simbolul Fe (din limba latin: ferrum), ce are numrul atomic 26 i masa atomic 56. Este un metal aflat n prima grup a metalelor tranziionale. Este elementul chimic cel mai ntlnit pe Terra, formnd cea mai mare parte a nucleului acestei planete i este al patrulea element ca abunden n scoara terestr. Este produs n cantitate mare ca rezultat de fuziune n stelele cu mas mare, unde producerea de nichel- 56 (care se dezintegreaz n fier) Fierul (Fe) se gaseste in sistemul periodic in grupa VIII-B si in perioada a 3-a. In natura, fierul se gaseste sub forma de minereuri de fier. Cele mai raspandite minereuri de fier sunt: Hematiul: - oxid de fier (III): Fe2O3 - culoare rosie - structura fibroasa Oligistul: - oxid de fier (III): Fe2O3 culoare rosie - cristalizat - amestecat cu argila se numeste ocru rosu. Limonitul: - oxihidroxid de fier: FeO(OH) - amestecat cu argila formeaza ocrul galben Magnetitul (magnetul natural): _ oxid de fier (II) fier (III): Fe3O4 - prezent sub forma de octaedre negre stralucitoare Sideritul: - carbonat de fier: FeCO3 - cristalizat in romboedre cenusii-brune Pirita: - sulfura de fier: FeS2 - apare sub forma de cristale galbene lucioase - urma acestor cristale in roci ii face pe prospectori sa creada ca au gasit aur Compusi ai fierului se mai gasesc inca in diferite ape minerale, ape de rauri, chiar si apa marilor PREPARARE: Obtinerea fierului chimic pur se face: prin reducerea oxidului de fier (III) pur cu hidrogen prin electroliza unei solutii apoase de sare de Fe, de exemplu FeCl2 prin descompunerea termica a pentacarboniului de fier, Fe(CO)5, in absenta de aer Mult mai importanta , din punct de vedere economic, este obtinerea fierului tehnic, aliaj de fier cu o cantitate mica de carbon in diferite proportii: fonta si otelul. fierul prezint numeroase stri de oxidare, de la -2 la +6, dei cele mai comune sunt +2 i +3. Fierul elementar este ntlnit n meteorii i unele medii srace n oxigen, dar este reactiv cu oxigenul i apa. Suprafeele proaspt tiate ale fierului au o culoare gri-argintie, sunt lucioase, dar se oxideaz n aer, produsul de reacie fiind oxizii de fier, cunoscui de asemenea sub denumirea de rugin. Spre deosebire de alte metale care realizeaz pasivarea prin straturi de oxid, oxizii de fier ocup un volum mai mare ca al volumului de fier, iar astfel oxizii de fier pot fi ndeprta i i s expun suprafee proaspete pentru coroziune. Fierul metalic a fost utilizat nc din Antichitate, de i aliajele cu punct sczut de topire al cuprului au fost folosite primele n istorie. Fierul pur este moale (mai moale dect aluminiul), ns nu se poate obine prin topire. Materialul este ntrit de impuriti din procesul de topire, precum carbonul. O anumit proporie de carbon (ntre 0,2% i 2,1%) produce o elul, care poate fi de 1000 de ori mai rezistent dect fierul pur. Fierul metalic brut este obinut n furnale, unde minereul este redus de ctre cocs la fonta. O prelucrare ulterioar cu oxigen reduce coninutul de carbon pentru a se ob ine o el. O elurile i aliajele din fier cu coninut sczut de carbon, n combina ie cu alte metale, sunt de departe cele mai comune metale n industrie, datorit numrului mare de proprieti dezirabile.