Tulburarea de anxietate

generalizată

IAŞI 2017
CUPRINS

Definitie (filmulet)
Criterii de diagnostic
Elemente de diagnostic si elemente asociate
Prevalenta, debut si evoluție
Factori de risc si prognostic
Comorbiditati si diagnostic diferential
Ciclul anxietatii
Natura nelinistii

Tratament:
Plan general de tratament
 Ce este tulburarea de anxietate generalizată?

Se caracterizează prin sentimente persistente de anxietate și neliniște .

Îngrijorarea este disproporționată în comparație cu circumstațele reale.
Manifestarea acesteia are loc in majoritatea domeniilor existenței cotidiene și este percepută ca dificil de
controlat.

Criterii de diagnostic DSM V

A )Anxietate și îngrijorare excesive prezente în majoritatea zilelor timp de cel putin 6 luni / cum ar fi la unele
evenimente și ativități
B )individului ii este greu să își controleze îngrijorarea
C ) Axnietatea și îngrijorarea se asociază cu trei sau mai multe din urmăroaree simptome( cel putin unele au
fost prezennte majoritatea zilelor timp de 6 luni
1) neliniste sau sanzație de nerăbdare de a fi la limită
2) Obosește ușor
3 )Dificultăți de concentrare sau senzatie de golire a minții
4) Iritabilitate
5) Tensiune musculară
6) Perturbări ale somnului
D) Anxietatea ingrijorarea sau simpomele somatice cauzeaza disconfort semnificativ clinic,sau deficit in
domeniile social profesionale sau in ariile importante de functionare.
E) Perturbarea nu poate fi atribuita efectelor fiziologice au ale unei substante(drog de abuz un medicament)
sau a alei afectiuni medicale ( ex.hipertiroidism)
F) Perturbarea nu mai este bine explicată de altă tulburare
 Elemente de diagnostic
• elementul principal de diagnostic este reprezentat de anxietate și îngrijorarea excesivă cu privire la
diferite evenimente și activități;
• durata sau frecvența anxietății și îngrijorării sunt disproporționate față de probabilitatea de a se
întâmpla sau impactul evenimentului anticipat
• greutatea controlării îngrijorării și nici nu poate împiedica gândurile îngrijorătoare cu privire la
îndeplinirea activităților immediate;
• sunt îngrijorați cu privire la activități cotidiene de rutină cum ar fi responsabilitatile de la serviciu,
sănătatea, finanțele, sanatatea membrilor famiiliei, eșecurile copiilor sau alte motive minore;
• copii cu TAG sunt excesiv de ingrijorati cu privire la competenta sau calitatea performantei.

Diferențe între tulburarea anxioasă generalizata și cea nepatologică:

La TAG este excesivă și influențează în mod caracteristic funcționarea psihosocială în timp ce cea
nepatologică nu este excesivă și este percepută ca fiind mai ușor de controlat.
Îngrijorarea asocită cu TAG este persistentă și mai neplăcută, are o durată mai lungă și apare deseori
fără factori precipitanți. Cu cat acesta ingrijorare este asociate cu mai multe domenii ale vietii cu atat
probabilitatea de a avea TAG este mai mare.
Anxietatea nepatologica de obicei, nu este insotita de simpotome somatice (neliniste, sentimentul de
nerabdare sau de a fi la limita, dificultati de concentrare sau senzatie de golire a mintii, iritabilitate,
tensiune musculara etc.).
Elemente asociate care sustin diagnosticul:

Simptome somatice ca:

• (transpiratie, greata, diaree)
• Reactii de tresarire exagerata
Hiperexcibilitate vegetativa: tahicardie, dispnee, ameteala
Alte simpotome asociate cu stresul: sindromul colonului iritabil, cefalee

Prevalenta
• 0,4-3,6 %
• Femeile au o predispozitie spre TAG mai mare decat barbatii
• Indivizii de origine europeana se prezinta a avea mai des TAG decat altii

Debut si evolutie
Varsta medie: 30 ani
Debutul: inainte de adolescenta
Simptomele oscileaza pe parcursul vietii si pot deveni cronice
 Factori de risc si prognostic

Factori de temperament:

Inhibitia comportamentala, afectivitatea negativa, evitarea pericolului

Factori de mediu

- parinti hiperprotectivi

Factori genetici si fiziologici

1/3 predispozitie genetica

Diagnostic diferențial (fisa –tulbuarea de anxietate)

Tulburările
depresive,
bipolare
sau Tulburare
psihotice anxioasă
socială
Secundară unei
afecțiuni
medicale

Indusă de
substanțe
sau
medicament Tulburare
obsestiv-
e compulsivă
Tulburări de
stres
posttraumatic
 Tulburarea anxioasă secundară unei
afecțiuni medicale

 Se consideră ca fiind o afecțiune,

dacă se consideră, pe baza:
 - istoricului,
 - a rezultatelor analizelor de
laborator și
 - a examinarii fizice ,
 că anxietatea si îngrijorarea
individului reprezintă efectul
fiziologic al unei afecțiuni medicale
particulare.
Tulburarea anxioasă indusă de substanțe
sau medicamente

 Diagosticată în situația în care se consideră că

expunerea la o substanță (sau un medicament - un
drog de abuz) este Iegată etiologic de anxietate;
 Spre exemplu, anxietatea severă apărută doar în
contextul consumului excesiv de cafea va fi
diagnosticată ca tulburare anxioasă indusă de cafea.
Tulburarea anxioasă socială
 Indivizii cu tulburare anxioasă socială prezintă deseori
anxietate anticipativă, concentrată asupra unor întâlniri
publice care urmează, în care individul trebuie să
expună sau să fie apreciat de alții, in timp ce individul cu
tulburare anxioasă generalizată este îngrijorat indiferent
dacă este sau nu evaluat.
Tulburarea obsesiv-compulsivă
 În tulburarea anxioasă generalizată,
obiectul îngrijorării îl reprezintă
probleme viitoare, caracterul
excesiv al îngrijorării cu privire la
evenimente viitoare fiind anormal.

 În tulburarea obsesiv-compulsivă,
obsesiile reprezintă idei inadecvate
care iau forma gândurilor,
impulsurilor sau imaginilor intruzive
și nedorite.
Tulburarea de stres post-traumatic și
tulburările de adaptare
 Anxietatea este invariabil prezentă în tulburarea de stres
posttraumatic . Nu se va stabili diagnosticul de tulburare anxioasă
generalizată, dacă anxietatea și îngrijorarea sunt mai bine explicate de
simptomele tulburării de stres posttraumatic.
 Anxietatea este prezentă în tulburarea de adaptare , dar această
categorie reziduală va fi utilizată doar atunci când nu sunt indeplinite
criteriile pentru nicio altă tulburare (inclusiv pentru tulburarea anxioasă
generalizată).
 Mai mult, în tulburările de adaptare, anxietatea apare ca răspuns la un
factor de stres identificabil, în decurs de 3 !uni de la începutul
manifestării acestuia, și nu persistă mai mult de 6 !uni de la finalizarea
acțiunii factorului de stres sau a consecințelor acestuia.
Tulburarile depresivă, bipolară și
psihotică
 Anxietatea generalizată reprezintă o caracteristică
suplimentară a tulburărilor depresivă, bipolară și
psihotică și nu va fi diagnosticată separat dacă
îngrijorarea excesivă a apărut doar pe parcursul
acestor tulburări.
Comorbidități
 lndivizii al căror tablou clinic îndeplinește criteriile pentru tulburarea
anxioasă generalizată au o probabilitate crescută să fi îndeplinit
cândva sau să îndeplinească la momentul actual criteriile pentru alte
tulburări anxioase și depresive unipolare;
 Caracterul nevrotic sau labilitatea emoțională care stau la baza
acestui tipar de comorbidităti se asociază cu antecedente
temperamentale și cu factori de risc genetici și de mediu, comuni
acestor tulburări, dar sunt posibile și variante independente.
 Comorbiditatea cu tulburări ale consumului de substanțe,
tulburarea de conduită, psihotică, de neurodezvoltare și
neurocognitivă este mai puțin frecventă.
Ciclul anxietatii
 

Natura nelinistii
O mare parte din nelinisti se axeaza asupra unor
preocupari cotidiene, acestea fiind: familia, relatiile,
munca si studiul, bolile sau leziunile sau starea materiala
etc.

Grija legata de griji (fisa-jurnalul gandurilor ingrijoratoare)

Ganduri:
-nu imi pot controla temerile
-nelinistea imi face rau
-nu voi inceta nicidoata sa imi fac griji
-am sa inebunesc din cauza grijilor

Din cauza sentimentului de amenintare simptomele

anxietatii se intensifica si persoanele ajung sa considere
grija ca fiind utila:
-Daca imi fac griji pentru un lucru il impiedic sa se
intample
-Daca imi fac griji tin lucrurile sub control
 Factori cognitivi
Conform lui A. Beck si colegilor sai , de-a lungul evolutiei, reactiile anxioase
(mobilizarea, inhibitia si demobilizarea) reprezinta forme de aparare active, de evitare a
comportamentelor riscante sau de colaps in situatiile amenintatoare. Reactiile la
amenintare precum fuga, lupta, lesinul, strigtul de ajutor etc. au un substrat cognitiv
aferent: “Trebuie sa ies de aici”, “nu ma pot misca”, “ Ce mi se intampla?” etc.
Modelul cognitiv accentueaza importanta diverselor distorsiuni cognitive care sunt
intalnite in anxietate – hipervigilent, alarma falsa, pierderea obiectivitatii, catastrofarea,
intoleranta la incertitudin etc.
Lazarus sustine ca important este cum persoana evalueaza situatia amenintatoare ori
presiunea unui eveniment, deoarece evaluarea cognitiva determina impactul emotional.
Astfel in tratamentul anxietatii ne concentram asupra incapacitatii de a face fata situatiei si
la caracterul extrem de amenintator al factorilor de stres.
Distorsiuni cognitive in TAG:
 Ganduri automate distorsionate
Catastrofarea “e pe cale sa se intample ceva ingrozitor”
Etichetarea “sunt un ratat”
Suprageneralizarea “nu pot sa controle nimic”

Asumtii dezadaptative
“Trebuie sa scap de anxietate-acum si pentru totdeauna”
“Nu ar trebui sa fiu anxios”

Scheme cognitive disfunctionale

Amenintare biologica” faptul ca sunt anxios inseamna ca sunt bolnav”
Uimire ”ceilalti  vor  rade de mine”
Control  ” fie controlez totul fie nu controlez nimic”
Autonomia ”Nu pot supravetui de unul singur”
Abandon  “Voi fi parasit”
Factori comportamentali care intretin nelinistea si anxietatea:

- Dorinta de a primi asigurari

- Verificare pentru a vedea daca lucrurile de la serviciu sau de studiu etc., au fost efectuate perfect
- Evitarea situatiilor sau evenimentelor care se crede ca produc anxietate
- Amanarea
- Incercarea de a elimina sau de a controla ingrijorarea
 Alte modele cognitiv-comportamentale
Modelul lui Barlow
Integreaza diferite tipuri de experienta si invatare.
TAG este explicata din prisma a interactiunii reciproce a 5 factori 1) evenimente de viata
negative,2)vulnerabilitate biologica, 3) raspuns difuz la stres, 4)vulnerabilitate psihologica,5) absenta abilitatilor de
coping.

Modelul lui Borkovec

Anxietatea este mentinuta prin intarire negativa a comportamentelor de evitare/ sis au evadare, ceea ce
perpetueaza convingerea ca acestea sunt singurele modalitati de a face fata situatiei.
Modelul subliniaza faptul ca ingrijorarea functioneaza ca evitare emotionala temporara a activarii de tip anxios.
(ingrijorarea blocheaza temporar activarea emotionala).

Modelul lui Wells

Ingrijorarea este mentinuta de un set de convingeri despre functiaa si pericolul ingrijorarii.
Metacognitia se refera la convingerile individlui despre procesul de gandire.
Factori generali care reflacta metacognitiile despre ingrijorare: ex gandurile positive despre ingrijorari (ingrijorarea
ma ajuta sa rezolv probleme)
Cei cu TAG supraestimeaza probabilitatea intamplarii unor evenimente negative.
Evenimentele ambigue le inerpreteaza ca fiind amenintatoare.
 Tratament
Terapeutul poate folosi mai multe tehnici cognitiv-comportamentale in tratamentu TAG.

Plan general de tratament

Evaluarea
-teste si interviuri clinice ( Leahy chestionar, fisa de lucru 4.1) ;
-tratament medicamentos

Familiarizarea cu terapia

Tehnici de relaxare (relaxarea musculara progresiva, prin controlul respiratiei).

Tehnici de tip mindfulness ( observarea constienta a gandurilor si emotiilor fara a incerca sa le controleze
sau sa le judece si refocalizarea atentiei in scopul constientizarii propriei respiratii.

Evaluarea si confruntarea evitarii : expunerea,

desensibilizarea Evaluarea nivelului ingrijorarii

Monitorizarea ingrijorarilor si alocarea unui “timp pentru ingrijorare”

Evaluarea cognitiva si tehnici axate pe ingrijorari :

In abordarea cognitiva a ingrijorarii putem folosi un program in sapte pasi:

1. Diferentierea ingrijorarilor productive de cele neproductive

Semne ale ingrijorarii neproductive sunt:

Va ingrijorati in legatura cu intrebari fara raspuns
Respingeti o solutie pentru ca nu este solutia perfecta
Credeti ca trebuie sa va ingrijorati pana cand va veti simti mai putin anxios

Semne ale ingrijorarii productive

Va adresati intrebari la care exista raspuns
Sunteti dispus sa acceptati solutii imperfecte

2. Acceptare si angajament- presupune acceptarea anumitor limitari, cum ar fi incertitudinea,

imperfectiunea si lipsa controlului absolut.

Intoleranta la incertitudine poate fi abordata in urmatoarele moduri:

- Intrebati-va: Care sunt avantajele si dezavantajele acceptarii incertitudinii?
- Care sunt domeniile din viata dvs in care acceptati incertitudinea?
3. Contracararea gandurilor automate si a asumtiilor dezadaptative (Fisa-jurnalul de modificare a
gandurilor daunatoare)

4. Examinarea convingerilor centrale despre sine si despre ceilalti (Fisa- contracararea convingerilor dvs
centrale)
Convingerile centrale de sine pot fi analizate in urmatoarele modalitati:
- Identificati convingerile centrale despre dvs
- Beneficii/costuril ale convingerilor
- Cum a afectat aceasta convingere viata dvs in trecut ?
- Va percepeti in termeni dihotomici?
- Care sunt dovezile pro/contra convingerii dvs
- Ati fi la fel de critic si cu alte persoane ?
- Exista vreun temei real pentru convingerea dvs?
- Puteti acctiona impotriva acesti convingeri?
- Puteti dezvolta o convingere pozitiva?

5. Examinarea temerilor legate de esec

Sugestii pentru pacient:
 Nu dvs ati esuat, ci comportamentul in care ti esuat
 Puteti invata din propriul esec
 Toata lumea esueaza la un moment dat
 Esecul nu este ceva fatal
6. Folosirea emotiilor vs ingrijorarea in privinta lor

Terapeutul apeleaza la tehnici centrate pe emotii care sprijina identificarea,

etichetarea si diferentierea emotiilor, ajutandu-l pe client sa faca legatura dintre emotii si
nevoi.

7. Folosirea timpului in favoarea pacientului

1 ) Sa renunte la idee ca problemele sunt extrem de urgente

2 ) gandurile si sentimentele au un caracter trecator
3) Atentia centrata pe prezent
4) Sa schimbe in bine prezentul
5)Orice problema va trece pana la urma
6)Planificarea timpului sa nu se simta coplesit de sarcini
Interventii interpersonale

Terapeutul il poate ajuta pe pacient sa invete comportamente potrivite prin modelare,

exersare comportamentala si propunerea unor scopuri interpersonale.
Ex: complimentarea zilnica a 5 persoane etc.

Dezvoltarea abilitatilor de rezolvare a problemelor:

Definirea problemei
Clarificarea a cum ar fi trebuit sa fie definita o solutie
Analliza resurselor
Identificarea posibilitatilor
Ierarhizarea posibilitatilor
Stabilirea unui plan de actiune
Precizarea comportamentelor
Realizarea planului

Finalizarea interventiei!!!