ELEMENTE COMPONENETE ALE

AMENAJĂRILOR PEISAJISTICE ŞI
MODUL LOR DE TRATARE

- APA -
 IMPORTANŢA
COMPOZIŢIONALĂ A APELOR
 Prezenţa apei sub diferite forme pe suprafaţa unui
spaţiu verde aduce un plus de pitoresc şi concură la
obţinerea unor efecte estetice speciale.
 În afară de rolul estetic al apei mai putem aminti
îmbunătăţirea microclimatului prin mărirea umidităţii
relative a aerului şi reducerea temperaturilor extreme,
mai ales în anotimpurile calde, precum şi utilizarea ei în
bazale sportive şi de agrement ( de exemplu practicării
unor sporturi nautice )
 MOD DE PREZENTARE
Paletă foarte largă de posibilităţi din care enumerăm:
- ape stătătoare lacuri
eleştee
bazine
fântâni
- ape curgătoare râuri
pâraie
cascade
izvoare
Toate acestea pot fi, la rândul lor, constituite artificial sau
pot fi naturale.
 Apa poate fi analizată ca element: - constitutiv
- funcţional
- estetic

 În funcţie de stilul abordat în spaţiul construit şi cel verde

apa poate să apară sub forme geometrice regulate, în
compoziţii simetrice – în stilul geometric – sau dimpotrivă
amenajată de aşa natură încât intervenţia omului să nu se
sesizeze şi să se integreze cât mai bine în ansamblul
compoziţional din care face parte – în stilul liber.
 STILUL GEOMETRIC
 Întâlnim fântâni arteziene
 Se folosesc jocurile de
înălţime a jeturilor în
combinaţie cu lumina şi
elementele sculpturale,
toate acestea îmbogăţind
estetic compoziţia spaţiilor
verzi amenajate
 STILUL GEOMETRIC
 O altă caracteristică
sunt bazine
geometric conturate,
cu borduri
ornamentare, lacuri
cu maluri consolidate,
constrânse în forme
geometrice.
 STILUL LIBER
 apa se regăseşte sub forme
pitoreşti, rustice, foarte
variate, care concură la
crearea naturalului, prin
imitarea cât mai reală a
pârâurilor, râurilor,
cascadelor sau izvoarelor.
 STILUL LIBER
 Lacurile au forme naturale,
cu malurile consolidate în
contururi sinuoase sau
neconsolidate. Malurile sunt
fie abrupte, stâncoase, fie
domoale, în funcţie de genul
abordat. Aceste elemente
completate de existenţa
insulelor conferă
personalitate, pitoresc şi
originalitate
 CREAREA ARTIFICIALĂ A
PIESELOR DE APĂ
 Sursele de apă – pânza de apă fretică,
izvoare, bararea sau devierea unui curs de apă,
apa din conducte
 Mărimea – un lac nu trebuie să depăşească
30% din suprafaţa parcului în care este inclus
 Forma lacului – se va stabilii în funcţie de
structura compoziţiei – mai adesea pentru
lacurile artificiale se adoptă forme libere, cu
contururi sinuase, racordate uneori cu linii
drepte, evitându-se paralelismul malurilor.
Parcul Tineretului -
Bucureşti
 CREAREA ARTIFICIALĂ A
PIESELOR DE APĂ
 Raportul dintre dimensiunile
lacului este influenţat de relieful
existent şi de sursa de apă
disponibilă.
 O vale naturală prelungă conduce
la desfăţurarea în lungime a
lacului. Grădina circului din Bucureşti
 Cofiguraţia malurilor trebuie să
corespundă curentului de
primenire a apei
 Crearea lacurilor prin excavare
până la pânza de apă freatică
permite o mai mare libertate în
stabilirea formei. Parcul Titan - Bucureşti
 CREAREA ARTIFICIALĂ A
PIESELOR DE APĂ
 Microrelieful malurilor – în zona de şes se proiectează în general
cu maluri line, iar în siturile cu relief mai frământat se pot introduce
zone de mal mai înalte.
 Crearea insulelor – constituie reperevizuale care pun în valoare
suprafaţa întinsă a apei

Parcul Herăstrău
 ASPECTE TEHNICE ALE
PROIECTĂRII LACURILOR
Adâncimea albiei lacurilor:
- Mărime
- Destinaţie ( tipuri de agrement, rezervă apă )
- Mod de realizare ( curs de apă sau pânza freatică )
Consolidarea malurilor: pericolul valurilor mari create de
vânt sau ambarcaţiuni rapide – pereuri de beton, piloţi de
lemn, brâuri de pietre
Impermeabilitatea albiei – atenţie la terenurile cu substrat
nisipos – placare cu argilă, betonare
 ASPECTE TEHNICE ALE
PROIECTĂRII LACURILOR
 Pentru amenajările de
lacuri mai mici, cu
caracter natural, dacă este
necesară consolidarea
limitelor, aceasta se face
prin construcţii
constructive ce permit
îmbrăcarea malului cu
iarbă sau alte plante,
până la nivelul apei. Se
adoptă pereurile înclinate
şi profile speciale ale
bordurii propriu-zise.
 APELE CURGĂTOARE
 Amenajarea este posibilă doar pe terenuri înclinate sau pe care se crează
panta necesară.
 Traseul albiei se dirijează către cotele joase ale terenului, pe o direcţie
generală perpendiculară pe curbele de nivel; sinuozităţile pot fi generate
prin interpunerea unor obstacole.
 Profilul malurilor – în fucţie de forţa pe care o exercită apa – malul
erodat este mai înalt şi scobit la bază, faţă de malul opus, mai lin şi cu
depuneri aluvionare
 CĂDERILE DE APĂ
 Denivelările de pe parcursul unui pârâu înlesnesc crearea unor
căderi de apă sau cascade.
 În grădinile mici, cascadele artificiale pot exploata o proeminenţă a
terenului, pe care se realizează o compoziţie etajată de roci masive.
Din punctul cel mai înalt izvorăşte apa ( conductă mascată, staţie de
pompare ) căzând pe praguri în unul sau mai multe fire, către un
bazin inferior.
 CĂDERILE DE APĂ
 În parcurile cu relief variat, o
înălţime a terenului poate fi
exploatată pentru realizarea
unei scenografii cu roci şi
cascade de mare efect: fie
căderi de apă de la mare
înălţime, fie căderi mai mici,
receptate într-un lac sau bazin
mare
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

 Florincescu, Adriana, M. R. Pop, Camelia Sand, Proiectarea spaţiilor

verzi, Ed. Mira Design, Sibiu, 2000
 Florincescu,Adriana, Arhitectura peisajului,Ed.Divya,Cluj-Napoca,
1999.
 Florincescu, Adriana, Variante de amenajare peisagistică a
suprafeţelor mici de spaţiu verde, Rev. Agricultura nr. 4, Cluj-Napoca,
1998.
 Iliescu Ana-Felicia, 2003, Arhitectură Peisageră, Ed. Ceres, Bucureşti.