6.

Tratamentul restaurator al leziunilor dentare necariogene

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T.Popa” Iaşi
Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina de Odontoterapie Restaurivă-Cariologie

L.P. 6.
Tratamentul restaurator al leziunilor
dentare necariogene
 TRATAMENT:
• CAUZAL !!!!!!!!!!!!!!!(indepartarea factorilor cauzali este obligatorie
pentru a obtine un succes terapeutic final);

• SIMPTOMATIC(trat hipersensibilitatii dentinara), lez. de

mucoasa…)

• RESTAURATIV(rest.perderii de tes.dure dentare obturatie)

• Dispensarizare (urmarirea evolutiei in timp).

Tratamentul lez. Cervicale de tip
eroziv
Trat. depinde si de gravitatea defectului :

CLASIFICARE
1 – leziuni incipiente,fara perdere de substanta vizibila la
examenul clinic, dar cu asocierea unei hipersensibilitati
dentare pe suprafata leziunii.
2 – leziuni cu perdere de substanta vizibila clinic asociate cu o
hipersensibilitate marcata.
3 – leziuni cu perdere marcata de tesuturi dure dentare pe o
adancime de 0,2-0,3 mm;
4 – leziuni profunde (peste 0,3 mm) cu afectarea dentinei pana
la pulpa.
 1. PREVENŢIE: EROZIUNI

Diminuarea frecvenţei şi gravităţii provocării acide

Este cea mai eficientă şi presupune îndepărtarea sursei de acid sau împiedicarea acestuia ca să
ajungă în contact cu dinţii.

Dacă este implicată o etiologie alimentară acidă vor fi luate măsuri specifice

a. Diminuarea frecventei consumului de băuturi si alimente acide

b. Restricţionarea consumului de alimente acide la mesele principale

c. Finalizarea meselor mai curând cu alimente neutre

( brânza ) decât cu cele acide ( fructe )

d.Consumul băuturilor acide rapid sau cu un pai nu prin sorbire sau plimbarea lor in
gură

e.Clătirea cu apa după consumarea de alimente si băuturi acide

 1. PREVENŢIE: ABRAZIUNEA
Sugestii pentru pacienţi:

-evitare folosirii unei mari cantităţi de pastă sau reaplicarea unei noi cantităţi de paste în
timpul aceluiaşi periaj.

-evitarea periuţelor foarte dure sau foarte moi (vechi) cu peri ce au capătul rotunjit.

-evitarea periajului imediat după un atac acid alimentar

-evitarea unui periaj agresiv cu forţă şi timp îndelungat

-evitarea unui flossing excesiv sau utilizarea incorectă a altor dispozitive de igienă
interdentară.

-evitarea folosirii scobitorilor la nivelul gingiilor

Sugestii pentru medici:

-evitarea unui D-SR prea agresiv

-evitarea lustruirii exagerate în timpul îndepărtării coloraţiilor

-evitarea violării spaţiului biologic prin aplicarea de coroane prea lungi

-evitarea „arderii” ţesuturilor gingivale în timpul manoperelor de albire.

 Tratament simptomatic
Terapia fenomenelor
de hipersensibilitate
dentinara
Definitie
Hipersensibilitatea dentinară este o durere
scurtă şi ascutită cauzată de dentina expusă ca raspuns
la stimuli. Aceştia sunt de obicei mecanici, evaporativi,
termici, tactili, osmotici sau chimici şi nu pot fi atribuiţi nici
unei alte forme patologice sau defect dentar (Holland &
col. 1997; Addy M:Int Dent J: 2002).
„Cu excepţia situaţiilor clinice rare, când
cementul şi smalţul nu se suprapun, hipersensibilitatea
dentinară nu reprezintă o adevărată maladie ci mai
curând este un simptom,de origine probabil plurifactorială”
. Kielbasa AM.-2002
Hipersensibilitatea dentinară a fost studiata
foarte mult. Multi specialişti din domeniu sunt de acord ca
această stare fie nu este raportata îndeajuns fie este
diagnosticata greşit.
Prevalența

Se estimează că prevalenţa hipersensibilităţii dentinare cervicale este în

intervalul de la 45% până la 57% din populaţia adultă.
Aproape 30% din adulţi suferă de hipersensibilitate dentinară la un moment
dat in viaţa lor. Apariţia este semnificativ mai mare la pacienţii care urmează
tratament parodontal – de la 60% la 90%.
Aceasta apare din cauza recesiunii după intervenţii chirurgicale sau a
pierderii cementului după un tratament parodontal nechirurgical.
Etiologia hipersensibiliţii
dentinare
 Pierderea de ţesut sau expunerea tubulilor dentinali
 Pierdere de substanţă dentară (smalţ şi cement)
 Deschiderea tubulilor dentinali/indepărtarea stratului “smear-layer”
 Acid din placa bacteriană,din alimentaţie sau reflux gastric (anorexie, bulimie)
 Agenţii din pasta de dinţi, cum ar fi abrazivi sau tensioactivi
 Albire pe dinţi vitali
 Stimularea hipersensibilităţii dentinei
 Temperatura (băutura rece, ingheţata, apa rece etc.)
 Periaj dentar sau flossing excesiv
 Igiena orală necorespunzătoare
 Hipersensibilitatea dentinara este o problemă dentară relativ generală şi
semnificativă, care poate fi tratată cu succes printr-o variate de proceduri ,
agenţi şi preparate aplicate local atât la serviciu cât si acasă. Este clar că unele
produse par a fi mai eficiente decât altele.
Succesul tratamentului depinde de cauza şi de gradul de durere, ca şi
disponibilitatea pacientului de a-şi schimba obiceiurile. Dacă hipersensibilitatea
dentinară se datorează în mare parte comportamentului (obiceiurilor)
pacientului, poate fi foarte dificil pentru pacienţi să se schimbe.
 Tratament

Dacă diagnosticul confirmă hipersensibilitatea dentară în absenţa unor boli

sau probleme structurale, specialistul poate folosi urmatoarele etape pentru a-l
face pe pacient sa coopereze:
• Recomandarea schimbării metodelor de periaj a dinţilor, determinată de
dorinţa pacientului de a coopera,
• Indepărtarea posibililor factori de risc prin educarea pacientului referitor la
acizii din regimul alimentar şi la modificarea regimului de ingrijire orală acasă,
• Recomandarea unui regim de desensibilizare la domiciliu, cum ar fi geluri cu
fluoruri şi/sau apă de gură şi paste de dinti antihipersensibilizante.
• Aplicarea topică de agenţi de desensibilizare la cabinet cum ar fi geluri,
lacuri, primeri care contin HEMA, cementuri glassionomeri si rasini adezive,
iontoforeza,terapia cu laser.
Specialistul ar trebui întâi să recomande tratamente mai puţin invazive, cum
ar fi aplicarea topică a agenţilor şi folosirea pastelor de dinţi care conţin un
ingredient activ de desensibilizare.
 Tratament

Pentru a obţine un efect terapeutic cu adevărat eficient, prof. A.

Knappvost, de la Universitatea din Hamburg, a propus în 1980 o
metodologie de fluorizare profundă, pentru care a primit premiul ORCA şi
patentul european. Această metodă are un efect profilacto-terapeutic mult
mai eficient, deoarece determină o remineralizare în profunzime.
Metoda presupune utilizarea unui preparat numit „enamel-ermetizant”
care este compus din 2 soluţii:
Sol nr.1 compusă din: silicat de magneziu fluorurat, silicat de cupru
fluorurat, fluorură de natriu (cu rol de stabilizator), apă distilată.
Sol. nr.2 conţine: hidroxid de calciu, metilceluloză, apă distilată.
Fluorizarea profundă –
mecanismul de acţiune
În urma aplicării acestor soluţii în porii de smalţ si canaliculele
dentinare expuse ale zonei afectate rezultă un gel de acid silicic în care sunt
înglobate particule de fluorură de calciu, fluorură de magneziu şi fluorură de cupru.
Acestea vor participa la formarea unor cristalele ce au un
volum mult mai mic, de aproximativ 50Å, în comparaţie cu cele ce se formeaza în
timpul unei fluorizări cu preparate clasice. Cristalele formate se dispun de-a lungul
şi în interiorul microspaţiilor (100Å), fiind condensate într-un gel de (acid silicic),
astfel încât sunt ferite de acţiunea factorilor mecanici externi .

Fig 1. Reprezentarea schematică a mecanismului de

remineralizare profundă
Fluorizarea profundă –
mecanismul de acţiune

Shortcut to anim1.lnk

Shortcut to anim2.lnk
Fluorizarea profundă –
mecanismul de acţiune

Aceste cristale oferă un mediu optim ionilor de fluor, care în combinaţie

cu sărurile minerale din salivă asigură o remineralizare mai îndelungată,
potenţând-o de 100 de ori, în comparaţie cu metoda clasică de remineralizare.
Prezenţa ionilor de cupru, care au o activitate bactericidă permanentă, scade
semnificativ posibilitatea formării plăcii bacteriene pe suprafaţa dintelui, ceea ce
are un rol nu mai puţin important în procesul terapeutic.
În cazul fluorizărilor clasice cu preparate pe bază de fluor, fluorura de
sodiu de exemplu, se formează cristale relativ mari de fluorură de calciu care
rămân pe suprafaţa smalţului doar o perioadă scurtă de timp, mărimea lor
nepermiţându-le să intre în straturile profunde şi astfel timpul de remineralizare
este mai scurt. În fluorizarea profundă, gelul silicic are proprietatea de proteja
microcristalele din interior, fiind posibilă reţinerea lor în profunzime pe o perioadă
mare de timp (6 – 12 luni) .
Cazuri clinice:

Hipersensibilitate dentinară la nivelul dinţilor 1.1, 2.1 pe faţa vestibulară în 1/3

cervicală, asociată unui fenomen eroziv provocat de tulburări de alimentatie
(bulimie).
Cazuri clinice:

Hipersensibilitate dentinară la nivelul premolarilor şi molarilor în 1/3 cervicală,

provocată de consumul excesiv de alimente acide asociate cu tulburări
metabolice endocrine .
Cazuri clinice:

•Hipersensibilitate dentară în 1/3 cervicală la nivelul dinţilor 3.2, 3.3, 3.4, 3.5
cauzată de un periaj intempestiv şi o alimentaţie dezechilibrată.
Cazuri clinice:

Hipersensibilitate dentară cauzată de un consum exagerat de citrice,

asociate cu dezechilibru ocluzal.
Cazuri clinice:

Hipersensibilitate dentară cauzata de asocierea abfracţiei

cu abrazia patologică.
Cazuri clinice:

Hipersensibilitate dentară instalată pe un dezechilibru ocluzal cu afecţiune

parodontală importantă.
Cazuri clinice:

Hipersensibilitate dentară
asociata cu fenomene
erozive cervicale,
tulburări ocluzale şi
afectare parodontală .
 . TERAPIA RESTAURATIVĂ

Tratamentul restaurativ a născut controverse mai ales că în trecut aceste leziuni erau
trecute cu vederea, restaurările fiind considerate ca temporare deoarece aveau o viaţă scurtă în
lipsa unui tratament etiologic iar preparările necesare erau uneori mutilante.

a) CGI , COMPOMERI

b) CGI MODIFICAŢI CU RĂŞINI

Ele pot elibera fluor având un efect cario-profilactic fiind indicate mai ales la pacienţii în
vârstă şi cu risc cariogen crescut. Astăzi CGI sunt superioare celor de primă generaţie în ce
priveşte adaptarea culorii, rezistenţa la uzură si nivelul de lustruire.
 Rata de retenţie a restaurărilor după 3 ani variază între 90 şi 100%. CGImr sunt mai
sigilante deoarece ele suferă o contracţie de priză mai mică şi au in coeficient de contracţie şi
expansiune termică asemănător cu cel al dintelui. CGI tradiţionale nu sunt indicate deoarece au o
suprafaţă destul de aspră şi se dezintegrează destul de uşor în mediul acid. Unele din ele pot fi
reâncărcate cu fluor menţinându-le astfel un potenţial anticariogen de durată .
Leziuni necariogene(de tip abraziv)
REST.CU SABLON SILICONIC
Terapia leziunilor necariogene
de colet

Etapizarea tratamentului :
1a.- inainte de tratament
1b.- obtur.provizorie glassionomer
1v.- restaurare definitiva compozit
Leziunile necariogene de colet deseori se complica cu leziuni
carioase sau fenomene de hipersensibilitate dentara,
deacea tratamentul va fi complex, vizand toate manifestarile
patologice asociate
 Restaurare-etape:

1. Curatarea suprafetei dentare prin periaj mecanic

profesional utilizand o pasta abraziva fara fluor. Alegerea
culorii in parametri de lumina naturala.
 Restaurare-etape:
2. Finisarea suprafetei leziunii cu o freza diamantata
sferica cu abrazivitate medie, in vederea
indepartarii stratului extern hipermineralizat pentru
a obtine o mai buna adeziune a viitoarei restaurari.
3. Izolarea prin aplicarea sist.tip Diga sau cu rulouri de
tifon.
 Restaurare-etape:

4. Inserarea la nivelul sulcusului gingival a unui fir retractor

de marime corespunzatoare.
 Restaurare-etape:
5. Aplicarea acidului ortofosforic 37% timp de 20 sec.
6. Spalarea acidului cu jet de apa timp 20 sec.
 Restaurare-etape:
7. Uscarea usoara cu aer a suprafetei, fara a o
deshidrata.
8. Aplicarea Primer-ului.
 Restaurare-etape:
9. Aplicarea adezivului prin pensulare in strat subtire
si uscarea usoara cu jet de aer pentru a uniformiza
stratul de adeziv.Polimerizare 30 sec.
 Restaurare-etape:
10. Aplicarea compozitului in functie de
nuanta aleasa. Indepartarea firului
retractor.
 Restaurare-etape:
11. Finisarea
12. Lustruirea finala.
 Restaurare-etape:
13. Aplicarea pe suprafata restaurata a
unui sigilant ce contine fluor Optiguard
(Kerr)
 Restaurare-etape:
In cazul unor leziuni profunde se
recomanda aplicarea punctiforma a
unui produs pe baza de hidroxid de
calciu de tip Dycal (Dentsplay), Life
(Kerr).
Iar cand leziunea se combina cu
afectare parodontala se recomanda
mai intai tratarea acesteia.
 Se recomanda folosirea unor rasini compozite
de consistenta fluida: flo LV (Bisco), Tetric Flow
(Vivadent), Flow-It (Generic/Pentron), deoarece
acestea au o elasticitate crescuta si ofera o
adaptare marginala mai buna.

Restaurare cu Tetric Flow

(Vivadent la dintele 1.3
Restaurarea unei lez. necariogene de tip
abraziv(consum de seminte)
Inainte de tratament dt. 1.1,
4.1
Finisarea suprafetei abrazate cu o freza sferica
diamantata
Dupa restaurare
Anomalii de formă, structură

Leziuni necariogene (eroziuni)

Fracturi coronare
 Restaurea unei leziuni
necariogene de tip traumatic
Restaurarea finala
 CONCLUZII
• Alegerea soluţiei terapeutice trebuie efectuată în funcţie de întinderea
eroziunilor în suprafaţă şi profunzime, de tipul de evoluţie, de factorul
etiologic preponderent;
• Înţelegerea mecanismelor de producere a leziunilor erozive poate fi pusă în
evidenţă prin analizele microscopice ale dinţilor extraşi. Imaginile şlif
prezentate au evidenţiat faptul că atât smalţul cât şi dentina suferă
modificări morfologice de structură sub acţiunea diverşilor factori
extrinseci;;
• Tratamentul curativ şi profilactic trebuie să urmărească în primul rând
îndepărtarea factorilor etiologici şi creearea condiţilor favorabile de oprire
în evoluţie şi remineralizare a leziunilor.
VA MULŢUMESC