Sunteți pe pagina 1din 11

Paraschiv Cristian Morar Marius

Clasa a XII-a G
Partidul Național Țărănesc a fost un partid politic format în 1926 prin
fuziunea Partidul Național Român din Transilvania (prezidat de Iuliu Maniu)
cu Partidul Țărănesc din Vechiul Regat (prezidat de Ion Mihalache). Partidul s-a
afirmat în special în perioada interbelică ca alternativă de guvernământ la Partidului
Național Liberal și ca o forță care a militat pentru menținerea regimului democratic-
constituțional, în contextul creșterii tendințelor de natură totalitară și fascistă. După al
doilea război mondial, PNȚ a fost principală forță politică care s-a opus instaurării
comunismului în România. Liderii național-țărăniști vor avea însă de plătit pentru
curajul lor, fiind condamnați la ani grei de închisoare, unde mulți dintre ei, inclusiv
Iuliu Maniu și Ion Mihalache, își vor găsi sfârșitul.
Partidul National Ţărănesc isi are originea în două rădăcini viguroase:
unacare şi-a tras seva din Transilvania, iar cealaltă din rodnicul pământ al
Munteniei.In anul 1881, Partidul Naţional al Românilor din Transilvania şi
Partidul Naţional al Românilor din Banat şi Ungaria (înfiinţate în 1869) se unesc
pentru aconferi activităţii lor o mai mare eficienţă. Va rezulta Partidul Naţional
Româncare organizează lupta românilor transilvăneni pentru păstrarea naţionalităţii
lor.Lideri: Nicolae Popea, Partenie Cosma, George Bariţiu, Ioan Raţiu, George Pop
deBăseşti. Mijloace de luptă: memorii, presa, întruniri, discursuri în
parlament,legăturile cu românii din celelalte provincii româneşti.
O generaţie mai tânără şi mai energică, mai cu seamă după 1900, cu Iuliu
Maniu, Octavian Goga, Alexandru Vaida – Voievod ş.a., a dat şi mai mare vigoare
Partidului Naţional Român. In toamna anului 1918 acest partid a avut cadrele
necesare şi capacitatea de a conduce mişcarea naţională care a dus la unirea
Transilvaniei cu Regatul României. In Decembrie 1918, din initiativa lui Ion
Mihalache, fost preşedinte al Asociaţiei Învăţătorilor din România, ia fiinţă Partidul
Ţărănesc, în contextul efervescenţei politice de la sfârşitul primului război mondial.
Noul partid era, în esenţă, exponentul burgheziei rurale, fiind urmat de pături largi
ale ţărănimii, precum şi de un număr însemnat de intelectuali cu vederi burghezo-
democratice, la acest partid aderând şi o grupare a marii burghezii, ostilă liberalilor.
Perioada 1920 – 1926 este caracterizată prin profunde transformări în toate
domeniile de activitate din societatea românească, inclusiv în viaţa
partidelor politice. După lungi tratative ce au avut loc între reprezentanţii Partidului
Ţărănesc şi cei ai Partidului Naţional Român, în septembrie 1926 aceştia sunt de
accord cu fuziunea celor două partide, cu sacrificii de ambele părţi. Fuziunea a fost
ratificată la 10 octombrie 1926, când a luat luat fiinţă Partidul Naţional Ţărănesc.
Curând după întemeierea sa, acest partid a fost confruntat cu crize interne,
unele dintre ele ducând la scinziuni, dar care nu au afectat grav partidul, acesta
cunoscând o evoluţie ascendentă, reuşind să atragă de partea sa
mase importante de cetăţeni, doritori să vadă înfăptuit programul anunţat,
nemulţumiţi de politica promovată de guvernanţii liberali.
Primul guvern ţărănist s-a constituit la 10 noiembrie 1928, sub conducerealui
Iuliu Maniu, act primit cu multă satisfacţie de o mare parte a opiniei publice.
Activitatea guvernamentală a fost puternic influenţată de criza economică din anii
1929 – 1933.
Practica promovată de ţărănişti a fost cea a “porţilor deschise” asigurând
“egalitatea de tratament” pentru capitaliştii străini, luând în considerare numai
capacitatea tehnică şi financiară a solicitanţilor.
După trecerea în opoziţie la preşedinţia P.N.T. a fost ales la 21 noiembrie1933
Ion Mihalache.
După alegerile din februarie 1936, activitatea antifascistă a P.N.Ţ.–ului a
determinat furia legionarilor. Aceştia au desfăşurat o vehementă campanie împotriva
P.N.Ţ.–ului , ameninţând cu moartea mai mulţi lideri printre care: dr. N. Lupu, Virgil
Madgearu, Ion Mihalache, Armand Călinescu.
La 23 noiembrie 1937 Ion Mihalache a demisionat, lăsând locul lui Iuliu
Maniu. La 10 februarie 1938 se instituia monarhia autoritară a lui Carol al II – lea.
Iuliu Maniu s-a declarat împotriva acestui regim, dar nu a iniţiat în acel moment vreo
acţiune concretă pentru înlăturarea lui. El nu a îngăduit nici unui membru P.N.Ţ. să
colaboreze cu regimul lui Carol al II – lea.
In timpul celui de-al doilea război mondial, Iuliu Maniu, liderul P.N.Ţ., a fost
figura centrală care a polarizat unele discuţii în vederea ieşirii ţării din război. Maniu
a menţinut legătura cu aliaţii anglo–americani prin intermediul unor telegrame
cifrate.
23 august 1944 a însemnat nu numai întoarcerea armelor împotriva
Germaniei fasciste, ci şi apropierea sfârşitului democraţiei în România. Impunerea, la
6 martie 1945, a guvernului dr. Petru Groza, a marcat instaurarea la putere a
regimului comunist. El a inaugurat, prin politica sa, drumul către lichidarea oricărei
forme de opoziţie democratică, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

S-ar putea să vă placă și