Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ANTIMICROBIENE
CHIMIOTERAPICE
Succesul terapiei antimicrobiene se bazează pe 4 principii:
• Identificarea şi caracterizarea agentului patogen (sensibilitatea la
antimicrobiene)
• Stabilirea concentraţiei agentului antimicrobian pentru o perioadă
suficientă de tratament
• Stabilirea duratei terapiei, frecvenţei administrărilor şi a căii de
administrare
• Stabilirea unei terapii asociate care să ajute animalul să învingă infecţia
Asocierea de antimicrobiene este utilă în anumite cazuri:
• tratamentul infecţiilor bacteriene mixte
• pentru obţinerea unui efect sinergic împotriva unor specii microbiene
rezistente Ex. Pseudomonas aeruginosa
• să se evite toleranţa
• să prevină apariţia rezistenţei
• să micşoreze toxicitatea
• să prevină inactivarea antibioticului de către enzimele bacteriene
Principalele boli infecţioase:
Leptospiroza- Leptospira spp
Turbarea
Pseudoturbarea = pseudorabia/ Boala Aujeszkyde/
Paralizia bulbară infecţioasă- Virus herpetic porcin
Parvoviroza canină
Boala Carre/ jigodia
Tuberculoza- Mycobacterium tuberculosis var. bovis,
hominis (bacilul Koch de tip bovin, (prin consum de
lapte sau de carne de la animale infectate) sau bacili
umani
Anemia infecţioasă felină- Hemobartonella felis
Bruceloza Brucella suis
Erizipel = rujet- Erysipelothryx rhusiopatiae
Salmoneloza- Salmonella cholerae
Listerioza- Listeria monocitogenes
Tetanos- Clostridium tetani
Pasteleuroza/Holera aviară Pasteurella multocida tip A
Colibaciloza aviară- E. coli
Gastroenetrita holerică aviară- Vibrio metschnikovii
Farmacistul va avea în vedere următoarele
aspecte:
• Timpul de aşteptare după administrare
• Corelarea tratamentului cu vârsta animalului
• Cine face administrarea
• Cum se păstrează medicamentele
• Boxerul-rasa cea mai afectata de excesul
de antibiotice
PENICILINELE
• Penicilina G şi congenerii sunt active pe bacterii gram pozitive
aerobe şi anaerobe, cu câteva excepţii (Haemophilus şi
Neisseria sp, precum şi tulpini de Bacteroides, altele decât B.
fragilis); sunt inactive pe germenii gram-negativi
• Penicilinele de semisinteză rezistente la β-lactamază (oxacilina,
cloxacilina,floxacilina, nafcilina) au acelaşi spectru (uneori
prezintă CMI mai mare), dar sunt active şi pe tulpini de
stafilococi producători de β-lactamază (în special S. aureus şi
S. epidermidis)
• Penicilinele semisintetice cu spectru larg (ampicilina şi
amoxicilina) sunt active pe bacterii gram pozitive şi gram
negative (dar nu cele producătoare de β-lactamază):
Staphylococcus, Streptococcus, Corynebacterium, Clostridium,
Escherichia, Klebsiella, Shigella, Salmonella, Proteus,
Pasteurella
PENICILINELE
• Carbenicilina, ticarcilina şi piperacilina sunt active în
infecţiile cu Pseudomonas şi Proteus
• Imipenemul este activ pe o gamă largă de
microorganisme aerobe şi anaerobe: Pseudomonas,
streptococi, enterococi, stafilococi şi Listeria
• se utilizează pentru a prerveni sau trata infecţiile locale
şi sistemice
• se folosesc topic pentru tratamentul infecţiilor ochiului,
urechii sau pielii
• la bovine se administrează intramamar pentru
prevenirea mastitei
PENICILINE
PENICILINE Doză, cale de administrare, frecvenţă
Penicilina G sodică 10000-20000UI/Kg, i.v. sau i.m. x 4 ori/ zi
Penicilina G potasică 25000 UI/Kg, p.o. x 4 ori/zi
Procainpenicilina G 10000-30000UIU/ Kg, i.m. sau s.c. o dată sau
2 ori/ zi
Benzatinpenicilina G 10000-40000 UI/ kg (cai) sau s.c (bovine
tinere), la 48-72 h
Penicilina V 15000UI/ kg sau 8-10 mg/ Kg, p.o. x3 ori/ zi.
Se utilizează la animalele mici şi păsări
Cloxacilina 10 mg/ Kg, i.m. sau p.o. x 4 ori/ zi
Ampicilina 5-10 mg/ Kg, i.v., i.m. sau s.c x 2-3 ori/ zi
10-25 mg/ Kg, p.o. x 2-4 ori/ zi
Amoxicilina 4-7 mg/ Kg, i.m. 1-2ori/ zi
11 mg/ Kg, p.o. x 2 ori/ zi (câini) sau 1-2 ori/
zi (pisici)
PENICILINE
PENICILINE Doză, cale de administrare, frecvenţă
Carbenicilina sodică 10-20 mg/ Kg, i.v. sau i.m., 2-3 ori/ zi
Amoxicilina: clavulanat de potasiu 10-20 mg/ Kg (amoxicilina)( şi 2,5-5 mg/
Kg (clavulanat), p.o. x 2 ori/ zi
Probenecid 1-2 mg/ 1000 UI penicilină G (/câini), p.o. x
4 ori/ zi
Amoxicilina:acid clavulanic 10-20 mg/ Kg, p.o. x 2-3 ori/ zi
Imipenem 1-7 mg/ Kg, i.v. sau i.m. x 3-4 ori/ zi
Ticarcilina 15-110 mg/ Kg, i.m. saU i.v., la fiecare 4-
8ore
CEFALOSPORINE
• utilizare limitată datorită costului ridicat
• cefalosporinele de generaţia I sunt utile în tratamentul
infecţiilor cu stafilococ (ex. cefalexin administrat oral pentru
tratamentul dermatitelor) şi pentru profilaxie chirurgicală
(cefazolin administrat cu 1h înainte de intervenţia
chirurgicală)
• ceftiofur se administrează în bolile respiratorii ale bovinelor
cauzate de Pasterurella sp. şi în infecţii urinare la câini
• sunt eficiente şi pentru tratamentul osteomielitelor,
prostatitelor şi artritelor
• cefalosporinele orale sunt eficiente în tratamentul infecţiilor
tractului urinar, exceptându-le pe cele produse de
Pseudomonas aeruginosa
CEFALOSPORINE
O O
F
HO
N N
N
CH3
MARBOFLOXACINA
face parte din a treia generaţie de fluoroquinolone
exclusiv în medicina veterinară
prima moleculă din clasa sa omologată pentru uz local în
otita externă - alternativă la tratamentul extern cu
aminoglicozide
O O
F
HO
N N
N O N
H3C CH3
DIFLOXACINA
fluorochinolonă din generaţia a III-a
nu trebuie utilizată la păsări cu probleme ale picioarelor sau cu osteoporoză
se utilizează în infecţii grave cu germeni Gram pozitivi şi Gram negativi, infecţii
urinare şi abcese
nu se utilizează la păsări în perioada de ouat şi/sau în interval de 4 saptămâni
înainte de începerea perioadei de ouat.
O O
F
HO
N N
N
CH3
F
ORBIFLOXACINA
fluorochinolonă de uz strict veterinar
se foloseşte în tratamentul otitei externe la câini, sub formă de soluţie otică:
• - greutate sub 2 Kg - 2 picături, o dată/ zi
• - greutate între 2-15 Kg- 4 picături, o dată/ zi
• - greutate de 15 Kg sau mai mult- 8 picături în ureche, o data/ zi.
se foloseşte la temperatura camerei (nu se introduce substanţa rece în ureche).
după aplicare, baza urechii trebuie masată scurt şi cu atenţie pentru a permite
preparatului să ajungă la partea inferioară a canalului auditiv.
O O F
F
HO
N N CH3
F NH
CH3
SULFAMIDE
• se utilizează: sulfatiazol, sulfadimidina, sulfamerazina, sulfadiazina,
sulfapiridina,sulfabromometazina, sulfaetoxipiridazina,
sulfametoxipiridazina, sulfadimetoxina, sulfacloropiridazina
• sulfamidele uşor solubile în apă (sulfizoxazol) se utilizează ca
tratament al infecţiilor urinare
• sulfamidele greu solubile (sulfaguanidina) nu se absorb din tractul
gastrointestinal şi se utilizează pentru infecţii intestinale
• sulfasalazina (salicilazosulfapiridina) este hidrolizată în intestinul
gros la sulfapiridină şi acid 5-aminosalicilic, un agent antiinflamator;
se utilizează în managementul colitei ulcerative la câini
• sulfamidele topice (sulfacetamida) se utilizează în tratamentul
infecţiilor oftalmice; mafenid şi sulfadiazina argentică se utilizează în
plăgi produse de arsuri pentru a preveni infectarea cu
microorganisme gram negative şi gram pozitive; sulfatiazolul se
foloseşte în pudre pentru tratamentul rănilor
SULFAMIDE
• sulfamidele se utilizează în actinobaciloză, coccidioză, mastită,
metrită, colibaciloză, pododermatită, poliartrită, infecţii respiratorii,
toxoplasmoză.
• Sunt cu atât mai eficiente cu cât sunt administrate mai timpuriu
• În infecţiile grave prima administrare se poate face i.v., iar doza
poate fi dublă faţă de doza de întreţinere
• Din cauza efectelor secundare la nivel renal se urmăreşte cantitatea
de apă consumată de animal şi se monitorizează cantitatea de
urină.
• Tratamentul nu trebuie să depăşească 7 zile
• Dacă se observă răspuns favorabil la tratament după 72 h se
continuă administrarea încă 48h după remisia simptomelor pentru a
preveni revenirea infecţiei şi apariţia rezistenţei
Sulfamide
SULFAMIDE Specia Doză, cale de administrare, frecvenţă