Sunteți pe pagina 1din 43

Tema 2.

Teoria procesului de
învăţământ. Dimensiunile,
caracteristicile şi nivelurile
de referinţă
Obiective:
- să definească conceptul de proces de
învăţământ;
- să descrie structura şi
funcţionalitatea procesului de
învăţământ;
- să demonstreze interdependenţa
dintre componentele procesului de
învăţământ;
2.1. Dimensiunile procesului de

învăţământ.
2.2 Caracteristicile procesului
de învățământ.
2.3 Nivelurile de referinţă ale
procesului de învăţământ.
Concepte cheie:

proces de învățământ, dimensiune


funcțională,dimensiune structurală,
dimensiunea operaţională,
caracteristicile procesului de
învățământ,
niveluri de referința ale procesului
de învățământ.
Procesul de învăţământ -
reprezintă principalul subsistem al
sistemului de învăţământ în cadrul
căruia sunt realizate activităţile
didactice (lecţii etc.) şi educative
(ore de dirigenţie etc.) proiectate
conform obiectivelor generale şi
specifice stabilite la nivel de politică
şcolară/universitară.
Analiza de sistem a procesului de
învăţământ se aplică în explicarea
condiţionărilor interne/externe şi
funcţionalitatea acestora.
Procesul didactic ca sistem poate fi
privit dintr-o dublă perspectivă:
a) a relaţiei cu supra sistemul şi a
relaţiei cu alte sisteme sociale;
b) a componentelor structurale care îi
determină funcţionarea internă.
2.1. Dimensiunile,
procesului de
învăţământ.
din perspectivă sistemică
procesul de învăţământ poate
fi abordat pe plan funcţional,
structural şi operaţional,
numite de către (S. Cristea,
p. 302) dimensiuni generale
ale procesului de
învăţământ:
1.Dimensiunea funcţională a
procesului de învăţămînt
vizează: finalităţile
macrostructurale (idealul
educaţiei, scopurile educaţiei)
care determină finalităţile
microstructurale (obiectivele
generale şi specifice).
2.Dimensiunea structurală vizează:
resursele pedagogice (materiale, umane,
bugetare, informaţionale), se are în vedere:
a) baza didactico-materială existentă la nivelul
unei şcoli, unei clase de elevi, unei discipline
de învăţământ;
b) calitatea unei anumite generaţii de elevi şi
calitatea unei anumite generaţii de profesori;
c) resursele bugetare alocate la nivel naţional,
teritorial şi local;
d) resursele informaţionale existente în şcoală.
dimensiunea structurală reflectă
modul de organizare a sistemului
de învăţământ în ansamblul său:
organizarea pe niveluri, trepte,
cicluri, discipline şcolare şi
organizarea anului şcolar
(trimestre, semestre, vacanţe
şcolare, examene, evaluări
globale periodice etc.)
abordarea structurală a
procesului didactic permite şi
unele analize aprofundate
semnificative: diadice - dintre
obiective-conţinuturi,
conţinuturi-potenţial de învăţare
al elevilor;
triadice - dintre obiective -
conţinuturi – metodologii etc.
modelul tridimensional al
componentelor procesului
de învăţământ, - corelaţia a
trei elemente de bază: --
- obiectivele didactice, -
- conţinuturile didactice şi
- strategiile didactic.
resursele umane este
componenta prin care
este valorificat modelul
numit, reprezentând
interdependenţa cu
fiecare din componente.
Componentele procesului de învăţământ
componentele
procesului de
învăţămînt

obiectivele conţinuturile strategii didactice


didactice didactice de predare -
învăţare - evaluare

resursele umane
3. Dimensiunea operaţională
vizează cadrul didactic angajat
în activitatea de proiectare,
realizare şi dezvoltare a unor
activităţi didactice/educative
concrete: lecţii, ore de
dirigenţie etc.
Funcţia generală a procesului de
învăţământ la toate dimensiunile
sale presupune - formarea-
dezvoltarea personalităţii elevului
în vederea integrării sale sociale la
nivel cultural, civic şi economic,
implicând un amplu proces de
culturalizare şi socializare a
elevului.
2.2 Caracteristicile
procesului de
învățământ.
Caracterul formativ-
dezvoltarea calităţilor intelectuale
şi se exprimă în formularea,
precizarea, operaţionalizarea
obiectivelor educaţiei
corespunzătoare domeniului
cognitiv.
Caracterul informativ al
procesului de învăţământ
atenţionează asupra practicii
şcolare tradiţionale dominată de
predarea, transmiterea,
învăţarea unui conţinut
informativ, cu caracter aplicativ
redus. Informarea trebuie să
preceadă formarea.
Explozia informaţională actuală
subliniază necesitatea formării
strategiilor cognitive decât
informarea. În acest mod, schimbarea
concepţiei asupra predării pentru
echilibrarea caracterului formativ-
informativ vizează „răsturnarea”
triadei tradiţionale a obiectivelor
(cunoştinţe – capacităţi–atitudini) în
triada curriculară modernă (atitudini-
capacităţi– cunoştinţe).
Caracterul logic, raţional al
procesului de învăţământ se
exprimă în proiectarea, dirijarea
acţiunilor raţional ordonate în
activitatea didactică, alegerea
strategiilor, crearea situaţiilor în
jurul unui scop, realizarea
comunicării în procesul de
predare, urmărind principiile
logicii.
Caracterul normativ al
procesului de învăţământ
indică asupra literaturii de
specialitate care asociază
normativitatea cu categoria
de „principiu”.
Caracterul axiologic al
procesului de învăţământ scoate
în evidenţă acţiunea instructiv-
educativă care contribuie la
educaţia pentru şi prin valori. În
raport cu orientările actuale ale
dezvoltării sociale se conturează
obiective noi ale instruirii bazate
pe valori (Cucoş, C, 1995, p.193–194).
Caracterul sistemic al procesului
de învăţământ indică asupra
viziunii integratoare asupra
procesului de învăţământ,
reflectată de raportul între modul
de antrenare a elementelor
componente şi rezultate, precizarea
obiectivelor, resurselor,
strategiilor, organizării, evaluării,
reglării.
Caracterul bilateral al procesului
de învăţământ presupune
interacţiunea a doi factori umani de
grup: educatorii şi elevii.
* profesorul are rolul de
conducător, organizând,
sistematizând şi coordonând
planificat asimilarea cunoştinţelor,
formarea priceperilor şi
deprinderilor şi a atitudinilor.
Caracterul educativ se
asociază sau se substituie
cu caracterul formativ,
fiind utilizată chiar
sintagma „formativ-
educativ”.
Caracterul managerial
vizează conducerea
sistemului de învăţământ, a
unităţilor şcolare, a
activităţii de predare-
învăţare - evaluare a unei
discipline potrivit unei
politici a educaţiei.
2.3 Nivelurile de
referinţă ale
procesului de
învăţământ.
Structura procesului de
învăţământ în viziunea
cercetătorului (S.
Cristea, p. 302)
a) Nivelul de organizare al
procesului de învăţământ
poate fi analizat în sens
macrostructural şi în sens
microstructural.
În sens macrostructural, nivelul
de organizare a procesului de
învăţământ depinde de structura de
organizare a sistemului de
învăţământ, respectiv de modul de
organizare al sistemului de
învăţământ pe trepte şi cicluri
şcolare, pe discipline şcolare
concepute mono – sau
interdisciplinar.
în sens microstructural,
nivelul de organizare a
procesului de învăţământ
depinde de formele de
activitate adoptate.
b) Nivelul acţiunilor
principale desfăşurate în
cadrul procesului de
învăţământ vizează
predarea, învăţarea,
evaluarea.
Predarea este acţiunea de
comunicare pedagogică
(didactică) propusă de profesor
în diverse variante şi forme de
organizare, este o acţiune de
instruire a profesorului, adresată
elevului, pentru stimularea
activităţilor de învăţare.
Învăţarea este acţiunea
elevului, realizată iniţial în
mod dirijat, proiectată de
profesor şi presupune
dobândirea unor cunoştinţe,
deprinderi şi strategii conform
obiectivelor incluse în cadrul
programelor şcolare.
Evaluarea este acţiunea iniţiată
de profesor pentru verificarea
gradului de îndeplinire a
sarcinilor de predare-învăţare,
proiectate şi realizate conform
obiectivelor programelor
şcolare la nivelul fiecărei
activităţi didactice (lecţie etc.).
c) Nivelul structurii de bază a
procesului de învăţământ
vizează obiectivele – conţinutul
–metodologia– evaluarea
realizate şi dezvoltate la toate
nivelurile sistemului de
învăţământ.
Relaţia funcţională dintre societate, sistemul de educaţie,
sistemul de învăţământ şi procesul de învăţământ.

SOCIETATEA
SISTEMUL DE EDUCAŢIE
SISTEMUL DE
ÎNVĂŢĂMÂNT
PROCESUL DE
ÎNVĂŢĂMÂNT
Sistemul naţional de învăţământ
este constituit din “ansamblul
unităţilor şi instituţiilor de
învăţământ de diferite tipuri,
niveluri şi forme de organizare a
activităţii de instruire şi educare”,
cuprinzând “unităţi şi instituţii de
învăţământ, de stat şi
particulare”.
Structura sistemului de învăţământ din R. Moldova
Procesul de învățământ este
forma cea mai sistematizată și
raționalizată a exercitării
influențelor educative. Procesul de
învățământ presupune un cadru
formal, cu actori ce-și asumă
rolurile în mod „legal”, fiecare
activând statute bine precizate la
nivelul normativității sociale.
1. Bibliografie:
Bocoş, M., Jucan, D., Teoria şi metodologia instruirii. Repere şi
instrumente didactice pentru formarea profesorilor, Editura Paralela
45, Piteşti 2007
Bontaş I., Pedagogie, Editura ALL, Bucureşti, 2008.
Cerghit I., Neacşu Ioan, Negreţ-Dobridor Ioan, Pânişoară Ion Ovidiu,
Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iaşi, 2001.
Cojocaru M.,Papuc L.,Sadovei L., Teoria și metodologia instruirii.
Didactica generală. Suport de curs. Chișinău, Tipografia UPS Ion
Creangă” 2009
Cojocaru M.,Papuc L.,Sadovei L., Teoria instruirii. Suport de curs.
Chișinău,Î.S.F.E.P.„Tipografia UPS Ion Creangă” 2006
Cucoş C. Pedagogie. Ediția a II-a revăzută și adăugită. Editura
Polirom, Iaşi. 2006.
Cojocaru M., Papuc L., Sadovei L., Teoria instruirii. Suport de curs.
Chișinău, Î.S.F.E.P. „Tipografia UPS Ion Creangă” 2006
Iucu R.B.,Instruirea şcolară. Perspective teoretice şi aplicative. Ediția
a II-a. Ed. Polirom, Iaşi, 2008
Guţu Vl. Pedagogie. Chişinău: CEP USM. 2013