CURS 6

Chimie analitica
si analize fizico-chimice
 Spectrele de absorbţie
• -se obţin la trecerea unui fascicul de radiaţii continue prin
substanţa de analizat care poate absorbi o parte din energia
acestuia. Cantitatea de energie absorbită este în funcţie de
structura şi de numărul moleculelor sau al atomilor
substanţei cu care interacţionează fasciculul de radiaţii.
• Radiaţia electromagnetică ce constituie lumina este
caracterizată prin: lungime de undă (l), frecvenţă (n), respectiv
energie (E) corelate prin expresia: E = hn, în care:
• l = distanţa în linie dreaptă cuprinsă între două maxime
consecutive ale unei unde);
• n = frecvenţa radiaţiei (numărul de oscilaţii pe secundă); = 1/T;
• T = perioada, ce reprezintă intervalul de timp dintre două
maxime consecutive.
• c = viteza luminii = 3.1010 cm/s,
• h = constanta lui Planck = 6,62.10-27 erg.s
• l se măsoară în:
• - microni (m) 1 m =10-6 m = 10-3 mm
• - milimicroni (mm) 1mm = 10-9 m = 10-6 mm
• - nanometri (nm) 1nm = 10-9 m = 10-3 m.
• 1 nm = 10-9 m = 10-7 cm = 10Å; 1Å = 10-8 cm =
10-1 nm = 10-10 m;
• 1mm = 10-6 m = 10-4 cm = 103 nm.
• Funcţie de lungimea de undă a radiaţiilor
electromagnetice, domeniile spectrale sunt cele
indicate în tabelul 1.
Tabelul 1. Domeniile spectrale funcţie de
lungimea de undă
• Trecând printr-o probă un fascicul luminos cu diverse lungimi de undă se
constată că, la anumite valori ale lui l, radiaţia electromagnetică este
absorbită .
• Înregistrarea cantităţii de lumină absorbită de o probă funcţie de lungimea
de undă se numeşte spectru de absorbţie, figura 2.
•

• Figura 2. Spectrul de absorbţie

• E-extincție, D-densitate optică, A-absorbanță
• Spectrele de absorbţie sunt produse de diferite tipuri de tranziţii pe care
le pot suferi electronii din atomi sau molecule.
• - tranziţie electronică (spectre UV-VIS);
• -tranziţie de vibraţie (spectre IR) în care nucleele dintr-o moleculă se
mişcă unul faţă de altul de-a lungul unei axe care le uneşte;
• - tranziţie de rotaţie (spectre de microunde) în care moleculele prezintă o
mişcare de rotaţie în jurul unei axe ce trece prin centrul de greutate al
moleculei, fiind perpendiculară pe dreapta ce uneşte cele două nuclee
(dacă este o moleculă diatomică).
Analiza chimică cantitativă în spectrofotometria de absorbţie

• Analiza chimică cantitativă în spectrofotometria de absorbţie

se bazează pe legea Lambert-Beer.
• Se utilizează o curbă de calibrare (etalonare): A = f(C),
• trasată pentru probe de concentraţii cunoscute, în aceleaşi
condiţii cu cele de analizat, lucrându-se cu aceeaşi
• celulă(cuva) şi la o lungime de undă monocromatică.
• Se alege un domeniu de concentraţii, pe care se pregătesc 5-
8 probe cunoscute şi, după trasarea dependenţei A = f(C), se
poate trece la analiza cantitativă.
• Din ecuatia dreptei de etalonare (y=ax+b) se calculeaza
concentratia probei de analizat.
• y este absorbanta (A) iar x este concentratia probei de
analizat.
 Reguli practice pentru respectarea
legii lui Lambert-Beer
• ÷ soluţiile trebuie să fie limpezi (fără suspensii) şi să
nu fie fluorescente;
• ÷ în soluţiile supuse măsurătorilor nu trebuie să se
petreacă transformări fotochimice sau reacţii cu
oxigenul din aer;
• ÷ substanţa de analizat nu trebuie să dea asociaţii, cu
compoziţii variabile, cu solventul;
• ÷ punctele trebuie să se situeze cât mai riguros pe
aceeaşi dreaptă şi prelungirea dreptei să
• treacă cât mai aproape de punctul de coordonate (0,0);
• ÷ absorbanţa măsurată pentru proba necunoscută, Ax,
trebuie, pe cât posibil, să se situeze pe
• porţiunea din mijloc a domeniului punctelor de etalonare.
• Dacă un anumit compus nu absoarbe în domeniul vizibil,
dar în urma unei reacţii chimice, se introduce în molecula
compusului respectiv o grupare cromoforă, în noua
substanţă, această grupare va absorbi lumina, în vizibil
sau UV şi va putea fi analizată cantitativ. Această reacţie
este o reacţie de culoare. Când reacţia de culoare este
selectivă reacţia poate servi la identificarea calitativă a
compusului incolor.
• Grupările cromofore sau auxocrome, sunt grupări de
atomi care dau întregii molecule calitatea de a absorbi
lumina - în cazul de faţă, în domeniul UV-VIS.
• Spectrofotometria prin absorbţie a luminii are
la bază următorul principiu: un fascicul
luminos, de o anumită lungime de undă,
străbate proba de analizat şi după proporţia în
care este absorbită radiaţia luminoasă, se
determină cantitatea de substanţă
absorbantă.
 Spectrofotometria UV-VIS: importanța
• - se aplica pentru dozarea majorităţii substanţelor. În cazul în care
compusul nu absoarbe lumina, poate fi transformat printr-o reacţie
chimică adecvată într-un compus colorat ce absoarbe lumina.
• - folosirea reactivilor organici a condus la realizarea unor metode de
determinare a urmelor de substanţă.
• - metodă rapidă, prin măsurarea directă, fără a fi necesară
adăugarea de soluţie titrată.
• - prin folosirea unor reactivi specifici şi prin controlul strict al
reacţiei se poate elimina interferenţa ionilor străini (controlul pH-
ului, lungime de undă convenabil aleasă, utilizarea solvenţilor
organici pentru extragerea complecşilor coloraţi, utilizarea unor
reacţii redox etc.).
• - prin metodele spectrofotometrice se poate pune în evidenţă
punctul de echivalenţă într-o metodă titrimetrică (titrare
spectrofotometrică).
 Instrumentaţia

Schema bloc a unui spectrofotometru de absorbţie în UV şi vizibil

• Un spectrofotometru reprezintă o reuniune de 4

părţi componente distincte: (1) sursa,
(2)monocromatorul, (3) detectorul şi (4)
înregistratorul.
• Sursele luminoase utilizate în domeniul UV-VIS, sunt:
lampa cu incandescenţă prevăzută cu filament
incandescent de W şi lampa cu deuteriu
prevăzută cu arc de descărcare în deuteriu.
• Cuvele şi monocromatorul pentru domeniul vizibil
sunt confecţionate din sticlă iar pentru ultraviolet din
cuarţ.
• Sistemul dispersiv sau monocromatorul :
• în vizibil, este un filtru colorat din sticlă
• sau material plastic transparent sau un filtru cu
interferenţă,
• în UV-VIS este o prismă confecţionată din cuarţ sau,
sisteme bazate pe reţele plane sau concave cu circa
1200 trăsături per mm(rețele de difracție).
• Detectorul transformă semnalul luminos în semnal
electric. Acest dispozitiv dă un semnal proporţional cu
intensitatea care iese din celula de măsură. Intensitatea
semnalului recepţionat va depinde de lungimea de undă.
• Două tipuri de detectori: tuburile fotomultiplicatoare
• şi dispozitivele semiconductoare.
• Inregistratorul: afisaj electronic sau computerizat.
 Metode de dozare-Metode directe
• Metoda curbei de etalonare (calibrare) ţinând cont de faptul
că A = f(c). În acest scop se prepară o serie de soluţii etalon
cărora li se determină absorbanţa la lungimea de undă
caracteristică analitului (λ max). Se reprezintă grafic variaţia
absorbanţei în funcţie de concentraţia, obţinându-se curba de
etalonare. Folosind absorbanţa probei prelucrată în acelaşi
mod cu soluţiile etalon, prin interpolare, se află din curba de
calibrare concentraţia analitului.
•

Curba de calibrare în spectrofotometria de absorbţie

 Metode indirecte
Titrimetrie spectrofotometrică
• Se determină punctul de echivalenţă într-o titrare prin
măsurarea variaţiei absorbanţei funcţie de volumul de soluţie
adăugată. Se reprezintă grafic această variaţie. Punctul de
inflexiune reprezintă volumul de echivalenţă. Curbele de
titrare pot avea formele (1) in cazul in care solutia titrata este
colorata si la titrare culoarea dispare, sau (2) cazul in care
produsul de reactie este colorat.
•

• Fig. Stabilirea punctului de echivalenţă spectrofotometric