Mijloacele de învatamânt

Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria si Managementul Afacerilor

Grupa 1523
Dumitrica Andra Cristina
 Mijloacele de învatamânt

 Ansamblul instrumentelor materiale, naturale sau tehnice, selectate si adaptate pedagogic la

nivelul metodelor si procedeelor de instruire, pentru realizarea eficienta a sarcinilor de
predare-învatare evaluare

Functiile mijloacelor de învatamânt:

 stimulativa - de dezvoltare a motivatiei elevilor pentru studiu, de stimulare a curiozitatii si

interesului pentru cunoastere;
 de comunicare - de transmitere de informatii;
 ilustrativ-demonstrativa - de formare la elevi a reprezentarilor, de însusire de noi
cunostinte, de fixare si sistematizare etc.;
 formativ-educativa - exersare si dezvoltare a operatiilor gândirii, formare a deprinderilor
intelectuale si practice;
 ergonomica - de rationalizare a eforturilor profesorului si elevilor în activitatea de predare-
învatare;
 estetica - de cultivare a capacitatii de receptare si apreciere a
 frumosului;
 de evaluare - de diagnoza si apreciere a progreselor elevilor.
Tipuri de mijloace de învăţământ
Mijloacele de învăţământ aflate în dotarea şcolilor din ţara noastră şi care servesc la
lecţiile de la disciplinele tehnice şi tehnologice există într-o gamă variată şi acoperă
practic toate lucrările şi activităţile prevăzute în programa şcolară. Clasificarea
mijloacelor de învăţământ este determinată de anumite criterii, cum ar fi: caracterul lor
natural sau de substituţie caracterul lor obiectual (fizic), imagistic, practic sau ideal.
Conform acestor criterii generale se pot distinge următoarele categorii de mijloace de
învăţământ:

1.Mijloace informative
2.Mijloace de investigare, exersare şi formare a deprinderilor
3.Mijloace de învăţământ mixte.
4.Mijloace de învăţământ de evaluare a cunoştinţelor
 Valenţe psihopedagogice ale mijloacelor de învăţământ

Crearea de către cadrul didactic a unor situaţii didactice favorabile pentru formarea personalităţii elevilor impune optarea
conştientă pentru unul sau altul dintre mijloacele de învăţământ aflate la dispoziţia sa, ceea ce depinde în mare măsură de
valenţele psihopedagogice ale acestor mijloace. Profesorul trebuie să aibă în vedere câteva aspecte care îl vor ajuta să
aleagă cele mai potrivite mijloace de învăţământ:
Evaluarea eficienţei mijloacelor de învăţământ. Aceasta se studiază în condiţii experimentale, iar rezultatele
experimentelor indică modificările observate la elev din punct de vedere al gradului de stăpânire a materiei, din punct de
vedere motivaţional, al activizării, al aspectelor formative etc. S-a constatat însă că personalitatea şi competenţa
profesorului îşi pun amprenta asupra eficienţei oricărui mijloc de învăţământ.
Funcţia mediatoare a mijloacelor de învăţământ. Instrumentele pedagogice se interpun între logica ştiinţei şi logica
elevului, facilitează comunicarea dintre profesor şi elev, dezvoltând capacitatea celui din urmă de a înţelege realitatea şi de
a acţiona adecvat asupra ei.
Valoarea pedagogică a mijloacelor tehnice de învăţământ. Modul de transmitere a cunoştinţelor, de mediere a
achiziţionării şi a operaţionalizării lor trebuie urmărit şi sub aspectul randamentului şcolar aşteptat.
Alegerea mijloacelor de învăţământ specifice. Alegerea mijlocului de învăţământ adecvat realizării obiectivelor propuse,
la o clasă de elevi cu anumite particularităţi de vârstă şi individuale, presupune cunoaşterea mecanismelor interne,
psihologice ale tipului de învăţare care intervine în condiţiile folosirii mijloacelor de învăţământ.
 Directiile importante la care isi aduc contributia mijloacele de invatamant

Printre directiile importante la care isi aduc contributia mijloacele de invatamant mentionam:
a) perfectionarea procesului de predare-invatare prin intermediul ilustrarii si explicarii intuitive si logico-matematice;
b) perfectionarea metodologiei didactice prin intermediul implicarii bazei materiale, a instrumentului logico-matematic si
informatic
c) perfectionarea formelor si tehnicilor de evaluare prin intermediul mijloacelor tehnice (cibernetice) si a procedeelor folosite
(teste diverse etc.), care, totodata, pot stimula conexiunea inversa (feedbackul)
d) perfectionarea ergonomica a predarii-invatarii prin rationalizarea, optimizarea si eficientizarea eforturilor profesorilor si
elevilor;
e) perfectionarea actiunilor de orientare si selectie scolara si profesionala
 Strategia didactică
Strategiile didactice sugerează trasee generale de parcurs, modele de acţiune, care presupun o serie
de decizii pe care le adoptă profesorul cu privire la desfăşurarea procesului instructiv-educativ.
Criteriile după care se stabileşte o strategie didactică sunt:
concepţia pedagogică generală a epocii respective şi cea personală a profesorului, pe care şi-a format-o în
cursul anilor de experienţă la catedră (o concepţie modernă presupune folosirea unor strategii de activizare a
elevilor);
obiectivele instructiv-educative (cu cât strategia este mai focalizată pe obiective, cu atât va fi mai eficientă);
natura conţinutului (teoretic, practic, tehnic, artistic, prezentat într-o formă gata constituită, interactiv sau
elaborat prin eforturi proprii de către elevi);
tipul de experienţă de învăţare propusă elevilor (pentru organizarea fiecărui tip de experienţă trebuie
asigurate o serie de condiţii specifice, care vor favoriza producerea învăţării dorite, de natură activă);
caracteristicile psiho-fizice ale elevilor (nivelul de dezvoltare, ritmul învăţării, gradul de motivare);
principiile didactice (recomandă alegerea preferenţială a unor metode şi a unor combinaţii, după criterii de
eficienţă şi adecvare);
dotarea didactico-materială a şcolii (caracteristicile spaţiului şcolar, materialele şi mijloacele didactice
existente, oportunităţile oferite de mediul natural înconjurător);
timpul şcolar disponibil (încadrarea optimă în timp este una din condiţiile unei strategii eficiente).
Multumesc !