Analiza de discurs: textul

istoric, text major

O istorie sinceră a poporului

român
Textul istoric – text ‘major’

Definitia textului major: domeniul de

referinta – textul istoric inregistreaza,
evalueaza si analizeaza experienta
umana, traditia culturala, sociala,
politica, economica a unei tari/popor;
Ca atare, se constituie intr-un limbaj
conceptual care ilustreaza fiecare din
aspectele de mai sus;
Intertextualitatea – dimensinea
cheie a analizei de discurs
Propozitii, corpus propozitional (nivel
formal) predicatele, expresiile referentiale
si universul discursului – context si text;
text-in-context
Referinta si sensul (nivel semantic)
Relevanta: definitia si aplicabilitatea la
nivelul textului (nivel pragmatic de analiza)
Extensiunile si prototipurile
Intensiunea si extensiunea textuala
Textul istoric: text deductiv? text –
paradox ? (exemplificare)
Propozitii scurte, apozitive ;
Structuri paralele, cu afirmatii si negatii (cu
subiect sau predicat identic);
Structuri de coordonare prin adjunctie si
disjunctie (si, sau, nici/nici, fie/fie);
E.g. Virtue and evil are mere chance or
caprice (A. Camus, The Rebel/L’Homme
revolte).
Propozitii axiomatice, in secventa, cu o
conlcuzie a carei logica se desprinde din
aceasta secventa.
 Rationament deductiv –
demonstratie
rationament (deductiv): ex.: “x este un porc
mincinos; nu, nu este corect, porcii nu mint”.
Reportajul stiintific/; instrumente ale discursului
stiintific (DS): analiza, demonstratia,
ilustrarea/exemplificarea, ipoteza, tipul stratificat –
listarea mai multor ipoteze si aranjarea lor in
conform. cu prioritatile;
Stiintele istorice: imagine concreta, cu reoznante
filosofice, privtoare la experienta si pratica umana:
textul isotoric nu paote fi strict axiomatic, caci se
definteste prin ilustrari si trimiteri la perioade
istorice traite de comunitatile umane.
 Componenta informationala in
discursul istoric
Informatie sintactica:

Articole tipice de stiri – triunghiul inversat al organizarii

Discursului: componentele cele mai importante ale
naratiunii sunt in prim plan, apoi cele din planul doi si
din planul trei (importanta secundara, tertiara, etc.)
Cunoscand conventia, cititorul deduce informatiile din
simpla ordonare a itemelor (datelor).
R. Jakobson: face diferenta dintre propozitiile
dependente de text, cum ar fi – “Totusi, aceasta nu este
decat o teorie psihologica” de propozitiile independente
de text, cum ar fi: “Teoria Gestalt este o teorie
psihologica”, prin prezenta in prima propozitie a unor
cuvinte-ancora, cum ar fi: totusi, aceasta, decat (deixa a
discursului) in paralel cu textul istoric – aranjarea
informatiei – relevanta textuala a acestei organizari a
informatiei
 Componenta
persuasiv/argumentativa in
discursul stiintific/istorici
Argumentarea in DS: dezvoltarea unui
punct de vedere/opinii sau a unei intregi
teorii asupra unei probleme/unui
subiect (discursul evolutiv/progresiv –
cu un scop declarat/explicit) – cf. C.
Smith
Informatii semantice in discurs:
declaratii
Informatii pragmatice in discurs –
contexte culturale
Textul istoric si viziunea asupra
subiectului abordat
Observatii introductive: o viziune
dinamica asupra problemei;
Terminologie
Caracteristicele DI:
Ipoteza
Explorarea
Dovada stiintifica
Cotinuumul explorarii si al stiintei
(Intertextualitate)
Logica discursului referential
Iconicitatea in discursul istoric

Imaginea, naratiunea faptelor istorice

sau referirea la acestea, in context
sau si din perspectiva istorica;
Importanta analogiei istorice:
semnificatia truismului: “istoria ne
invata ca nimeni nu a invata nimic de
la istorie”.
Text 1 si Text 2 in opozitie – texte
cu continut istoric
Textul 1:
Discutie pe paragrafe:
Concluzia – subiectiva, socanta, dar
bazata pe o demonstratie istorica
anterioara
Textul 2:
Obiectiv, detasat, cu observatii de stricta
rezonanta istorica, faptica
Concluzia – un fapt istoric ce finalzieaza o
opoca istorica