Chița Maria Mirabela

Cu trecerea timpului, dezvoltarea societăţii, prin creşterea

populaţiei dezvoltarea agriculturii şi a diferitelor ramuri ale
industriei au făcut să crească folosinţele de apă, însă apa folosită
si returnată nu a mai fost la aceeaşi calitatea cu cea prelevată
înainte de folosire, astfel calitatea şi cantitatea apei au devenit o
reală problemă la nivel mondial.
Autoepurarea este procesul prin care are loc refacerea
echilibrului în mediul acvatic prin participarea simultană sau
într-o anumită succesiune a factorilor fizico-chimici, biologici,
hidraulici şi a caracteristicilor hidromorfologice ale cursului de
apă.
Apele curgătoare reprezintă sursă de apă potabilă pentru
populaţie şi pentru folosinţele umane. O calitate proastă a apei o
face improprie pentru folosinţă.
 Apa in natură există sub forma de:
 ape de suprafata – curgatoare (fluvii, rauri, pârâuri)
 stătătoare (mări şi oceane, lacuri, balti, mlaştini)
 apa subterană(straturi acvifere si izvoare)

Pricipalii poluanți ai apelor curgătoare sunt: substanțe organice

greu degradabile, compuşi ai azotului, fosforului, sulfului,
microelemente (cupru, zinc, plumb), pesticide, insecticide
organo‐clorurate, detergenți, compuşi de natură bacteriologică
 Cunoaşterea caracteristicilor fizico-chimice ale apei au rol esenţial în
cunoaşterea proceselor care se desfăşoară în mediul acvatic, care influenţează
dezvoltarea şi funcţionalitatea biocenozelor acvatice precum şi posibilitatea de a folosi
resursele de apă în diferite folosinţe:

parametrii care indică o poluare parametrii de bază:

permanentă: cadmiu, mercur, temperatura, pH,
uleiuri minerali, compuşi organo- conductivitate şi regimul
halogenaţi. oxigenului.

parametrii care
arată poluare:
detergenţi
anionici, carbon
organic total,
consum biochimic
de oxigen, metale
grele.
Când intensitatea proceselor de poluare depăşeşte
cu mult capacitatea naturală de autoepurare a
cursurilor de apă este necesară intervenţia omului
pentru prevenirea şi combaterea acestor procese.
Prevenirea se face prin măsuri de supraveghere şi
control, iar combaterea poluării se realizează prin
construcţii, instalaţii, echipamente (staţii de epurare
aapelor).

Epurarea reprezintă totalitatea tratamentelor

aplicate apelor uzate care au ca rezultat
diminuarea conţinutului de poluanţi, astfel încât
cantităţile rămase să determine concentraţii mici
în apele receptoare, care să nu provoace
dezechilibre ecologice şi să nu poată stânjeni
utilizărileulterioare.
 Procesele caracteristice epurării apelor uzate

Procesele caracteristice epurării apelor uzate sunt de natură:

• Mecanică – cu aplicare în cadrul decantării apelor uzate (cea mai mare

parte din materiile solide în suspensie sunt îndepărtate).

• Chimică – intervin în timpul clorinării apelor uzate sau al coagulării

materialelor solide în suspensie.
 Biochimică - se produce mineralizarea materiilor organice din apele uzate.
Resursele de apa trebuie sa fie folosite pentru cresterea bunastarii economice si sociale
dar fara a compromite durabilitatea ecosistemelor vitale. Ideea acestei lucrari este de a
analiza relatiile dintre societatea umana, resursele de apa si ecosistemele asociate,
pentru a clarifica de ce si cum ecosistemele vitale trebuie sa fie protejate .

Una dintre marile probleme ale planetei este degradarea calitativă a apei precum şi
cantitativă. Pentru o gestionare eficientă şi durabilă a resurselor de apă trebuie să se
realizeze un management integrat prin corelarea elementelor economice, sociale,
culturale şi de mediu prin folosirea diferitelor metode, mijloace şi tehnici.

Indiferent de receptor şi de natura impurificării, procesele de autoepurare sunt

asemănătoare, însă diferă în desfăşurarea lor ca durată, ca amploare, ca ordine de
succesiune sau ca pondere în care iau parte toate felurile de procese specifice.