Înţelepţii lumii

Înţelepţii lumii mă înconjoară

Şi mă întreabă cine-i Isus.
Pun la-ndoială a mea credinţă
Şi spun că voi suferi nespus.
/:De nimeni nu mă tem, pe Tine când Te chem
Numele Tău cu drag eu Îl vestesc
În faţa cui voi sta, nu mă voi clătina
Căci legea Ta eternă o păzesc.:/
2. Privesc în zare măreţul soare
Ce străluceşte neîncetat.
Pun o-ntrebare la fiecare
Cine cunoaşte cin` l-a creat.

/:Şi dacă într-o zi soarele-ar zăbovi

Cine-ar cunoaşte taina soarelui?
Ştiinţa omului cu-nţelepciunea lui
Nu pot cunoaşte taina soarelui.:/
3. Câmpiile toate, munţii şi marea
Vestesc iubirea Celui Prea-Nalt
Tot universul şi-ntreg pământul
La glasul Lui s-au cutremurat.

/:Şi toate florile-şi deschid petalele

Pe-al câmpului ogor nemărginit
Şi tot ce ai creat, doar omului i-ai dat
Fiindc-atât de mult Tu l-ai iubit.:/
De nimeni nu mă tem, pe Tine când Te chem
Numele Tău cu drag eu Îl vestesc
În faţa cui voi sta, nu mă voi clătina
Căci legea Ta eternă o păzesc.

Şi dacă într-o zi soarele-ar zăbovi

Cine-ar cunoaşte-această cauză?
Ştiinţa omului cu-nţelepciunea lui
Nu va cunoaşte taina soarelui.