DAUNATORII PORUMBULUI

1 NOTIUNI GENERALE DESPRE DAUNATORII PLANTELOR

Daunatorii plantelor de cultura fac parte din urmatoarele increngaturi si clase:

Increngaturi

Nematode (Nematoda)

Moluste (Mollusca)
Artropode (Arthropoda)

Clasa

-Secernentea

-Gasteropode (Gasteropoda)
-Arahnide (Arachnida) Insecte,

hexapode (Insecta, hexapoda)

Vertebrate (Vertebrata)

-Pasari (Aves) Mamifere

(Mammalia)

DAUNATORII PORUMBULUI

NOTIUNI GENERALE DESPRE DAUNATORII PLANTELOR

Daunatorii plantelor de cultura fac parte din urmatoarele increngaturi si clase:

Increngaturi

Nematode (Nematoda)

-Secernentea

Moluste (Mollusca)

-Gasteropode (Gasteropoda)

Artropode (Arthropoda)

-Arahnide (Arachnida) Insecte,

Clasa

hexapode (Insecta, hexapoda)

Vertebrate (Vertebrata)

-Pasari (Aves) Mamifere

(Mammalia)

1.1. NEMATODE

In aceasta clasa sunt cuprinse animale mici (in jur de 1 mm), cu corpul cilindric nesegmentat,
filiform sau fusiform. La unele specii se intalneste diformismul sexual la care masculul este
viermiform,iar femela are corpul in forma de para. Sunt cunoscuti sub numele de viermi.
Denumirea clasei provine de la cuvintele ,,nematos care inseamna fir si ,,helmins care
inseamna vierme.

Nematozii au corpul acoperit cu o cuticula tare, chitinoasa, trasparenta sau colorata. La unele
specii cuticula este neteda, iar la altele prezinta la exterior diferite formatii (spini, carene,
solzi).

Traiesc si se inmultesc in sol, in tesuturile plantelor sau pe material organic in descompunere.

Majoritatea speciilor se inmultesc prin partenogeneza ovipara. Ouale sunt depuse pe
substratul de hrana (sol, planta) intr-o masa mucilaginoasa de culoare alba-galbuie. Viermii se
hranesc cu continutul celulelor pe care le perforeaza cu ajutorul stiletului. In timpul hranirii ei
injecteaza saliva care, datorita continutului in substante toxice, provoaca necrozarea sau
deformarea tesuturilor.

1.2. GASTEROPODE

Aceasta clasa cuprinde specii acvatice sau terestre cu corpul format din trei parti: cap, masa
viscerala si picior. Piciorul este asezat sub pantece de unde provine si denumirea clasei. Unele
specii au corpul golas si se numesc limacsi, iar altele il au acoperit cu o cochilie. Organele
corpului sunt asimetrice.

Gastropodele traiesc si se inmultesc atat in mediul acvatic, cat si in cel terestru. Acestea din
urma sunt nocturne si fitofage, parazitand diferite specii de plante din flora spontana si cultivata.
Se inmultesc prin oua, care sunt depuse in sol sau pe plante. Perioadele calduroase si umede
favorizeaza inmultirea, pe cand cele secetoase cu temperaturi ridicate sau perioadele cu
temperaturi scazute determina intrarea in diapauza a melcilor.

Specii daunatoare: limaxul canusiu (Derosceras agreste).

1.3. ARAHNIDE

Clasa Arahnida se imparte in mai multe ordine. Dintre acestea, ordinal Acarina cuprinde reprezentanti cu
importanta pentru agricultura.
ACARIENI (ACARINA, ACARI)

Acarienii fitofagi constituie o grupa de daunatori de dimensiuni mici (sub 1 mm), cu corpul oval la unele specii,
piriform sau cilindric la alte specii, de culoare rosie, bruna, verzuie sau galbuie. Corpul lor este nesegmentat si
provine din contopirea a doua parti: prosoma sau cefalotoracele (partea anterioara) si opistosoma sau abdomenul
(partea posterioara). Tegumentul este moale si extensibil, prevazut cu perisori rari.

Acarienii traiesc si se inmultesc pe substraturile vegetale. La majoritatea speciilor reproducerea este sexuata. In
dezvoltarea lor trec prin urmatoarele stadii: ou, larva hexapoda, protocrysalis (stadiu imobil), protonimfa,
deutoctysalis (stadiu imobil), deutonimfa, teliocrysalis (stadiu imobil) si adult. In raport cu conditiile de viata pot da
nastere la mai multe generatii pe an.

Unele specii colonizeaza frunzele si lastarii plantelor producand depigmentare organelor, manifestare cunoscuta
sub numele de acarinoza. Alte specii se dezvolta in interiorul diferitelor organe (frunze, lastari) si produc hipertrofii
(basicari) diferit colorate cunoscute sub numele de erinoze.

Majoritatea speciilor de acarieni fitofagi se dezvolta intens in perioadele calduroase si secetoase. Perioadele
racoroase si umede stanjenesc activitatea lor. Temperatura optima de dezvoltare este cuprinsa intre 24-30 grade
C, iar umiditatea relativa optima este de 40-60%.

1.4. ROZATOARE

Rozatoarele reprezinta un important grup de animale deosebit de daunatoare pentru

agricultura. Acestea contribuie la raspandirea unor periculoase boli de la om si animale, cum
sunt: leptospiroza, trichinoza, tenioza s.a.

Rozatoarele sunt mamifere de talie mica sau mijlocie, terestre, subterane sau semiacvatice.
Traiesc in colonii sau izolat, in galerii subterane sau cuiburi facute din resturi vegetale la
suprafata solului sau in depozite de produse agroalimentare. Majoritatea speciilor hiberneaza
in adaposturi. Inmultirea in masa a rozatoarelor se inregistreaza in anii cu iernii usoare, cu
primaveri si toamne calduroase si cu ploi putine.

Specii daunatoare: soarecele de camp, sobolanul de apa, harciogul, popandaul.

1.5. INSECTE

Numele de insecta privine de la cuvantul latinesc insectum, care inseamna intretaiat-segmentat. Deci, insectele sunt animale cu
corpul format din segmente. Ele au urmatoarele caractere comune:

1. Corpul este impartit in trei regiuni distincte: cap, torace, abdomen.

Capul este prevazut cu o pereche de antene, cu aparat bucal si organe vizuale.

Toracele prezinta pe partea dorsala doua perechi de aripi, iar pe partea ventrala trei perechi de picioare.

Abdomenul este lipsit de apendici articulate. Apendicii rudimentari se gasesc numai in stadiul larvar la unele insecte (fluturi, viespi).

2. Au corpul acoperit cu un tegument tare care formeaza scheletul extern al insectelor.

Au respiratie traheala si cutanee.

4. Au un sistem nervos ganglionar si un sistem-muscular striat tranversal.

Marimea corpului variaza intre 0,25 mm si 150 mm. dimensiunile de care se tine seama la caracterizarea si deschiderea speciilor
sunt: lungimea, latimea si grosimea. Lungimea se masoara pe axa mediana longitudinala, de la marginea anterioara a capului fara a
se tine seama de antene, si pana la extremitatea posterioara pe axa transversala. La fluturi, latimea se masoara cand insectele au
aripile intinse, de la extremitatea varfului unei aripi si pana la extremitatea cealalta, folosindu-se si notiunea de anvergura. Inaltimea
sau grosimea se masoara pe axa perpendiculara sau dorsoventrala a corpului.

2.
ECOLOGIA INSECTELOR

Ecologia se ocupa cu raportul ce exista sau se creeaza intre diferite organisme si factorii mediului inconjurator, cunoscuti sub
numele de factori de mediu sau ecologici. Acestia pot fi climatici, edafici, biotici, tehnici.

2.1. Factorii climatici

In cadrul acestui grup de factori se urmareste influienta temperaturii, umiditatii si luminii asupra dezvoltarii si inmultirii insectelor.

Temperatura. Insectele sunt animale poikiloterne adica au temperature corpului mai mare cu 0.5-1 grad C decat temperature
mediului inconjurator. Temperatura mediului in care traiesc si se inmultesc insectele are o influienta deosebita asupra acestora.
Influienta temperaturii se manifesta atat direct cat si indirect. Actiunea directa a temperaturii consta in determinarea intensitatii
si naturii proceselor metabolice. In general temperatura ridicata si umiditatea optima scurteaza durata vietii, in timp ce
tempetaturile joase o lungesc. Actiunea indirecta a temperaturii consta in influienta pe care o exercita asupra ritmului de
crestere si dezvoltare a plantei gazda.

Umiditatea. Umiditatea mediului influienteaza direct dezvoltarea si inmultirea organismelor. Insectele se dezvolta in cadrul
anumitor limite de umiditate, care variaza la diferite grupuri de insecte intre 45 si 85%.

Unele insecte prefera locuri mai umede. Acestea se numesc higrofile (viermii sarma). Altele prefera terenuri cu umiditate
scazuta. Acestea se numesc xerofile (gandacul ghebos).

Cand umiditatea scade sau depaseste limitele accesibile insectei se produc tulburari in organism, care pun in pericol viata
insectei. Gargarita graului nu se dezvolta atunci cand temperatura cerealelor scade sub 12%.

Lumina. Lumina influienteaza in mod direct progesele biologice si fiziologice ale insectelor. Impreuna cu temperatura si
umiditatea are un rol important in declansarea diapauzei. In ceea ce priveste reactia insectelor fata de lumina, acestea pot
manifesta un fototropism pozitiv sau fototropism negativ.

2.2.Factorii edafici

Solul. Prin insusirile sale solul influienteaza dezvoltarea multor insecte. Majoritatea insectelor prefera soluri cu
umiditate moderata si reactie neutra. Unele prefera soluri usoare, altele soluri acide.

2.3.Factorii biotici

Hrana. Dupa regimul de hrana insectele se impart in:

-insecte fitofage, care se hranesc cu organe verzi sau uscate ale plantelor;
-insecte zoofage (carnivore), care se hranesc cu organisme animale vii sau moarte;
-insecte pantofage (omnivore), care au un regim alimentar mixt. Majoritatea insectelor daunatoare in agricultura
fac parte din grupa fitofage.

Pradatorii si parazitii.

Epizotiile.

2.4.Factorii tehnici

Prin folosirea unor lucrari menite sa mareasca arealul culturilor agricole sau sa mentina potentialul productiv al
unei culturi se produc schimbari de ordin cantitativ si calitativ in comunitatea agrobiocenotica. Aceste schimbari
sunt concretizate prin inmultirea unor specii care pana la aplicarea lucrarii respective aveau numai o importanta
faunistica, prin aparitia unor populatii rezistente la produse insecticide, prin modificarea metabolismului
organismelor vegetale si animale.

3 VIERMII SARMA

VIERMII SARMA -- (Agriotes spp.)

Se gasesc mai ales in solurile umede si grele (luncile raurilor, lunca Dunarii). Principalele specii din
Romania sunt: Agriotes ustulatus, A. obscurus, A. ustulatus v. flavicornis, A. sputator si A.
pilosus.
Adultii nu produc daune insa larvele sunt extreme de vatamatoare, prezentand o polifagie
accentuata. Dintre cereale, porumbul sufera cel mai mult din cauza atacului viermilor sarma,
indeosebi in perioda rasaririi plantelor si in primele faze de vegetatie, cand larvele ataca
boabale pe cale de germinare sau radacinile abia formate. Dupa insamantare, larvele se
concentreaza spre boabele de porumb, le rod embrionul, apoi pratund in endosperm, adesea
ramanand intact doar tegumentul.
Atacul viermilor sarma este caracteristic primaverilor reci si umede, cu insamantare adanca ce
intarzie rasarirea. In asemenea conditii chiar o larva/m2 poate provoca numeroase goluri in
culturile de porumb.
Adultii au lungimea cuprinsa intre 7 si 12 mm, de culoare bruna-roscata sau bruna-inchisa. Pe
partea ventrala a toracelui prezinta un organ cu ajutorul caruia sar, provocand un pocnet, de
unde si numele popular de gandaci pocnitori. Larvele, denumite popular virmii sarma, au corpul
cilindric, subtiat la capete, acoperit cu un tegument puternic chitinizat, de culoare galbenaportocalie, avand lungimea pana la 25 mm. prezinta o generatie la 4-5 ani.