CARIA SIMPLĂ

A DINŢILOR
PERMANENŢI
TINERI
DINTE PERMANENT
TÂNAR

 CARACTERISTICI
 Formarea şi maturarea părţii
coronare
 Dezvoltarea rădăcinii 
erupţia

 până la închiderea apexului

(APEXOGENEZĂ)
 ASPECTE
CARACTERISTICE D.P.T.
 camera pulpară este mare
 coarnele pulpare sunt aproape
de suprafaţă (nu s-a depus încă
dentina secundară)
 rădăcina îşi completează
dezvoltarea şi după apariţia
dintelui în cavitatea orală
MI – 4 – 5 ani
C – 1 an media 3 ani
PM2 – 1 an
PMI – 2 ani
Frecvenţa afectării
6 ani 75 80

14-15 ani 90 95

0 20 40 60 80 100

Prevalenţă
12 ani 76 79

18 ani 91

0 20 40 60 80 100

%
 TENDINŢE ACTUALE
EVOLUTIVE ALE
CARIOACTIVITĂŢII D.P.T.
I. Carioactivitate intensă 17,3%

 debutul cariei este anarhic

 afectează zonele vulnerabile (şanţuri,
fosete)
 zonele imune
 simultan feţele:
• ocluzale
• proximale
• vestibulare
 leziunile au un caracter de carii acute cu
viteză mare de evoluţie
 dispoziţia gradului de afectare a
grupelor dentare (inclusiv caninii şi
frontalii inferiori sunt afectaţi în aceeaşi
măsură)
 rata de creştere a cariei variază pentru
ambele sexe  2-3 suprafeţe cariate –
pentru fiecare an de vârstă
 excepţie 10-11 ani
 10 suprafeţe cariate la fete
 7 suprafeţe cariate la băieţi
 TENDINŢE ACTUALE
EVOLUTIVE ALE
CARIOACTIVITĂŢII D.P.T.

II. Carioactivitate medie 55%

 interesarea selectivă a grupurilor

dentare
 C şi I inferiori  rezistenţi
 localizarea dominant proximală
 rata de creştere a leziunii carioase este
mai lentă 2-3 suprafeţe cariate anual
 Ritm la 10-11 ani  4-5 suprafeţe

III. Carioactivitate redusă 25%

 interesaţi exclusiv MI şi eventual MII

 localizarea exclusiv ocluzală
 evoluţia cariei este cronică, progresivă
 DISTRIBUŢIA CARIEI
LA D.P.T.
 6-7 ani  dinţii mandibulari sunt mai
afectaţi decât cei maxilari
 9-10 ani  frecvenţa leziunilor
carioase este mai mare la maxilar PMI;
C prin proximităţile cu m.t.
 10-12 ani  diferenţele dintre cele
două arcade cresc progresiv (apar
primele extracţii dentare pe
mandibulă)
Cariile de incisivi
 predomină cariile aproximale
 uneori palatinal  la nivelul foramen
caecum
 13-14 ani  sunt afectaţi
 Pm (predominant ocluzal)
 C sup (carii distopalatinale în
carioactivitatea intensă)
 MI sup (carii de colet  periaj incorect şi
inconsecvent)
PE SEXE
 prevalenţă sexul feminin
 7 ani diferenţe minime
 13 ani diferenţe maxime
 dispoziţia simetrică
CRITERII CLINICE ALE D.P.T.

I. CRITERIUL MORFOLOGIC – Al zonei de atac

 Leziuni ale suprafeţei accidentate cu:

fisuri, fosete, şanţuri, gropiţe – cu
caracter evolutiv;
 Leziuni ale suprafeţei netede – caria
de suprafaţă – preponderenţa
vestibulară la nivel I şi C, colet –
vestibular la PM şi M (în special la MI
inferior); cu caracter progresiv –
treptat în profunzime – corelativ – cu
periaj dentar incorect + retenţia plăcii
bacteriene – tratament ortod. fixe 
aspectul unei cavităţi extinse de
clsasă V
 Clasificare BLACK
CRITERII CLINICE ALE D.P.T.

II. CRITERIUL GRADULUI DE AVANSARE AL

CARIEI

 Caria superficială
Gr. I – leziune limitată în smalţ
 Carie profundă
Gr. II – afectarea joncţiunii S/D
Gr. III – interes limitat şi a stratului dentinar
Gr. IV – interes extinsă a stratului dentinar
 CRITERII CLINICE ALE D.P.T.

III. CRITERIUL VITEZEI DE AVANSARE AL CARIEI

DENTARE

 Carii acute
în special în cavitatea cl. I cu evoluţie
rapidă subminată

 Carii cronice
evoluţie lentă (după vârsta de 8 ani)
– cu afectare extinsă în suprafaţă a
smalţului şi limitată a dentinei
 Carie oprită în evoluţie
 ELEMENTE DE
DIAGNOSTIC
 Semne subiective:
 senzaţie de disconfort faţă de excitanţi
chimici (dulce), termici;
 sensibilitate;
 jenă la masticaţie;
 durere provocată de presiunea
alimentelor în timpul actului masticator;
 durere provocată ştearsă, imprecisă ca
localizare;
 durerea acţionează atâta timp cât
acţionează excitantul, dispare odată cu
îndepărtarea factorului iritativ;
 Semne obiective:
 discromia - semn incert;
 pigmentarea smalţului – poate fi
considerată ca un semn de carie
dentinară (Konig);
 pierderea de substanţă variabilă.
 Inspecţie, palpare:
caria superficială:

în caria ocluzală

(fisuri, gropiţe, fosete)

 pierderea translucidităţii zonei

afectate;
 coloraţie brun negricioasă;
 la palpare, sonda se angajează,
retenţionează şi se îndepărtează cu
oarecare efort;
 presiunea exercitată prin
intermediul sondei ascuţite poate
împiedica un proces de
remineralizare spontană a leziunii.
 Inspecţie, palpare:
caria superficială:
 în caria gropiţelor de pe feţele
vestibulare (frecvent M1 inf.)

 absenţa pigmentaţiei datorită

deschiderii mici;
 suprafaţa leziunii se
demineralizează (sonda se
angajează), dentina este dură,
marginile cavităţii cretoase,
centrul leziunii fiind denivelat;
 palparea poate releva o carie
profundă;
 leziunile fiind simetrice se
examinează dintele omolog de pe
cealaltă arcadă.
Inspecţie, palpare:
 încaria proximală
(localizare M1/ PM;)
 incipientă
 debut sub punctual de contact;

 pată alb-opacă cretoasă

mascată de papilită (papilla
turgescentă).

 profundă
 dacă leziunea a subminat
creasta marginală, arie gri sau
cenuşie vizibilă direct sau prin
transparenţa smalţului
 palpare cu sonda relevă
cavitatea.
 Inspecţie, palpare:
caria profundă:

 lipsa de substanţă;
 evoluţie de obicei acută;
 dentină ramolită galben-
maro abundentă cuprinzând
mai multe suprafeţe;
 fetiditate superficială;
 sensibilitate la palparea cu
sonda pe pereţii laterali şi
fundul cavităţii.
 CLASIFICARE O.M.S.
Conform OMS forma şi adâncimea leziunilor carioase
poate fi apreciată după o scară de 4 puncte (de la D1 la
D4):
 D1-leziuni ale smalţului detectabile clinic, cu suprafaţă
intactă (necavitară) ;
 D2-“cavităţi” detectabile clinic, limitate la smalţ ;
 D3-leziuni detectabile clinic în dentină (cu sau fară
cavitate în dentină)
 D4-leziuni pulpare.
TIP LOCALIZARE INTINDERE FORMA

Carii Coroana Suprafeţe ocluzale Carii de smalţ Suprafaţa netedă

primare Suprafeţe netede (incipiente;D1,D2) Suprafaţa rugoasă
Suprafeţe proximale Cavitate
Supragingivale
Subgingivale
Carii dentinare Necavitare
(în evoluţie;D3,D4) Cavitate în smalţ/ dentină
Cu interesarea camerei pulpare

Carii Coroana Suprafeţe ocluzale Carii de smalţ Suprafeţe netede

Secundare Radacina Suprafeţe netede (incipiente) Suprafeţe rugoase
(recurente) Suprafeţe proximale Cavitate
Carii Supragingival sau
Primare subgingival
Carii dentinare (în Necavitare
Vestibular, lingual
evoluţie) Cavitate la nivelul smalţului, dentinei,
Mezial, distal
Carii de cement (de cu interesarea camerei pulpare
Supragingival
suprafaţă sau incipiente) Suprafaţa moale (leziune activă)
Subgingival
Leziuni oprite in evoluţie

Carii dentinare ( în Necavitare

evoluţie) Cavitare

Carii Radacina Vestibular, lingual, mezial, Carii de cement Suprafeţe moi (leziuni active)
Secundare distal (incipiente) Leziuni oprite în evoluţie
Supragingival
Subgingival Carii dentinare Necavitare
(în evoluţie) Cavitare

Diagnostic clinic bazat pe tipul, localizarea, întinderea, adâncimea şi forma leziunilor

carioase dupa Axelsson (1994)
  Scorul radiologic:
0 - fără modificări radiologice la nivelul smalţului;
1 - modificări radiologice la nivelul smalţului;
2 - leziune radiotransparentă la nivelul joncţiunii S-D;
3 - leziune radiotransparentă ce străbate ½ din
dentină;
4 - leziune radiotransparentă ce ajunge până la
pulpa dentară.
 Scorul clinic:
1,2 – modificări progresive în smalţ;
3 – modificări dentinare fără existenţa cavităţii în
smalţ;
4,5 - modificări dentinare cu existenţa cavităţii în
smalţ fără invazia tubulilor dentinari de către
bacterii, fără indicaţii de tratament invaziv;
6 – modificări cavitare în dentină cu indicaţii de
restaurare.

Comparaţia între scorul radiologic şi scorul clinic

l leziunilor carioase aproximale (dupa Axelsson,1994)
TRATAMENTUL CARIEI LA
DINŢII PERMANENŢI TINERI

1. Restaurarea preventivă cu
răşini (sigilarea)
 Tratamentul preventiv ideal pentru dinţii
cu şanţuri şi fosete este sigilarea
acestora înainte ca ele să fie afectate de
carie.

Avantajele sigilării sunt:

 conservarea integrităţii dentare evitând
procedeele restaurative;
 metoda se aplică foarte uşor în practica
zilnică;
 în timp, rezultatele metodei sunt foarte
bune cu condiţia respectării regulilor de
igienă orală;
 nu se cunosc efecte adverse;
 pierderea materialului se poate corecta
prin reaplicarea acestuia;
 refacerea sigilărilor necorespunzătoare
se face cu efort minim;
 costul sigilării este mai redus decât un
tratament restaurativ.
TRATAMENTUL CARIEI
LA DINŢII
PERMANENŢI TINERI
Limitele metodei ar putea fi
determinate de :
 pierderea sigilantului (parţială sau

totală);
 adesea sunt necesare 5-10

reaplicări ale sigilantului pe un

dinte;
 este necesar ca pacientul să fie

dispensarizat activ (din 6 în 6 luni).

În prezent metoda se aplică până la 4-5
ani de la erupţia dintelui pe arcadă.

Alegerea materialelor de sigilare se

face funcţie de:
 adezivitate;
 rezistenţă la abrazie;
 efect cariostatic.
Restaurarea preventivă cu răşini
(sigilarea)
 TRATAMENTUL CARIEI LA
DINŢII PERMANENŢI TINERI
Agenţii de sigilare sunt:

 glassionomerii convenţionali (tip III)

pentru sigilare;
 glassionomerii modificaţi cu răşină-
Photac fill, Vitremer, Fuji II LC, Ionosit;

 răşini compozite cu umplutură (fluide)-

Herculite, Heliomolar (pentru sigilările
lărgite);
 răşini de sigilare fără umplutură
(fluide)- Delton, Deguseal, Helioseal,
UltraSeal XT plus;
 compomeri – Dyract seal.

Sigilanţii pe bază de răşină

realizează doar o barieră fizică ce
previn schimburile metabolice
între microorganismele fisurii şi
mediul oral.
 TRATAMENTUL CARIEI
LA DINŢII PERMANENŢI
TINERI
Cimenturile glassionomere
Avantaje:
 furnizarea unei legături chimice cu
ţesuturile dentare;
 efectul anticariogen prin eliberarea de
fluor.
Dezavantaje:
 - rezistenţă la abrazie redusă;
 - sensibilitate la mediul umed;
 - duritate scăzută.

Materialele hibride
Avantaje:
 rezistenţă mai bună la fractură şi
uzură;
 sensibilitate mai mică la hidratare şi
desicare;
 permite sigilantului să acţioneze şi ca
barieră fizică;
 efect anticariogen.
 Tratamentul
restaurativ
Obiective:

 Asigurarea continuării şi
finalizării edificării radiculare;
 Restaurarea morfo-funcţională
optimă a dintelui;
 Conservarea funcţiei de
autoîntreţinere şi a rolului
osteogenic al odontomului cu
context sistemic alveolo-maxilo-
facial;
 Oprirea evoluţiei procesului
carios;
 Stabilizarea leziunii carioase;
 Remineralizarea ţesuturilor
dentare.
 CARIA SIMPLĂ
SUPERFICIALĂ
Reguli generale:

 cavităţi cu pereţi convergenţi

spre suprafeţele libere;
 la nivelul smalţului, înclinări
în sensul orientării prismelor
de smalţ;
 nu se bizotează zonele de
smalţ;
 baze largi însoţite de
deschideri mai limitate;
 pereţii dentinari se întâlnesc
în unghiuri bine exprimate ce
asigură o bună retenţie;
 CARIA SIMPLĂ
SUPERFICIALĂ
Principii de tratament :
A. În caria incipientă „wite spot”
tratamentul constă în:

- corectarea obiceiurilor alimentare;

- corectarea sau instituirea unei
igiene orale corecte, adaptând
metodele şi tehnicile în raport cu
vârsta copilului;
- stimularea mecanismelor locale de
remineralizare prin aplicaţii locale
de preparate fluorurate.

Rezolvarea cariei simple la dinţii

permanenţi tineri, se face în general
prin prepararea de cavităţi după
principiile Black modificate,
revizuite şi actualizate odată cu
apariţia noilor materiale de
obturaţie.
 CARIA SIMPLĂ
SUPERFICIALĂ
 Clasa I-a
 cavităţi autoretentive, de o parte şi
de alta a crestelor de smalţ ce
trebuie păstrate;

 Clasa II-a
 reducerea extensiei ocluzale
(istmul)- 1/3 mijlocie a distanţei
V-O, în profunzime nu trebuie să
depăşească joncţiunea S/D;
 teşirea unghiurilor;

 preparaţii suplimentare: 2
şanţuri verticale de retenţie în
zona de întâlnire a pereţilor
verticali cu cel axial.
Prepararea cavităţii cls. I pentru
RDC/GS
Prepararea cavităţii cls. a II-a pentru
RDC
Prepararea cavităţii cls. a II-a pentru
RDC
Prepararea cavităţii cls. a II-a pentru
RDC – “în tunel/în galerie”
 CARIA SIMPLĂ
SUPERFICIALĂ
B. În caria simplă cu pierdere de
substanţă tratamentul constă în:
- economie de substanţă
dentară prin crearea de
cavităţi autoretentive ce permit
şi ajustarea sistemelor de
retenţie;
- restrângerea şi revizuirea
sistemelor de extensie
preventivă corespunzătoare
pentru fiecare tip de cavitate.

Avantajele obţinute astfel sunt:

- reducerea perimetrului
cavităţii şi a frecvenţei
percolărilor;
- distribuirea favorabilă a
stressului masticator
preponderent asupra cavităţii
şi în mai mică măsură asupra
materialelor dentare.
 CARIA SIMPLĂ
SUPERFICIALĂ
 Clasa III-a – prezintă o serie de avantaje
şi dificultăţi:
Avantaje:
 marginile cavităţii sunt în zonele
autocurăţibile
 este inutilă extensia preventivă.

Dezavantaje:
 îndepărtarea în totalitate a dentinei
ramolite chiar şi cea dură, pigmentată;
 asigurarea retenţiei cu sacrificiu
minim de substanţă dură.
Prepararea cavităţii cls. a III-a pentru
RDC
 CARIA SIMPLĂ
SUPERFICIALĂ
Clasa IV-a – materialele de restaurare
moderne au eliminat retenţiile
suplimentare în restaurarea unghiului
incizal
Clasa V-a
accentuarea unghiurilor dintre pereţii
dentinari;
pereţi convergenţi către suprafaţa
liberă – în sensul orientării prismelor
de smalţ.
Prepararea cavităţii cls. a III-a pentru
RDC
Prepararea cavităţii cls. a IV-a pentru
RDC
 2. Restaurarea dinţilor
posteriori
I. AMALGAMUL DE ARGINT
Indicaţii şi obiective:
 Restaurarea leziunilor carioase şi/ sau a defectelor de
dezvoltare;
 Dinţii permanenţi tineri posteriori –cavităţi de clasa I,
aIIa, aVa;
 Distrucţie dentară severă;
 Igienă orală precară;
 Restaurarea formei şi funcţiei la dinţii permanenţi;
 Menţinerea vitalităţii.
Avantaje:
 Economice, preţ de cost scăzut;
 Eficienţă în timp;
 Durabilitate superioară restaurărilor cu materiale
fizionomice convenţionale (mai ales aliajele -tip non
γ2);
 Longevitatea dovedită în timp;
 Rezistent în mediul oral;
 Potenţial de aplicare uşor;
 Manipulare uşoară;
 Proprietăţi antiseptice;
 Toleranţă bună de către ţesuturi;
 Proprietăţi fizice adecvate restaurărilor posterioare;
Dezavantaje:
 Estetice;
 Nu aderă la substructura dentară;
 În timp apare coroziunea în timp (mai puţin la
amalgamul tip non γ2);
 Necesitatea stabilirii retenţiei mecanice.
 2. Restaurarea dinţilor
posteriori
II. Lineri pentru cavităţi
Ca(OH)2: formare de dentină secundară,
efect antibacterian
Avantajele Ca(OH)2 fotopolimerizabil:
•Mai puţin solubil;
•Nu este necesară amestecarea;
•Controlarea timpului de lucru;
•Se mai poate adăuga material.
Eugenatul: nu se foloseşte sub răşinile
compozite
Glass-ionomerii
Avantaje:
•Aderă la dentină;
•Eliberează fluor;
•Se pot aplica peste Ca(OH)2;
•Aproape insolubili;
•Condensare rapidă;
•Timp de modelare suficient până la
fotopolimerizare.
Dezavantaje:
•Sensibile la umezeală;
•Timp de priză îndelungat (cu excepţia celor
fotopolimerizabile).
 2. Restaurarea
dinţilor posteriori

 III. Varnish pentru cavităţi:

 Soluţii din una sau mai multe

răşini (nitrat de celuloză) în
solvenţi;
 Straturile succesive de varnish
reduc spaţiul dintre marginile
cavităţii şi obturaţia de amalgam;
 Nu au contracţie mecanică;
 Nu au variaţii termice;
 Îmbunătăţesc rezistenţa la
abraziune a amalgamului.
 Tehnica restaurării cu
amalgam a cavităţilor de clasa
I şi a II-a

1. Realizarea accesului prin

leziune
2. Îndepărtarea ţesuturilor cariate
3. Realizarea conturului şi formei
finale a cavităţii
4. Finisarea preparării marginilor
de smalţ
5. Spălarea, uscarea şi evaluarea
preparării cavităţii
6. Căptuşirea cavităţii (dacă este
necesar)
7. Condensarea amalgamului în
cavitate
8. Modelarea amalgamului
9. Brunisarea uşoară a marginilor
de amalgam
10. Netezirea restaurării
11. Verificarea ocluziei
12. Finisarea restaurării
Restaurarea clasa I şi a II-a cu
materiale alternative estetice
Indicaţii:
 Toţi dinţii anteriori, inclusiv cei cu
defecte de dezvoltare sau defecte
dobândite;
 Obturarea a 2 suprafeţe pe dinţii
posteriori;
Obiective: restaurarea formei, funcţiei şi
esteticii, păstrarea vitalităţii.
Răşinile compozite şi agenţii de
bonding
Compozitele cu particule micro:
 Estetică şi finisare excelente;
 Elasticitatea lor permite deformarea
dintelui.
Hibridele (bi, tricomponente cu particule fine
şi extrafine):
 Excelente rezultate pe termen lung;
 Folosite atât în zona anterioară, cât şi
posterioară;
 Expansiune termică contracţie de
polimerizare scăzute;
 Rezistenţă la presiune relativ ridicată.
Compozitele cu particule fine (cel mai adesea
conţin mai mult de 2 dimensiuni de
particule):
 Rezistenţă ridicată;
 Proprietăţi mecanice deosebite;
 Indicate zonei posterioare;
 Indicaţie de bizotare;
 Suprafaţă mai aspră decât a compozitelor
micro sau a celor hibride.
Cementurile glass ionomer

Avantaje:
 Aderă la dentină şi smalţ;
 Eliberează fluor: sunt considerate
rezervoare de fluor;
 Expansiune termică asemănătoare
smalţului şi dentinei;
 Contracţie de priză mică;
 În tehnica sandwich puterea de
legătură este de 10MPa.

Dezavantaje:
 Fragilitate mare – nu sunt indicaţi ca
sigilanţi;
 Devin poroase ca urmare a acţiunii
unor substanţe, de ex. geluri cu fluor;
 Suprafaţa finită nu este atât de netedă
ca în cazul răşinilor;
 Suprafaţa de uzură este mai mare
decât a răşinilor.
 Tehnici „SANDWICH”
clasa I şi II
Preparaţia:
 se face după principiul conservativ:
 economie de substanţă prin prepararea unei cavităţi
cât mai reduse, prin exereza structurilor dentare
afectate şi a prismelor de smalţ nesusţinute;
 nu este necesară realizarea unei cavităţi retentive,
tehnica adezivă permiţând o legătură solidă a
materialului de obturaţie la structurile dentare, iar prin
gravaj acid se obţine o închidere etanşă ceea ce
reduce riscul cariei secundare;
 unghiurile interne de întâlnire între pereţii laterali vor fi
rotunjite;
 nu se mai bizotează marginile de smalţ ocluzale
pentru că acestea devin prea subţiri în zona de stress
funcţională importantă;
 ca material de bază se foloseşte hidroxidul de calciu
sau glassionomerii.
 se aplică matricea şi penele interdentare;
 după finisarea preparării cavităţii şi verificarea
acesteia, se aplică primerul Vitremer (30 sec) pe
toată suprafaţa dentinară; uscare cu aer,
polimerizare 20 sec.

Aplicarea glassionomerului
 se amestecă pulberea cu lichidul Vitremer în
conformitate cu instrucţiunile producătorului, se
introduce în seringa de depunere;
 se aplică amestecul Vitremer la nivelul preparaţiei fără
a se depăşi punctul de contact;
 se polimerizează 40 sec.
 Tehnici „SANDWICH”
clasa I şi II
Finisarea marginilor preparaţiei
 utilizând instrumente rotative se îndepărtează
excesul de Vitremer de la nivelul marginilor de smalţ
şi pereţilor cavităţii care urmează a fi restaurată;
 se aplică acidul pe pereţii de smalţ şi dentina
vizibilă, se aşteaptă 15 sec; apoi se clăteşte şi se
usucă 2 sec.
Condiţionarea cavităţii
 se aplică primerul multifuncţional Scotchbond peste
smalţ, dentină şi materialul de obturaţie de bază
Vitremer, se usucă 5sec;
 se aplică adezivul multifuncţional Scotchbond peste
smalţ, dentină şi materialul de obturaţie de bază
Vitremer tratat anterior cu primer, se polimerizează
10 sec.
Aplicarea materialului de restaurare
 se aplica materialul de obturaţie 3M Z 100 în straturi
succesive;
 fiecare strat se polimerizează 40 sec.
Finisarea restauraţiei
 se finisează suprafaţa ocluzală utilizând o freză
nouă din carbură:
 se finisează suprafeţele interproximale cu discuri
extrafine Sof-Lex Pop-On şi benzi Sof-Lex;
 se verifică punctele de sprijin şi de contact ocluzale
sub răcire cu apă.
Tehnici moderne de restaurare
odontală
Medicina dentară ultraconservativă
- îndepărtarea exclusivă a ţesuturilor
dentare alterate, cu maxim de
economie de structură dentară, după o
examinare atentă inclusiv a zonelor
aparent neafectate

 îndepărtarea smalţului alterat

 obţinerea accesului prin smalţ spre
dentina alterată
 îndepărtarea dentinei alterate în
totalitate, evidenţiate cu soluţii
detectoare de carie
 îndepartarea smalţului nesusţinut
 evitarea unghiurilor-marginilor
ascuţite
 nu este necesară realizarea unei
forme de rezistenţă/retenţie
 menţinerea a cât mai multe ţesuturi
dentare sănătoase
 Tehnici moderne de restaurare
odontală

1. Prepararea cavităţilor cu laser Er:YAG

Avantaje – lipsa zgomotului şi a durerii
Dezavantaje – preţ de cost ridicat al aparaturii
necesare

2. Metoda chimico-mecanică (CARIOSOLV)

Cariosolv - gel aplicat la nivelul ţesutului dentinar
afectat de carie 30 sec. şi permite îndepărtarea
acestuia cu efort minim cu ajutorul
instrumentarului de mână, urmată de
restaurarea prin metode obişnuite a cavităţii
create
Avantaje
 mai puţin dureroasă
 mai puţin dependentă de anestezia locală
 mai bine acceptată de pacient
Dezavantaje
 timp de lucru prelungit
 necesită în unele cazuri asocierea cu
instrumente rotative

3. Remineralizarea leziunilor carioase

Aplicarea de fluor topic/sistemul HealOyone
Indicaţii - carii incipiente, leziuni cervicale şi
demineralizări postortodontice