Dragostea mereu va lupta

Până la capăt ea va răbda,

Bunătatea e felul ei de a fi,
De rău pe nimeni nu va vorbi,
Dragostea nu se va lăuda,
De mândrie nu se va umfla,
Dragostea nu se va mânia,
Folosul ei nu va căuta.
Chiar dacă-aş vorbi în limbi îngereşti,
Chiar de-aş avea credinţă
Munţii-n mare să rostogolesc
Trupul de mi-aş da, ca să fie ars,
Chiar de aş vinde tot ce am
Şi-aş da celor ce săraci,
Pe cei de lângă mine,
De nu i-aş iubi, nimic aş fi.
 Dragostea nu va invidia,
De cei rău nu se va bucura
Greşeală o va acoperi
Să facă rău nu se va gândi,
Va crede totul, va nădăjdui
Niciodată nu va minţi,
Dragostea să sufere va şti
De aceea niciodată nu va muri.
Chiar dacă-aş vorbi în limbi îngereşti,
Chiar de-aş avea credinţă
Munţii-n mare să rostogolesc
Trupul de mi-aş da, ca să fie ars,
Chiar de aş vinde tot ce am
Şi-aş da celor ce săraci,
Pe cei de lângă mine,
De nu i-aş iubi, nimic aş fi.
Amin