Cu lanţuri nevăzute-am fost

legat
Dar glasul Tău pe nume m-a
chemat
Deşi eram atât de ne-nsemnat
Privirea Ta spre mine
s-a-ndreptat.
Ai fi putut să nu mă bagi în
seamă,
Ai fi putut să nu mă mai
aştepţi
Căci eu eram ţărână
trecătoare
Iar Tu Stăpânul slăvilor
cereşti.
 Atâţia ani Isus m-ai aşteptat
Şi-atât de multe Doamne mi-ai
iertat
Nici astăzi nu-nţeleg cum ai
lucrat
Dar m-am trezit la cruce
îngenunchiat.
 Ai fi putut să nu mai ai
răbdare,
Ai fi putut să treci nepăsător
Căci eu eram un abur care
trece
Iar Tu erai a toate Creator.
M-ai îmbrăcat cu Duhul Tău
cel Sfânt
Şi m-ai hrănit cu sfântul Tău
Cuvânt
Pe braţe m-ai purtat neîncetat
Şi-atâtea răni o, Doamne
mi-ai legat.
Aş fi putut să caut orişiunde,
Aş fi putut pământul să-l
străbat
Dar nicăieri n-aş fi găsit sub
soare
Un Dumnezeu atât de
minunat!
 Sub al Tău sânge stau şi
astăzi, Doamne,
De orice rău să pot fi protejat
La adăpostul Numelui Tău
mare
Să pot lucra cu-ceea ce mi-ai
dat.
Tot ce-mi doresc e harul Tău,
Isuse,
Să laşi mereu peste fiinţa mea
Puţin sau mult de-aş face
pentru Tine,
Mărirea, slava-n veci să fie-a
Ta!
Amin