MUZEE - Muzeul Luvru Paris,

Franta

Dudenco Teodora Domnica

ECTS gr1
• Muzeul este o instituție permanentă, aflată în serviciul societății,
deschisă publicului, care se ocupă cu strângerea, păstrarea,
identificarea, catalogarea, analizarea, menținerea, conservarea și
expunerea de diverse obiecte sau artefacte ce prezintă interes
științific, istoric, artistic, tehnologic ș.a.m.d., în scopul studierii,
educării, relaxării vizitatorilor, a oamenilor de știință.
• Termenul de „muzeu” desemnează, de asemenea, clădirea propriu-
zisă în care se găsesc păstrate, conservate și expuse acele obiecte,
artefacte și/sau lucruri care au o legătură, într-un fel sau altul, cu
civilizația umană.
• Cuvântul „muzeu” provine din latinescul museum (la plural musea),
care la rândul său a fost preluat din greaca veche, mouseion,
semnificând un loc sau un templu dedicat muzelor, divinități
patronatoare a artelor și literelor în Grecia Antică. Ca atare,
mouseion era, pentru grecii antici, o clădire special dedicată
studiului și creației. Spre exemplu, unul din primele muzee create în
istorie a fost un institut pentru filosofie și cercetare de pe lângă
[[Biblioteca din Alexandria|biblioteca din Alexandria, fondat de
Ptolomeu I Soter în jurul anului 280 î.Hr.
 Tipuri de muzee
• În timp ce muzeele din alte epoci[Când?] aveau tendința de a fi
universale, muzeele moderne se concentrează pe un subiect
particular sau chiar aparțin uneia sau mai multor categorii, precum
artă, artă modernă, arte vizuale, arte aplicate, arheologie,
antropologie și etnologie, etnologie și folclor, filatelie, istorie, istorie
culturală, istorie militară, istorie naturală, numismatică, tehnologie,
știință. În cadrul acestor subiecte de interes, muzeele se pot
specializa și mai departe, devenind muzee de agricultură, geologie,
istorie locală, de istoria aviației, pedologie sau petrografie.

• Orice muzeu are o colecție de fond de obiecte și/sau artefacte

selecționate din domeniul specific de reprezentare. Toate piesele
muzeelor sunt catalogate și inventariate, având o evidență a
achiziționării și provenienței lor. Sunt de asemenea periodic supuse
analizei stării lor de conservare și trecute regulat printr-un proces de
menținere și restaurare. Colecțiile tematice au fiecare cel puțin câte
o persoană responsabilă de menținerea, păstrarea, conservarea și
expunerea artefactelor.
 Muzeul Luvru (Musee du
Louvre), Paris, Franta
• Luvrul este cel mai cunoscut si cel mai vizitat muzeu din lume. Este
unul dintre simbolurile Frantei – e cel mai mare muzeu de istorie si
arta din Franta – si unul dintre cele mai importante muzee din
intreaga lume. Luvrul este situat in centrul Parisului, intre cheiul
drept al Senei si strada Rivoli, in primul arondisment, intr-o cladire
istorica – fostul palat regal: Palatul Luvru.
 • Moderna piramida de sticla din curtea Muzeului Luvru face din acest
muzeu un amestec interesant de clasic si contemporan. Muzeu cu
caracter universal, Luvrul poseda opere de arta din epoci diferite ale
civilizatiei, din Antichitate pana la 1848, si acopera o arie geo-
culturala intinsa, de la Europa Occidentala, Grecia, Egipt, pana la
Orientul Apropiat.

Atractia principala: Mona Lisa

(Gioconda) de Leonardo da Vinci
Vizitatori anual: 8,5 milioane
Numar de obiecte: 35.000

Printre piesele cele mai celebre prezente la Luvru se numără: Codul lui
Hammurabi, Venus din Milo, Gioconda de Leonardo da Vinci și Libertatea
conducând poporul de Eugène Delacroix.
• La originea Luvrului se află o cetate construită de către Filip al II-lea
al Franței în anul 1190 și care ocupa o pătrime a actualei Curți
Pătrate. Planul cetății era constituit dintr-un patrulater cu laturile de
78x72 m, înconjurat de șanțuri, flancat de turnuri și având două căi
de acces. În mijlocul cetății se afla un donjon fortificat: Marele Turn
al Luvrului. Una dintre principalele misiuni ale cetății era de a
supraveghea avalul Senei, această parte fiind una dintre zonele
folosite adesea de invadatori încă de pe vremea vikingilor. În 1317,
odată cu transferul bunurilor aparținând Ordinului Templierilor către
Ordinul Ospitalierilor, vistieria regală, păstrată până atunci în Casa
Templierilor din Paris, este transferată la Luvru. Carol al V-lea va
transforma ulterior Luvrul în reședință regală cu ajutorul arhitectului
Richard du Temple.
• În timpul primului mandat al lui François Mitterrand ca președinte al
Franței, acesta ia decizia, la data de 26 ianuarie 1981, de a reda
Luvrului aripa Richelieu, care la acel moment era ocupată de
Ministerul de Finanțe francez. Această decizie marchează începutul
proiectului numit Marele Luvru (în franceză Le Grand Louvre) care
va însemna o reorganizare totală a muzeului. La data de 2
noiembrie 1983 controlul asupra întregului complex al Luvrului cât și
asupra proiectului Marele Luvru a fost încredințat EPGL (în franceză
Établissement Public du Grand Louvre). Extinderea și modernizarea
Luvrului au fost încredințate de EPGL arhitectului american de
origine chineză Ieoh Ming Pei, celebru pentru proiectele sale, în
principal noua aripă a National Gallery of Art din Washington, D.C..
Săpături arheologice au fost întreprinse înainte de amenajarea
subsolului Curții Napoleon și începerea construcției piramidei.
• La 9 decembrie 1986 a fost inaugurat Muzeul d’Orsay; instalat în fosta Gară
d’Orsay construită în 1900, muzeul găzduiește operele de artă din a doua
jumătate a secolului al XIX-lea, de la 1848 și până la nașterea cubismului.
Muzeul face în acest fel tranziția între Muzeul Luvru – preluând de la acesta
operele artiștilor născuți între 1820 și 1870 – și Muzeul de Artă Modernă.

• Piramida de sticlă construită în mijlocul Curții Napoleon de către Ieoh Ming

Pei a fost inaugurată la 30 martie 1989. Aceasta reprezintă de acum
principala axă de circulație a palatului Luvru, fiind punctul principal de acces
în muzeu. Piramida duce la subsolul muzeului unde este amenajat un vast
hol de recepție din care se realizează accesul vizitatorilor la restul
complexului muzeal.

• În anul 1997 muzeul va suferi din nou importante modificări de amenajare în

jurul Curții Pătrate. Deschiderea sălilor din aripa Sackler, din cadrul
departamentului Antichități Orientale, și deschiderea a două etaje complet
renovate aparținând departamentului de Antichități Egiptene, dublează
astfel suprafața de expoziție a acestui departament. În 1998, Școala
Luvrului (franceză L’École du Louvre) este instalată în aripa Flore (5000
m2), aripă în care se găseau vechile colecții de sculptură.
VA MULTUMESC!