Sunteți pe pagina 1din 19

C1 ERGOTERAPIE-

REEDUCARE FUNCTIONALA
Ergoterapia
Ergon = MUNCA sau ACTIVITATE / EXERCITIU
Terapie =TOATE MIJLOACELE /METODELE CARE
CONTRIBUIE LA VINDECAREA, RECUPERAREA,
COMPENSAREA, UNOR FUNCTII DEFICITARE /
PIERDUTE

ERGO - TERAPIE (ET) =TERAPIE PRIN MUNCA /


EXERCITIU (muscular, mental)

SEMNIFICATIA INTRINSECA A ET: INSERTIE


SOCIO-PROFESIONALA SI REMUNERAREA
PACIENTULUI
Synonime: praxiterapie, terapie artizanala,
terapie ocupationala.
-Program medical cu finalitate sociala.
-Se aplica bolnavilor cu deficiente de lunga durata
ERGOTERAPIA:

sau permanente, celor cu recuperare lenta (BOLI


CRONICE INVALIDANTE).

-Se adreseaza bolnavilor cu capacitatea de munca


pierduta, partial, temporar sau permanent.

-Orice activitate fizica (si/sau mentala) organizata


cu scop educational si social (terapeutic, recreativ,
productiv), dirijata de
medic/ergoterapeut(echipa).

-Reprezinta (ca si Terapia Ocupationala): forme


prelungite si specializate ale kinetoterapiei


OBIECTIVE:
ERGOTERAPIA; Antreneaza si corecteaza:
1:aspecte fizice: se bazeaza pe MISCARE-
elementul principal al RECUPERARII
- urmareste dobandirea unui bun echilibru
intre contractia-relaxarea muschilor, pentru
antrenare la munca si evitarea oboselii
- se bazeaza pe cresterea progresiva a;
AMPLITUDINII, REZISTENTEI/FORTEI si pe
COORDONAREA miscarilor articulare.

2 :aspecte psihice
-infrangerea inactivitatii organismului
(rezulta din lezarea integritatii fizice)
-infrangerea starii de frica cu redarea
increderii in fortele proprii, stimularea
interesului si a dorintei de cooperare
-permite exprimarea unei optiuni
vocationale/profesionale
3: aspecte profesionale:

-scopul ET este readaptarea la munca, lent, progresiv si


metodic (supravegheat) cu reluarea oricarei activitati de
baza
-nu obliga la reluarea obligatorie a meseriei avute anterior
starii de boala
-reorientarea profesionala tine cont de aptitudinile
psihologice, fizice si vocationale ale individului cu
dizabilitati (testare/evaluare prin Comisii de specialitate)
NB: In comparatie cu kinetoterapia, terapia prin ocupatie si
munca, urmareste recastigarea integritatii gestului util
(finete, forta, siguranta, precizie, indemanare si participare
psihica).

4: aspecte sociale:
-reinsertia sociala este conditionata de redobandirea
gestualitatii (autoservire, ingrijire, gospodarire etc ) si de
prestarea unei activitati economic - productive
- ET urmareste si stimularea /dobandirea gestualitatii, in
vederea protezarii/manevrarii mijloacelor
ajutatoare(proteze, fotolii rulante)
-asigurarea mobilierului special, amenajarea locuintei,
CUNOSTINTE SI COMPETENTE ALE
ERGOTERAPEUTULUI (indrumator
de cariera):
-anatomie, fiziologie, psihologie, sociologie, pedagogie,
kinetoterapie si elemente de TEHNOLOGIA MUNCII (tehnici
si operatii de munca, cunostinte privind uneltele,
instrumentele si dispozitivele de lucru, posibilitati de
adaptare/ajustare speciala)
-evaluari periodice obiective (restant morfo-functional,
aprecierea eficientei ergoterapiei in reabilitare)
-experienta profesionala aplicata/individual sau in grup
restrans
-aplicarea programelor recuperatorii intocmite de medic
-colaborarea cu echipa multidisciplinara
-interactiune permanenta cu familia si cu
angajatorii(negocierea ocuparii unui loc de munca protejat)
-respect si devotament fata de bolnav
-rabdare si tact profesional
-mentinerea unor evidente scriptice clare
--atributii profesionale/educationale in limitele conferite de
drepturile pacientilor cu disabilitati
CADRUL ORGANIZATORIC:
-ERGOTERAPIA se poate organiza in:

-SPITAL( unitati sanitare cu paturi):aplicarea precoce a


ET in vederea pregatirii bolnavului cu dizabilitati
pentru reluarea activitatii avute anterior bolii sau
reorientare profesionala, catre alte sectoare
ocupationale adecvate

-UNITATI DE ASISTENTA SOCIALA:camine de batrani,


centre de asistenta medicala/sociala, unitati de
reabilitare

-CENTRE PRIVATE SPECIALIZATE:ATELIERE/UNITATI DE


ET.
-AMBULATOR (consiliere si adaptari care inlesnesc
munca la domiciliul bolnavului)
CONCLUZII: Ergoterapia institutionalizata si/sau
ambulatorie
Forme de ERGOTERAPIE:
I.-ERGOTERAPIA SPECIFICA(ANALITICA):
-se adreseaza unui deficit functional precis.
Ex.Ocupatia/activitatea care urmareste
remobilizarea unui segment dupa fractura,
protezare, astfel ca pacientul sa se poata hrani,
spala, pieptana, lucra etc.

-ERGOTERAPIA NESPECIFICA(GLOBALA): prin


diversele ocupatii se adreseaza intregului
organism, pe care il educa sa participe la
limitarea consecintelor unor deficite functionale.
II.
-ET functionala
-ET de orientare profesionala
-ET retribuita

PRINCIPII GENERALE ERGOTERAPEUTICE:

-evaluarea restantului morfofunctional si a capacitatii de munca


-stabilirea obiectivelor recuperarii
-intocmirea programelor individuale longitudinale
-imbinarea rationala a masurilor terapeutice, recuperatorii si
ergoterapeutice
-in prima faza bolnavul va lucra la o singura masina, o singura
operatie tehnologica, pentru insusirea rapida a deprinderilor
necesare grabirii actului recuperator
-repartitia lucratorilor se face in functie de posibilitatile fizice si
intelectuale,
-diviziunea muncii se face in functie de calificarea dobandita
-caracterul muncii prestate este progresiv
-este proscrisa impunerea prin forta sau autoritate brutala a
muncii
-consilierea permanenta, interactiunea in grup, incurajarea si
caracterul competitional al muncii sunt benefice
-folosirea repetitiei si a instructiilor verbale pentru cei cu
probleme de memorie/intelegere
-invatarea de noi tehnici (deprinderi ocupationale) prin
demonstratie, pantomima pentru bolnavii cu tulburari de
limbaj
-
GRUPURI SIgrupului
-constituirea ATELIERE DE ERGOTERAPIE:
de lucru
-alegerea tipului de ocupatii
-stabilirea ritmului si a pozitiei de lucru
-asigurarea materiilor prime si a
utilajelor/unelte/instrumente de munca
-asigurarea ambiantei interioare (fonice,
climatice, luminoase, cromatice) optime
-stabilirea gradului de specializare(dobandirea
unui stereotip dinamic sau invatare
permanenta)
-asigurarea securitatii muncii, EIP
-stabilirea tipului de responsabilitate
-stabilirea modului de remunerare rezultat din
valorificarea produsului muncii
MODIFICARI SOCIALE SI VOCATIONALE
NECESARE:
-Schimbarea locuintei la primul nivel pentru cei
care nu pot urca la etaj
-Largirea usilor(intrarea in locuinta, baie) pentru
a se permite intrarea cu caruciorul
-Adaugarea de bare de sustinere pentru a se
facilita urcarea/coborarea
-Asigurarea asistentei la domiciliu
-Schimbarea activitatilor profesionale dinamice
cu munci sedentare pentru cei cu posibilitati
reduse de deplasare
-Reproiectarea ariei de munca pentru bolnavii in
fotoliu rulant
-Educarea familiei pentru a nu intari
comportamentul de boala, dar nici pe cel de
optimism exagerat (neglijarea bolii) si pentru
colaborare cu echipa de ergoterapie.
PRINCIPII ERGONOMICE:
Principii ale muncii simplificate:

-Depozitarea materialelor necesare intr-o arie


accesibila(optima)
-Plasarea obiectelor/uneltelor necesare in ordinea folosirii lor,
inainte de inceperea activitatii propriu-zise
-Ocuparea pozitiei asezat cat mai mult posibil, cu evitarea
ridicarilor non-necesare, a miscarilor de flexie, rasucire,
oprire brusca.
-Folosirea ambelor maini in timpul deplasarii de obiecte, sau a
mijloacelor mecanizate in cazul mutarilor grele (manevrare
de greutati mari ).
-Munca (activitatile manuale) se desfasoara de la stanga la
dreapta sau invers, evitand miscarile non-necesare ca de
ex. fata-spate
-Ritmul muncii va fi lent si constant
-Pauzele de odihna sunt frecvente (cel putin 10 min. la fiecare
ora), alternand secventele de munca grele cu cele usoare.
-Folosirea respiratiei lente si profunde cu expirul prelungit, in
timpul activitatilor care cer eforturi fizice mari.
TEHNICI DE BAZA UTILIZATE IN
ET
Gestualitati extrase din diverse meserii:
-Olarit: prelucrarea lutului
-Prelucrarea lemnului(tamplarie, sculptura)
-Impletit (nuiele, papura, rafie, fire naturale)
-Cusutul si Tesutul ( la razboi, gherghef,
-Prelucrarea fierului(feronerie).
-Tehnici agricole (culturi de flori, legume, cereale)
Aceste meserii sunt considerate de baza, fiind cele mai vechi indeletniciri
ale omului, fata de care orice individ ar putea avea aptitudini naturale
pentru executie, indiferent de profesia avuta. Orice serviciu de ET ar trebui
sa aiba organizate astfel de tehnici de lucru (nu este necesar intreg
procesul de executie a meseriei, ci numai parti sau tehnici de baza
specifice) ca de ex:
-faramitarea si cernerea lutului
-amestecarea cu apa si framantarea
-intinderea lutului si baterea
-montajul lutului pe discul rotator
-modelarea cu degetele sau palmele
-gravarea vasului
-arderea
-decorarea artistica
NB !In functie de situatia concreta, un pacient va avea recomandate 1-2-3
tehnici, executate cu sau fara ajutor.
TEHNICI COMPLEMENTARE: reprezinta toate celelalte activitati
lucrative:marochinarie, cartonaj, tipografie, computer,
dactilografie, ambalat, bucatarie-cofetarie, lacatuserie.
Se pot prescrie executii complete ale meseriei sau numai
secvente de lucru (gesturi, tehnici simple).
TEHNICI DE EXPRIMARE: cuprind toate preocuparile cu
caracter artistic (artterapie) si cu rol de comunicare. Dintre
acestea se mentioneaza desenul, pictura, sculptura,
manipularea marionetelor, muzica, scrisul, vorbitul, gestica
expresiva etc.
TEHNICI RECREATIVE:
-sunt frecvent utilizate in pauzele dintre celelalte tehnici
-constau in jocuri distractive:sah, table, tennis de masa, jocuri
de carti, jocuri de societate
-sunt adaptate deficitului fiecarui pacient
TEHNICI SPORTIVE:
-au caracter recreativ si specificitate (pot fi selectate gesturi
care mobilizeaza specific un segment cu deficit)
-sunt utilizate jocurile sportive:badmington, tennis de masa,
golf, tras cu arcul, popice, inot, baschet sau doar parti ale
acestor jocuri ca de ex. aruncatul la cos, aruncat greutati,
saritul.
In ET si TO moderna sunt utilizate trei tipuri de metode de
lucru:

1.METODE(ACTIVITATI) ESENTIALE (semnificative):


2.METODE(ACTIVITATI) NEESENTIALE(nesemnificative)
3.METODE AJUTATOARE:exercitii terapeutice, fiziopterapie,
ortezare.

1.METODE ESENTIALE:activitatile semnificative trebuie sa


aiba obligatoriu un scop final, care trebuie sa fie un
produs concret, util, eventual vandabil.
Metodele numite esentiale au fost introduse si
teoretizate de DUNTON(1918):ceea ce conteaza este
scopul final al activitatii si nu activitatea motorie ce
realizeaza acest scop.
Conditia de baza pentru utilizarea activitatilor esentiale
este interesul pacientului.
Teoretic, se considera ca foarte rar, o activitate
productiva ar putea trezi sentimente ostile, (fiinta
umana are o natura ocupationala cu implicare
permanenta in activitati cu scop final, iar aceste
activitati sunt premisa sanatatii si a starii de bine).
Alegerea activitatilor trebuie sa tina seama de urmatoarele
conditii;

-sa aiba un scop direct


-sa se justifice pentru un anumit pacient si sa fie acceptata
-sa solicite o participare activa fizica si mentala
-sa realizeze recuperarea deficitelor prezentate de pacient
-sa dezvolte abilitati care sa mareasca performanta
-sa nu fie periculoasa (sa nu produca leziuni, sa nu polueze)
-sa fie variate si sa nu plictiseasca
-sa nu fie costisitoare.

Se adauga alte doua conditii importante:


1.Activitatea sa fie adaptabila:la conditia generala a
pacientului, pozitia de lucru, flexibilitatea materialelor si a
uneltelor de lucru, adaptarea facila la mediul de lucru si
mediul general
2.Activitatea sa fie gradabila (progresiva):sa permita
cresterea solicitarilor pe masura ce pacientul isi
imbunatateste capacitatea functionala.
Progresia sau gradarea activitatii are in vedere functiile
de baza: amplitudinea de miscare, forta, anduranta,
coordonarea, abilitatile perceptuale, cognitive si sociale.
EXEMPLE DE GRADARE A ACTIVITATILOR:

EXEMPLE DE GRADARE A ACTIVITATILOR:


Pentru FORTA:
-schimbarea planului de lucru (cu si fara gravitatie)
-lucrul cu mansete de plumb din ce ce mai grele
-introducerea de scule/unelte din ce in ce mari/grele.

Pentru AMPLITUDINE:
-distantarea obiectelor de manipulat
-marirea dimensiunilor obiectelor / sculelor (pentru prehensiune)
-repozitionarea echipamentului.

Pentru ANDURANTA
-se creste durata de lucru
-schimbarea pozitiei de lucru(sezand-ortostatism).

Pentru COORDONARE:
-modificand viteza de lucru.

Pentru SOCIALIZARE:
-initial lucreaza numai cu terapeutul, apoi cu 1-2 pacienti si
ulterior in grupul occupational constituit
2.METODE NEESENTIALE:
Activitatile din aceasta categorie nu au un produs
final al muncii, dar au un scop/obiectiv de realizat.
Astfel de activitati lucrative urmaresc antrenarea
fizica si mentala cu scopul:
-de a construi scheme practice de miscare
-a antrena abilitati sensoriomotorii
-a dezvolta capacitati perceptuale si cognitive.

EXEMPLE DE ACTIVITATI NEESENTIALE:


1.Gestualitati de pregatire initiala:
-mutarea unor obiecte (forme si marimi diferite)
dintr-un loc in altul
-asamblarea de cuburi, piese de constructie,
-manipularea micilor instalatii de pe masa de
lucru:zavoare, comutatoare, chei, suruburi, clante
etc.
-impingerea cu piciorul a unor obiecte
2. Gestualitati sportive:
-aruncatul unei mingi cu una sau doua maini (directia de
sus, de jos sau din lateral)
-prinderea unei mingi
-lovirea unei mingi cu un baston
-miscari de fandare, miscari de box
-simularea vaslitului, pedalajului
3. Gestualitati din ADL-uri care au scop final dar nu si
produs final
-ridicat-asezat de/pe scaun
-apucat-lasat un pahar/cana
-intrat-iesit din baie
-spalat-barbierit-sters cu prosopul
-elemente din gestica mancatului, imbracatului
4.Gesturi de transfer:
-activitatea de transfer de pe pat pe scaun sau fotoliul
rulant
-de / pe scaunul de WC
-de / pe scaunul masinii
-oricare alta schimbare a pozitiei/locului

S-ar putea să vă placă și