Sunteți pe pagina 1din 16

• La romani, sarbatorile de iarna, indeosebi cele de Craciun sunt adevarate

sarbatori de suflet. Amintirile copilariei ce ne revin puternic in minte si


suflet, zapezile bogate si prevestitoare de rod imbelsugat, colindele si
clinchetele de clopotei, mirosul proaspat de brad, dar si de cozonaci,
nerabdarea asteptarii darurilor sub pomul de iarna, toate creeaza in sanul
familiei o atmosfera de basm, liniste sufleteasca si iubire.
• Craciunul mai este numit si sarbatoarea familiei; este ocazia cand toti se
reunesc, parinti, copii, nepoti isi fac daruri, se bucura de clipele petrecute
impreuna in jurul mesei, cu credinta ca prin cinstirea cum se cuvine a
sarbatorilor vor avea un an mai bogat.

• La sate, indeosebi sunt pastrate mult mai bine datinile acestei perioade a
anului. Una dintre cele mai raspandite datini la romani este colindatul.
• Pe langa colindele religioase exista vechi colinde laice cum sunt: Capra,
Ursul, Cocostarcul, Caiutii. Acestea sunt in fapt, jocuri cu masti si
costumatii speciale confectionate de mesteri locali si care ironizeaza
personajele negative ale lumii satului. Colindatorii sunt asteptati in
casele lucind de curatenie si frumos impodobite si sunt rasplatiti de
gospodari cu covrigi, fructe, nuci, colacei sau chiar bani.
Obiceiuri bucovinene - scenariu de
innoire a timpului
• In lumea mirifica a sarbatorilor de iarna, in acest timp calendaristic,
Ajunul Craciunului are o semnificatie aparte in aceasta zona. Acest
ritual incepe atunci cind soarele se apropie de asfintit.
• Inainte ca astrul sa plece dupa munti, toata familia se imbraca in
haine curate si se aduna in casa cea mare, pentru masa de Ajun,
numita in localitatile bucovinene, fie ca e vorba de Lucina sau
Cimpulung Moldovenesc, Moldovita, Radauti sau Sucevita, "Cina
cea de Taina" sau Vecernia. Dar inainte de aceasta cina, pe o tava se
pune cate putin din fiecare fel de mancare, iar capul familiei se duce
in grajd si hraneste, pe rand, toate vitele, chemandu-le pe nume.
• Dupa acest ritual, familia ingenuncheaza in jurul mesei,
rostind o rugaciune, iar apoi se asaza la masa. Dupa cina
si rugaciunea de multumire, se pastreaza pe masa
colacul, luminarea, sarea si blidele cu ceea ce nu s-a
consumat, pentru ca in jurul acestei mese vor veni
colindatorii.
CAIUTII
URSII
• În Bucovina, mastile si deghizarile ceremoniale sunt prezentate în majoritatea datinilor
si obiceiurilor care marcheaza pragul simbolic dintre ani. Aparitia pe ulitele satelor, în
ziua de ajun a Anului Nou a ursilor, caprelor, cerbilor, caiutilor, mosilor si babelor, a
frumosilor si urâtilor, alaturi de plugusor si buhai, nu este determinata doar de sensul
ludic (carnavalesc) al petrecerilor de Revelion, ci si de o motivatie mult mai profunda:
convingerea ca, respectând "legea pamântului" (obiceiul mostenit), oamenii vor putea
dobândi, în anul care vine, belsugul si rodnicia holdelor, turmelor si livezilor, dar si
sanatatea si puterea mult dorite. În costumatii de o inegalabila fantezie, întruchipând
cele mai bizare creaturi, mascatii, însotiti de muzicanti si numerosi curiosi, încep a
umple ulitele satului, stârnind larma si facând tot felul de ghidusii.
• La adapostul mastilor, gesturile si miscarile personajelor
întruchipate capata o valoare simbolica, dincolo de
normlitatea si banalitatea cotidianului. O data cu lasarea
întunericului, parada desfasurata în fata multimii adunate
în centrul satului se transfera pe la casele oamenilor.
• Specific majoritatii asezarilor bucovinene este reuniunea
tuturor personajelor mascate - urs, capra, caiuti, cerb,
babe si mosnegi, fete si neveste, caldarari si negustori,
doctori, draci, miri si mirese într-o singura ceata numita
Malanca, Partie, Banda, Hurta, Turca sau pus si simplu
Ceata.
• Aceasta numeroasa grupare de personaje mascate poate fi de
câteva zeci de personaje. Conducatorul tuturor este Calfa, un
tânar frumos, destoinic si corect, demn de încrederea
întregului sat. De obicei, Calfa nu poarta masca, el fiind
îmbracat în haine frumoase (de multe ori, în costum popular)
iar ca îndemn al rangului ceremonial ce-l detine, poarta
caciula neagra de astrahan, împodobita cu panglici si
margele, baltag ferecat cu alama si cositor.
• În cadrul cetelor complexe, de tip Malanca, scenariul
specific fiecarui obicei se desfasoara pe rând, Calfa
comandând ordinea intrarii în scena.
• Grupurile de "urâti" si de "frumosi" au rolul de a
întretine o atmosfera de veselie exuberanta. "Urâtii" fac
cele mai nastrusnice fapte: se dau peste cap, fugaresc
fetele si le mânjesc cu funingine, se baga pe sub paturi,
se urca pe case sau prin copaci, iar "negustorii" si
"caldararii" îsi disputa fiecare câte ceva, dialogul fiind
plin de o suculenta ironie. În ceremonialurile actuale
constatam, dincolo de semnificatia arhaica si o
dezvoltare a laturii spectaculare, si o puternica dorinta
de integrare directa a satenilor în derularea obiceiurilor.
Capra este un personaj mito-zoomorf care subordoneaza
toate celelalte masti ce o înconjoara, ea fiind o prezenta
fascinatorie, caracterizata printr-o vitalitatea excesiva,
reusind sa impresioneze întreaga asistenta prin
dezinvoltura pantomimei si expresivitatea tinutei.
• Ursul este o prezenta la fel de agreata în obiceiurile de Anul Nou. Cultul
acestui personaj îsi afla originile în zorii civilizatiei (paleolitic).
• Din bogatul simbolism al ursului s-au pastrat pâna astazi unele credinte care
justifica venerarea animalului în Bucovina mai mult decât în alte zone ale tarii;
poate si datorita ca, pe aceste meleaguri, au trait dacii liberi, se mai pot vedea
si acum câteva secvente care evidentiaza credintele referitoare la urs ca simbol
al perpetuarii regenerarii vegetale. Rostogolirea ursilor în cerc, batutul si
moartea acestora, apoi învierea miraculoasa redau metaforic succesiunea
anotimpurilor ce stau sub semnul acestui animal, capabil sa învinga iarna si sa
stie când vine primavara cu adevarat.