Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ingrijirea Pacientilor Cu Astm Bronsic
Ingrijirea Pacientilor Cu Astm Bronsic
PACIENTILOR CU ASTM
BRONSIC
astmul bronsic
Prezentarea teoretica a bolii
este indispensabil in anumite forme. Se parctica 2-4 inhalatii pe sedinta, uneori mai mult, dar
fara a abuza. Metoda comporta si anumite riscuri, in special inhalarea de diferiti germeni, ceea ce
impune folosirea strict personala si pastrarea in stare de sterilizare a aparatului.
Principalele bronhodilatatoare folosite sunt :
a) beta - adrenergicele
b) anticolinergicele
c) derivatii xantinici
Beta - adrenergicele sunt derivati ai adrenalinei, care din cauza efectelor secundare ( ca si
efedrina) nu mai e utilizata astazi. Din generatia a doua se folosesc Izoprenalina ( Aludrin ) si
Ociprenalina ( Alupent, Astmopent ) ;
Superiori acestora sunt derivatii din generatia a treia : Terbutalinul ( Bricanyl ), Fenoterolul
( Berotec ), Salbutasnolul ( Ventolin si Sultanol ) si Clenbuterolul (Spiropent). Sunt folositi cu
precadere in aerosoli dozati. Dozajul correct ( 4x2 inhalatii / zi ) este practice lipsit de efecte
adverse cardiovasculare. Cele sub forma de spray dozat sunt de intrebuintare curenta. S-a
incercat si prepararea tabletelor de Ociprenalina, Salbutamol si Terbutalina. Preparatul Ventolin
( Salbutamol ) pare cel mai util. Ca reactii adverse dupa supradozaj, pot aparea : tremuraturi,
nervozitate, palpitatii, tahicardie, cresterea debitului cardiac si a tensiunii arteriale. Aceste
manifestari apar spontan prin reducerea dozei.
Dintre anticolinergice, cap de serie este atropina, astazi foarte putin intrebuintata din cauza
tulburarilor provocate. In practica s-a impus preparatul Atrovent care nu are efecte secundare ale
atropinei. Rezultatele sunt inferioare beta adrenergicelor.
Dintre Xantine se foloseste Teofilina si derivatii sai, Miofilina, Aminofilina si Runidural. Au
slaba actiune pe cale orala si mai buna actiune pe cale iv sau ca aerosoli. Rezultatele sunt
inferioare betaadrenergicelor si anticolinergicelor.
Tratamentul in starea de rau astmatic :
Se administreaza hemisuccinat de hidrocortizou, urmat de perfuzii cu solutie de
glucoza 5 % .
Tratamentul parenteral trebuie sa fie cat mai scurt, urmarindu-se scoaterea
bolnavului din criza. ACTH este superior, dar poate da accidente alergice. Se
administreaza de la inceput antibiotice ( nu Penicilina, fiind alergizanta ), fluidifiante,
diuretice ( Ederen ), oxigen si in cazuri deosebite de grave, se indica bronhoaspiratie,
respiratie asistata.
In tratamentul astmului bronsic, antitusivele nu se administreaza decat in cazuri
deosebite ; sunt interzise morfina, opiaceele, tranchilizantele, neurolepticele ; se
combat abuzul de simpaticomimetice si de medicamente alergizante ( Penicilina).
Alte preparate folosite in tratamentul astmului bronsic :
a) Prostaglandinele - prezinta numai un interes teoretic.
b) Cromoglicatul disodic (Intal, Lomudal) - desi nu este bronhodilatator, se foloseste
ca masura preventiva ; se administreaza inaintea expunerii la alergenul causal, cu
turboinhalatorul de mana ( spinhaler ), 4 capsule/zi ( 20 mg / capsula ) la 4-6 ore, sau
sub forma de solutie pentru aerosoli.
c) Zaditenul ( Ketotifen ) - are tot efect preventive si e administrat sub forma de
gelule, oral, 1 mg dimineata si seara.
Corticoterapia este tratamentul cel mai eficace, dar datorita riscurilor, ramane o
terapie de impas. Se folosesc Prednison, Superprednol, produse retard ( Celestone,
Kenalog ), Synachten retard sub protectie de alkaline, calciu, potasiu. In general,
corticoterapia trebuie rezervata formelor grave ; tratamentul continuu se va temporiza,
se vor folosi doze minime.
Se mai folosesc antibioticele, de preferinta Oxacilina, Cloxacilina, Tetraciclina, in
prezenta semnelor de infectie ; expectorante si mucolitice ( Bisolvon, Mucosolvin) - in
crize si suprainfectie ; sedative slabe ( Bromoval, Nervocaliu ) ; oxigen - in crizele cu
polipnee.
Masurile profilactice vor fi aplicate intotdeauna : evitarea mediului alergizant ;
evitarea substantelor iritante bronsice - tutun, alcool ,etc.
In prezenta medicului, asistenta medicala :
- adiministreaza cu promptitudine medicatia de urgenta.
- conecteaza bolnavul la aparatul de respirat.
- monitorizeaza pacientul : - functiile vitale - la 15 minute
- pH sangvin - la 1 ora
- electroliti Na - la 8 ore
- recolteaza probe pentru analizele de laborator considerante urgente, grupa sangvina si
Rh, hemoglobina, hematocrit, probe de coagulare, glicemia.
La internare pacientul va primi echipamentul spitalului, hainele acestuia vor fi
inventariate, inregistrate si pastrate intr-o incapere destinata acestui scop. Bolnavilor sau
apartinatorilor li se inmaneaza un bon pe baza caruia se restitue imbracamintea la
externare. In cazul in care persoanele venite la internare prezinta paraziti, se va efectua
deparazitarea lor si a efectelor acestora, inainte de depozitare.
Asistenta medicala preda foaia de observatie la registratura sectiei si conduce
bolnavul in salon, unde il va prezenta celorlalti bolnavi si il va ajuta sa isi aranjeze
obiectele personale in noptiera.
Internarea pacientului cu astm bronsic in spital
Internarea in spital constituie pentru fiecare bolnav o etapa deosebita in viata sa,
deoarece se realizeaza in scopul vindecarii sale, dar se intrerup legaturile permanente cu
munca, familia si prietenii sai.
In cadrul serviciului de primire bolnavul are primul contact cu spitalul la biroul de
internari, unde : se identifica bolnavul, se verifica biletul de internare ( sau de trimitere ), se
inregistreaza datele personale in registrul de intrari/iesiri din spital si se pregateste bolnavul
pentru examenul medical.
De la serviciul de internare bolnavul e condos la sectia interne unde medicul hatareste
salonul in care va fi internat bolnavul, tinand seama de diagnostic, stadiul si gravitatea
bolii,sex.
Asistentei ii revine ca sarcina :
- ajutorul acordat bolnavului la dezbracare si imbracare
- ajutorul la efectuarea ingrijirilor igienice.
- pregatirea medicamentelor de urgenta : MIOFILIN ( tablete si fiole ), antialergic - HHC,
cardiotonic - STROFANTINA sau DIGITALA, diuretic - FUROSEMID (fiole).
Medicul in prezenta asistentei medicale efectueaza examenul clinic al pacientului, dupa
care fixeaza tratamentul de urgenta concomitant cu acordarea asistentei de urgenta ; medicul
intocmeste foaia de observatie a pacientului, in care se vor inscrie datele personale sau
anamnestice ale acestuia, cine a insotit bolnavul in spital, la ce mijloc de transport sa recurs (
specializat - ambulanta, nespecializat - masina particulara ), starea prezenta, interventiile si
tratamantul efectuat in timpul transportului si la camera de garda.
Identificarea si cunoasterea adresei pacientului sau a celui mai apropiat apartinator au o
importanta pentru a se instiinta membrii familiei in caz de agravare a bolii sai deces.
Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a pacientului
Prin igiena bolnavului se intelege ansamblul de tehnici si proceduri utilizate in
scopul intretinerii curateniei, mucoaselor, tegumentelor si fanerelor, ceea ce reprezinta,
in fond, si o modalitate de aparare a organismului impotriva bolilor.
Bolnavii cu astm bronsic au o sensibilitate crescuta fata de alergeni, dintre care face
parte si praful de casa. Pentru a preveni depunerea prafului , mobilierul din salon va fi
redus la strictul necesar si trebuie sa fie cat mai simplu. Personalul care face curatenie
in aceste saloane va fi atentionat sa foloseasca carpe umede pentru a evita ridicarea
prafului la stergere.
Bolnavii in stare de rau astmic necesita o atentie deosebita din partea echipei
medicale. Acestia fiind imobilizati la pat nu-si pot asigura curatenia personala, drept
pentru care vor fi ajutati de asistenta medicala.
Efectuarea toaletei generale si pe regiuni a pacientului
In efectuarea toaletei se va tine cont de anumite reguli si conditii :
- ferestrele si usile incaperii sa fie inchise.
- temperature incaperii sa fie de circa 18-20 C.
- toaleta se face inainte de masa si nu dupa ce bolnavul a mancat.
- se evita baia prelungita si prea obositoare.
- protejarea lenjeriei de pat ( daca toaleta bolnavului se efectueaza la pat ).
Asigurarea conditiilor de spitalizare
Scopul spitalizarii e vindecarea bolnavilor, de aceea trebuie create conditii care cresc
capacitatea de vindecare a organismului, forta de aparare si scoaterea bolnavuluide sub
eventualele influente nocive ale mediului in care traieste.
Saloanele trebuie sa fie luminoase, bine aerisite, fara curenti de aer. Temperatura
salonului trebuie sa fie de 18-20 C. Aerul trebuie sa fie umidificat.
Asistenta isi va petrece timpul in care nu are sarcini concrete de ingrijire printer bolnavi ;
discuta cu ei incercand sa le castige increderea sis a stabileasca o relatie de comunicare cu
bolnavii. Aceasta apropiere de bolnav o va ajuta la indeplinirea sarcinilor de ingrijire,
incurajand bolnavul si inlaturand anexietatea pe care bolnavul astmic o are.
Asigurarea conditiilor igienice
pacientilor internati
Pregatirea patului si a accesoriilor lui
In conditiile spitalizarii, patul reprezinta pentru fiecare bolnav spatiul in care isi petrece
majoritatea timpului si i se asigura ingrijirea.
Accesoriile patului sunt : salteaua, 1-2 perne, patura, cearceaful, doua fete de perna,
musama, aleza sau traversa.
Atata patul cat si accesoriile lui se vor pastra in conditii de curatenie.
Tehnica pregatirii patului :
Tehnica poate fi realizata de 1-2 persoane.
Schimbarea lenjeriei de pat
Materialele necesare pentru schimbarea lenjeriei de pat sunt : cearceaful de patura,
fete de perna, cearceaf de pat, aleza, musama, sac de rufe murdare.
Schimbarea pozitiei pacientului si mobilizarea lui
Schimbarile de pozitie pot fi active sau pasive si sunt efectuate cu ajutorul asistentei
in cazul pacientilor adinamici, epuizati fizic dupa crizele de astm bronsic.
In mod normal, acesti pacienti se pot mobilize singuri cu greutate, in functie de tipul
de reactivitate a pacientului.
Pacientul e invatat sa intercaleze exercitiile de miscare cu exercitiile de respiratie.
Anvergura de miscare trebuie inceputa incet, marindu-se treptat in functie de raspunsul
fiziologic al pacientului ( puls, transpiratii, ameteli, culoarea tegumentului, slabiciune
musculara ).
Captarea eliminarilor
Daca nu exista contraindicatii speciale, bolnavul trebuie indemnat de mai multe ori
pe zi sa tuseasca in vederea eliminarii continutului patologic al arborelui patologic, ceea
ce permeabilizeaza caile respiratorii si il usureaza. E foarte important ca sputa sa fie
urmarita si pastrata pentru a fi vazuta de medic in cazul in care se recomanda o serie de
investigatii de laborator pentru examen citologic, bacteriologic.
In conditii patologice , sputa se aduna in caile respiratoriisi actioneaza ca un corp
starin, declansand reflexul de tuse puternica, iritanta, de aspect perlat, vascoasa, greu
de eliminate print use.
Alaturi de expectoratie, asistenta trebuie sa urmareasca respiratia tegumentelor si a
mucoaselor, starea psihica a bolii si sa recunoasca in timp util semnele premonitarii ale
complicatiilor.
Observarea pozitiei pacientului in pat
La bolnavii astmatici si in criza, pozitia in pat e fortata, determinata de afectiunea de baza.
La majoritatea afectiunilor de baza cea mai convenabila pentru bolnav e cea semisezanda.
Acest lucru nu trebuie fortat si daca starea bolnavului nu contrazice, alegerea pozititei trebuie
lasata la alegerea lui. In toate cazurile insa el va fi indemnat sa-si schimbe pozitia cat mai des
pentru a evita complicatiile hipostatice.
Pozitia sezand luata de bolnav in pat sau la marginea patului in cursul acceselor de astm
bronsic, trebuie facuta cat mai comoda cu ajutorul anexelor sau sprijinindu-l in brate.
Starea de rau astmatic e stadiul clinic cel mai grav al astmului bronsic. Se manifesta
printr-un sindrom de asfixie si de aceea echipa de ingrijire trebuie sa urmareasca fiecare pas
pentru combaterea complicatiilor grave care pot duce la moartea bolnavului.
Bolnavului i se va explica ca pozitia sezand da la marginea patului, cu toracele impins
inainte, cu mainile pe langa corp, favorizeaza o buna oxigenare, deoarece el are impresia ca
se sufoca. Tot printr-o buna oxigenare se combate cianoza tegumentelor, prezenta in starea
de rau astmatic.
Pozitia bolnavului tradeaza nu numai o anumita stare patologica, ci si gradul de severitate
a imbolnavirii. Astfel daca intr-o imbolnavire usoara bolnavul ramane activ, intr-una grava
intalnim pozitie pasiva ( musculature fara tonicitate, absenta miscarilor active ). Expresia fetei
poate traduce unele stari ca : anexitate, durere, anorexie, deprimare.
Ea se manifesta in functie de starea generala a bolnavului, si de aceea, expresia fetei
trebuie urmarita permanent.
La astmatici faciesul exprima spaima si sete de aer ( bolnavul are senzatie de asfixiere ).
Ei stau cu gura intredeschisa, sunt cianotici la fata, tegumentele sunt palide, cenusii, acoperite
de transpiratii reci.
Trebuie avut in vedere ca acesti bolnavi primesc tratament cu corticoizi, medicamente ce
duc la deprimarea reactiilor imunologice si inflamatorii si favorizeaza infectiile ( infectii
micotice, virale, bacteriene si parazitare ) ; prin urmare pastrarea tegumentelor si a
mucoaselor intr-o stare se asepsie e o conditie importanta in asigurarea unei starii de
bine si ea trebuie respectata.
O atentie deosebita trebuie acordata toaletei cavitatii bucale dupa expectoratie si
mai ales dupa folosirea aerosolilor, acesti bolnavi fiind predispusi sa faca candidoza
orala si disfonie prin depunere pe orofaringe cu intrare in circulatia sistemica. Pentru a
evita aceste efecte secundare se recomanda administrarea corticoizilor printr-un spacer
atasat tubului inhalant, cu clatirea gurii dupa utilizarea inhalatorului.
Parul trebuie sa fie curat, unghiile sa nu contina murdarie si sa fie taiate, conductul
auditiv extern, nasul san u contina rinoree, cruste.
Tensiunea arteriala reprezinta presiunea pe care sangele circulant o exercita asupra
peretilor arteriali. Este determinata de forta de contractie a inimi, de rezistenta
intampinata de sange in artere, fiind data de elasticitatea si calibrul sistemului vascular
si de cascozitatea sangelui.
Valorile normale ale tensiuni arteriale la un adult sanatos sunt : 115-140 mm Hg
maxima sau sistolica, si 75-90 mm Hg minima sau diastolica.
In cazul astmului bronsic variatii patologice ale tensiuni arteriale apar numai in
cadrul anoxiei, cand tensiunea are tendinta la crestere. Pe foaia de temperatura notarea
se face grafic sau cifric cu culoare rosie sau albastra. Notarea grafica a tensiuni arteriale
se face astfel : pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura se socoteste 10 mm
Hg ; se hasureaza patratele foii de temperature corespunzatoare valorilor obtinute.
Pulsul reprezinta expansiunea ritmica a arterelor ce se comprima pe un plan osos.
Pulsul e sincron cu sistolele ventriculare. Valoarea normala a pulsului e intre 60-80
pulsatii/minut, inregistrand mici variatii dupa varsta, sexul si inaltimea individului.
Asistenta are sarcina sa noteze pulsul pacientului in foaia de temperature de mai multe
ori pe zi. Pulsul se noateaza cu un punct rosu pe linia corespunzatoare numarului de
pulsatii. Pentru obtinerea graficului masurarea pulsuslui se face dimineata si seara,
punctele obtinute unindu-se printro linie rosie. Fiecare linie orizontala a foii de
temperature corespunde la 4 pulsatii/minut.
Diureza e cantitatea de urina eliminata pe perioada de 24 ore ; prin urina se elimina
din organism substante toxice provenite din metabolism. Cantitatea normala emisa
variaza intre 1200-1800 ml/zi si densitatea normala intre 1015-1025. Astmatici pot sa
aiba o usoara scadere a diurezei datorita transpiratiilor abundente care se asociaza cu
crizele de astm bronsic.
Supravegherea functiilor vitale si vegetative
Una dintre cele mai importante sarcini ale asistentei e supravegherea functiilor vitale si
vegetative si noatarea acestora in foaia de observatie, iar in cazul modificarii bruste a
acestora se anunta medicul.
Modificarile functiilor vitale reflecta starea generala a bolnavului, precum si evolutia boli.
In cazul astmului bronsic, accentual cade pe urmarirea respiratiei.
Miscarile respiratorii la omul sanatos sunt simetrice si ritmice, iar frecventa normala a
respiratiei e de 16-18 resp/min., putand insa varia dupa varsta si sex. Bolnavii de astm
bronsic au o respiratie ce se caracterizeaza printr-o inspiratie normala urmata de o expiratie
grea, fortata, zgomotoasa, wheezing ( respiratie suieratoare ), deci o bradipnee expiratorie ce
apare de obicei, paroxistic.
Tulburari respiratorii vor constitui un indice important in stabilirea diagnosticului si
aprecierea evolutiei bolii. Ajuta sa recunoastem precoce, eventualele complicatii si la
formutarea unui prognostic. Din acest motiv, e foarte important ca asistenta sa urmareasca si
sa noteze respiratia pacientului in foaia de temperature cat mai prcis. Pe foaia de
temperature notarea respiratiei se face cu un pix verde unindu-se apoi cu valoarea
anterioara. Curba respiratorie se obtine prin unirea valorilor obtinute la fiecare masuratoare,
dimineata si seara. Pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura se socoteste o
resp/min. Asistenta medicala va urmarii inspiratiile timp de 1 minut.
Expectoratia reprezinta eliminarea sputei de pe caile respiratorii, sputa fiind totalitatea
substantelor ce se elimina din bronhii in timpul tusei.
Astmul bronsic este, de obicei, de tuse productive, sputa provenind si de la unele infectii
bronsice. In astm, sputa are un aspect mucopurulent, e aderenta la peretele bronhiilor, are o
culoare albicioasa, arata si are denumirea de "sputa perlata"
Temperatura corpului
in conditii fiziologice are valoarea de 36-37 C, cu mici variatii zilnice intre 0,5 - 1C si e
rezultatul proceselor oxidative din organism numite si termogeneza. Aprecierea exacta a
temperaturii corpului se face cu ajutorul termometrului.
Astmul bronsic e insotit frecvent de infectii ale cailor respiratorii si astfel pot sa apara
stari febrile. Notarea pe foaia de temperatura se face cu un punct albastru ; pentru
fiecare linie orizontala a foii de temperatura corespund 2 diviziunii de grad.
Alimentatia pacientului cu astm bronsic
Bolnavii cu crize usoare de astm se pot alimenta singuri, in schimb bolnavii de rau
astmatic necesita ajutor.
Alimentatia activa se face in sala de mese sau in salon pe o masa sau la pat.
Alimentatia pasiva se face persoanelor imobilizate la pat, in pozitie sezand,
sprijinit. In acest caz se foloseste o masuta speciala care se fixeaza deasupra patului.
Un rol al asistentei medicale e supravegherea alimentatiei bolnavului. La servirea
mesei bolnavul e incurajat, i se explica importanta nutritiei in procesul de vindecare.
Pacientii cu astm bronsic primesc un aport marit de lichide, luand in consideratie
pierderile de lichide prin expectoratie si prin transpiratie abundenta din cauza respiratiei
ingreunate. Batranii si copii primesc o atentie deosebita din puncte de vedere al
bilantului hidric, ei fiind dispusi la o deshidratare mai rapida.
Bolnavii cu expectoratii mai abundente si fetide au o pofta de mancare scazuta ;
acestia inainte de masa in, fac toaleta cavitatii bucale.
Se vor evita elimentele posibil alergizante si in cazul in care primesc tratament cu
antiinflamatoare steroidiene de tip Prednison, se prescrie regim desodat.
Alimentele permise
pentru consum la bolnavul cu astm bronsic sunt :
- legume diferite
- preparate cu cantitati mici de grasime neprajita
- fructe crude, compoturi
- supe de legume
- paine neagra
- lapte proaspat cand nu determina manifestari alergice
Alimentele interzise sunt :
- carnea, pestele
- laptele fermentat
- fainoasele
- ouale
Mesele vor fi fractionate in cantitati mici si dese.
Pacientii cu astm alergic vor avea un regim hipoproteic, hipoglucidic, normoglucidic,
imbogatit cu minerale si vitamine.
Administrarea medicamentelor
In cazul unei crize de astm, bolnavul va fi adus in pozitie semisezanda pentru a
usura respiratia, apoi i se administreaza medicatia indicata de medic si este
supravegheat pana la terminarea accesului.
Tratamentul cu aerosoli e indispensabil in anumite forme. Se practica 2-4 inhalatii
pe sedinta, uneori mai mult dar fara a abuza.
Principalele bronhodilatatoare folosite sunt :
1.Beta - adrenergicele - derivatii ai adrenalinei, care din cauza efectelor secundare nu
mai e utilizata astazi.
Din generatia a doua se folosesc : Izoprenalina ( Aludrin ) si Ociprenalina ( Alupent,
Astmopent ) ;
Superiori acestora sunt derivatii din generatia a treia : Terbutalinul ( Bricanyl ),
Fenoterolul ( Berotec ), Salbutasnolul ( Ventolin si Sultanol ) si Clenbuterolul (Spiropent).
Sunt folositi cu precadere in aerosoli dozati. Dozajul correct ( 4x2 inhalatii / zi ) este
practice lipsit de efecte adverse cardiovasculare. Cele sub forma de spray dozat sunt de
intrebuintare curenta. S-a incercat si prepararea tabletelor de Ociprenalina, Salbutamol
si Terbutalina. Preparatul Ventolin ( Salbutamol ) pare cel mai util. Ca reactii adverse
dupa supradozaj, pot aparea : tremuraturi, nervozitate, palpitatii, tahicardie, cresterea
debitului cardiac si a tensiunii arteriale. Aceste manifestari apar spontan prin reducerea
dozei.
2. Anticolinergice - Atrovent ; rezultatele sunt inferioare beta-adrenergicelor.
3. Xantine - Teofilina si derivatii sai, Miofilin, Aminofilin si Runidural. Au slaba actiune pe
cale orala si mai buna actiune pe cale iv sau ca aerosoli.
Corticoterapia
este tratamentul cel mai eficace , dar datorita riscurilor, ramane o terapie de impas. Se
folosesc Prednison - 1 tableta/zi, 5 mig ; Supepredanol - 1 tableta/zi (0,5 mg/tableta );
Superprednol - 1 tableta/zi (0,5 mg/tableta ) ; produse retard - Celestone , Kenalog,
Synachten - retard - 1 mg la 7-15 zile, sub protectie de alkaline, calciu, K. . In general,
corticoterapia trebuie rezervata formelor grave ; tratamentul continuu se va temporiza,
se vor folosi doze minime ( 30 mg Prednison /zi - tratament de atac ; 5 mg/zi tratament
de intretinere ).
Se mai folosesc antibioticele, de preferinta Oxacilina, Cloxacilina, Tetraciclina, in
prezenta semnelor de infectie ; expectorante si mucolitice ( Bisolvon, Mucosolvin) - in
crize si suprainfectie ; sedative slabe ( Bromoval, Nervocaliu ) ; oxigen - in crizele cu
polipnee.
Tratamentul in starea de rau astmatic :
Se administreaza hemisuccinat de hidrocortizou in doza initiala de 25-100 mg iv,
urmat de perfuzii cu 200-400 mg in 24 h, in solutie de glucoza 5 % ,2-3 l / 24 h.
Tratamentul parenteral trebuie sa fie cat mai scurt, urmarindu-se scoaterea
bolnavului din criza. ACTH ( 24-100 U / 24 h ) este superior, dar poate da accidente
alergice. Ca doza de intretinere 5-10 mg Prednison, cu tratament de protectie, antiacide,
regim desodat. Se administreaza de la inceput antibiotice ( nu Penicilina, fiind
alergizanta ), fluidifiante, diuretice, oxigen si in cazuri deosebite de grave, se indica
bronhoaspiratie, respiratie asistata.
In tratamentul astmului bronsic, antitusivele nu se administreaza decat in cazuri
deosebite ; sunt interzise morfina, opiaceele, tranchilizantele, neurolepticele ; se combat
abuzul de simpaticomimetice si de medicamente alergizante ( Penicilina).
Locul punctiei :
venele de la plica cotului, bazilica si cefalica, unde se formeaza
un M venos prin anastomozarea venelor antebratului ; venele de pe fata dorsala a
mainii, venele femurale, venele subclaviculare, venel maleolare interne, venele jugulare
si epicraniene ( la copii ).
Materiale necesare : perna tare elastica pentru sprijinirea bratului, musama mica,
aleza mica, alcool sau benzina iodata sau tinctura de iod, instrumente si materiale steril,
ace sterile de 25-30 mm si diametrul de 6/10, 10/10 mm, seringi,pense, manusi de
cauciuc, tampoane de vata, garou de cauciuc, sau banda Esmarch, eprubete uscate si
etichetate, fiole cu solutii medicamentoase, solutii perfuzabile, tavite renale.
Pregatirea bolnavului : Bolnavul e asezat intr-o pozitie confortabila. Se
examineaza cavitatea si starea venelor avand grija ca hainele san u impiedice circulatia
de intoarcere la nivelul bratului. Se aseaza bratul pe pernita si musama in abductie si
extensie, se dezinfecteaza tegumentele, se aplica garoul la o distanta de 7-8 cm
deasupra locului punctiei strangandu-l astefel incat sa se opreasca circulatia venoasa
fara a comprima artera. Se recomanda bolnavului sa stranga pumnul, venele devenind
turgescente.
2.Recoltarea sangelui prin punctie venoasa
Recoltarea se efectueaza pentru examene de laborator, biochimice, hematologice,
serologice si bacteriologice.
Recoltarea produselor biologice si patologice
Recoltarea sangelui :
Sangele se recolteaza pentru examinari hemotologice. Biochimice, serologice,
bacteriologice, parazitologice.
Recoltarea sangelui se face prin :
- intepare - la adult pulpa degetului sau lobul urechii, iar la copii fata plantara a
halucelului sau calcaiului.
- punctie venoasa.
1.Recoltarea sangelui capilor prin intepare
Recoltarea se efectueaza pentru examenele hematologice : hemoleneograma,
dozarea hemoglobinei, determinarea timpului de sangerare si coagulare, pentru examen
parazitologic.
Materiale necesare : manusi de cauciuc sterile, tava medicala curate, solutii
dezinfectante ( alcool 70 ), ace sterile, tampoane de vata, camera umeda ( cutia Petri),
lame uscate si degresate, pipete Potain.
Tehnica : Bolnavul va fi asezat in pozitie sezanda cu mana sprijinita. Se
aseptizeaza pielea degetului inelar sau medius cu un tampon cu alcool 70. Se evita
congestionarea prin frecare puternica si prelungita. Se asteapta evaporarea completa a
alcoolului. Cu un ac steril se inteapa cu o miscare brusca pielea pulpei degetului, in
partea laterala a extremitatii, perpendicular pe straturile cutanate. Cu un tampon steril
uscat se sterge prima picatura. Se lasa sa se formeze o picatura de sange din care se
recolteaza cu pipeta sau lama. Se sterge cu un tampon cu alcool 70.
Tehnica :
Asistenta imbraca manusile sterile si se aseaza viz - a - viz de bolnav. Se fixeaza vena
cu policele maini stange la 4-5 cm sub locul punctiei, exercitand o usoara compresiune
si tractiune in jos asupara tesuturilor vecine. Se fixeaza seringa, gradatiile fiind in sus in
mana dreapta intre police si restul degetelor. Se patrunde cu acul, traversand in ordine
tegumentul in pozitie oblica, apoi peretele venos, invingandu-se o rezistenta elastica
pana cand acul inainteaza in gol. Se schimba directia acului cu 1-2 cm in lumenul venei.
Se controleaza patrunderea acului in vena prin aspiratii cu seringa. Se continua tehinca
in functie de scopul punctiei venoase, injectarea medicamentelor, recoltarea sangelui. In
caz de sangerare ( emisie de sange ), se prelungeste acul cu un tub de polietilena care
se introduce in vasul collector, garoul ramanand strans pe brat. Se indeparteaza staza
venoasa prin desfacerea garoului. Se aplica tampon imbibat cu solutie dezinfectanta la
locul de patrundere a acului. Se retrage apoi brusc acul. Se comprima locul punctiei in
1`-3`, bratul fiind in pozitie verticala.
Dupa tehnica se face toaleta locala a tegumentelor, se schimba lenjeria daca sa
murdarit, se pregateste sangele pentru trimis la laborator si se reorganizeaza locul de
minca.
Procedeul de recoltare e stabilit in functie de analizele ce urmeaza sa se efectueze.