Sunteți pe pagina 1din 63

DESIGN

DEMOCRATIC
Lounge Chair Wood (LCW), 1946, the Museum
of Modern Art, Architecture and Design
Collection; designer: Charles and Ray Eames;
manufacturer: Herman Miller Furniture
Company.

1951, cca 20 USD


2011, cca 500 EUR
Robin Day, Polyprop Chair, 1963
Manufactured by Hille
1963, 5 USD
2011, 50-100 EUR
Noţiunea de design democratic (democratic design) are
următoarele caracteristici:

• este o construcţie teoretică eterogenă de sorginte socialist-


utopică, identificată, în principal, prin următoarele
caracteristici: obiecte de uz cotidian, de calitate, produse în
masă, pentru „masele” de utilizatori şi disponibile la preţuri
accesibile „tuturor”

• Atenţie:
Această accepţiune nu se identifică cu terminologia contemporană
„design pentru toţi” (design for everbody) sau „design universal”
(universal design) care se referă strict la incluziunea utilizatorilor cu
deficienţe fizice, mentale şi biologice, fiind deja reglementată
legislativ.

De asemenea, nu se identifică cu noţiunea contemporană de DIY


(do it yourself) care prezintă o definire problematică.
DIY / proces mai democratic auto-condus, de obicei cu
design de amator, producătorul este mai aproape de
utilizator: meşteşug; metodă de petrecere a timpului;
necesitate financiară; alegere a stilului de viaţă.
Atkinson, Paul.”Do-It-Yourself: Democracy and
Design,” Journal of Design History 19.1 (2006): 1-10.

O tendinţă contemporană de regândire a modului


tradiţional de finanţare -- crowdfunding -- multifinanțare –
se referă la crearea unui produs via mediul digital
şi/sau implicarea directă a utilizatorului în obţinerea
obiectului final.
http://www.kickstarter.com/projects/alexklein/
kano-a-computer-anyone-can-make

KANO.me (London) “A computer and


coding kit for all ages, all over the world.
Simple as Lego, powered by Pi. Make
games, learn code, create the future. It’s a
computer you make yourself. It's simple,
fun, and for everyone.”
1 – Kano Books, illustrated and
intuitive
2 – Kano OS and Levels on 8GB SD
card
3 – DIY Speaker
4 – Raspberry Pi Model B
5 – Kano Keyboard Combo
6 – Custom case
7 – Card mods and stencils
8 – Stickers!
9 – Cables: HDMI*, Mini-USB
10 – Smart power plug (all region pins
available)
11 – WiFi powerup
The Kano box is light, recyclable,
repackable, and fits through 85% of
urban mailboxes.
DIY: Design for protest / Disobedient objects for protesting
(exhibition, Victoria and Albert Museum, 2016)
Occupy movements: http://www.nicholaspacker.com/DIY-Protest-Book

Barcelona, 2012: Inflatable


cobblestones, created by
the Eclectic Electric
Collective and Enmedio
București, 2017
Cluj, 2017
design democratic (democratic design)

• evoluează regional şi naţional odată cu modul în care


practica designului devine autonomă în raport cu arta şi
meşteşugul, cu încercarea de a concilia arta şi industria şi
i se recunoaşte dimensiunea socială (pe fondul
schimbărilor sociale şi politico-economice care generează
noi categorii sociale şi istorice)

• evoluţia noţiunii are loc în paralel cu modul în care a fost


„scrisă” istoria designului în relaţie cu industria şi
modernitatea (modelul lui Nikolaus Pevsner apărut
în 1936, consolidat în anii 1950 şi extrem de influent
în anii 1970)
• cuprinde o combinaţie de atribute abstracte
extrase din democraţie înţeleasă ca model social
ideal (accesul liber al tuturor la o viaţă mai bună
prin accesul, în mod egal, la produse suficiente
cantitativ şi de bună calitate) şi atribute
cantitative rezultate din practica designului ca
proces util, cu scop social, centrat pe nevoi
(producţie de masă aflată la dispoziţia cât mai
multor oameni la preţ decent)

• înţelesul atribuit poate veni din partea


instituţiilor oficiale, a teoreticienilor şi
profesioniştilor în design care chestionează
raportul individ-societate (percepută ca masă de
oameni), calitate-cantitate, nevoie-dorinţă,
durabilitate-consumism
• prezintă contradicţii istorice intrinseci (se adresează
unei societăţi formată din masa de cetăţeni cu
drepturi egale, dar în care funcţionează minorităţi
privilegiate sau minorităţi excluse pe criterii de rasă
etc.)
• expune masele de utilizatori unei potenţiale
uniformizări estetice şi de trai, se erijează în
formator de gust, suportă definiţii ambigue la nivel
de beneficiar (“toţi oamenii,” “fiecare om,”
“consumator”, “utilizator,” “poporul muncitor,”
“clasa de mijloc” etc.)
Repere istoriografice şi evoluţie istorică
1 Modelul canonic al lui Nikolaus Pevsner (1936)
• designul este echivalent cu progres,
industrializare şi modernitate
• Herbert Read (1935) şi Siegfried Giedion (1948) -
design echivalent cu Revoluţia Industrială
• excluderi generate de accentul pus pe arta
maşinii şi putere economică în contextul afirmării
statelor naţionale; deconstrucţia postcolonială a
lui Victor Margolin şi incluziunea designului din
Europa de Est şi non-european/sud-american,
încercări de recuperare a designului european
comunist (URSS, RDG, Polonia)
2 Design şi reformă socială -- Anglia la sfârşitul secolului
al XIX-lea
• William Morris, egalitarism şi Arts and Crafts, urâţenia şi
imoralitatea maşinii
• arta, libertate şi educaţie pentru toţi într-un imperiu
monarhic
• Ruskin şi Morris conectau ideea de fabricaţie,
mecanizare, sărăcie şi condiţii mizere de muncă şi viaţă
pentru muncitori cu ideea de degradare industrială,
precum şi cu principiul socialist al artei puse la dispoziţia
oamenilor. Concepte universale, cum ar fi libertatea,
moralitatea şi egalitatea au început să fie discutate în
cercurile socialiste în raport cu producţia industrială.
Jan Jeffrey, “John Ruskin: Peisaj şi Democraţie”,
Arhitectura 5/2013

• Notă: John Ruskin (1819-1900), autorul lucrării Pictori


moderni, a fost estet, geolog, naturalist și moralist. A fost
interesat de peisaj ca temă aparte în artă și ca forță a
binelui sau a răului. În jurul anului 1850 a încercat să
realizeze o asociere între peisaj și democrație. În al
cincilea volum al lucrării Pictori moderni, redactat în
1859, a identificat ceea ce el considera a fi sursa
democrației europene: tărâmul Helveției, al cărui
„domeniu îngust ar trebui marcat cu un mic punct verde
pe fiecare hartă a Europei”.
http://arhitectura-1906.ro/2013/11/john-ruskin-peisaj-si-democratie/
Helvetica sau Neue Haas Grotesk/
1957, Max Miedinger
3 Design democratic – America la începutul secolului XX
• principii locale ale mişcării Arts and Crafts, dimensiunea
DIY
• utilitatea maşinii (producţie cu accesibilitate maximă),
piaţă concurenţială
• În SUA, gândirea Arts and Crafts promovată de William
Morris s-a suprapus unor elemente locale care au dus la
combinarea principiilor mişcării cu utilizarea maşinii:
îmbunătăţirea vieţii coloniştilor emigranţi, existenţa unor
colonii artistice utopice, formarea unei clase de mijloc
masive care reprezenta o piaţă pentru producători,
încurajarea abilităţilor manuale de către ateliere de
design.
• Exemplul lui GUSTAV STICKLEY, un om de afaceri care a
încercat să reconcilieze mobilierul standard realizat de
masina cu cel lucrat manual, este de asemenea relevant
pentru modul în care ideea de artă disponibila pentru
toată lumea a funcţionat în cadrul unei pieţe
capitaliste. Stickley a avut o afacere care a funcţionat
pe o piaţă liberă a cererii şi ofertei, generând astfel
profit pentru designer-producător şi fiind cunoscut
pentru “standardul Stickley.” Cererea era reprezentată
de populaţia numeroasă care, la 1900, îşi putea
permite să cumpere bunuri. Astfel Stickley a făcut
reclama "generoasei" idei de democratizare, care
includea principii de accesibilitate, tocmai pentru a-şi
susţine afacerea de masă.
4 Standardizarea şi producţia de masă –
Anglia (standardul ca semn al excelenţei) şi
Germania (Deutsche Werkbund, calitate, forma
bună/die Gute Form şi standardul ca formă tip în
supremaţia economică a naţiunii)
5 Fordismul american – standardizare, interschimbabilitate
şi producţia de masă, profit, bunurile de lux devin bunuri
pentru toţi (calitate produsă în masă la preţ accesibil)
Una dintre preocupările centrale a fost standardizarea producţiei
de masă mecanizate pe baza principiilor de management; ele au
fost aplicate în fabricarea de automobile utilizând linia de
asamblare, după cum au fost explicate de către inginerul mecanic
american şi teoretician economic Frederick Taylor.
Bazată pe principiul de standardizare a tehnicilor de lucru (o metodă
de organizare a muncii bazate pe timpii standard şi sarcini specifice
cu scopul de a îmbunătăţi productivitatea muncii şi eficienţa
industrială), care implica utilizarea de dispozitive mecanice, cu
scopul de a maximiza producţia şi a reduce costurile, metoda
Taylor a fost rafinată de Henry Ford în jurul anului 1914.
Pe termen lung, "Fordismul" a fost
identificat cu producţia de masă şi a devenit
o metaforă pentru capitalismul modern,
fiind criticat în anii 1960 (chiar de către
economişti care sugerau abordări mai
flexibile către manufactură – EF Schumacher,
Small is Beautiful, 1973), vorbindu-se despre
Post Fordism.
• Ediţia 1929 a Encyclopedia Britannica a recunoscut impactul
gândirii lui Ford şi a subliniat importanţa sistemului său de
fabricaţie de serie, descriind ceea ce putem considera esenţial
pentru conceptul de "design democratic" -- mărfuri produse
în masă pentru consumatori, la preţuri reduse şi de bună
calitate.

In the Ford practice the cycle of production starts with the


consumer. Ford holds that a commodity must first of all
be designed to fit the needs of the largest possible
number of consumers both in quality and price, and that
the number of consumers will be continuously increased
by constantly lowering the price of the article.
6 Producţie de masă pentru “fiecare” –
principiile Bauhaus în viziunea lui Walter
Gropius (1919, 1926), prototipul şi noua
societate

• Walter Gropius a pledat pentru crearea de tipuri standard


pentru toate obiectele practice, folosite zi de zi, ca
necesitate socială şi crearea de prototipuri standard potrivite
cererilor economice; standardizarea şi producţia de masă de
calitate care generează obiecte mai ieftine şi mai bune decât
cele lucrate manual...
7 Design în perioda naţional-socialismului –
“arta pentru toţi”
• Designul în regimul nazist nu făcea excepţie de la politica în
artă şi arhitectură promovată de al Treilea Reich ca o „artă
accesibilă în mod popular pentru toate clasele sociale.” Deşi
strâns legată de câteva noţiuni de design democratic, ideea
unei comunităţi naţionale (Volk) era crucială pentru politica
de propagandă hitleristă.

• Ca un simbol al puterii naţionaliste a comunităţii de rasă pură,


Hitler a dorit o maşină populară, Volkswagen, la îndemâna
tuturor, care să servească ideologiei Blut und Boden şi omului
nou, să distrugă diferenţele dintre clasele sociale...
Autoturismul Volkswagen, denumit de Hitler KdF Wagen (Kraft
durch Freude, Putere prin bucurie), a fost creat iniţial de Ferdinand
Porsche şi Erwin Komenda, înainte de accesul naziştilor la putere;
era mic şi ieftin, fiind produs în masă de Republica Federală
Germania de-abia după al Doilea Război Mondial.
8 Tendinţe democratice – sistemul sovietic
(Vladimir Tatlin şi nevoile maselor)

• Şcoala rusă VKhUTEMAS a împărtăşit cu şcoala de la


Bahaus valori socialiste bazate pe ideologii şi idei cu
privire la design. URSS a lucrat în strânsă colaborare
cu designeri de la Bauhaus, cum ar fi Hannes Meyer,
care, pentru o perioadă, au îmbrăţişat comunismul.
O paralelă relevantă există între închiderea şcolii
Bauhaus de către regimul dictatorial german nazist şi
închiderea VKhUTEMAS de către regimul dictatorial
stalinist.
9 Design democratic – modelul scandinav
(Gregor Paulsson – 1919, 1931, frumuseţe, calitate,
forma bună, justiţie socială şi soluţionarea de nevoi
practice de zi cu zi)

• Accentul pus pe funcţia socială a designului a fost


principala preocupare a ţărilor din Europa de Nord
de la începutul secolului trecut. Îmbrăţişată de
guverne social-democrate, ideea de ameliorare
socială a vieţii oamenilor a fost legată de design.
• Prima expoziţie a avut loc la Stockholm în anul 1917 şi făcea referire la
"integrarea valorilor sociale şi democratice în industrie pentru a crea obiecte
care nu au fost semnificative numai din punct de vedere estetic, dar, de
asemenea, disponibile pentru o piaţă non-elitistă."
• Expoziţia a contribuit la promovarea noţiunii de democratizare, care a fost
înţeleasă ca egalitate de şanse pentru bunuri accesibile, ca urmare a dezvoltării
tehnologiei de masă. A fost urmată de un important text, manifest al
modernismului suedez, intitulat acceptera (1931).
Ellen Key (1849-1926),
gânditor social, filosof,
pedagog, pacifist şi avocat
pentru drepturile femeilor.

Ca un exemplu, Ellen Key a


scris în 1899 cartea
Skönhet ei Alla (Frumuseţe
pentru toţi), susţinând că
"atunci când frumosul este
la fel de ieftin ca urâtul,
numai atunci se poate ca
frumuseţea pentru toţi să
devină o realitate.”
Gregor Paulsson, un istoric de artă
suedez important, a manifestat o
gândire socialistă în design.

În 1919, el a scris o carte influentă


numită Vackrare Vardagsvara
(Better Things for Every Day Life), în
care a promovat noţiunea de "gust
unificat" care "dă o formă unitară
pentru întreaga societate. Aceasta
este semnificaţia profundă a cât
mai multor lucruri frumoase pentru
utilizarea de zi cu zi."
Modern Swedish
Design. Three
Founding Texts,
2008
• Ideea lui a fost împrumutată mai târziu de compania suedeză
IKEA (fondată în 1943) care a răspândit-o la nivel comercial, sub
numele de "design democratic.”

• După anii 2000, IKEA a fost criticată pentru că nu toate produsele


sunt de calitate. O lectură actuală în cheie critică la adresa politicii
de marketing utilizată şi indusă de IKEA (centrată pe utilizatorul-
consumator reprezentat de familia tradiţională cu copii, de rasă
albă, încurajată să-şi petreacă timpul în propriul spaţiu domestic,
în defavoarea celui public) este oferită de performance-ul de
arhitectură IKEA Disobedients, realizat de spaniolii de la Andrés
Jaque Arquitectos, achiziţionat de MoMA şi lansat cu ocazia
expoziţiei 9+1 Ways of Being Political: 50 Years of Political Stances
in Architecture and Urban Design (12 septembrie 2012 – 9 iunie
2013) înregistrarea poate fi vizionată la
http://www.moma.org/explore/multimedia/videos/235/1158
2017
Carafă cu capac,
catalog IKEA 2017, “designul
democratic în forma sa cea
mai clară și simplă”, dsg
Preutz/ Braasch/ Karlsson
catalog IKEA 2017,
incluziune
minoritari,
refugiați...

Design democratic
/ “Să creăm o
viață de zi cu zi
mai bună pentru
cei mai mulți
oameni”, p. 171
Catalog IKEA 2017/
“De ce designul bun este democratic”, p. 171 +
DIY/ asamblare prin participare de către utilizator
10 Războiul Rece – democraţii şi design
în context ideologic / studii de caz

• democraţie capitalistă, MoMA şi designul modern în perioada


1950, cuplul Eames şi nevoia socială; are loc reîntărirea
canonului construit de Pevsner şi afirmarea rolului jucat de
America (efort de grup)

• democraţie socialistă şi designul ca factor al educaţiei


culturale în Europa de Est; auto-inserţie a designului din RDG
pe scara istoriei liniare a şcolii Bauhaus (este considerat
reprezentativ şi este rodul unui efort de grup)
• Influenţa principiului democratizării, înţeles ca
egalitatea de şanse pentru toţi oamenii la activităţi
sociale, economice şi politice, s-a manifestat şi în
design, care a fost strâns legat de eficienţa
industrială şi economică.

• Având în vedere conflictul ideologic din perioada


Războiului Rece, noţiunea de design democratic a
devenit o construcţie ideologizată, definită prin
calităţile "democratice" ale fiecărui sistem politic.
Relaţia dintre democraţie şi design a fost una dificilă.
Procesul de proiectare în DDR depindea de sponsorizarea şi
controlul statului comunist, fiind guvernat de principiul
economiei centralizate şi planificate.
stg: Fotoliu model 53693 (Armlehnsessel
Modell 53693), 1957; designer: Selman
Selmanagić; producător: VEB Deutsche
Werkstätten din Hellerau
Mobilier modular, seria tip 602, 1957; designer:
Franz Ehrlich; producător: VEB Deutsche
Werkstätten Hellerau. Fotoliu model 53693
(Armlehnsessel Modell 53693), 1957; designer:
Selman Selamangić; producător: VEB Deutsche
Werkstätten din Hellerau.
form+zweck 3 (1986)
Margarete Jahny, Isolierkannen, 1959
Utilizatorul din perioada Războiului Rece
Utilizatorul socialist a dezvoltat anumite comportamente
complexe de consum în ceea ce priveşte mărfurile occidentale de
zi cu zi. În plus, membrii nomenclaturii şi ai intelectualităţii
comuniste au dezvoltat modele de consum mai occidentalizat.

• Uneori, produselor capitaliste le era atribuită o semnificaţie socială


diferită, deoarece acestea ajutau cetăţenii socialişti să se
diferenţieze de restul societăţii muncitoare. Astfel, apare o
diferenţiere elitistă, în contradicţie cu ideologia comunistă a clasei
muncitoare uniformizate.

• De exemplu, sticlele goale de şampon vest-german, indiferent de


marca, aveau o astfel de valoare distinctivă pentru anumite
personae: ele erau aliniate în baie ca şi cum ar fi fost icoane. De
fapt, erau un simbol de alteritate, al unui stilul de viaţă prosper,
precum şi un semn de identitate personală şi auto-mulţumire.
• Lăudând noţiunea de egalitate de drepturi pentru
toţi cetăţenii săi, democraţia capitalistă şi democraţia
socialistă subliniau defectele presupuse ale celuilalt
sistem.

• Viziuni diferite despre ierarhia socială, dreptul de


proprietate, dreptul de proprietate asupra capitalului
şi clase sociale au ajutat la crearea unei imagini
specifice.
Târgul Internaţional de la Moscova, 1959
1959, primul ministru sovietic Nikita Hruşciov şi vicepreşedintele american
Richard Nixon -- „dezbaterea din bucătărie (the kitchen debate).”
În plus, supremaţia mondială în ceea ce priveşte puterea politică
stă la baza designului militar din perioada Războiului Rece şi a
ameninţării perpetue cu războiul nuclear.

Bunker german, transformat în muzeu (2008)


design pentru spații publice/ design urban/ spații publice
insurgente/ design for protest/ occupy movements
accesibilitate, mobilitate și “democratizarea” spațiului public

• Lefebvre, Henri. “The Right to the City (1968)”, Writings on Cities,


trans. Eleonore Kofman și Elisabeth Lebas, Blackwell Publishers, 2000
-- filosofie marxistă, orașul devine urban când este accesibil în mod
egal tuturor (cultural, social, politic etc.)
-- 1968, mișcarea pentru drepturile civile...
-- trei calități ale spaţiului social: spaţiul social „perceput”, spaţiul
social „conceput” şi spaţiul social „trăit”.

• Modernism/ postmodernism/ oraș monocentric/ policentric...


• Acces minorități / periferie/ centru/ ierarhizare și excluziune...
Anti-homeless design
/ hostile design/ etică
• Hou, Jeffrey. “(Not) your
everyday public space”, în
Jeffrey Hou, ed., Insurgent
Public Space. Guerrilla
Urbanism and the Remaking
of Contemporary Cities,
Routledge, 2010
-- spații publice insurgente,
investite bottom-up
temporar/prin tactici
de guerilla urbană cu noi
funcțiuni, comunități și identități guerilla urban gardening
multiple/ democrație,
excluziune și control politic etc.
Shared space/ abodare foarte recentă în designul urban care urmăreşte
să minimizeze demarcaţiile dintre participanţii la trafic (automobile, biciclişti,
pietoni) deseori prin eliminarea curbelor, a marcajelor de paviment,
indicatoarelor de circulaţie şi a regulilor
• participanţii la trafic sunt lăsaţi să-şi negocieze singuri comportamentul şi spaţiul
(împărţit) de trafic, fără a se impune o ierarhie a traficului (practic, automobilele
şi pietonii devin parteneri, nu adversari)
Accesibilitate în spațiul
public/ mobilitate
Barcelona, La Rambla,
promenadă pietonală verde,
marcaj cu copaci
Solidarity Chair, 1998,
designer Peter Andersson/

Peter Singer, filosof australian,


animal equality/
animal rights...
Londra