Caracteristicile principiilor de echitate

fiscală
•Impunerea diferenţiată a veniturilor şi
averii în funcţie de puterea contributivă a
subiectului impozitului,
•Stabilirea unui minim neimpozabil,
•Impunerea să fie generală, adică să
cuprindă toate categoriile sociale,
• Utilizarea unei cote de impunere care să
corespunda acestui principiu
Caracteristicile principiilor de politică financiară
1. randament fiscal ridicat
- Impozitul să fie universal
- Să nu existe posibilităţi de sustragere de la
impunere a unei părţi din materia impozabilă
- Volumul cheltuielilor legate de stabilirea
materiei impozabile, calcularea şi perceperea
impozitelor să fie cât mai reduse
 2. să fie stabil, adică randamentul său să
rămână constant pe întregul ciclu economic

3 . să fie elastic, adică să se poată adapta la

necesităţile conjuncturale de venituri ale statului
C Caracteristicile principiilor de politică
economică

Statul urmăreşte, la introducerea unui impozit,

realizarea următoarelor obiective
- - procurarea veniturilor necesare acoperirii
cheltuielilor publice,
- folosirea impozitului ca instrument de
impulsionare a dezvoltării unor ramuri sau subramuri
economice (stimulare sau reducere a producţiei sau
consumului, extindere sau restrângere a importului,
exportului, etc )
 Caracteristicile principiilor social-politice
- concordanţa dintre politica fiscală
promovată de guvern şi interesele categoriilor
şi grupurilor sociale pe care le reprezintă,
- practicarea unor impozite speciale în
sarcina celibatarilor sau a persoanelor
căsătorite, fără copii, pentru stimularea
natalităţii,
- practicarea unor facilităţi fiscale
contribuabililor cu venituri reduse sau care au
în întreţinere un anumit număr de persoane
 Rata fiscalităţii reprezintă câte procente din
PIB sau din veniturile obţinute sunt venituri
fiscale care alimentează sistemul de bugete.
Pentru creşterea încasărilor la buget, din impozite şi
taxe, nu întotdeauna creşterea cotelor de impozitare
au efectul dorit, deoarece, în aceste cazuri, exista
tendinţa contribuabililor de a se sustrage de la plata
impozitului sau de restrângere a activităţii.
Astfel, teoria economiei ofertei susţine eliminarea
din politica fiscală şi bugetară a unor factori care pot
frâna oferta
Ø - presiune fiscală excesivă,
Ø - creşterea deficitului bugetar,
- existenţa subvenţiilor.
• Laffer estimează că există un prag al
presiunii fiscale maxime de la care orice
creştere generează o diminuare a
randamentului fiscal şi aceasta pentru că o
presiune fiscală prea mare va descuraja
contribuabilul (persoană fizică sau juridică)
să investească, să economisească, să
producă şi să muncească.
• Curba Laffer
zona (YNB) : orice creștere a presiunii fiscale nu poate
acoperi reducerea bazei de impozitare ,pe care o provoaca,
rezultând astfel o diminuare a sumelor încasate de stat, astfel
spus creșterea ratei de fiscalitate va genera scăderea
veniturilor fiscale ;
-zona (zona normală : YNA) în care se sugerează faptul că
reducerea bazei de impozitare este inferioară creșterii ratei de
presiune fiscala, astfel spus orice creștere a ratei de fiscalitate
până la nivelul optim(Y) va genera creșterea veniturilor
fiscale.
ATENTIE!
în momentul luării unei decizii politice de
înasprire a fiscalității trebuie comensurate cu
obiectivitate efectele pe termen scurt, mediu și
lung față de obiectivul propus (maximizarea
resurselor financiare publice), deoarece o creștere
necontrolată a fiscalității (peste un anumit nivel)
descurajează formarea de economii și realizarea
de investiții, îngustează bazele de impunere și
anulează eventualele efecte benefice privind
nivelul veniturilor bugetare aduse de creșterea
ratei de impunere