-Enigma Otiliei De George Calinescu-caracterizarea Otiliei MarculescuIncadrata de autorul insusi in categoria tipologica a femeii care se bucura de inraurirea ei

asupra barbatilor in tinerete, jucandu-I dupatemperamentul ei, Otilia Marculescu unifica, prin rolul de
personajeponim, cele doua planuri ale actiunii romanului, impunandu-se in fiecaredeopotriva ca
prezenta centrala: unul urmareste educatia sentimentala a luiFelix Sima; in celalalt, se polarizeaza
fortele conflictului in functie deinteresul fata de averea lui mos Costache Giurgiuveanu.Desi este creat
prin tipizare, asemenea tuturor personajelor realiste, acest personaj feminine nu poate fi redus la o
schema morala; nefiind statica, psihologia Otiliei se descrie ca unitate in miscare contradictorie, de
latrasaturile fizice la universul interior: sinteza unica si inefabila in careelementele caracteriale
secundare, individuale se armonizeaza cu trasaturagonerica dominanta, rezultand astfel timbrul de
neconfundat al unei personalitati verosimile prin chiar imperfectiunile ei.Modalitatea de introducere in
actiune a eroinei este portretul fizicexpozitiv. Trasaturile fizice ale tinerei se dezvaluie treptat,
filtrate prinimpresionabilitatea personajului reflector, Felix Sima, care, in episodul preliminar al
romanului, se vede salvat, in chip neasteptat, dintr-o situatie paradoxala: prezenta Otiliei se exprima
mai intai ca voce cristalina, apoiFelix vede un cap prelung si tanar de fata, incarcat cu bucle,
cazand pan apeumeri. In cele din urma, statura ei intreaga se impune privirii eroului,derutat de
reactiile bizarre ale lui Costache Giurgiuveanu, contrastand vaditcu atitudinea deschisa si cu gesturile
exuberante ale fetei.Pentru caracterizarea personajului, autorul utilizeaza alaturi de procedeele retoricii
clasice, si modalitati narative inovatoare, proprii retoriciiromanului modern cu mijloacele caracterizarii
directe si indirecte.Personalitatea in formare a Otiliei se rasfrange poliedric in constiintatuturor
celorlalte personaje, astfel incat chipul ei se recompune din multiplefatete intretaiate sub diferite
unghiuri. Mos Costache, asupra caruia are oinfluenta vizibila, o priveste ca pe fetita pe care o crede
ocrotita in casa luisi pe care nu ar trebui sa o raneasca nimeni. Desi o inconjoara cu afectiunealui, desi
este singurul in masura sa-i asigure un statut civil clar prin adoptie, batranul se arata neputincios in
lupta cu propria patima achizitiva si cu cea aAglaei, de care se teme, si o lasa pe Otilia cu o situatie
incerta.
Pascalopol este cel care ii ofera discret protectie fetei, intuind in maremasura structura ei
sufleteasca plina de contradictii, indeterminismul eifunciar. Vechi prieten al casei, el suplineste lipsa de
afectiune a membrilor familiei fata de Otilia, bucurandu-se la randu-I de simpatia evidenta
aeroinei.Martor si erou al evenimentelor care-I maturizeaza pe el si pe Otiliadeopotriva, Felix resimte
confuz concurenta cu Pascalopol, printr-unamestec neclar de ura si gelozie, admiratie si respect, pe
masura ce sestraduieste sa castige dragostea Otiliei. Pentru el Otilia este o fatasuperioara, ale carei
oscilatii de comportament insa nu le poate intelege siaccepta.In privirile celorlalti membri ai familiei,
imaginea personalitatii eroineiapare oglindita deformat printr-o falsa perceptie
asupra comportamentuluineconventional al acesteia. Familia Tulea o dispretuieste pe
Otilia,considerand-o tolerate in neamul lor.Modul ironic, critic in care naratorul comenteaza reactiile
si interventiileostile ale Aglaei si Auricai fata de Otilia, sugereaza cititorului faptul ca perspective
acestora, ca si oferta lui Stanica, este falsa. Punctul de vederedictorial va fi intarit de acela al
personajului-reflector. Descoperind incamera Otiliei un volum de versuri al lui Albert Samain, Felix
isi creeaza, prin analogie, o imagine asupra fetei, care o contrazice pe aceea a familieiTulea.In acest
sens, afirmatiile deseori repetate ale Otiliei, prin care ea isimarturiseste limpede si fara premeditare
dezinteresul fata de averea lui mosCostache, sunt perfect verosimile, in concordanta cu structura ei
caracteriala.Protagonista sugereaza incompatibilitatea radicala dintre natura eisufleteasca, morala, si un

mediu familial devorant, distructiv, in care nu isiva mai gasi locul dupa moartea lui mos Costache.
Marturisirea anticipeazainevitabila, dar salvatoarea desprindere a Otiliei de acest mediu.Oscilatiile
Otiliei intre Felix si Pascalopol sunt exprimate mult timp cuargumente egale, explicite sau subintelese.
Felix e derutat de atitudinea eiechivoca, iar momentele de certitudine a iubirii ei alterneaza cu momente
deindoiala. Desi intuieste profunzimea sufleteasca a fetei, dincolo de aparentafrivolitatii, Felix se
dovedeste incapabil sa o inteleaga datoritaincompatibilitatii lor structurale. Comportamentul eroinei
este intr-atat dedeconcertant, incat Felix traieste cu sentimental ca ea are un sufletimpenetrabil. In
acelasi timp, ii explica tanarului natura relatiei sale cuPascalopol, fara a limpezi, dimpotriva adancind
echivocul si deruta. Cand, putin ireventios, Felix solicita o lamurire lui Pascalopol insusi,
raspunsulacestuia sugereaza neputinta inlaturarii dilemei: Domnisoara Otilia e singura in masura
sa judece in aceasta materie. Suntem toti nimic altcevadecat niste bieti oameni.Perspectiva mortii lui
Costache Giurgiuveanu pare sa puna capatoscilatiei Otiliei intre Felix si Pascalopol, grabind alegerea.
Dorinta ei de a fi protejata se adauga perceptiei acute asupra curgerii timpului, care o apasa prin gandul
obsesiv al imbatranirii si al unui sfarsit pretimpuriu. OptiuneaOtiliei se indreapta catre Pascalopol,
singurul care o poate apara deostilitatea familiei si de obsesia imbatranirii, si care-I cunoaste
dorintafunciara de libertate si de traire maxima a vietii. Ea ii da lui Felix o ultimadovada de iubire,
dormind o noapte cast in camera acestuia, apoi, farastiinta lui, se casatoreste cu Pascalopol, parasind
impreuna tara dupa moartea batranului Costache.Peste ani, Felix il intalneste pe Pascalopol care ii arata
o fotografie a uneidoamne foarte picante, gen actrita intretinuta, si un barbat exotic, cu floarela
butoniera. Tulburat, Felix nu recunoaste imediat trasaturile feteinebunatice de altadata. Un aer de
platitudine feminine stingea totul.Aflam ca Otilia s-a despartit de Pascalopol, casatorindu-se cu un
conteargentinian. A fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o enigma,subliniaza, la final,
Pascalopol.Cu adevarat enigma Otilia ramane privita numai cu ochii lui Felix. Infapt, eroina exprima
o psihologie surprinsa in procesul de cristalizare. Titlulromanului genereaza un joc cu mai multe
strategii: citirea lui prin antifrazareleva ideea ca enigmaticul este inscris in insesi etapele unei anumite
varste,fiindu-i consubstantial.