INGRIJIREA

PACIENTILOR CU ASTM
BRONSIC
astmul bronsic
 Prezentarea teoretica a bolii

Definitia astmului bronsic

Astmul bronsic este o boala caracterizata prin accese de dispnee predominant
expiratorie cu durata, severitate si moment de aparitie variabile care apar la persoane cu
hipersensibilitate traheobronsica la stimuli variati, fiind sub aspect anatomic o stenoza
bronsiolara, tranzitorie cu "restitutia ad integrum" I
Etiologia astmului bronsic
Astmul bronsic are la baza factori etiologici heterogenic care declanseaza sau
provoaca criza de astm.
Din punct de vedere etiologic, astmul bronsic se clasifica astfel :
a) astm extrinsec = astm alergic = astm neinfectios
Cele mai obisnuite alergene sunt : polenul, praful de camera, parul si scuamele de
animale, fungii atmosferici, unele alergene alimentare ( lapte, oua, carne ) sau
medicamentoase ( acidul acetilsalicilic, penicilina, aminofenazona, unele produse
micribiene ).
b) astm intrinsec = astm nealergic = astm infectios
De obicei, se iveste in timpul iernii si se asociaza cu tuse si expectoratie muco-
purulenta si factori infectiosi ( exemplu bronsite cornice).
c) astm mixt - se intrica alergia cu infectia
d) astm cu etiologie neprecizata
e) astm cu alte etiologii
 Aici intervin factorii :
- psihici - socul psihic sau starile psihoafective
- endocrini - pot declansa, agrava sau ameliora astmul ; hipofiza, tiroida,
corticosuprarenalele, gonade, pancreas exocriu.
- biometeorologici - temperature, presiunea atmosferica, umiditatea, vantul,
altitudinea, razele solare.
f) astm la effort
g) astm la aspirina
Patogenia astmului bronsic
Roluri importante in producerea bolii astmatice au :
a) terenul
b) leziuni ale cailor respiratorii
c) cauzele declansate ( factori alergici si nealergici ).
Fundamentul in astmul bronsic este obstructia generalizata a cailor respiratorii ce
determina dificultatea respiratiei cu perturbari ventilatorii si ale schimbarilor gazoase.
Aceasta obstructie este consecinta urmatorilor factori :
a) spasmul musculaturii netede prin peretii tractului bronsic
b) edem inflamator al mucozei bronsice
c) hipersecretie de mucus
d) cresterea presiuni intrapulmonare care devine factorul agravant al obstructiei
bronsice.
 Simptomatologia astmului bronsic
La inceput, crizele sunt tipice, cu inceput si sfarsit brusc, cu intervale libere ; mai tarziu, in
intervalele dintre crize, apar semnele bronsitei cornice si ale emfizemului, cu dispnee mai mult
sau mai putin evidenta. Criza apare in a doua jumatate a noptii, de obicei brutal, cu dispnee si
neliniste, prurit si hipersecretie ; alteori e anuntata de prodroame ( stranut, lacrimare, prurit al
pleoapelor, cefalee ). Dispneea devine paroxistica, brodipneica, cu expiratie prelungita si
suieratoare. Bolnavul ramane la pat sau alearga la fereastra, prada setei de aer. De obicei sta in
pozitie sezanda, cu capul pe spate si sprijinit in maini, narile dilatate, jugulare turgescente.
In timpul crizei, toracele e imobil, in inspiratie fortata.
La sfarsitul crizei, apare tusea uscata, chinuitoare ( deoarece expulzarea secretiilor se face
cu dificultate ), cu sputa vascoasa, albicioasa ( perlata ). Criza se termina in cateva minute sau
ore, spontan sau sub influenta tratamentului.
Starea de rau astmatic se caracterizeaza prin crize violente, durand peste 24-48 h rezistente
la tratament, de obicei fara tuse si expectoratie, cu polipnee, asfixie, cianoza, colaps vascular,
somnolenta pana la coma. Apare dupa administrarea in exces de simpaticomimetice ( Alupent ),
sedative, opiacee, barbiturice, suprimarea brusca a corticoterapiei, suprainfectie bronsica.
Tratamentul astmului bronsic
Astmul bronsic raspunde la o gama larga de preparate si proceduri. Si in aceasta afectiune
masurile prevenite sunt foarte importante. Prima actiune vizeaza combaterea fumatului si
propaganda antitobagica. Alte masuri : evitarea virozelor respiratori. Sensibilitatea particulara a
bolnavilor la infectii impune, de asemenea, evitarea virozelor respiratorii si in primul rand,
aglomeratiile in timpul epidemiilor.
Chimioprofilaxia recidivelor bronsitice, in astmul bronsic intricate se realizeaza cu
Tetraciclina, mai rar Penicilina V. S-au incercat si Eritromicina, Ampicilina si Biseptolul. Cu
Biseptolul s-au obtinut rezultate bune in lunile de iarna.
 Tratamentul cu aerosoli ( inhaloterapia )

este indispensabil in anumite forme. Se parctica 2-4 inhalatii pe sedinta, uneori mai mult, dar
fara a abuza. Metoda comporta si anumite riscuri, in special inhalarea de diferiti germeni, ceea ce
impune folosirea strict personala si pastrarea in stare de sterilizare a aparatului.
Principalele bronhodilatatoare folosite sunt :
a) beta - adrenergicele
b) anticolinergicele
c) derivatii xantinici
Beta - adrenergicele sunt derivati ai adrenalinei, care din cauza efectelor secundare ( ca si
efedrina) nu mai e utilizata astazi. Din generatia a doua se folosesc Izoprenalina ( Aludrin ) si
Ociprenalina ( Alupent, Astmopent ) ;
Superiori acestora sunt derivatii din generatia a treia : Terbutalinul ( Bricanyl ), Fenoterolul
( Berotec ), Salbutasnolul ( Ventolin si Sultanol ) si Clenbuterolul (Spiropent). Sunt folositi cu
precadere in aerosoli dozati. Dozajul correct ( 4x2 inhalatii / zi ) este practice lipsit de efecte
adverse cardiovasculare. Cele sub forma de spray dozat sunt de intrebuintare curenta. S-a
incercat si prepararea tabletelor de Ociprenalina, Salbutamol si Terbutalina. Preparatul Ventolin
( Salbutamol ) pare cel mai util. Ca reactii adverse dupa supradozaj, pot aparea : tremuraturi,
nervozitate, palpitatii, tahicardie, cresterea debitului cardiac si a tensiunii arteriale. Aceste
manifestari apar spontan prin reducerea dozei.
Dintre anticolinergice, cap de serie este atropina, astazi foarte putin intrebuintata din cauza
tulburarilor provocate. In practica s-a impus preparatul Atrovent care nu are efecte secundare ale
atropinei. Rezultatele sunt inferioare beta adrenergicelor.
Dintre Xantine se foloseste Teofilina si derivatii sai, Miofilina, Aminofilina si Runidural. Au
slaba actiune pe cale orala si mai buna actiune pe cale iv sau ca aerosoli. Rezultatele sunt
inferioare betaadrenergicelor si anticolinergicelor.
 Tratamentul in starea de rau astmatic :
Se administreaza hemisuccinat de hidrocortizou, urmat de perfuzii cu solutie de
glucoza 5 % .
Tratamentul parenteral trebuie sa fie cat mai scurt, urmarindu-se scoaterea
bolnavului din criza. ACTH este superior, dar poate da accidente alergice. Se
administreaza de la inceput antibiotice ( nu Penicilina, fiind alergizanta ), fluidifiante,
diuretice ( Ederen ), oxigen si in cazuri deosebite de grave, se indica bronhoaspiratie,
respiratie asistata.
In tratamentul astmului bronsic, antitusivele nu se administreaza decat in cazuri
deosebite ; sunt interzise morfina, opiaceele, tranchilizantele, neurolepticele ; se
combat abuzul de simpaticomimetice si de medicamente alergizante ( Penicilina).
 Alte preparate folosite in tratamentul astmului bronsic :
a) Prostaglandinele - prezinta numai un interes teoretic.
b) Cromoglicatul disodic (Intal, Lomudal) - desi nu este bronhodilatator, se foloseste
ca masura preventiva ; se administreaza inaintea expunerii la alergenul causal, cu
turboinhalatorul de mana ( spinhaler ), 4 capsule/zi ( 20 mg / capsula ) la 4-6 ore, sau
sub forma de solutie pentru aerosoli.
c) Zaditenul ( Ketotifen ) - are tot efect preventive si e administrat sub forma de
gelule, oral, 1 mg dimineata si seara.
Corticoterapia este tratamentul cel mai eficace, dar datorita riscurilor, ramane o
terapie de impas. Se folosesc Prednison, Superprednol, produse retard ( Celestone,
Kenalog ), Synachten retard sub protectie de alkaline, calciu, potasiu. In general,
corticoterapia trebuie rezervata formelor grave ; tratamentul continuu se va temporiza,
se vor folosi doze minime.
Se mai folosesc antibioticele, de preferinta Oxacilina, Cloxacilina, Tetraciclina, in
prezenta semnelor de infectie ; expectorante si mucolitice ( Bisolvon, Mucosolvin) - in
crize si suprainfectie ; sedative slabe ( Bromoval, Nervocaliu ) ; oxigen - in crizele cu
polipnee.
Masurile profilactice vor fi aplicate intotdeauna : evitarea mediului alergizant ;
evitarea substantelor iritante bronsice - tutun, alcool ,etc.
 In prezenta medicului, asistenta medicala :
- adiministreaza cu promptitudine medicatia de urgenta.
- conecteaza bolnavul la aparatul de respirat.
- monitorizeaza pacientul : - functiile vitale - la 15 minute
- pH sangvin - la 1 ora
- electroliti Na - la 8 ore
- recolteaza probe pentru analizele de laborator considerante urgente, grupa sangvina si
Rh, hemoglobina, hematocrit, probe de coagulare, glicemia.
La internare pacientul va primi echipamentul spitalului, hainele acestuia vor fi
inventariate, inregistrate si pastrate intr-o incapere destinata acestui scop. Bolnavilor sau
apartinatorilor li se inmaneaza un bon pe baza caruia se restitue imbracamintea la
externare. In cazul in care persoanele venite la internare prezinta paraziti, se va efectua
deparazitarea lor si a efectelor acestora, inainte de depozitare.
Asistenta medicala preda foaia de observatie la registratura sectiei si conduce
bolnavul in salon, unde il va prezenta celorlalti bolnavi si il va ajuta sa isi aranjeze
obiectele personale in noptiera.
 Internarea pacientului cu astm bronsic in spital
Internarea in spital constituie pentru fiecare bolnav o etapa deosebita in viata sa,
deoarece se realizeaza in scopul vindecarii sale, dar se intrerup legaturile permanente cu
munca, familia si prietenii sai.
In cadrul serviciului de primire bolnavul are primul contact cu spitalul la biroul de
internari, unde : se identifica bolnavul, se verifica biletul de internare ( sau de trimitere ), se
inregistreaza datele personale in registrul de intrari/iesiri din spital si se pregateste bolnavul
pentru examenul medical.
De la serviciul de internare bolnavul e condos la sectia interne unde medicul hatareste
salonul in care va fi internat bolnavul, tinand seama de diagnostic, stadiul si gravitatea
bolii,sex.
Asistentei ii revine ca sarcina :
- ajutorul acordat bolnavului la dezbracare si imbracare
- ajutorul la efectuarea ingrijirilor igienice.
- pregatirea medicamentelor de urgenta : MIOFILIN ( tablete si fiole ), antialergic - HHC,
cardiotonic - STROFANTINA sau DIGITALA, diuretic - FUROSEMID (fiole).
Medicul in prezenta asistentei medicale efectueaza examenul clinic al pacientului, dupa
care fixeaza tratamentul de urgenta concomitant cu acordarea asistentei de urgenta ; medicul
intocmeste foaia de observatie a pacientului, in care se vor inscrie datele personale sau
anamnestice ale acestuia, cine a insotit bolnavul in spital, la ce mijloc de transport sa recurs (
specializat - ambulanta, nespecializat - masina particulara ), starea prezenta, interventiile si
tratamantul efectuat in timpul transportului si la camera de garda.
Identificarea si cunoasterea adresei pacientului sau a celui mai apropiat apartinator au o
importanta pentru a se instiinta membrii familiei in caz de agravare a bolii sai deces.
 Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a pacientului
Prin igiena bolnavului se intelege ansamblul de tehnici si proceduri utilizate in
scopul intretinerii curateniei, mucoaselor, tegumentelor si fanerelor, ceea ce reprezinta,
in fond, si o modalitate de aparare a organismului impotriva bolilor.
Bolnavii cu astm bronsic au o sensibilitate crescuta fata de alergeni, dintre care face
parte si praful de casa. Pentru a preveni depunerea prafului , mobilierul din salon va fi
redus la strictul necesar si trebuie sa fie cat mai simplu. Personalul care face curatenie
in aceste saloane va fi atentionat sa foloseasca carpe umede pentru a evita ridicarea
prafului la stergere.
Bolnavii in stare de rau astmic necesita o atentie deosebita din partea echipei
medicale. Acestia fiind imobilizati la pat nu-si pot asigura curatenia personala, drept
pentru care vor fi ajutati de asistenta medicala.
Efectuarea toaletei generale si pe regiuni a pacientului
In efectuarea toaletei se va tine cont de anumite reguli si conditii :
- ferestrele si usile incaperii sa fie inchise.
- temperature incaperii sa fie de circa 18-20 C.
- toaleta se face inainte de masa si nu dupa ce bolnavul a mancat.
- se evita baia prelungita si prea obositoare.
- protejarea lenjeriei de pat ( daca toaleta bolnavului se efectueaza la pat ).
 Asigurarea conditiilor de spitalizare
Scopul spitalizarii e vindecarea bolnavilor, de aceea trebuie create conditii care cresc
capacitatea de vindecare a organismului, forta de aparare si scoaterea bolnavuluide sub
eventualele influente nocive ale mediului in care traieste.
Saloanele trebuie sa fie luminoase, bine aerisite, fara curenti de aer. Temperatura
salonului trebuie sa fie de 18-20 C. Aerul trebuie sa fie umidificat.
Asistenta isi va petrece timpul in care nu are sarcini concrete de ingrijire printer bolnavi ;
discuta cu ei incercand sa le castige increderea sis a stabileasca o relatie de comunicare cu
bolnavii. Aceasta apropiere de bolnav o va ajuta la indeplinirea sarcinilor de ingrijire,
incurajand bolnavul si inlaturand anexietatea pe care bolnavul astmic o are.
Asigurarea conditiilor igienice
pacientilor internati
Pregatirea patului si a accesoriilor lui
In conditiile spitalizarii, patul reprezinta pentru fiecare bolnav spatiul in care isi petrece
majoritatea timpului si i se asigura ingrijirea.
Accesoriile patului sunt : salteaua, 1-2 perne, patura, cearceaful, doua fete de perna,
musama, aleza sau traversa.
Atata patul cat si accesoriile lui se vor pastra in conditii de curatenie.
Tehnica pregatirii patului :
Tehnica poate fi realizata de 1-2 persoane.
Schimbarea lenjeriei de pat
Materialele necesare pentru schimbarea lenjeriei de pat sunt : cearceaful de patura,
fete de perna, cearceaf de pat, aleza, musama, sac de rufe murdare.
 Schimbarea pozitiei pacientului si mobilizarea lui
Schimbarile de pozitie pot fi active sau pasive si sunt efectuate cu ajutorul asistentei
in cazul pacientilor adinamici, epuizati fizic dupa crizele de astm bronsic.
In mod normal, acesti pacienti se pot mobilize singuri cu greutate, in functie de tipul
de reactivitate a pacientului.
Pacientul e invatat sa intercaleze exercitiile de miscare cu exercitiile de respiratie.
Anvergura de miscare trebuie inceputa incet, marindu-se treptat in functie de raspunsul
fiziologic al pacientului ( puls, transpiratii, ameteli, culoarea tegumentului, slabiciune
musculara ).
Captarea eliminarilor
Daca nu exista contraindicatii speciale, bolnavul trebuie indemnat de mai multe ori
pe zi sa tuseasca in vederea eliminarii continutului patologic al arborelui patologic, ceea
ce permeabilizeaza caile respiratorii si il usureaza. E foarte important ca sputa sa fie
urmarita si pastrata pentru a fi vazuta de medic in cazul in care se recomanda o serie de
investigatii de laborator pentru examen citologic, bacteriologic.
In conditii patologice , sputa se aduna in caile respiratoriisi actioneaza ca un corp
starin, declansand reflexul de tuse puternica, iritanta, de aspect perlat, vascoasa, greu
de eliminate print use.
Alaturi de expectoratie, asistenta trebuie sa urmareasca respiratia tegumentelor si a
mucoaselor, starea psihica a bolii si sa recunoasca in timp util semnele premonitarii ale
complicatiilor.
 Observarea pozitiei pacientului in pat
La bolnavii astmatici si in criza, pozitia in pat e fortata, determinata de afectiunea de baza.
La majoritatea afectiunilor de baza cea mai convenabila pentru bolnav e cea semisezanda.
Acest lucru nu trebuie fortat si daca starea bolnavului nu contrazice, alegerea pozititei trebuie
lasata la alegerea lui. In toate cazurile insa el va fi indemnat sa-si schimbe pozitia cat mai des
pentru a evita complicatiile hipostatice.
Pozitia sezand luata de bolnav in pat sau la marginea patului in cursul acceselor de astm
bronsic, trebuie facuta cat mai comoda cu ajutorul anexelor sau sprijinindu-l in brate.
Starea de rau astmatic e stadiul clinic cel mai grav al astmului bronsic. Se manifesta
printr-un sindrom de asfixie si de aceea echipa de ingrijire trebuie sa urmareasca fiecare pas
pentru combaterea complicatiilor grave care pot duce la moartea bolnavului.
Bolnavului i se va explica ca pozitia sezand da la marginea patului, cu toracele impins
inainte, cu mainile pe langa corp, favorizeaza o buna oxigenare, deoarece el are impresia ca
se sufoca. Tot printr-o buna oxigenare se combate cianoza tegumentelor, prezenta in starea
de rau astmatic.
Pozitia bolnavului tradeaza nu numai o anumita stare patologica, ci si gradul de severitate
a imbolnavirii. Astfel daca intr-o imbolnavire usoara bolnavul ramane activ, intr-una grava
intalnim pozitie pasiva ( musculature fara tonicitate, absenta miscarilor active ). Expresia fetei
poate traduce unele stari ca : anexitate, durere, anorexie, deprimare.
Ea se manifesta in functie de starea generala a bolnavului, si de aceea, expresia fetei
trebuie urmarita permanent.
La astmatici faciesul exprima spaima si sete de aer ( bolnavul are senzatie de asfixiere ).
Ei stau cu gura intredeschisa, sunt cianotici la fata, tegumentele sunt palide, cenusii, acoperite
de transpiratii reci.
Trebuie avut in vedere ca acesti bolnavi primesc tratament cu corticoizi, medicamente ce
duc la deprimarea reactiilor imunologice si inflamatorii si favorizeaza infectiile ( infectii
micotice, virale, bacteriene si parazitare ) ; prin urmare pastrarea tegumentelor si a
mucoaselor intr-o stare se asepsie e o conditie importanta in asigurarea unei starii de
bine si ea trebuie respectata.
O atentie deosebita trebuie acordata toaletei cavitatii bucale dupa expectoratie si
mai ales dupa folosirea aerosolilor, acesti bolnavi fiind predispusi sa faca candidoza
orala si disfonie prin depunere pe orofaringe cu intrare in circulatia sistemica. Pentru a
evita aceste efecte secundare se recomanda administrarea corticoizilor printr-un spacer
atasat tubului inhalant, cu clatirea gurii dupa utilizarea inhalatorului.
Parul trebuie sa fie curat, unghiile sa nu contina murdarie si sa fie taiate, conductul
auditiv extern, nasul san u contina rinoree, cruste.
 Tensiunea arteriala reprezinta presiunea pe care sangele circulant o exercita asupra
peretilor arteriali. Este determinata de forta de contractie a inimi, de rezistenta
intampinata de sange in artere, fiind data de elasticitatea si calibrul sistemului vascular
si de cascozitatea sangelui.
Valorile normale ale tensiuni arteriale la un adult sanatos sunt : 115-140 mm Hg
maxima sau sistolica, si 75-90 mm Hg minima sau diastolica.
In cazul astmului bronsic variatii patologice ale tensiuni arteriale apar numai in
cadrul anoxiei, cand tensiunea are tendinta la crestere. Pe foaia de temperatura notarea
se face grafic sau cifric cu culoare rosie sau albastra. Notarea grafica a tensiuni arteriale
se face astfel : pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura se socoteste 10 mm
Hg ; se hasureaza patratele foii de temperature corespunzatoare valorilor obtinute.
Pulsul reprezinta expansiunea ritmica a arterelor ce se comprima pe un plan osos.
Pulsul e sincron cu sistolele ventriculare. Valoarea normala a pulsului e intre 60-80
pulsatii/minut, inregistrand mici variatii dupa varsta, sexul si inaltimea individului.
Asistenta are sarcina sa noteze pulsul pacientului in foaia de temperature de mai multe
ori pe zi. Pulsul se noateaza cu un punct rosu pe linia corespunzatoare numarului de
pulsatii. Pentru obtinerea graficului masurarea pulsuslui se face dimineata si seara,
punctele obtinute unindu-se printro linie rosie. Fiecare linie orizontala a foii de
temperature corespunde la 4 pulsatii/minut.
Diureza e cantitatea de urina eliminata pe perioada de 24 ore ; prin urina se elimina
din organism substante toxice provenite din metabolism. Cantitatea normala emisa
variaza intre 1200-1800 ml/zi si densitatea normala intre 1015-1025. Astmatici pot sa
aiba o usoara scadere a diurezei datorita transpiratiilor abundente care se asociaza cu
crizele de astm bronsic.
 Supravegherea functiilor vitale si vegetative
Una dintre cele mai importante sarcini ale asistentei e supravegherea functiilor vitale si
vegetative si noatarea acestora in foaia de observatie, iar in cazul modificarii bruste a
acestora se anunta medicul.
Modificarile functiilor vitale reflecta starea generala a bolnavului, precum si evolutia boli.
In cazul astmului bronsic, accentual cade pe urmarirea respiratiei.
Miscarile respiratorii la omul sanatos sunt simetrice si ritmice, iar frecventa normala a
respiratiei e de 16-18 resp/min., putand insa varia dupa varsta si sex. Bolnavii de astm
bronsic au o respiratie ce se caracterizeaza printr-o inspiratie normala urmata de o expiratie
grea, fortata, zgomotoasa, wheezing ( respiratie suieratoare ), deci o bradipnee expiratorie ce
apare de obicei, paroxistic.
Tulburari respiratorii vor constitui un indice important in stabilirea diagnosticului si
aprecierea evolutiei bolii. Ajuta sa recunoastem precoce, eventualele complicatii si la
formutarea unui prognostic. Din acest motiv, e foarte important ca asistenta sa urmareasca si
sa noteze respiratia pacientului in foaia de temperature cat mai prcis. Pe foaia de
temperature notarea respiratiei se face cu un pix verde unindu-se apoi cu valoarea
anterioara. Curba respiratorie se obtine prin unirea valorilor obtinute la fiecare masuratoare,
dimineata si seara. Pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura se socoteste o
resp/min. Asistenta medicala va urmarii inspiratiile timp de 1 minut.
Expectoratia reprezinta eliminarea sputei de pe caile respiratorii, sputa fiind totalitatea
substantelor ce se elimina din bronhii in timpul tusei.
Astmul bronsic este, de obicei, de tuse productive, sputa provenind si de la unele infectii
bronsice. In astm, sputa are un aspect mucopurulent, e aderenta la peretele bronhiilor, are o
culoare albicioasa, arata si are denumirea de "sputa perlata"
Temperatura corpului
in conditii fiziologice are valoarea de 36-37 C, cu mici variatii zilnice intre 0,5 - 1C si e
rezultatul proceselor oxidative din organism numite si termogeneza. Aprecierea exacta a
temperaturii corpului se face cu ajutorul termometrului.
Astmul bronsic e insotit frecvent de infectii ale cailor respiratorii si astfel pot sa apara
stari febrile. Notarea pe foaia de temperatura se face cu un punct albastru ; pentru
fiecare linie orizontala a foii de temperatura corespund 2 diviziunii de grad.
 Alimentatia pacientului cu astm bronsic
Bolnavii cu crize usoare de astm se pot alimenta singuri, in schimb bolnavii de rau
astmatic necesita ajutor.
Alimentatia activa se face in sala de mese sau in salon pe o masa sau la pat.
Alimentatia pasiva se face persoanelor imobilizate la pat, in pozitie sezand,
sprijinit. In acest caz se foloseste o masuta speciala care se fixeaza deasupra patului.
Un rol al asistentei medicale e supravegherea alimentatiei bolnavului. La servirea
mesei bolnavul e incurajat, i se explica importanta nutritiei in procesul de vindecare.
Pacientii cu astm bronsic primesc un aport marit de lichide, luand in consideratie
pierderile de lichide prin expectoratie si prin transpiratie abundenta din cauza respiratiei
ingreunate. Batranii si copii primesc o atentie deosebita din puncte de vedere al
bilantului hidric, ei fiind dispusi la o deshidratare mai rapida.
Bolnavii cu expectoratii mai abundente si fetide au o pofta de mancare scazuta ;
acestia inainte de masa in, fac toaleta cavitatii bucale.
Se vor evita elimentele posibil alergizante si in cazul in care primesc tratament cu
antiinflamatoare steroidiene de tip Prednison, se prescrie regim desodat.
 Alimentele permise
pentru consum la bolnavul cu astm bronsic sunt :
- legume diferite
- preparate cu cantitati mici de grasime neprajita
- fructe crude, compoturi
- supe de legume
- paine neagra
- lapte proaspat cand nu determina manifestari alergice
Alimentele interzise sunt :
- carnea, pestele
- laptele fermentat
- fainoasele
- ouale
Mesele vor fi fractionate in cantitati mici si dese.
Pacientii cu astm alergic vor avea un regim hipoproteic, hipoglucidic, normoglucidic,
imbogatit cu minerale si vitamine.
 Administrarea medicamentelor
In cazul unei crize de astm, bolnavul va fi adus in pozitie semisezanda pentru a
usura respiratia, apoi i se administreaza medicatia indicata de medic si este
supravegheat pana la terminarea accesului.
Tratamentul cu aerosoli e indispensabil in anumite forme. Se practica 2-4 inhalatii
pe sedinta, uneori mai mult dar fara a abuza.
Principalele bronhodilatatoare folosite sunt :
1.Beta - adrenergicele - derivatii ai adrenalinei, care din cauza efectelor secundare nu
mai e utilizata astazi.
Din generatia a doua se folosesc : Izoprenalina ( Aludrin ) si Ociprenalina ( Alupent,
Astmopent ) ;
Superiori acestora sunt derivatii din generatia a treia : Terbutalinul ( Bricanyl ),
Fenoterolul ( Berotec ), Salbutasnolul ( Ventolin si Sultanol ) si Clenbuterolul (Spiropent).
Sunt folositi cu precadere in aerosoli dozati. Dozajul correct ( 4x2 inhalatii / zi ) este
practice lipsit de efecte adverse cardiovasculare. Cele sub forma de spray dozat sunt de
intrebuintare curenta. S-a incercat si prepararea tabletelor de Ociprenalina, Salbutamol
si Terbutalina. Preparatul Ventolin ( Salbutamol ) pare cel mai util. Ca reactii adverse
dupa supradozaj, pot aparea : tremuraturi, nervozitate, palpitatii, tahicardie, cresterea
debitului cardiac si a tensiunii arteriale. Aceste manifestari apar spontan prin reducerea
dozei.
2. Anticolinergice - Atrovent ; rezultatele sunt inferioare beta-adrenergicelor.
3. Xantine - Teofilina si derivatii sai, Miofilin, Aminofilin si Runidural. Au slaba actiune pe
cale orala si mai buna actiune pe cale iv sau ca aerosoli.
 Corticoterapia
este tratamentul cel mai eficace , dar datorita riscurilor, ramane o terapie de impas. Se
folosesc Prednison - 1 tableta/zi, 5 mig ; Supepredanol - 1 tableta/zi (0,5 mg/tableta );
Superprednol - 1 tableta/zi (0,5 mg/tableta ) ; produse retard - Celestone , Kenalog,
Synachten - retard - 1 mg la 7-15 zile, sub protectie de alkaline, calciu, K. . In general,
corticoterapia trebuie rezervata formelor grave ; tratamentul continuu se va temporiza,
se vor folosi doze minime ( 30 mg Prednison /zi - tratament de atac ; 5 mg/zi tratament
de intretinere ).
Se mai folosesc antibioticele, de preferinta Oxacilina, Cloxacilina, Tetraciclina, in
prezenta semnelor de infectie ; expectorante si mucolitice ( Bisolvon, Mucosolvin) - in
crize si suprainfectie ; sedative slabe ( Bromoval, Nervocaliu ) ; oxigen - in crizele cu
polipnee.
Tratamentul in starea de rau astmatic :
Se administreaza hemisuccinat de hidrocortizou in doza initiala de 25-100 mg iv,
urmat de perfuzii cu 200-400 mg in 24 h, in solutie de glucoza 5 % ,2-3 l / 24 h.
Tratamentul parenteral trebuie sa fie cat mai scurt, urmarindu-se scoaterea
bolnavului din criza. ACTH ( 24-100 U / 24 h ) este superior, dar poate da accidente
alergice. Ca doza de intretinere 5-10 mg Prednison, cu tratament de protectie, antiacide,
regim desodat. Se administreaza de la inceput antibiotice ( nu Penicilina, fiind
alergizanta ), fluidifiante, diuretice, oxigen si in cazuri deosebite de grave, se indica
bronhoaspiratie, respiratie asistata.
In tratamentul astmului bronsic, antitusivele nu se administreaza decat in cazuri
deosebite ; sunt interzise morfina, opiaceele, tranchilizantele, neurolepticele ; se combat
abuzul de simpaticomimetice si de medicamente alergizante ( Penicilina).
 Locul punctiei :
venele de la plica cotului, bazilica si cefalica, unde se formeaza
un M venos prin anastomozarea venelor antebratului ; venele de pe fata dorsala a
mainii, venele femurale, venele subclaviculare, venel maleolare interne, venele jugulare
si epicraniene ( la copii ).
Materiale necesare : perna tare elastica pentru sprijinirea bratului, musama mica,
aleza mica, alcool sau benzina iodata sau tinctura de iod, instrumente si materiale steril,
ace sterile de 25-30 mm si diametrul de 6/10, 10/10 mm, seringi,pense, manusi de
cauciuc, tampoane de vata, garou de cauciuc, sau banda Esmarch, eprubete uscate si
etichetate, fiole cu solutii medicamentoase, solutii perfuzabile, tavite renale.
Pregatirea bolnavului : Bolnavul e asezat intr-o pozitie confortabila. Se
examineaza cavitatea si starea venelor avand grija ca hainele san u impiedice circulatia
de intoarcere la nivelul bratului. Se aseaza bratul pe pernita si musama in abductie si
extensie, se dezinfecteaza tegumentele, se aplica garoul la o distanta de 7-8 cm
deasupra locului punctiei strangandu-l astefel incat sa se opreasca circulatia venoasa
fara a comprima artera. Se recomanda bolnavului sa stranga pumnul, venele devenind
turgescente.
2.Recoltarea sangelui prin punctie venoasa
Recoltarea se efectueaza pentru examene de laborator, biochimice, hematologice,
serologice si bacteriologice.
 Recoltarea produselor biologice si patologice
Recoltarea sangelui :
Sangele se recolteaza pentru examinari hemotologice. Biochimice, serologice,
bacteriologice, parazitologice.
Recoltarea sangelui se face prin :
- intepare - la adult pulpa degetului sau lobul urechii, iar la copii fata plantara a
halucelului sau calcaiului.
- punctie venoasa.
1.Recoltarea sangelui capilor prin intepare
Recoltarea se efectueaza pentru examenele hematologice : hemoleneograma,
dozarea hemoglobinei, determinarea timpului de sangerare si coagulare, pentru examen
parazitologic.
Materiale necesare : manusi de cauciuc sterile, tava medicala curate, solutii
dezinfectante ( alcool 70 ), ace sterile, tampoane de vata, camera umeda ( cutia Petri),
lame uscate si degresate, pipete Potain.
Tehnica : Bolnavul va fi asezat in pozitie sezanda cu mana sprijinita. Se
aseptizeaza pielea degetului inelar sau medius cu un tampon cu alcool 70. Se evita
congestionarea prin frecare puternica si prelungita. Se asteapta evaporarea completa a
alcoolului. Cu un ac steril se inteapa cu o miscare brusca pielea pulpei degetului, in
partea laterala a extremitatii, perpendicular pe straturile cutanate. Cu un tampon steril
uscat se sterge prima picatura. Se lasa sa se formeze o picatura de sange din care se
recolteaza cu pipeta sau lama. Se sterge cu un tampon cu alcool 70.
Tehnica :
Asistenta imbraca manusile sterile si se aseaza viz - a - viz de bolnav. Se fixeaza vena
cu policele maini stange la 4-5 cm sub locul punctiei, exercitand o usoara compresiune
si tractiune in jos asupara tesuturilor vecine. Se fixeaza seringa, gradatiile fiind in sus in
mana dreapta intre police si restul degetelor. Se patrunde cu acul, traversand in ordine
tegumentul in pozitie oblica, apoi peretele venos, invingandu-se o rezistenta elastica
pana cand acul inainteaza in gol. Se schimba directia acului cu 1-2 cm in lumenul venei.
Se controleaza patrunderea acului in vena prin aspiratii cu seringa. Se continua tehinca
in functie de scopul punctiei venoase, injectarea medicamentelor, recoltarea sangelui. In
caz de sangerare ( emisie de sange ), se prelungeste acul cu un tub de polietilena care
se introduce in vasul collector, garoul ramanand strans pe brat. Se indeparteaza staza
venoasa prin desfacerea garoului. Se aplica tampon imbibat cu solutie dezinfectanta la
locul de patrundere a acului. Se retrage apoi brusc acul. Se comprima locul punctiei in
1`-3`, bratul fiind in pozitie verticala.
Dupa tehnica se face toaleta locala a tegumentelor, se schimba lenjeria daca sa
murdarit, se pregateste sangele pentru trimis la laborator si se reorganizeaza locul de
minca.
Procedeul de recoltare e stabilit in functie de analizele ce urmeaza sa se efectueze.

Recoltarea sputei : sputa e un produs ce reprezinta totalitatea secretiilor ce se

expectoreaza din caile respiratorii prin tuse.
 Materiale necesare : cutie Petri sterile, pahar conic, scuipatoare speciala sterilizata
fara substanta dezinfectanta, batiste de hartie, pahar cu apa.
Pregatirea bolnavului : Se anunta bolnavul, se instruieste sa nu inghita sputa, sa
nu o imprastie, sa expectoreze in vasul dat si sa nu introduca in vas si saliva.
Tehnica : I se ofera paharul cu apa sa isi clateasca gura. I se ofera vasul de
colectare in functie de examenul cerut. I se solicita bolnavului sa expectoreze dupa un
efort de tuse. Se colecteaza sputa matinala sau adunata din 24 h.
In astmul bronsic extrinsec, examenul micriscopic al sputei pune in evidenta
eozinofile, cristale Charcot Leyden, spirale Curschmann si uneori corpi Creola, adica
aglomerari de celule epiteliale descumate si mucus.
In astmul bronsic intrinsic, in sputa predomina polinuclearele neutrofile si bacterii, iar
examenul bacteriologic pune in evidenta agentii infectiosi in cauza.
2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea
Tehnicilor speciale impuse de afectiune
Explorarea radiological a toracelui :
Examenul radiologic e un important semn de eliminare sau descoperire a altor boli
pneumonice, el constituind infirmarea diagnosticului de astm.
1.Radioscopia si radiografia - dau o imagine asupra modificarilor petrecute la nivelul
plamanilor si inimii.
Se anunta bolnavul si i se explica conditiile in care se face examinarea. Bolnavul va
fi condus la serviciul de radiologie. Se explica bolnavului cum trebuie sa se comporte in
timpul examinarii. Va efectua cateva miscarii de respiratie, iar radiografia se face in
apnee dupa o inspiratie profunda.
2. Bronhografia
- reprezinta explorarea radiologica a arborelui traheobronsic cu ajutorul unei substante de
contrast ( lipiodol sau iodipin - liposolubile, ioduron B sau diiodunol - hidroslubile ) cu ajutorul
sondei Metras.
Materiale necesare : medicamente sedative ( fenobarbital, atropine ), anestezice, sonda
Metras sterila, substante de contrast ( lipiodol sau iodipin - liposolubile, ioduron B sau
diiodunol - hidroslubile ), expectorantesi calmante ale tusei, scuipatoare.
Se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii. Se anunta bolnavul sa nu
manance in dimineata examinarii.
Cu 1-3 zile inainte se administreaza bolnavului medicamente expectorante. In ajunul
examinarii se administreaza o tableta de fenobarbital sau alte medicamente similare. Cu 30`
inaintea examinarii se administreaza atropina pentru a reduce secretia salivei si a mucusului
din caile respiratorii, medicamente, calmante pentru tuse. Bolnavul va fi ajutat sa se dezbrace
si va fi asezat in decubit dorsal putin inclinat spre partea care trebuie injectata. Medicul
efectueaza anestezia cailor respiratorii. Reusita examinarii depinde de calitatea anesteziei.
Introduce sonda Metras in arboreal bronsic si apoi substanta de contrast usor incalzita,
incet, cu o presiune moderata. In timpul injectarii substantei de contrast bolnavul va fi ajutat
sa isi schimbe pozitia decubit ventral, dorsal, lateral (drept si stang). In timpul examinarii
radiologice se aseaza bolnavul in pozitie Trendelemburg pentru a se evidential si arboreal
bronsic din partile superioare ale plamanilor, apoi se aseaza bolnavul cu toracele moderat
ridicat pentru a se evidential bronhiile mijlocii si inferioare.
Dupa examinare se ajuta bolnavul sa se imbrace si va fi condus la pat. Va fi avertizat sa
nu manance sis a nub ea timp de 2 ore pana cand inceteaza efectul anestezicului. Va fi
atentionat sa colecteze in scuipatoare substanta de contrast care se elimina print use. Nu se
inghite deoarece produce o intoxicatie cu iod.
 Explorarea endoscopica a arborelui traheobronsic :

Bronhoscopia - reprezinta explorarea arborelui traheobronsic cu ajutorul unui

aparat numit bronhoscop.
Materiale necesare : masti de unica folosinta, casolete cu masti, manusi sterile,
casolete cu tampoane, comprese de tifon sterile, pense, port tampon, oglinda frontala,
seringa laringiana, tavita renala, aparatele cu toate anexele sterilzate, flaconul cu
anestezic, xilina 2%, flaconul cu ser fiziologic, flaconul cu solutie de adrenalina 1%, seringi
de 10 ml de unica folosinta, tampoane, comprese de tifon.
Bolnavul trebuie convins de necesitatea examenului asupra riscului pe care si-l
asuma, refuzandu-l, liosind medicul de o informare, diagnostica esentiala. Bolnavul trebuie
convins ca desi e neplacut, examenul nu e dureros in sine, iar incidentele sau accidentele
le survin foarte rar. Se creeaza bolnavului un climat de siguranta pentru a asigura
cooperarea lui in toate momentele examinarii punandu-l in legatura cu alti bolnavi carora li
sa efectuat o bronhoscopiesau o fibroscopie. In ziua premergatoare examinarii se executa
o testare la xilina 2% pentru a depista o alergie la acest anestezic.
La indicatia medicului bolnavul va fi sedat atat in seara premergatoare explorarii, cat si in
dimineata zilei respective. Bolnavul trebuie anuntat ca nu trebuie sa manance dimineata.
Pentru anestezie e asezat pe un scaun, in mana dreapta tine o scuipatoare sau tavita
renala, iar cu mana stanga dupa ce isi deschide larg gura isi scoate limba si o imobilizeaza
cu 2 degete deasupra si policele dedesubt. Intr-un prim timp medicul cu ajutorul unui spray
cu xilina isi anesteziaza limba, orofaringele si hipofaringele, urmand sa anestezieze
arboreal bronsic, instiland picatura cu picatura anestezicul usor incalzit cu ajutorul unei
seringi laringiene. Bolnavul e condus in camera de bronhoscopie.
 La efectuarea tehnicii sunt necesare 2 asistente. Prima asistenta aseaza bolnavul pe masa de
examinare in decubit dorsal cu extremitatea cefalica in extensie. Sub umerii lui se plaseaza o
perna tare care ridica capul cu 12-15 cm, ajuta la extensia acestuia. Orienteaza capul in directia
indicate de medic pentru a permite acestuia o orientare cat mai completa. A doua asistenta ii
serveste medicului instrumentele si materialele necesare. Daca masa de examinare e prevazuta
cu o tetiera e nevoie de o singura asistenta. Ambele asistente inainte de examinare se vor spala
pe maini si vor purta masca sau cagula.
Dupa examinare bolnavul nu are voie sa manance 1 ora. Asistenta va supraveghea in acest
timp parametric vitali anuntand imediat medicul daca survin modificari ale acestora. Asistenta va
avea la indemana hemostatice care le va administra in cazul unor hemoragii, chiar inainte de a
anunta medicul (Adrenostazin, Dicinone, Venostat ).
In urma bronhoscopiei pot aparea urmatoarele incidente si accidente :
- hemoragii
- diseminari tuberculoase
- suprainfectii cu diferiti germeni
- dureri in gura
- disfagie sau orofagie
- dureri retrosternale
- cefalee
- insomnii
- tuse
- expectoratie
- stare subfebrila
 Explorarea functionala a aparatului respirator :
1.Spirometria - reprezinta explorarea ventilatiei pulmonare si se realizeaza cu ajutorul
spirometrului care e alcatui dintr-un cilindru gradat ce comunica cu exteriorul printr-un
tub de cauciuc prin care sulfa bonavul. Cilindrul gradat e scufundat intr-un cilindru mai
mare plin cu apa. Aerul expirat de bolnav face ca cilindrul sa se ridice deasupra apei
putandu-se citi pe el volumul de aer expirat.
Metoda cerceteaza numai capacitatea vitala.
2. Spirografia - permite inregistrarea miscarilor respiratorii. Se pot executa toate
masuratorile statice si dinamice.
Spirografia se poate determina cu :
- aparatul Eutest
- expirograful Sodart
- pneumoscreen
Aparatul Sodart e un aparat cu circuit inchis ; e alcatuit din spirometru asociat cu
chimograf pe care se inregistreaza, un barbotor cu hidrat de potasiu sau carbonat de
calciu pentru captarea CO2 si un dizpozitiv pentru dirijarea in sens unic a curentului de
aer.
Materiale necesare : aparat, piese bucale, pensa pentru pensat nasul, pensa de
servit si recipient cu solutie dezifectanta pentru piesele folosite ( piesele bucale
obligatoriu sterilizate ).
Pregatirea bolnavului :
in stationar, cu o zi inainte, bolnavul e informat ca examinarea se executa dimineata pe
nemancate sau la 3-4 ore dupa masa ; bolnavii nu vor folosi nici un fel de medicatie
excitanta sau depresiva a centrilor respiratori cel putin cu 24 ore inainte.
Bolnavii din ambulator vor fi interogati in ziua prezentari la probe daca nu au
consumat alimente sau medicamente. In ziua examinarii asistenta care executa proba,
asigura repaus psihic si fizic fiecarui bolnav circa 30 de minute inainte de proba. Bonavul
va fi asezat in pozitie comoda pe scaun si va fi linistit pentru a i se obtine colaborarea.

Racordarea bolnavului la aparat :

se efectueaza tot prin intermediul piesei bucale ; se solicita bolnavul sa respire linistit
cateva secunde pentru acomodare ; i se penseaza nasul cu clema, bolnavul respira
linistit, obisnuit 30-40 de secunde cu supapa aparatului deschisa ; se inchide circuitul
si se pune aparatul in pozitie de inregistrare.
Inregistrarea volumului curent - se inregistreaza 2-3 minute volumul current prin
respiratie linistita, normala
 Inregistrarea capacitatii vitale ( CV )
- se solicita bolnavul sa faca o inspiratie maxima, urmata imediat de o expiratie
maxima ; se repeta proba pana la obtinerea a 3 curbe egale sau cvasiegale ; curba
inscrisa arata CV reala si se numeste spirograma.
Determinarea volumului expirator maxim pe secunda ( VEMS ) - se reia proba
pentru determinarea VEMS-ului ; se solicita bonavul sa faca o inspiratie maxima urmata
de o expiratie fortata maxima ; se repeta proba pana se obtin 3 curbe egale sau
cvasiegale ; se decupleaza bolnavul de la aparat ; se masoara cantitatea de aer expirata
in prima secunda, aceasta reprezentand VEMS-ul.

Testarea cutanata la alergeni :

Testele cutanate la alergeni reprezinta baza diagnosticului clinic la alergie,
respective baza diagnosticului de astmbronsic alergic.
Locul de electie pentru efectuarea testelor cutanate e fata interna a antebratului.
Asistenta are ca sarcina sa ii explice bolnavului in ce consta examinarea, ii atrage
atentia pacientului fata de posibilitatea aparitiei unor semen ce prevestesc o posibila
hiperreactie din partea organismului si care pot duce chiar la aparitia edemului glotic
sau a socului filactic.
Rezultatele se citesc la 15 minute si consta in masurarea diametrului eritemului,
caci prin acest test se pot reproduce simptomele bolii.
 Profilaxia bolii.
Educatia sanitara.
Profilaxia trebuie facuta in cazul copiilor nascuti din parinti astmatici pentru ca
aceste persoane prezinta un risc crescut prin teren si susceptibilitate mare de a face
astm bronsic. Aceasta profilaxie primara este utila inainte de aparitia simptomelor bolii.
Profilaxia secundara sau cauzata presupune prevenirea expunerii la alergeni ; e o
masura mai mult terapeutica, insa numai pentru unii alergeni, mai ales pentru cei
profesionali : faina, medicamente, par de animale, alimente.
Alergia la parful de casa poate fi ameliorate printr-o serie de masuri profilactice :
- curatarea cu aspiratorul si aerisirea locuintei
- stergerea prafului cu carpe umede
- curatarea covoarelor cat mai des posibil
- indepartatea animalelor de casa
- combaterea igrasiei
In cazuri extreme insa cea mai buna metoda de profilaxie e schimbarea locuintei
sau a locului de munca.
O masura preventiva ce vizeaza hiperreactivitatea bronsica a astmaticului e evitarea
expunerii la diversi factori care pot influenta negativ evolutia bolii : fumatul, fumul de
tigara, ceata, iritanti ai mucoasei nazale, schimbari bruste de temperature.
 In astmul profesional, pe langa masuri directe de reducere a alergenilor la locul de munca
sunt obligatorii :
- examenul medical la angajare pentru ai indeparta pe subiectii cu boli
bronhopulmonare existente si pe cei cu raspuns correct la alergeni.
- examenul medical periodic al mucitorilor in vederea depistarii celor sensibilizati si cu
o boala in stadiul cat mai precoce pentru tratarea, urmarirea si eventual schimbarea locului
de munca.
Profilaxia tertiara se face odata ce sa instalat boala si are ca scop evitarea aparitiei
complicatiilor.
Pcientul e sfatuit sa urmareasca indicatiile medicului, sa evite expunerea la frig,
umeaeala sis a trateze precoce toate infectiile respiratorii, sa evite emotiile puternice sis a
revina la controale periodice de specialitate.
2.10 Externarea pacientului

Momentul in care bolnavul s-a vindecat si rupe contactul cu spitalul si personalul

medical se numeste externare.
Externarea se face pe baza biletului de externare semnat si parafat de catre medicul
care a ingrijit pacientul.
Imediat dupa externare incepe perioada de covalescenta in care pacientul trebuie sa
continue o perioada tratamentul pentru vindecarea completa.
Medicul si asistenta de ingrijire sfatuieste pacientul in privinta regimului de viata,
facandu-se educatia pentru sanatate, foarte importanta in viitorul pacientului.