localizarea
restului radicular migrat undeva superior inspre fosa nazala dreapta. Se
extrage cu grija restul radicular cu ajutorul unei pense Coher. Se
finalizeaza chiretajul peretilor cavitatii chistice si indepartarea
detritusurilor prin instilatii repetate cu apa oxigenata in dilutie.
Desi cavitatea restanta avea dimensiuni destul de crescute
pacienta refuza folosirea materialului de aditie osoasa ca procedeu de
optimizare a vindecarii osoase.

Pensa Coher

Se recurge in continuare la mobilizarea laboului vestibular si inchidere


ermetica a defectului osos prin sutura.
Dincolo de recomandarile postoperatorii uzuale se instruieste pacienta la
evitarea suflarii nasului timp de 1-2 saptamani si eventuala utilizare a
decongestionantelor nazale in caz de catar pentru evitarea crearii unei
comunicari nazo-chistice cu compromiterea vindecarii adecvate.
Pacienta urmeaza sa revina la controalele de rutina la 1/2 zile
postoperator si la 1 saptamana ~ la aproximativ 3 luni se recomanda o
radiografie de control pentru monitorizarea evolutiei si stabilirea oportunitatii
efectuarii tratamentului protetic dupa stabilizarea vindecarii tesuturilor din
zona afectata.

Bibliografie :

1. Patologie Orala , de Simona Stolnicu , Simona Mocan, Gheorghe


Naftali, University Press Tirgu Mures 2005.

2. http://www.dentalnews.ro/resorbtia-radiculara-dentara-orecenzie-a-literaturii-si-propunerea-unei-noi-clasificari-partea-i/

3. http://www.doctoruldedinti.info/rezectia-apicala/

4. http://lapadathortensia.ro/chistul-radicular-complicatiiprezentare-de-caz/