Cap.

5 CONTABILITATEA
OPERAȚIUNILOR PRIVIND
INVESTIȚIILE ÎN IMOBILIZĂRI
NECORPORALE
5.1. Delimitări, structuri și documente privind activele imobilizate
necorporale
5.2. Recunoașterea și evaluarea imobilizărilor, în general, și a celor
necorporale, în special
5.3. Contabilitatea imobilizărilor necorporale
5.4. Contabilitatea imobilizărilor necorporale în curs de execuție și a
avansurilor acordate pentru imobilizări necorporale
 5.1. Delimitări, structuri și documente
privind activele imobilizate
necorporale

5.2. Recunoașterea și evaluarea imobilizărilor, în general, și a

celor necorporale, în special
5.3. Contabilitatea imobilizărilor necorporale
5.4. Contabilitatea imobilizărilor necorporale în curs de execuție
și a avansurilor acordate pentru imobilizări necorporale
Consideraţii generale
Activul este definit, în general, ca resursă controlată de entitate ca rezultat al
unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă generarea de beneficii
economice viitoare pentru entitate.
În funcţie de durata imobilizării şi de viteza lor de rotaţie (destinaţia lor),
activele din dotarea unei unităţi sunt structurate în:
 active imobilizate;
 active circulante.

Activele imobilizate se caracterizează prin faptul că nu se consumă la prima

lor utilizare, participă la mai multe cicluri de exploatare şi îşi transmit în
mod treptat valoarea asupra bunurilor, lucrărilor şi serviciilor la a căror
obţinere contribuie.
Activele imobilizate sunt grupate în două categorii (în funcţie de
participarea la activitatea de exploatare):
 imobilizări profesionale (de exploatare), utilizate pentru producţia
de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii sau în
scopuri administrative;
 imobilizări neprofesionale (în afara exploatării), adică cele din
dotarea activităţilor sociale, sportive, culturale etc. ale unităţii.
Din punct de vedere al conţinutului (după forma pe care o
îmbracă), activele imobilizate sunt grupate în următoarele structuri:

1. Imobilizările necorporale
2. Imobilizările corporale
3. Imobilizările în curs
4. Imobilizările financiare

Definirea imobilizărilor necorporale:

O imobilizare necorporală:
- un activ identificabil, nemonetar, fără suport material
- și deținut pentru utilizare în procesul de producție sau furnizare de
bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terților sau pentru scopuri
administrative.
 Caracteristici privind imobilizările necorporale și
criterii de îndeplinit

1. O imobilizare necorporală îndeplinește criteriul de a fi identificabilă

când:
 a) este separabilă, adică poate fi separată sau divizată de entitate și
vândută, transferată, închiriată sau schimbată, fie individual, fie
împreună cu un contract corespunzător, un activ identificabil sau o
datorie identificabilă;
 b) sau decurge din drepturi contractuale sau de altă natură legală,
indiferent dacă acele drepturi sunt transferabile sau separabile de
entitate sau de alte drepturi și obligații.

2. O entitate controlează o imobilizare, dacă entitatea are capacitatea de

a obține beneficii economice viitoare de pe urma resursei și de a
restricționa accesul altora la acele beneficii.
!!! Beneficiile economice viitoare: venitul din vânzarea produselor sau
serviciilor, economisiri de costuri sau alte beneficii rezultate din
utilizarea imobilizării de către entitate.
 Caracteristici privind imobilizările necorporale

Pentru a stabili dacă o imobilizare care încorporează atât elemente

corporale, cât și necorporale ar trebui tratată ca imobilizare corporală
sau ca imobilizare necorporală, o entitate evaluează care element
este mai semnificativ.

De exemplu:
- software-ul pentru un utilaj computerizat care nu poate opera fără
acel software specific se include în valoarea acelei imobilizări
corporale; același lucru este valabil și pentru sistemul de operare al
unui computer;
- atunci când software-ul nu este parte integrantă a hardware-ului
respectiv, software-ul este tratat ca imobilizare necorporală.
 Caracteristici privind imobilizările necorporale

Rezumat:

- imobilizările necorporale sunt reprezentate de acele

“active care nu se concretizează în bunuri materiale, ci în
elemente economico-financiare şi juridice prin care se
reflectă în contabilitate cheltuielile de înfiinţare a
societăţilor comerciale, cheltuielile de dezvoltare,
brevetele, licenţele, mărcile etc.”

- altfel spus, este vorba despre drepturi şi valori deţinute de

către entitate şi exploatate pe termen mai mare de un an.
 Evidența operativă a IN – Documente aferente
Documente privind intrarea în gestiune a activelor imobilizate
Categoria de active imobilizate Căi de intrare
Cumpărare
Producție proprie
Aport în natură la capital
Imobilizări necorporale
Donație
Plusuri la inventariere
Concesionare, închiriere
Producție proprie
Imobilizări necorporale în curs de
execuție
Realizate de către terți
Documente de evidență
Factură, Contract de vânzare-
cumpărare, Proces verbal de recepție
Proiecte pentru studii și cercetări,
Proces verbal de recepție
Act constitutiv, Expertiză tehnică,
Declarație de subscriere, Proces
verbal de recepție
Act de donație, Proces verbal de
predare-primire
Proces verbal de inventariere
Contract de concesiune/de închiriere,
Caiet de sarcini al concesiunii,
Proces verbal de recepție
Bon de consum, Fișă limită de
consum, Factură, Stat de salarii,
Deviz de lucrări, Proces verbal
privind producția neterminată
Factură, Proces verbal de recepție
 Evidența operativă a IN – Documente aferente
Documente privind ieșirea din gestiune a activelor imobilizate
Categoria de active imobilizate
Imobilizări necorporale
Imobilizări necorporale în curs
de execuție
Căi de ieșire Documente de evidență
Proces verbal de scoatere din
Casare funcțiune/de declasare a unor
bunuri imateriale
Factură, Proces verbal de
Vânzare vânzare-cumpărare, Raport de
evaluare
Cerere de retragere, Proces
Retrase de către asociați
verbal de predare-primire
Act de donație, Proces verbal de
Donație
predare-primire
Contract de
Concesionare, închiriere
concesionare/închiriere
Situații excepționale (calamități, Proces verbal de constatare,
furt etc) Contract de asigurare
Transferul la imobilizări Proces verbal de recepție
necorporale sau corporale
 5.2. Recunoașterea și evaluarea
imobilizărilor, în general, și a celor
necorporale, în special

5.1. Delimitări, structuri și documente privind activele imobilizate

necorporale
5.3. Contabilitatea imobilizărilor necorporale
5.4. Contabilitatea imobilizărilor necorporale în curs de execuție
și a avansurilor acordate pentru imobilizări necorporale
Recunoașterea în bilanț a imobilizărilor necorporale

Un activ imobilizat necorporal trebuie recunoscut în bilanţ dacă:

- se estimează că va genera beneficii economice pentru
persoana juridică
- şi costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

Explicații:

Beneficiile economice viitoare - potenţialul de a contribui, direct sau

indirect, la fluxul de numerar sau de echivalente de numerar
către entitate.

Obţinerea de beneficii se poate realiza fie direct, prin creşterea

veniturilor, fie indirect, prin reducerea cheltuielilor de întreţinere
şi funcţionare.
Recunoașterea în bilanț a imobilizărilor necorporale

Pentru a stabili dacă o imobilizare necorporală generată intern

îndeplinește criteriile de recunoaștere, o entitate clasifică
generarea imobilizării într-o fază de cercetare și o fază de
dezvoltare.

Dacă o entitate nu poate face distincția între faza de cercetare și cea

de dezvoltare ale unui proiect intern de creare a unei imobilizări
necorporale, entitatea tratează cheltuielile cu acel proiect ca și
cum ar fi determinate doar de faza de cercetare.

!!! Nici o imobilizare necorporală care decurge din cercetare (sau din
faza de cercetare a unui proiect intern) nu se recunoaște:
- cheltuielile cu cercetarea (sau cele din faza de cercetare a unui
proiect intern) se recunosc drept cheltuieli atunci când sunt
generate;
- în faza de cercetare a unui proiect intern, o entitate nu poate
demonstra că o imobilizare necorporală există și că aceasta va
genera beneficii economice viitoare.
Evaluarea imobilizărilor
Evaluarea activelor imobilizate se asigură pe baza regulilor generale
stabilite pentru evaluarea activelor (Conform 3055/2009 – trei
momente…).

I. La intrarea în unitate - valoarea de intrare (cost de achiziţie, cost

de producţie, valoare de aport sau valoare justă, după caz).

În costul de achiziţie a imobilizărilor se includ şi comisioanele, taxele

notariale, cheltuielile cu obţinerea de autorizaţii şi alte cheltuieli
nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective.

În cazul producţiei de imobilizări, costul de producţie cuprinde şi:

- costurile de amenajare a amplasamentului,
- costurile iniţiale de livrare şi manipulare,
- costurile de instalare şi asamblare,
- costurile de testare a funcţionării corecte a activului,
- onorariile profesionale şi comisioanele achitate în legătură cu activul,
- costurile estimate iniţial cu demontarea şi mutarea unei imobilizări la
scoaterea din funcţiune, precum şi cu restaurarea amplasamentului,
care se recunosc drept provizioane etc.
Evaluarea imobilizărilor
Costurile îndatorării care sunt direct atribuibile achiziţiei, construcţiei
sau producţiei unui activ cu ciclu lung de fabricaţie pot fi incluse în
costul acelui activ, în măsura în care sunt legate de perioada de
producţie.

Atât imobilizările corporale, cât şi cele necorporale fac obiectul

amortizării, printr-o imputare sistematică a valorii de intrare asupra
rezultatelor, în funcţie de durata de viaţă utilă. Baza amortizării
corespunde costului sau valorii juste (valoarea reevaluată) a imobilizării
amortizabile.

Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ necorporal se înregistrează, de

regulă, în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate.

Totuşi, cheltuielile ulterioare vor majora costul activului necorporal, doar atunci
când este probabil ca aceste cheltuieli vor permite generarea de beneficii
economice viitoare peste performanţa prevăzută iniţial.

Costul reparaţiilor/de întreținere efectuate la imobilizările (ne)corporale, în

scopul utilizării continue a acestora, trebuie recunoscut drept cheltuială în
perioada în care reparaţiile/întreținerea sunt/este efectuate(ă).
Recunoaşterea şi evaluarea imobilizărilor
II. La inventariere, imobilizările se evaluează la valoarea de inventar,
înţeleasă ca valoare actuală (justă) din momentul inventarierii
(stabilită în funcţie de utilitatea activului, starea acestuia şi preţul
pieţei).

III. La închiderea exerciţiului (data bilanţului) un activ imobilizat

trebuie prezentat în bilanţ la cost (sau la valoarea reevaluată)
minus orice amortizare acumulată şi orice pierderi din depreciere
cumulate (adică, la VNC – valoarea netă contabilă).

Observație: în contabilitatea curentă, activele imobilizate se

evidențiază la valoarea contabilă brută, iar în bilanț, la valoarea
contabilă netă!!!

IV. La ieşirea din unitate, un activ imobilizat trebuie scos din evidenţă
(la cedarea sau casarea lui), atunci când nici un beneficiu
economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară.
Evaluarea imobilizărilor ieşite din unitate prin cedare sau casare
se realizează la nivelul valorii de intrare sau a valorii reevaluate.
Recunoaşterea şi evaluarea imobilizărilor
 Câştigurile, respectiv pierderile, care apar o dată cu încetarea
utilizării sau ieşirea unei imobilizări din evidență se determină ca
diferenţă între veniturile generate de ieşirea activului şi valoarea sa
neamortizată şi trebuie recunoscute ca venit, respectiv cheltuială, în
contul de profit şi pierdere al perioadei (7583/6583).

 Dacă pentru un activ imobilizat a fost constituită anterior o ajustare

pentru depreciere, concomitent cu ieşirea lui din unitate, ajustarea
existentă se transferă la venituri.

 În cazul imobilizărilor (ne)corporale, pe lângă regulile de evaluare

prezentate anterior, pot fi utilizate şi reguli de evaluare alternative.
Acestea se referă la reevaluarea imobilizărilor (ne)corporale, caz
în care prezentarea în bilanţ se va realiza la valoarea reevaluată şi
nu la costul lor istoric (vezi “Contabilitatea rezervelor din
reevaluare”).
 5.3. Contabilitatea imobilizărilor
necorporale

5.1. Delimitări, structuri și documente privind activele imobilizate

necorporale
5.2. Recunoașterea și evaluarea imobilizărilor, în general, și a
celor necorporale, în special
5.4. Contabilitatea imobilizărilor necorporale în curs de execuție
și a avansurilor acordate pentru imobilizări necorporale
Aspecte generale și conținut
Se referă la valorile economice de investiţie care nu sunt concretizate
în bunuri fizice.

De regulă, au o pondere nesemnificativă în totalul imobilizărilor, fiind

însă variate din punct de vedere al conţinutului economic şi al
comportamentului financiar:
 cheltuielile de constituire;
 cheltuielile de dezvoltare;
 concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile, drepturile şi alte
valori similare;
 fondul comercial;
 alte imobilizări necorporale;
 imobilizările necorporale în curs de execuţie.
Cheltuielile de constituire
 sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea unei
entităţi;

 acestea trebuie amortizate în cadrul unei perioade de maximum

cinci ani;

 !!! în situaţia în care cheltuielile de constituire nu au fost integral

amortizate, nu se face nici o distribuire din profit, cu excepţia cazului
în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului
reportat este cel puţin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate;

 sumele înregistrate la "Cheltuieli de constituire" trebuie explicate în

note;

 contul de activ 201 “Cheltuieli de constituire”:

 se debitează cu cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau
dezvoltarea unităţii (5311, 5121, 404, 462)
 se creditează cu cheltuielile de constituire amortizate integral
sau acoperite din prime de capital (2801, 1041)
 soldul debitor reflectă valoarea cheltuielilor de constituire
existente.
Cheltuielile de dezvoltare
 sunt generate de aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor
cunoştinţe într-un plan sau proiect, în scopul realizării de produse
sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial, care se
materializează în proiecte individuale pentru care se poate
calcula un cost distinct, recuperabil prin amortizare;

 sunt recunoscute, dacă sunt îndeplinite anumite condiţii:

 să fie demonstrată fezabilitatea tehnică a proiectului;

 să existe intenţia, capacitatea şi resursele necesare

pentru a finaliza imobilizarea necorporală;
 entitatea să poată demonstra existenţa unei pieţe pentru
producţia generată de imobilizarea necorporală.

 se amortizează pe perioada contractului sau pe durata de

utilizare;
 sunt excluse din categoria imobilizărilor necorporale acele
cheltuieli de dezvoltare efectuate pe bază de comenzi ferme
primite de la terţi şi incluse în costul comenzilor.
Contul de activ 203 “Cheltuieli de dezvoltare”

 se debitează cu lucrările şi proiectele de dezvoltare

efectuate pe cont propriu sau achiziţionate de la terţi
(721, 404, 233), precum şi cu cele primite gratuit (4753);

 se creditează cu valoarea neamortizată a cheltuielilor de

dezvoltare cedate (6583), cu cheltuielile de dezvoltare
amortizate integral (2803) şi cu cheltuielile de dezvoltare
aferente brevetelor sau licenţelor (205);

 soldul debitor reflectă valoarea cheltuielilor de dezvoltare

existente.
Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte
drepturi şi valori similare
Concesiunea reprezintă contractul prin care o parte numită concedent,
cedează, contra plată, unei alte părţi, denumită concesionar, pe o
perioadă determinată, dreptul de exploatare a unor bunuri sau de
exercitare a unei activităţi.

Brevetul de invenţie reprezintă un document pe care organul de stat

competent îl eliberează inventatorului, prin care i se recunoaşte
dreptul de a exploata exclusiv invenţia o perioadă de timp limitată.

Licenţa reprezintă contractul prin care posesorul unui brevet de

invenţie, a unei mărci de fabrică sau de comerţ, acordă dreptul unei
alte părți, contra unei sume de bani, de a folosi şi valorifica, parţial
ori integral, brevetul.

În domeniul comerţului, licenţa constituie autorizaţia eliberată de

organele de stat competente unei persoane juridice sau fizice pentru
a desfășura o anumită activitate.
Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte
drepturi şi valori similare
Marca de fabrică - certificat de origine, semn distinctiv ale unei firme,
constituit din cuvinte, litere, cifre, reprezentări grafice, prin care îşi
individualizează şi diferenţiază produsele sau lucrările de cele
identice ale altor firme din ţară sau străinătate.

Marca de comerţ indică faptul că o anumită marfă este comercializată

de o anumită unitate comercială, oferind-o beneficiarului sub
garanţia acesteia.

Superficia este dreptul de proprietate asupra unei clădiri sau asupra

unei plantații construite pe terenul altei persoane, precum și dreptul
de folosință asupra terenului.

Franciza este dreptul asupra unui domeniu exclusiv sau asupra

utilizării exclusive a unei formule, tehnici, design etc.

Know-how-ul reprezintă cunoștințe tehnice și procedee tehnologice

care nu fac obiectul unui brevet de invenție, dar care aparțin celor
care le-au creat și care pot fi comercializate.
Contul de activ 205 “Concesiuni, brevete, licenţe, mărci
comerciale şi alte drepturi şi valori similare”

 se debitează cu brevetele, licenţele... achiziţionate,

primite ca aport sau gratuit (404, 456, 4753), cu
valoarea concesiunilor primite (167), cu imobilizările
de natura cheltuielilor de dezvoltare aferente
brevetelor (203);

 se creditează cu valoarea neamortizată a

concesiunilor, brevetelor... scoase din evidenţă
(658), cu amortizarea acestor drepturi scoase din
evidenţă (2805);

 Soldul debitor reflectă valoarea drepturilor existente

la un moment dat în evidenţa entităţii.
 I. Concesiunile primite se reflectă ca imobilizări
necorporale, atunci când contractul de concesiune stabileşte o
durată şi o valoare determinate pentru concesiune.
Amortizarea concesiunii urmează a fi înregistrată pe durata de
folosire a acesteia, stabilită potrivit contractului.
Succesiunea înregistrărilor contabile se prezintă astfel:

1. 205 = 167 Val. dreptului primit Val. dreptului primit

2. 6811 = 2805 Amortizarea Amortizarea

3. 167 = 5121 Plata redevenţei Plata redevenţei

Val. dreptului primit Val. dreptului primit

4. 2805 = 205
şi amortizat şi amortizat
II. În cazul în care contractul prevede plata unei chirii, şi nu o
valoare amortizabilă, în contabilitatea entităţii care primeşte
concesiunea, se reflectă cheltuiala reprezentând chiria, fără
recunoaşterea unei imobilizări necorporale.
Val. dreptului Val. dreptului
8031 =
primit primit
1.
Valoarea chiriilor Valoarea chiriilor
8036 =
de plătit de plătit
Înregistrarea Înregistrarea
2. 612 = 401
redevenţei redevenţei
Plata redevenţei Plata redevenţei
401 = 5121
3.
Diminuarea valorii Diminuarea valorii
= 8036
chiriilor de plătit chiriilor de plătit
Val. dreptului Val. dreptului
4. = 8031
restituit restituit
Fondul comercial
 apare, de regulă, la consolidare şi reprezintă diferenţa
dintre costul de achiziţie şi valoarea justă, la data
tranzacţiei, a părţii din activele nete achiziţionate de
către o persoană juridică;

 entităţile care preaiu activele trebuie să procedeze la

evaluarea acestora la valoarea justă, în scopul
determinării valorii individuale;

 fondul comercial generat intern nu se recunoaşte ca

activ, deoarece nu este o resursă identificabilă,
controlată de entitate, care să poată fi evaluată credibil;

 fondul comercial se amortizează, de regulă, în cadrul

unei perioade de maximum cinci ani sau mai mult, dar cu
justificare în notele la situaţiile financiare (în
contabilitatea românească!!!).
Contul 207 “Fond comercial”
 se referă la 2071. Fond comercial pozitiv

Contul 2075 „Fond comercial negativ” a fost abrogat prin

punctul 12 din Ordinul nr. 2869/2010 începând cu
29.12.2010

 Contul de activ 2071:

 se debitează cu diferenţa pozitivă între costul de
achiziţie şi valoarea, la data tranzacţiei, a părţii din
activele nete achiziţionate (5121, 404)
 se creditează cu valoarea neamortizată a fondului
comercial scos din evidenţă (6583), precum şi cu
valoarea fondului comercial amortizat integral
(2807).
Alte imobilizări necorporale
 cuprind programele informatice obţinute din producţie proprie sau
achiziţionate de la terţi pentru necesităţile proprii de utilizare,
precum şi alte imobilizări necorporale;

Contul de activ 208 “Alte imobilizări necorporale” înregistrează:

 în debit : valoarea altor imobilizări necorporale intrate în unitate prin
achiziţie (404), prin creare în cadrul unităţii (233, 721), prin aport
(456), ca donaţie (4753);
 în credit : valoarea altor imobilizări necorporale ieşite, amortizate
complet sau nu (2808, 6588);
 soldul debitor al contului reflectă valoarea altor imobilizări existente
în unitate.

 Cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii programelor

informatice se recuperează prin intermediul deducerilor de
amortizare liniară pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către
entitatea care le deţine.
 5.4. Contabilitatea imobilizărilor
necorporale în curs de execuție și a
avansurilor acordate pentru
imobilizări necorporale

5.1. Delimitări, structuri și documente privind activele imobilizate

necorporale
5.2. Recunoașterea și evaluarea imobilizărilor, în general, și a
celor necorporale, în special
5.3. Contabilitatea imobilizărilor necorporale
Caracteristici generale
Cheltuielile ocazionate de realizarea lucrărilor de investiţii neterminate
la sfârşitul exerciţiului sunt recunoscute în contabilitate sub forma
imobilizărilor în curs de execuţie (corporale sau necorporale),
în funcţie de natura imobilizărilor în care se vor concretiza după
finalizare.

În anumite cazuri, furnizorii de imobilizări solicită încasarea unor sume

ca avansuri de la beneficiarii lucrărilor de investiţii, care, în
contabilitate, apar evidenţiate în categorii distincte: avansuri
acordate pentru imobilizări (necorporale sau corporale).

Imobilizările necorporale în curs - costul de producţie, respectiv

costul de achiziţie privind imobilizările necorporale neterminate până
la sfârşitul exerciţiului financiar, inclusiv valorile necorporale primite
de la furnizori, dar nerecepţionate.
La recepţia definitivă a lucrărilor de investiţii, cheltuielile înregistrate în
conturile de imobilizări în curs constituie parte componentă a
costului de achiziţie sau de producţie, după caz, fiind evidenţiate în
conturile corespunzătoare de imobilizări necorporale.
Contabilitatea imobilizărilor necorporale în curs şi a
avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări
necorporale se asigură cu ajutorul conturilor de activ:
Contul 233 “Imobilizări necorporale în curs” înregistrează:
în debit :
 valoarea imobilizărilor necorporale în curs de execuție facturate de furnizori,
inclusiv entități afiliate sau entități legate prin interese de participare (404,
451, 453);
 valoarea imobilizărilor necorporale în curs de execuție efectuate în regie
proprie, neterminate (721);
 valoarea imobilizărilor necorporale în curs de execuție primite ca aport la
capitalul social (456),
în credit :
 valoarea imobilizărilor necorporale în curs de execuție, recepționate (203,
208);
 valoarea imobilizărilor necorporale în curs de execuție scoase din evidență
(658).
Soldul debitor al contului reprezintă valoarea imobilizărilor necorporale în curs
de execuție.
Contabilitatea imobilizărilor necorporale în curs şi a
avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări
necorporale se asigură cu ajutorul conturilor de activ:
Contul 234 “Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale”
înregistrează:
în debit :
 valoarea avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări necorporale (5121,
404);
 diferențele favorabile de curs valutar rezultate din evaluarea, la finele lunii,
respectiv la închiderea exercițiului financiar, a avansurilor acordate în valută
(765);
în credit :
 valoarea avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări necorporale,
regularizate (404);
 diferențele nefavorabile de curs valutar rezultate din evaluarea, la finele
lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar, a avansurilor acordate în
valută sau cu ocazia decontării acestora (665);
Soldul debitor al contului reprezintă avansurile acordate furnizorilor de
imobilizări necorporale, nedecontate.
Exemplul 1:

O S.C. recepţionează în anul N un program

informatic obţinut cu efort propriu în valoare de
10.000 lei, cheltuielile efectuate în anul
precedent (N-1) fiind de 6.000 lei.

În contabilitate, pentru cele două exerciții

financiare, se înregistrează operaţiunile:
 În exerciţiul N-1
1) Înregistrarea cheltuielilor efectuate cu realizarea softului în anul N-1:

1. 233 = 721 6.000 6.000

În exerciţiul N
1) Recepţia softului, la nivelul costului efectiv, cu evidenţierea părţii
realizată în exerciţiul precedent:

1. 208 = % 10.000
233 6.000
721 4.000
Exemplul 2:
Se acordă unei unităţi specializate suma de
18.600 lei (inclusiv TVA), ca avans pentru
realizarea unui program informatic în domeniul
salarizării.
Ulterior se primeşte factura de la furnizorul de
imobilizări pentru valoarea avansului acordat.
La finalizarea programului informatic, unitatea
specializată facturează contravaloarea acestuia
(50.000 lei cu TVA de 24%) şi se recepţionează
programul de către unitatea beneficiară. Plata
c/val datoriei se efectuează prin virament
bancar.
 1). Acordarea avansului pentru realizarea programului informatic:

1. 234 = 5121 18.600 18.600

2). Primirea facturii de la furnizor pentru contravaloarea avansului acordat:
2. 4426 234 3.600 3.600

3). Înregistrarea facturii pentru întreaga valoare a programului informatic:

3. % = 404 62.000
208 50.000
4426 12.000
4). Regularizarea avansului acordat:

4. % = 234 15.000
404 18.600
4426 -3.600
5) Plata diferenţei:

5. 404 = 5121 43.400 43.400