BAZELE GENERALE

ALE
KINETOTERAPIEI
CURS VIII

8.2. Exerciii de gimnastic pe

grupe de muschi
Orice activitate cu caracter fizic constituie
un exerciiu pentru muschi, chiar dac
efortul este static sau miscarea este
executat pasiv.
Lucrnd analitic, fiecare muschi n parte,
vom folosi Gimnastica grupelor si a
lanurilor de muschi, caracterizat de fapt
prin
contracia uneia sau a mai multor grupe de
muschi, independente din punct
de vedere
funcional.

n aceast gimnastic a grupelor si lanurilor

de muschi, preocuparea principal este:
- de a exercita, dezvolta si perfeciona
funciile motoare normale,
-de a reeduca si recupera funciile slbite
sau afectate de diverse cauze
patologice,
- de a contribui la echilibrarea funcional a
ntregului organism.
Ca si n Gimnastica articular, n Gimnastica
grupelor si a lanurilor de muschi este nevoie de
o modalitate bine stabilit de lucru, care implic
cunoasterea exact a efectelor, dar si respectarea
unor reguli, astfel:

a. Cunoasterea:
-structurii funcionale a muschilor,
- grosimii si lungimii lor,
- inseriilor pe segmentele osoase,
- sensului si forei miscrii pe care o
realizeaz.
b.Examenul morfologic si funcional al
acestor grupe de muschi trebuie s se fac prin
probe simple si la ndemna tuturor.
n cazurile patologice, de modificri morfolo
gice si funcionale, folosim examenul clinic si o
serie de probe funcionale:
- dinamometria,
- examenul electric etc.
n acest caz este nevoie de o metod unica
de examinare, bilantul muscular.

c.Exerciiile pe grupe de muschi vor fi executate

dup necesiti;
- ex. pentru cresterea volumului si forei
muschilor, se vor folosi mijloacele cele mai
potrivite de ngreuiere;
-ex.pentru scurtarea sau alungirea fibrelor
musculare, se pot folosi contraciile concentrice
sau excentrice.
d.Rezistena muschilor se dezvolt printr-un nr.
mare de repetri ale contraciilor izometrice sau
izotonice, prin autorezsten si rezisten
manual sau mecanic.
e.Elasticitatea muschilor se pstreaz, dezvolt
sau se reface prin miscri ample si ntinderi ale
muschilor, executate excentric si n afara
segmentului de contracie.

f.Viteza miscrilor se dezvolt prin exerciii de

durat scurt si executate rapid si ritmic,
repetate des.
g.Proprietile fiziologice ale muschilor nu pot fi
exercitate separat una de cealalt si nici fr a
ine seama de contribuia lanului nervos senzitivomotor sau de centrii nervosi coordonatori;
Exerciiile pentru muschi sunt n acelasi timp
cele mai bune exerciii pentru nervii motori
respectivi.
Prin repetare ndelungat, funciilemuschilor
si nervilor se mbuntesc progresiv,iar miscrile
se execut mai economic si mai coordonat.

h.Odat cu fortificarea muschilor creste si rezistena tendoanele si a celorlalte formaiuni

aponevrotice.
i.Exerciiile musculare produc efecte secundare
care se rsfrng asupra funciilor circulatorii,
trofice, locale si generale ale corpului.
Indicaiile terapeutice ale gimnasticii
musculare sunt dictate de necesitatea urgent
de a reface volumul si fora muschilor atrofiai din
cauza unor leziuni sau tulburri ale
muschilor si nervilor motori.

Exercitarea analitic a grupelor de muschi se

aplic n pareze si paralizii, contracturi si tulburri
de coordonare a miscrilor, localizate mai ales la
membre.
Odat cu funciile neuromotoare sunt
stimulate si funciile vasculare si trofice.
Gimnastica analitic a muschilor este
contraindicat n afeciunile inflamatorii locale
ale muschilor, articulaiilor si oaselor, n
traumatismele grave si dup interveniile
chirurgicale recente.

8.3. Educarea si reeducarea neuromotorie.

Educarea miscrii sau reeducarea neuromotoare
nseamn perfecionarea mecanismelor dinamice,
cresterea capacitii de adaptare a organismului
la sarcini noi, mai grele sau mai complexe.
Cnd aciunile necesare ndeplinirii unor acte
motorii elementare ,,deprinderile motrice de baz
sau executarea unui exerciiu fizic ct de simplu,
dar mai ales cnd activitile profesionale nu mai
pot fi executate sau se execut defectuos, fiind
limitate din punct de vedere al forei sau vitezei,
al amplitudinii si coordonrii, al preciziei si
abilitii, trebuie s ne gndim la restabilirea
funciilor si capacitilor dinamice prin reeducarea
neuromotoare" (Ionescu, A.,1994).

Reeducarea este necesar uneori dup mbolnviri si accidente care altereaz structura
elementelor anatomice si tulbur funciile fiziolo
gice,: -ale aparatului locomotor,
-ale celorlalte organe si funcii,
- circulatorii,
- trofice,
- de sensibilitate,
- secretorii etc.
Aceste tulburri fiziopatologice, continu s
se manifeste,mult vreme, chiar dup ce leziunile
sau mbolnvirile s-au vindecat.
Ele se datoreaz, n general, unor tulburri
ale sistemului nervos vegetativ si se trateaz prin
reeducare funcional, care const n miscri
metodice, masaj si fizioterapie.

Atunci cnd si componentele psihice ale

miscrii:- voina,- curajul,- perseverena etc.sunt
alterate, este necesar Reeducarea psihomotric.
Reeducarea neuromotoare si psihomotoare se
realizeaz prin: - exerciii fizice pasive,
- active si
- active cu rezisten,
prin care se:
- nva din nou miscrile ce nu se mai pot
executa,
-se corecteaz cele ce se execut defectuos,
- se controleaz si se stpnesc miscrile
anormale,
- se compenseaz miscrile care lipsesc,
- se instituie o disciplin si o coordonare
psihomotoare nou si normal.

Activitatea de reeducare funcional este

dominat de trei probleme mari:
A. reeducarea echilibrului corpului,
B. reeducarea miscrilor membrelor
superioare si n special a abilitii manuale,
C. reeducarea miscrilor membrelor
inferioare si, mai ales, reeducarea mersului

A. Reeducarea funciei de echilibru a

corpului
Tulburrile de echilibru au cauze foarte
variate,g rupa schematic, n trei categorii:
1. uoare pierderea obisnuinei de a sta n
picioare, sau cu capul ridicat, n urma unei lungi
perioade de imobilizare n poziia culcat,la care se
adaug dese ori starea de slbiciune si de anemie
provocate de boal.
2. de intensitate medie, sunt cele de natur
ortopedic, determinate, n special, de asimetria
n lungimea si n puterea de sprijin a membrelor
inferioare.
3. grave, cele mai grave si mai frecvente
tulburri de echilibru sunt de natur neurogen.

n orice poziie si n orice miscare a corpului

exist elemente de echilibru care asigur:
- stabilitatea corpului,
- orientarea pe coordonatele spaiale,
- coordonarea miscrilor.
Aceste elemente au o importan variabil,
n raport cu:
- poziile si miscrile corpului,
- factorii patologici care scad stabilitatea s
produc dezechilibrul.
Organismul face fa solicitrilor exerciiilor
de gimnastic de echilibru, printr-o activitate
reflex neuro muscular prompta i fin, ce se
manifest prin corectarea continu a poziiei
corpului, printr-o precis orientare n spaiu si o
perfect coordonare a miscrilor.

Exerciiile de echilibru din kinetoterapie

ncep:
- de la cele mai simple si mai stabile poziii,
din culcat si asezat, cu variantele lor,
- la poziiile derivate din poziia stnd,
- pn la ngreuiate progresiv prin miscri
si procedee tehnice foarte variate.
Exerciiile din poziia culcat constau n:
- ridicarea capului,
- ridicarea trunchiului,
- trecerea treptat n poziia culcat rezemat,
- trecerea n culcat pe o latur,
- trecerea pe partea anterioar a corpului.

Exerciiile din poziia asezat:

- ncep din poziia asezat rezemat,
- dup care se trece la derivatele ei:
- asezat nclinat,
- aplecat cu trunchiul ndoit
nainte sau lateral si, cu
trunchiul rsucit ntr-o parte
sau alta.
Aceste exerciii sunt ngreuiate prin diferite
miscri simetrice sau asimetrice ale membrelor
superioare.
Exerciii din poziia pe genunchi este folosit,
a. la nceput, cele mai stabile variante;
- pe genunchi pe clcie asezat,
- pe genunchii deprtai,

b. apoi la cele mai puin stabile:

- pe un genunchi, cu cellalt ndoit n fa
sau ntins napoi.
Aceste poziii sunt ngreuiate prin schimbarea poziiei capului si trunchiului sau prin poziii si
miscri asimetrice ale membrelor superioare.
Exerciii din poziia stnd Cele mai
importante exerciii de echilibru se execut din
poziia stnd si din mers pe o brn.
Trecerea la poziia stnd se face progresiv,
prin poziia
a.stnd rezemat:-cu spatele lipit de perete sau
de o scar fix,
b. sprijinit :prijin viu, sprijin cu minile proprii.

Din poziia stnd se pot executa urmtoarele

categorii de exerciii:
-Exerciii de echilibru cu reducerea suprafeei de
sprijin:
stnd cu picioarele apropiate;
stnd cu un picior nainte, n prelungirea
celuilalt;
stnd pe vrful unui singur picior;
mers pe o linie sinuoas;
mers ascendent, descendent, trecnd peste mici
obstacole;

- Exerciii de echilibru cu deprtarea centru

lui de greutate al corpului sau al segmente lor
sale de baza de susinere:
stnd pe vrfuri, cu membrele superioare sus;
mers pe o banc ngust, pe o brn etc.
mers pe vrfuri cu membrele superioare n
diferite poziii.
nlarea nivelului de sprijin n poziii si n
mers, n raport cu solul,determin, la majoritatea
oamenilor, o serie de tulburri de echilibru, mai
ales subiective, care influeneaz negativ stabilita
tea corpului,precizia si sigurana miscrilor.
n gimnastic, nlimea sprijinului poate
creste progresiv; la aceasta se poate aduga
ngustarea sprijinului, alungirea distanei de
parcurs, nclinarea pantei etc.

- Exerciii de echilibru cu dispunerea centrului de

greutate al corpului sau al segmentelor sale n
afara suprafeei de sprijin:
stnd pe vrfuri pe o brn: ducerea unui
membru superior n sus si aceluilalt lateral.
Mna dus lateral poate susine un obiect
(greutate, mciuc, baston).
- Exerciii de echilibru folosind poziii neobisnuite
ale corpului:
mers pe brn cu capul mult nclinat nainte,
cu capul pe spate, nclinat lateral sau rsucit;
mers cu trunchiul ndoit nainte sau rsucit.
- Exerciii de echilibru prin schimbarea procede
ului obisnuit de deplasare:
mers lateral; mers napoi;
mers ghemuit; mers pe patru labe.

- Exerciii de echilibru cu modificarea vitezei si

ritmului:
mers lent;
mers cu schimbarea pasilor (mersul repede
este favorabil meninerii echilibrului).
- Mers n echilibru cu trecerea peste obstacole
sau cu transport de greuti:
mers cu trecerea peste obstacole diverse;
mers cu o greutate pe cap, pe spate sau n
brae.
- Exerciii de echilibru cu scderea controlului
senzorial:
meninerea echilibrului n stnd (pe sol, la
nlime) cu ochii nchisi;
mersul la nlime cu distragerea ateniei.

Instabilitatea aparatului de sprijin scade

sigurana n exerciiile de echilibru, iar schimbarea condiiilor de lucru le ngreuiaz.
Exerciiile de echilibru se sistematizeaz
dup poziiile de baz si dup tehnica folosit:
- exerciii individuale si exerciii n doi, trei
sau mai muli parteneri;
- exerciii pe sol sau pe aparate;
- exerciii simple (ca mersul) sau complexe
(ca mersul cu diverse miscri de brae, de
cap si trunchi).
- exerciii speciale de echilibru, care se
ncadreaz n gimnastica artistic, sportiv
sau acrobatic.

Poziiile si miscrile de echilibru constituie o

metod de gimnastic folosit pentru dezvoltarea
acestei funcii, necesar la toate vrstele, dar mai
ales la copiii mici si persoanele n vrst
naintat.
Aceste exerciii sunt ncadrate n gimnastica
de corectare a deficienelor fizice, cu scopul de a
menine atitudinea corecta a corpului si de a
ndrepta deviaiile capului si gtului, ale coloanei
vertebrale si ale membrelor.
Exerciiile de echilibru au devenit mijloace
specifice de reeducare funcional n asimetriile
funcionale prin inegalitatea membrelor inferioare, prin paralizii flasce sau spastice, prin miscri
necoordonate si prin alte tulburri funcionale,
ortopedice si neurologice.

B. Reeducarea miscrilor membrelor

superioare
Importana membrelor superioare si mai
ales a minilor n viaa si activitatea omului
este incontestabil.
ntre miscrile membrelor superioare si
activitile de instruire si educare, de munc,
exist cele mai strnse legturi de natur
funcional.
Deficienele morfologice si funcionale ale
membrelor superioare:
- tulburrile de coordonare
- lipsa unei legturi funcionale perfecte
ntre gndire si miscare, mpiedic folosirea
minilor n toate aciunile practice ale omului.

Existnd numeroase posibiliti de alterare

morfologic si de apariie a unor tulburri funcionale ale membrelor superioare, s-au putut dezvolta numeroase procedee de reeducare si recuperare funcional a lor.
Exerciiile pentru reeducarea funcional a
membrelor superioare pot fi grupate n:
- simple sau complexe,
- simetrice sau asimetrice;
Ele pot s dezvolte:
- fora,
- rezistena,
- viteza,
- coordonarea miscrilor.

n unele cazuri, miscrile anormale, nestpnite, necoordonate, ca:

-ticurile,
-tremurturile,
-spasmele,
-miscrile anormale
acestea
trebuie s fie mai nti
stpnite si apoi
orientate n sens
normal.

C. Reeducarea miscrilor membrelor

inferioare
Reeducarea funcional a membrelor inferioare se ncepe, n cazurile de pierdere a funciilor
neuromotoare, din
a.poziia culcat si asezat, continundu-se n
b.poziiile pe genunchi si stnd.
Din poziia culcat dorsal se ncepe cu:
- exerciii simple de flexie si extensie a
picioarelor,
- circumducie a gleznelor,
- flexia si extensia genunchilor,
- flexia si extensia, abducia si adducia, rotaia si circumducia soldurilor.

Pentru exercitarea sensibilitii cinetice se

apas cu tlpile pe un plan vertical, montat n
patul pacientului.
Cele mai importante sunt:
- ridicarea n asezat,
- pe genunchi,
- stnd,
cnd pacienii au nevoie de sprijin mecanic sau
de sprijin viu.
Din poziia stnd cu sprijin, se nva:
- trecerea greutii corpului pe un picior sau
pe altul,
- legnarea corpului cu diferite miscri ale
membrelor superioare.

Exerciiile de mers sunt cele mai importante

miscri de reeducare neuromotoare.
Mersul nu poate fi nvat sau recptat fr
s se fi obinut, prin exerciii prealabile:
- posibilitatea de luare si meninere, fr
sprijin, a poziiei stnd n stare de echilibru
stabil,
- posibilitatea de miscare alternativ a
picioarelor.
Primele exerciii de mers se nva:
- cu sprijin viu,
- ntre bare paralele,
- cu crje si bastoane,
- cu ajutorul unor crucioare sau al altor
dispozitive mecanice.

8.4. Exerciii fizice cu caracter aplicativ

Mersul si alergarea. Cura de teren
Mersul este exerciiul cel mai simplu si mai
util dintre exerciiile aplicative; el poate varia de
la plimbarea scurt de cteva minute pe zi, la
mersul pe jos pe distane lungi, care poate s
dureze ore ntregi.
Mersul constituie un stimulent moderat al
funciilor organice si un procedeu de linistire a
sistemului nervos.
Plimbrile n aer liber si excursiile n mijlocul
naturii sunt recomandate, pentru efectele lor
linistitoare si derivative, oamenilor obosii de prea
mult munc intelectual sau alte activiti
sedentare.

Alergrile sunt exerciii aplicative mai

complexe si mai obositoare, care stimuleaz
mai intens marile funciuni organice si consum o
cantitate mai mare de energie.
n kinetoterapie se pot folosi alergri foarte
scurte (de nclzire) n partea de nceput a sedinei de exercitare si alergri mai lungi, n partea
fundamental, atunci cnd se urmreste stimularea intens a dezasimilaiei sau mbuntirea
capacitii de efort.
Cura de teren este un procedeu curativo-pro
filactic, folosit n staiuni balneoclimaterice si n
sanatorii, acolo unde se poate aplica mersul pe
teren variat. Cura de teren const din mers ncet
si linistit, ritmic si uniform, pe poteci sau drumuri
ascendente,n platou sau descendente.

Lungimea distanelor, bine msurat si mar

cat cu stlpi indicatori, variaz de la cteva sute
de metri la civa kilometri; nclinarea pantelor
este foarte mic si variaz ntre 5 si 20*.
Din loc n loc, pe parcurs, sunt prevzute
popasuri cu bnci pentru odihn, iar ntre traseele
principale se fac drumuri de legtur pentru a
scurta sau a lungi, a usura sau a ngreuia, a varia
si grada mersul.
Cura se practic n toate anotimpurile, pe
timp frumos, fr vnt, ploaie, frig sau cldur
excesiv.
Plimbrile se fac o dat sau de dou ori pe
zi, cu o or naintea meselor principale sau cu 3-4
ore dup mas.

Cura de teren este un exerciiu de durat,

pentru c funciile mari ale organismului se
antreneaz sau se recupereaz foarte ncet, iar
efortul trebuie s fie bine dozat pentru a nu
produce oboseal.
Cura de teren se recomand bolnavilor
cronici sau convalescenilor dup boli pulmonare,
bolnavilor cu afeciuni compensate de cord si
vase, n tratamentul bolilor de nutriie si al unor
boli psihice si n unele forme de reumatism
cronic.
Acest procedeu este contraindicat n fazele
acute si febrile ale bolilor aparatului respirator, n
strile de insuficien accentuat a cordului si n
timpul crizelor de hipertensiune.

Exerciiile de trre
Exerciiile de trre, ca si cele de echilibru,
pot fi folosite pentru educarea si reeducarea neuromotorie, datorit caracterului aplicativ si al solicitrilor la care supun organismele implicate n
efectuarea lor.
Exerciiile de trre constau din deplasri ale
corpului executate n poziii cu baz larg de
susinere si cu centrul de greutate foarte apropiat
de aceast baz.
Poziiile fundamentale din care se execut
trrea sunt trei:
-pe genunchi,
- asezat,
- culcat.
Aceste poziii ofer corpului o mare stabilitate, n
schimb deplasrile se fac cu un efort intens.

Trrea propriu-zis rezult din miscrile de

trunchi, la care contribuie membrele superioare si
inferioare. Ex.de trre sunt foarte obositoare,
dar al ternnd miscarea corpului cu a membrelor
si efortul cu pauzele, pot deveni exerciii de
durat. Deplasarea se poateface simetric sau
asimetric;
- prin miscrile
simetrice se obine
trrea nainte sau
napoi,
-prin miscri asime
trice se obine tr
rea oblic,n cerc
sau n zigzag.

a.Exerciii de trre din poziia pe genunchi

Poziia pe genunchi este foarte incomod,de
aceea exerciiile din aceast poziie sunt destul de
rar indicate. Se folosesc mai des variantele:
1. pe genunchi i pe genunchi pe clcie asezat,
2. pe genunchi cu sprijin pe palme,
Acestea care constituie poziia de baza a unor
exerciii importante de trre din metoda Klapp.
Miscrile de pe loc sunt pregtitoare pentru
trrea propriu-zis si se execut prin modifica
rea poziiei trunchiului si a membrelor:
- nclinarea trunchiului nainte,
- aplecarea spre orizontal si sub orizontal,
asigurnd sprijinul gambelor napoi;
- ndoiri si rsuciri de truchi, cu miscri ale
membrelor superioare si inferioare.

1.Trrea pe genunchi se execut spre

- nainte
- lateral,
- n cerc etc;
cu trunchiul: - vertical,
- nclinat sau
- aplecat,
cu minile: -pe solduri,
- la umeri,
- la ceaf
cu membrele superioare ntinse:
- n sus,
- nainte,
- lateral.

2. Poziia pe genunchi cu sprijin pe palme

pune trunchiul n plan orizontal.
Greutatea capului, a centurii scapulare si a
membrelor superioare, a toracelui si a abdomenu
lui, care n poziia vertica l se sprijin pe coloana vertebral, scade foarte mult,usurnd sarcinile
mecanice ale coloanei; greutatea acestor pri ale
corpului se sprijin acum pe membrele superioare si inferioare.
Graie acestui fapt, mobilitatea coloanei
vertebrale creste, iar miscrile de trunchi executa
te din aceast poziie sunt mai ample n toate
sensurile.
Poziia orizontal a trunchiului favorizeaz
circulaia sngelui, iar cordul are de luptat mai
puin mpotriva gravitaiei dect n poziia stnd.

Poziia pe genunchi cu sprijin pe palme are

trei variante principale:
- cu trunchiul deasupra liniei orizontale,
- cu trunchiul la orizontal,
- cu trunchiul sub orizontal.
n prima poziie, cu trunchiul deasupra
orizontalei, capul este puin ridicat, trunchiul
oblic de sus n jos si dinainte napoi, membrele
superioare ntinse, cu palmele aplicate n faa
genunchilor, coapsele usor nclinate dinante
napoi.
n poziia a doua, cu trunchiul la orizontal,
capul se menine usor ridicat, membrele
superioare si inferioare sunt verticale.

n poziia a treia, cu trunchiul sub orizontal

capul si trunchiul coboar sub linia orizontal,
membrele superioare sunt ndoite, sau ntinse nainte, oblic nainte sau lateral; coloana vertebral
tinde s-si inverseze curburile, cifoznd regiunea
lombar si lordoznd pe cea toracal.
Din patrupedie se pot executa miscri de pe
loc sau dindeplasare ale trunchiului, membrelor
superioare si inferioare.
b.Exerciii de trre din poziia asezat
Poziia asezat este fixatoare pentru bazin si
coloana vertebral lombar, dar cifozant pentru
ntreg spatele. Trrea din poziia asezat antreneaz muschii din jurul bazinului, muschii memb.
inferioare si ai spatelui, mai puin ai membrelor
superioare si ai planului anterior al trunchiului.

Miscrile se execut din poziia asezat cu

membrele inferioare ntinse pe sol sau cu ghenun
chii flectai si tlpile n sprijin pe sol.
Pentru corectarea deviaiilor scoliotice
lombare se folosesc exerciii din poziia asezat
asimetric pe unul dintre solduri si pe o coaps:
- cu genunchii flectai si cu gambele apropiate,
- cu un genunchi flectat si cu cellalt ntins,
- cu un genunchi flectat si cu cellalt ntins napoi
Primele exerciii se fac pe loc si constau, mai
ales, din treceri din poziia fundamental n pozi
ii derivate.
Trrea propriu-zis se realizeaz prin
schimbarea greutii de pe un sold pe altul si
mpingerea nainte a membrelor inferioare.

Exerciiile de trre din poziia asezat sunt

utilizate pentru tonifierea muschilor bazinului si
membrelor inferioare, pentru corectarea atitudinii
lordotice sau a scoliozelor lombare; ele sunt
foarte eficiente n tratamentul obezitii localizate
n regiunea abdominal, a bazinului si coapselor.
c.Exerciii de trre din poziia culcat
Poziia culcat (decubit), cu toate derivatele
sale, permite executarea adevratelor exerciii de
trre.
Trrea din aceast poziie se face prin
alunecarea corpului pe sol, cu sau fr ajutorul
membrelor superioare si inferioare.

1.Poziia culcat dorsal este relativ improprie

exerciiilor de trre, dar poate fi mult usurat
prin mpingerea tlpilor pe sol(trre nainte), sau
prin tragerea cu palmele(trre napoi).
2.Poziia culcat facial este mai avantajoas
pentru exerciiile de trre.
3.Poziia culcat lateral permite o trre
greoaie, asimetric, n direcia capului sau a
picioarelor.
Exerciiile de trre constituie o metod
dintre cele mai apreciate; ele se execut fie
individual, fie n grupuri mici si omogene, la
comanda kinetoterapeutului, sau dup exemplul
si ritmul primului executant; dup muzic.

Trrile sunt exerciii grele de for, rezisten

si coordonare. Sunt monotone si destul de
obositoare, mai ales pentru copii.
Deoarece necesit contracia static si dinamic a unui mare numr de muschi ai trunchiului
si blocheaz uneori miscrile toracelui, exerciiile
de trre se vor executa n ritm lent si vor fi
ntrerupte de pauze dese, pentru respiraie si rela
xare; odihna se va face n poziie corect, culcat
dorsal.Exerciiile de trre pot fi introduse n
partea fundamental a sedinelor de recuperare;
se ncepe cu exerciii de mobilitate, se continu
cu exerciii corective si se ncheie cu exerciii de
for sau de rezisten; pentru a nveseli si nvi
ora aceste sedine,exerciiile se completeaz, mai
ales pentru copii, cu ntreceri si jocuri.

Exerciiile de trre se folosesc pentru corec

tarea deficienelor morfologice si funcionale,
fortificarea musculaturii si diminuarea rezervelor
grsoase.
Aceste exerciii contribuie la:
- corectarea atitudinilor coloanei vertebrale
- corectarea deformatiilor toracelui si
bazinului,
- tonifiaz muschii trunchiului si membrelor;
- tratamentul obezitii.
Efortul intens care puse n aciune marile
mase de muschi consum o bun parte din
rezervele de grsime ale corpului, de aceea sunt
indicate n programele de slbire.

Exerciiile de trre sunt contraindicate n:

- cazurile de debilitate si slbire accentuat
a forelor pacientului,
- n tulburrile si bolile aparatului respirator
si cardiovascular,
- n tuberculoza vertebral("morbul lui Pott")
- n alte afeciuni dureroase si evolutive ale
aparatului locomotor.
Pentru a practica corect exerciile de trre,
avem nevoie de o sal special de kinetoterapie,
spaioas,luminoas, bine aerisit si mai ales
foarte curat. Mrimea ei depinde de numrul
participanilor; o sal mijlocie are dimensiunile de
8-16 m. Podeaua slii (de scndur sau parchet)
trebuie s fie acoperit n ntregime cu un covor
de linoleum, care permite o bun alunecare. 77