Sunteți pe pagina 1din 17

HIPERTENSIUNEA

ARTERIALA
Hipertensiunea arteriala este un sindrom clinic determinat de
cresterea de durata a valorilor tensiunii arteriale (TA) sistolice si / sau
diastolice. Dupa OMS, valorile normale ale TA sunt mai mici de 140
mm Hg, iar valorile TA diastolice sunt mai mici decat 90 mm Hg.

Sunt incadrati in categoria hipertensivilor bolnavii cu TA sistolica egala


sau mai mare de 160 mm Hg si/ sau TA diastolica mai mare sau egala
cu 95 mm Hg. Persoanele cu valori cuprinse intre 140-160 mm Hg
pentru TAS si 90-95 mm Hg pentru TAD, constituie grupul cu HTA de
granita.

In functie de valorile tensiunii arteriale sistolice si diastolice exista trei


tipuri de HTA:

- hipertensiune arteriala sistolica cu TAS egala sau mai mare de 160


mm Hg si cu TAD normala;

- hipertensiune arteriala diastolica in care valorile TAS sunt normale si


valorile TAD crescute;

- hipertensiune arteriala sistolodiastolica, cu ambele valori tensionale


crescute.
Clasificare:
Etiologic, deosebim doua mari grupe de HTA:
I.HTA primara sau esentiala (boala hipertensiva), care reprezinta 95% din
cazuri. In geneza hipertensiunii arteriale esentiale sunt implicati factori
genetici (rasa, antecedente familiale), factori de mediu, obezitatea,
consumul de alcool, consumul excesiv de sare etc.
II. HTA secundara sau simptomatica, in care cauza HTA este cunoscuta:
II.1. HTA de cauze renale:
a) HTA in nefropatii: glomerulonefrita acuta si cronica, periarterita
nodoasa, lupus eritematos diseminat, nefropatia diabetica, rinichiul
polichistic, pielonefrita cronica;
b) HTA in rinichiul mic unilateral
c) HTA in afectiuni obstructive ale arterei renale
II.2. HTA endocrina: feocromocitom, boala Cushing, menopauza
II.3. Boli ale sistemului nervos central: tumori si traumatisme cerebrale
II.4. HTA de origine cardiovasculara: coarctatia aortei
II.5. HTA de alte cauze: toxemia gravidica.
In evolutia sa, HTA poate determina, intr-o perioada scurta de timp,
afectarea organica si functionala severa a diferitelor organe (HTA
maligna) sau aceasta afectare poate fi lenta, pe o durata lunga
de timp (HTA benigna).

Cand valorile tensionale depasesc normalul in mod durabil, vorbim


de HTA permanenta; daca pe un fond de TA normala se suprapun
cresteri moderate, cu durata de zile sau saptamani, vorbim de HTA
labila, oscilanta sau tranzitorie; in sfarsit cand cresterile tensionale
sunt mari, sub forma unor crize de scurta durata, vorbim de HTA
paroxistica.
Simptomatologie

Cefaleea are un caracter pulsatil, matinal, care cedeaza peste zi, cu


topografie in special occipitala;

Ametelile, prezente mai ales la schimbarea pozitiei, au, in unele


cazuri, caracter de vertij, insotite de greturi, varsaturi si zgomote
anormale in urechi;

Tulburarile de vedere constau in : scotoame (vedere ca prin ceata),


diplopie (vedere dubla), hemianopsie (vedere pe jumatate de camp
vizual), amauroza (scaderea marcata a acuitatii vizuale) sau chiar
cecitate trecatoare (pierderea vederii).

Epistaxisul este frecvent intalnit.

Examenul cordului si al altor aparate depinde de stadiul HTA.


Stadiul evolutiv al HTA

Conform OMS, evolutia HTA se face in trei stadii, pentru precizarea


carora un rol insemnat revine examenului fundului de ochi (FO).

Stadiul I: a) subiectiv: lipsa simptomelor sau cefalee, ameteli,


insomnie, palpitatii

b) obiectiv: cresteri moderate si periodice ale valorilor tensionale; FO


de gradul I; examenul obiectiv al cordului este normal; ecg,
examenul radiologic si cel al functiilor renale sunt normale.

Stadiul II: a) subiectiv: simptome nervoase ( cefalee, ameteli, tulburari


vizuale), cardiace (palpitatii, jena precordiala, dispnee de efort),
uneori fenomene de encefalopatie hipertensiva (cefalee intensa,
greturi, varsaturi, stare de neliniste si convulsii tonico-clonice),
accidente vasculare cerebrale tranzitorii (prin spasm) sau definitive
(prin hemoragie sau tromboza); b) obiectiv: valorile tensionale sunt,
constant, crescute, examenul cordului arata soculapexian amplu,
deplasat in jos si lateral, accentuarea zgomotului II la aorta; FO
prezinta modificari de gradul II; pe ecg se observa hipertrofie de
ventricul stang de diferite grade; examenul radiologic = dilatarea
ventriculului stang si uneori chiar a aortei ascendente; functia renala
este, in general, normala.
Stadiul III: 1) sunt interesate majoritatea organelor: a) creier accidente
vasculare cerebrale minore (pareze si afazii trecatoare) sau majore
(leziuni in focar, definitive); b) cord insuficienta ventriculara stanga
acuta (astm cardiac, EPA), cardiopatie ischemica (angina pectorala,
infarct miocardic); c) rinichi insuficienta renala;

2) FO de gradul III

3) modificarile ecg si radiologice din stadiul precedent sunt mai avansate

4) probele functionale renale sunt alterate

Complicatiile HTA vizeaza cele trei organe tinta: 1) cordul IC stanga


(astm cardiac, EPA) sau globala si variate manifestari ale cardiopatiei
hipertensive (angina pectorala, infarctul de miocard, tulburarile de
ritm);

2) creierul hemoragie si tromboza cerebrala, encefalopatie


hipertensiva

3) rinichiul insuficienta renala cronica, in stadiul final al HTA.


Tratamentul HTA

1. Tratamentul nonfarmacologic

- cura de slabire efectul apare dupa o pierdere in greutate de cel


putin 4 kg

- restrictia ingestiei de sodiu (sare) dieta zilnica a hipertensivului


trebuie sa contina sub 4 gr de sodium; se recomanda consumul de
alimente proaspete in locul celor conservate, eliminarea sari la gatit,
evitarea apei minerale, a bicarbonatilor, a aamplificatorilor de gust
tip Vegeta

- restrictia ingestiei de grasimi saturate si de glucide

- limitarea consumului de alcool sub 25 gr / zi

- efortul fizic de tip isotonic mers, alergare usoara, ciclism sau inot

- modificarea stilului de viata


Drogurile antihipertensive

-diureticele tiazide (nefrix), derivati de tiazide (indapamid), diuretice


de ansa (furosemid, bumetanid), agenti economizatori de potasiu
(spironolactona, amilorid)

- betablocante adrenergice propranolol, atenolol, metoprolol

- blocanti ai canalelor de calciu nifedipin, amlodipin, nicardipin,


diltiazem, verapamil

- inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA) enalapril,


captopril, lisinopril, perindopril, quinapril, ramipril

- inhibitorii receptorilor de angiotensina II sartani (losartan, valsartan,


telmisartan)

- medicamente vasodilatatoare directe hidralazina, minoxidilul

Obiectivul major al tratamentului antihipertensiv este reducerea


valorilor tensionale la un nivel care minimalizeaza riscul
cardiovascular al bolii.
Pacientul trebuie sa fie constient ca tratamentul HTA este zilnic,
permanent si extins pe durata intregii vieti; tratamentul nu trebuie
interrupt atunci cand TA a revenit la normal, eventual se poate
reduce doza.

Ideala este monoterapia, dar pentru un efect bun se prefera asocieri


de medicamente, de tipul: indapamida cu IECA, indapamida +
sartani, indapamid cu betablocante, indapamid + blocanti de
calciu, etc.

HIPOTENSIUNEA ARTERIALA

Hipotensiunea arteriala este definita ca un sindrom care cuprinde


numeroase situatii patologice, in care valorile TA sunt mai mici de
100/60 mm Hg, la subiectii peste varsta de 20 de ani, dupa mai multe
determinari.
Clasificare.

Etiologic, hipotensiunea arteriala se clasifica in esentiala (cauza nu este


cunoscuta) si secundara (manifestare a unei boli cunoscute: boala Addison,
infarct miocardic)

HIPOTENSIUNEA ARTERIALA ESENTIALA

Hipotensiunea arteriala esentiala este:

-tranzitorie - hipotensiune ortostatica idiopatica, frecvent intalnita la barbati,


care poate determina sincope ortostatice

- permanenta observata mai des la femei si la indivizii cu constitutie


astenica, care nu prezinta nici o simptomatologie clinica (hipotensiune
asimptomatica sau constitutionala) sau se manifesta prin

complexul simptomatic hipotensiv, format din fatigabilitate, tulburari de


memorie, scaderea puterii de concentrare, ameteli pana la stari lipotimice,
cefalee, tulburari de vedere, acrocianoza; de remarcat ca hipotensiunea
constitutionala moderata, desi realizeaza o perfuzie tisulara la o presiune
joasa, nu determina tulburari functionale in diferite organe, iar statistic,
longevitatea acestor hipotensivi este mai mare decat a normo- si
hipertensivilor.
HIPOTENSIUNEA ARTERIALA SECUNDARA

Hipotensiunea arteriala secundara imbraca aspect :

- paroxistic (lipotimie, sincopa, colaps, soc)

- tranzitoriu infarct de miocard, miocardite, boli infectioase,


intoxicatii medicamentoase, insolatie

- permanent in boli endocrine (boala Addison), cardiace


(cardiomiopatii, pericardite, valvulopatii) si neurologice (miastenia
gravis, sleroza in placi)

Tratament

In hipotensiunea arteriala secundara se trateaza cauza.

Hipotensiunea arteriala esentiala nu are tratament. Se recomanda


consumul de lichide suficiente, evitarea expunerii la caldura
(produce vasodilatatie), evitarea ridicarii bruste din pozitie orizontala,
eventual consumul moderat de cafea.
DIAGNOSTIC DE OBIECTIV INTERVENII

ROL PROPRIU ROL


DELEGAT

1.Durerea precordial sub A)Durerea s fie -favorizeaz adaptarea Administrarea de


form de greutate. suportat. bolnavuluila medicamente
Nevoia de a evita perioadele B)Prevenirea noul mediu spitalicesc. hipotensoare
M.D.- complicaiilor. -culege informaii pt conform
tahicardie,palpitaii,H.T.A. completarea foii indicaiilor
S.D.- de obsevaie. medicului
team,nelinite,durere,risc -asigur repausul fizic si Enap-10 mg
de complicatie psihic in perioada durerii. 1x2cp/zi.
-aseaz bolnavul in poziie Nitropector-1x2c
eznd sau semieznd. p/zi.
-supravegheaz bolnavul, Diurex- 1cp/zi.
notnd caracterul Dilatan- 1x3cp/
durerii,mijloacele necesare pt zi.
diminuarea ei. Diazepam- 1cp
-msoar T.A. ori de cte seara.
ori este nevoie i noteaz in
F.T.
-particip la examenul clinic
i paraclinic.
-cntreste i msoara
bolnavul i noteaz in F.O.
-pregtete materialele i
bolnavul pt puncionarea
unei vene.n vederea
efecturii analizelor de
laborator.
I.Definiie.
H.T.A. e un sindrom caracterizat prin creterea presiunii sistolice i a celei
diastolice peste valorile normale.Dup O.M.S. se consider valori normale pt.
presiunea maxim 140-160 mmHg, interpretate n raport cu vrsta, sexul i
greutatea, iar pt. minim 90-95 mm Hg.
II.Clasificare i etiopatologie.
n funcie de etiologie se deosebesc:
1.H.T.A. esenial n care nu se poate evidenia o cauz organic.
2.H.T.A. secundar sau si mptomatic n care se poate evidenia cauza.
Se deosebesc hipertensiuni secundare:
-renale;
-endocrine;
-neurogene;
-cardio-vasculare;
n funcie de evoluie se accept astzi clasificarea propus de O.M.S.:
Stadiul I
-caracterizat prin depirea valorilor normale de
140-160/90-95 mmHg.
Stadiul II
caracterizat prin semne de hipertrofiecardio-vascular.
Hipertrofia ventriculului stng poate fi constatat
clinic,electrocardiografia,radiologic i prin examenul fundului de ochi
(angiopatie hipertensiv).
Stadiul III
caracterizat prin apariia complicaiilor cardiace, coronariene, cerebrale i
renale.
H.T.A. e una din cele mai rspndite boli.
Observarea i notarea respiraiei.
Respiraia:funcia organismului prin care se realizeaz aportul de oxigen
necesar proceselor vitale, n paralel cu eliminarea n atmosfer a dioxidului de
carbon rezultat din aceasta.
Prima etap este ventilaia pulmonar care se realizeaz prin cele dou micri
ventilatorii de sens opus inspiraia i expiraia- n care volumul cutiei toracice
crete i respectiv, descrete.
Scop:constituie un indiciu pt. stabilirea diagnosticului, aprecierea evoluiei bolii.
Caracteristici ale frecvenei respiratorii:supl,regulat,pe nas,lent i profund.
Materiale necesare:ceas cu secundar, foaie de observaie,stilou cu cerneal sau
pix cu past albastr.
Etape de execuie Tipuri de execuie

1.Pregtirea materialelor necesare. 1.1.Se pregtesc materialele necesare.

2.Pregtirea bolnavului. 2.1.Se aeaz bolnavul n decubit dorsal.


2.2.Nu se anun bolnavul.Altfel se
modific ritmul respirator.Se prefer
perioada de somn a bolnavului.

3.Efectuarea tehnicii. 3.1.Se numr frecvena micrilor de


respiraie
prin inspecie (cnd bolnavul este treaz,
contient sau doarme).