Neagu Oana – Elena

CPCEI, anul I
 Ernesto Rafael Guevara de la Serna

● 14 iunie 1928 – Rosario, Argentina;

● 9 noiembrie 1967 – La Higuera, Bolivia;
● origini irlandezo - spaniole;
● în anul 1948 se înscrie la Facultatea de Medicină din
Buenos Aires;
● 12 iunie 1953 obține diploma în medicină;
● interes pentru literatură, filosofie, politică – impact
major asupra vieții de revoluționar;
● până la terminarea studiilor va face două mari
călătorii în America Latină, ceea ce îi va influența
definitiv destinul.

Ernesto Guevara,1951 (22 ani)

 Călătoriile inițiatice

● Prima călătorie – anul 1950, 4.500 km, nordul

Argentinei;
● A doua călătorie – anul 1951, 8.000 km , în
Argentina, Chile, Peru, Ecuador, Columbia,
Venezuela, Panama și Florida – alături de bunul
său prieten, Alberto Granado

● Tânărul Guevara a fost intrigat de condițiile

jalnice în care trebuiau să muncească oamenii,
de sărăcia zonelor rurale, unde țăranii lucrau
mici parcele de pământ deținute de latifundiari
foarte bogați. În drumul său prin America
Latină – așa cum afirmă mai târziu – a intrat în
contact direct cu sărăcia, foamea și boala, cu
exploatarea capitalistă.
 „Diarios de motocicleta”

● Așa a luat naștere cartea „Diarios de motocicleta” – „Jurnal pe motocicletă” (2003)*

● Cartea a fost scrisă de Ernesto Guevara, la acea vreme încă nu poreclit „Che”, în
timpul călătoriei sale în America Latină, pe când acesta avea 23 de ani. Este o carte de
tinerețe, organizată sub forma unor confesiuni de tip jurnal, după cum îi spune și
numele, practic este jurnalul de călătorie al tânărului revoluționar.
● Textul este scris într-o manieră cordială și prezintă relatările evenimentelor din timpul
călătoriei: sunt descrie situații, peisaje, persoane, toate în mod subiectiv și deloc
complicat.
● Cartea este scrisă în contextul schimbării în viața tânărului, toate experiențele relatate
în cadrul acesteia au contribuit decisiv la formarea viitorului revoluționar, practic
reprezentând momentul de ruptură din viața sa – când tânărul student la medicină își
conștientizează latura revoluționară, căreia își va dedica viața.
● Călătoria prin America Latină l-a făcut să vadă acest continent ca pe o singură
entitate culturală și economică, nu o colecție de națiuni separate, ce are nevoie de o
strategie de eliberare la nivel continental. Ideea unei Americi Hispanice, fără granițe,
ce împarte o moștenire comună ”latino” a fost o temă importantă în viitoarele
activități revoluționare.
 Guatemala

● În 1953, Guevara a plecat în Guatemala, unde devine

membru al administrației de stânga a președintelui Jacobo
Arbenz.
● La 27 iunie 1954, președintele Jacobo Arbenz cade victimă
unei lovituri de stat susținută de SUA (prin intermediul
CIA), iar regimul de stânga condus de acesta va fi înlăturat,
ceea ce i-a întărit lui Guevara convingerile antiamericane.
● declară că ”ultima democrație revoluționară din America
Latină – cea a lui Jacobo Arbenz – a eșuat ca rezultat al
unei premeditate agresiuni coordonate de Statele Unite.
Arhitectul ei a fost Secretarul de Stat John Foster Dulles,
un om care, printr-o rară coincidență, este și deținător de Jacobo Arbenz
acțiuni și avocat la United Fruit”. Președinte Guatemala (1951 – 1954)
 Mexic

● După lovitura de stat din Guatemala, Che

Guevara a plecat în Mexic, unde a lucrat la un
spital.
● În iunie 1955, l-a cunoscut pe Raul Castro,
prin intermediul unor prieteni de origine
cubaneză, care i-a făcut cunoștiință cu fratele
său, Fidel.
● Se căsătorește cu Hilda Gadea, de origine
peruană, și vor avea împreună o fiică –
Hildita.

Ernesto Guevara, Hilda Gadea, Hildita

 Revoluția glorioasă din Cuba

● În 1995, Guevara îl întâlnește pe Fidel Castro, din 1995

și se alătură grupării revoluționare conduse de acesta,
care avea ca scop înlăturarea guvernului Batista
printr-o luptă de gherilă.
● În noiembrie 1956 va pleca în Cuba, la bordul
ambarcațiunii Granma, ca medic al echipajului, de acum
supranumit „Che” de către cubanezi.
● Grupul s-a stabilit în zona munților Sierra Maestra,
unde începe o intensă pregătire în lupta de gherilă, la
care Guevara excelează, dând dovadă de calități militare
remarcabile
● În acei ani petrecuți în munți, Guevara a jucat un rol
important în armata revoluționară, organizând fabrici
de grenade, școli pentru a-i învăța pe localnici să
scrie și să citească; clinici pentru îngrijirea Grupul revoluționat în Sierra Maestra
bolnavilor și cursuri de tactici militare.
 Revoluția glorioasă din Cuba

● Pentru acitivitatea sa, Castro l-a promovat, în

iunie 1957, la rangul de comandant („el
Comandante”), cel mai înalt din cadrul
gherilei, fiind singurul – în afară de Castro –
în această poziție.
● În decembrie 1958 conduce Armata
Rebelilor spre o victorie decisivă asupra
formelor lui Batista, la Santa Clara în centrul
Cubei.
● La 29 de ani primește Steaua José Martí, pe
care Guevara o va pune pe bereta sa neagră.
Această imagine a revoluționarului cu beretă
și stea va deveni celebră în lumea întreagă.
 Cuba

● După preluarea puterii de către Castro, Guevara a devenit una din figurile centrale ale noului
regim.
● În februarie 1959 este declarat cetățean cubanez, ca recunoaștere a contribuției sale la eliberarea
insulei. Se căsătorește cu Aleida March, cu care avea patru copii: Aleida, Celia, Camilo,
Ernesto.
● În octombrie, este numit șef al departamentului industrial al Institutului Național al Reformei
Agrare
● În noiembrie devine președinte al Băncii Naționale a Cubei. Ca un gest vădind disprețul pentru
bani, semnează noile bacnote, simplu „Che”.

● Începând cu 1960, ca reprezentant al guvernului revoluționar, Che călătorește mult atât în

Europa, cât și în Asia: Uniunea Sovietică, Republica Democrată Germană, Cehoslovacia, China
și Coreea de Nord, cu care semnează câteva acorduri esențiale.
● În 1961, Che este numit șef al nou-apărutului Minister al Industriilor, iar în august este
desemnat șeful delegației cubaneze la Organizația Statelor Americane (OSA).
Aleida March

Che alături de familia sa

 Che Guevara vs. SUA

● Argentinianul își manifestase fățiș poziția tranșantă

vis-a-vis de guvernul american și nu o data incitase
la deschiderea unor focare de război împotriva
SUA în toata lumea.
● Nici chiar în timpul vizitei sale în Statele Unite cu
ocazia conferinței ONU din 1964, Che nu își
temperase discursul, ci din contră, denunța
atrocitățile comise în SUA împotriva populației
de culoare, lipsa de reacție a Organizației
Națiunilor Unite în Africa de Sud și crimele
comise „în numele imperialismului" în
majoritatea țărilor din lumea a treia. Discursul sau
furibund avea să îl determine atunci pe
reprezentantul SUA să părăsească sala de
conferință.
 Che Guevara vs. SUA

● Mai mult decât atât, trebuie menționat faptul că lui Ernesto Che Guevara i se atribuie
astăzi o mare parte din responsabilitatea declanșării Crizei Rachetelor nucleare din
1962. Atunci, argentinianul negociase în secret cu liderii URSS transportul mai multor
rachete atomice în Cuba, el declarând în câteva rânduri ca nu ar fi ezitat nicio clipa să
le folosească împotriva SUA.
● Toate acțiunile sale l-au făcut să devină un personaj incomod pentru SUA: revoluția
socialistă din Cuba și înlăturarea președintelui pro-american Batista, tentativa
eșuată de instaurare a unui guvern socialist în Congo în 1965 și războiul de
gherilă din Bolivia din anul 1967, dus împotriva autorităților pro-americane.
 Che Guevara vs. URSS

Discursul din 24 februarie 1965

● În ceea ce privește reacția Moscovei față de acțiunile lui
Che Guevara, problema este puțin mai delicata. Sustinuț
necondiționat de liderii comuniști ai vremii, revoluționarul
Che Guevara reușeste sa agite spiritile în momentul în care
critică politica sovietică față de țările lumii a treia.
● În 24 februarie 1965, în timpul unei apariții televizate în
Alger, Il Comandante ataca fățis Moscova într-un
discurs incendiar care viza politicile socialiste,
nerespectarea drepturilor omului și complicitatea cu
puterile occidentale în țările din Africa și Asia.
● În acest ultim discurs public, el a declarat că a ajuns să
vadă emisfera nordică – condusă de America în Vest și de
Uniunea Sovietică în Est – ca exploatator al emisferei
sudice.
 Che Guevara vs. URSS

Celebra scrisoare de adio a lui Che

● Cel care este nevoit să se confrunte cu reacția vehementă a URSS-ului în urma acestui
discurs este nimeni altul decât Fidel Castro.
● În acelasi an (1965), liderul cubanez avea sa dea citire celebrei scrisori de adio a lui Che,
scrisoare prin care argentinianul renunță la cetațenia cubaneză și lua asupra sa
întreaga responsabilitate a acțiunilor sale.

Consecințe
● Aceste convingeri aveau să-i afecteze poziția în Cuba, țară care devenise foarte
dependentă din punct de vedere economic de URSS. După ce reușise să-și întârească
poziția în stat, Castro se distanțează treptat de Che Guevara, mizând pe relațiile cu
Moscova. În timp ce Che se opunea condițiilor și recomandărilor sovietice – pe care le
descrie ca fiind corupte și pre-monopoliste, Castro le vedea ca necesare.
 Che Guevara vs. Fidel Castro

O prietenie strânsă în contextul revoluției din Cuba

● Poate ce mai delicată poziție dintre cele enunțate anterior este cea a lui Fidel Castro. Prieten apropiat al
lui Che, bucurându-se de încrederea oarbă a acestuia, Fidel este alături de argentinian încă din primele
momente ale revoluției din Cuba.
● Cei doi au fost aproape de nedespărțit după victoria împotriva dictatorului Fulgencio Batista, iar
prietenia lor pare una exemplară.

Diferența de idealuri și convingeri politice

● Idealurile fiecaruia dintre ei merg pe drumuri separate la scurt timp după declanșarea reformelor
socialiste în Cuba.
● Dacă pentru Fidel războiul se încheiase odata cu victoria Mișcării de la 26 iulie, acesta axandu-se pe
problemele politice, sociale și economice ale țării sale, pentru Che Guevara lupta nu era decât la
început.
● Visul argentinianului era de a stârni revoluții în toată lumea, în special în Africa și America de Sud,
prin care să răstoarne guvernele capitaliste și să instaureze o democrație autentică, în spiritul ideilor
sale radicale.
 Che Guevara vs. Fidel Castro

● În plus, Fidel Castro este vădit deranjat de mitul lui

Che, de popularitatea mereu crescândă a acestuia în
rândul maselor și de imaginea de "creier al revoluției" și
de "eminența cenușie" din spatele "paravanului" pe care îl
reprezenta liderul cubanez, imagine puternic promovată
în mass-media din toata lumea.
● Eșecul relativ al reformelor instituite de Che Guevara
în Cuba este un alt motiv pentru care Fidel tinde să
dorească înlaturarea fostului său camarad de arme. Che
era vazut ca un veritabil simbol al luptei de eliberare.
● Cuba trebuia să rămână în mâinile ferme ale lui Fidel
Castro, în timp ce argentinianul trebuia înlăturat cu
orice preț.
 Moartea lui Che Guevara

Context - Bolivia
● Argentinianul își exprimase public, în mai multe rânduri, intenția de a "exporta" revoluția în țara sa
natală. Nici chiar dupa tentativa eșuata de a instaura un guvern socialist în Congo, și după "refuzul"
oficial al lui Castro de a-l reprimi în Cuba, Che Guevara nu renunță la ideea unei noi încercări
revoluționare în Argentina.
● Silit să locuiască clandestin în Tanzania, Mozambic și ulterior în Cehoslovacia, Che își schimbă însă,
în mod ciudat, opțiunea și își îndreaptă atenția către Bolivia
● În 1966, Bolivia era guvernată de o dictatură militară condusă de Rene Barrientos care îl răsturnase de
la putere, printr-o lovitură de stat, pe președintele ales, Víctor Paz Estenssoro.
● Curios este faptul că Fidel Castro pare a-l sprijini în acțiunea sa și, mai mult, acesta chiar ia legatura cu
membrii Partidului Comunist Bolivian pentru a facilita cumpararea unui teren în regiunea
Nancahuazu, zonă care ar fi urmat să fie principala bază a rebelilor și punctul de pregătire al
viitorilor recruți.
● noiembrie 1966, Che ajunge în capitala boliviană, iar apoi se îndreaptă către regiunea forestieră
Nancahuazu pentru a forma o armată de guerillă - Acest teren era situat într-o zonă geografică foarte
îndepărtată de cerințele lui Che Guevara, acesta acceptând-l pentru a nu mai pierde timp
 Moartea lui Che Guevara

Capturarea și executarea
● Grupul său era constituit din 47 guerrilleros, majoritatea bolivieni, dar și 16 cubanezi aleși de Che, plus
câțiva peruvieni și argentinieni. Își iau numele de ELN (Ejército de Liberación Nacional - Armata
Națională de Eliberare), având și câteva grupuri de sprijin în mediul urban. Guevara credea că va găsi
sprijin în rândurile țăranilor, ale minerilor, însă Partidul Comunist Bolivian era, mai degrabă, îndreptat spre
Moscova decât spre Havana.
● Lipsit de sprijinul localnicilor, înconjurat de niște novici, la 8 noiembrie 1967, grupul lui Che este capturat,
iar Che Guevara este executat o zi mai târziu, la 9 noiembrie 1967.
● Oficial, Ernesto Che Guevara a fost executat prin împușcare de către Mario Teran, un sergent
bolivian. Însă în jurul morții sale au fost create numeroase teorii ale conspirației, care implică mai mulți
actori de prestanță internațională, inclusiv persoane din cercul de apropiați al lui Che, dar și serviciile
secrete americane și sovietice, respectiv CIA și KGB.
● Cum doar Fidel Castro, Haydee Tamara Bunke Bider – Tania (agent KGB), liderul comunist bolivian -
Mario Monje și câțiva apropiați ai acestora știau de iminența acțiunii, nu este exclus ca unul dintre aliații lui
Guevara să fi informat guvernul SUA, și implicit CIA despre planurile rebelului, sau cel puțin să fie
complici la capturarea și executarea lui Ernesto Che Guevara.
 Ernesto Che Guevara – după executare
(9 noiembrie 1967)

Ernesto Che Guevara – capturat în Bolivia

(8 noiembrie 1967)
 Concluzii

● Fără doar și poate se poate afirma despre Ernesto Che

Guevara, celebrul și controversatul revoluționar
argentinian, că este un om al contrastelor, un personaj
ambivalent, antagonic, intrigant; de-o potrivă erou –
pentru cei oprimați - și anti-erou (terorist, ucigaș) –
pentru cei împotriva cărora a luptat, eliberator și
persecutor, iubit și urât în același timp, aclamat și blamat.
● Însă, un lucru este cert – atât pentru simpatizanții săi, cât
și pentru adversarii săi, Ernesto Che Guevara rămâne în
istorie ca un personaj emblematic, o imagine-simbol a
rebeliunii, a tinereții, un idealist care își urmează
convingerile, ambițiile politice și sociale cu îndârjire,
indiferent de obstacolele întâlnite în cale, indiferent dacă
este susținut sau condamnat până la moarte. Moarte
provocată de același sistem pe care el însuși îl provocase
la luptă.
 Bibliografie

● Ernesto Che Guevara, Jurnal pe motocicletă – Însemnări dintr-o călătorie prin

America Latină, prefață de Aleida Guevara, introducere de Cintio Vitier, traducere și
note de Ana Chirițoiu și Gruia Dragomir, Polirom, 2012.
● https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/che-guevara-o-viata-de-revolutionar
● http://www.istorie-pe-scurt.ro/che-guevara-ultimul-revolutionar-de-profesie/
● http://www.descopera.ro/teoria-conspiratiei/4212709-che-guevara-trebuia-sa-moara
● https://www.youtube.com/watch?v=tjrvKA4w9-Y
Mulțumesc!