Țesutul nervos

Istoric

http://nobelprize.org
 Istoric

http://nobelprize.org
 Principii - S Ramón y Cajal

1. Celularitate – “Celula nervoasă este

elementul funcţional şi structural
fundamental al creierului.”
2. Comunicare sinaptică – “Terminaţiile
unui neuron comunică cu dendritele altui
neuron prin structuri specializate”,
denumite ulterior sinapse de către
Sherrington.
 Principii - S Ramón y Cajal

3. Specificitatea conexiunilor – “Neuronii

nu formează sinapse în mod aleator.”
4. Polarizare dinamică – “Semnalele dintr-
un circuit neural se propagă într-o singură
direcţie […] Informaţia circulă dinspre
dendritele unui axon înspre corpul celular
şi apoi de-a lungul axonului către
terminaţiile presinaptice […]”

E Kandel, In Search of Memory: The Emergence of a New Science of

Mind. W. W. Norton & Company, 2006
 Istoric

http://nobelprize.org
 1. Celularitate

Ţesutul nervos – este alcătuit din neuroni

interconectaţi (circuite) şi celule gliale, cu rol
de suport.
Totalitatea ţesuturilor nervoase formează
sistemul nervos.
Clasificare: sistem nervos central şi
periferic.
 1. Celularitate

Regiuni distincte ale sistemului nervos

alctuiesc, împreună cu structurile asociate
(teci conjunctive, vase de sânge) organe:
• SNC: măduva spinării şi encefal
(telencefal, diencefal, trunchi cerebral)
•SNP: ganglioni (senzitivi şi vegetativi) şi
nervi
1. Celularitate – Neuronul

Dendrite

Perikarion (soma,
corpul neuronal)

Axon
 Structura neuronilor

Dendrite Axon al altui neuron

Corpi Nissl
Sinapsă
Perikarion
Segment axonal iniţial Conul de emergenţă axonală
Teacă de mielină
Oligodendrocit
Ram axonal colateral
Axon
Nod Ranvier SNC
SNP
Celulă Schwann

Ram colateral al
arborizaţiei terminale

Placă mototrie
LC Junqueira, Basic histology, Ed. 9
 Perikarionul

• Nucleu mare, rotund,

eucromatic, “veziculos”
• Nucleol vizibil
• Centrioli - rol în
organizarea microtubulilor.
• Citoscheletul este alcătuit
din: Neuropil
– microtubuli şi proteine
asociate (MAP)
– filamente intermediare
(neurofilamente)
– microfilamente actină.
 Citoschelet

Brain Research Bulletin 126 (2016) 238–292

 Perikarionul

• Corpi Nissl la baza

dendritelor, nu şi în conul
axonal
• REN abundent
• Aparat Golgi - bine
dezvoltat
• Vezicule delimitate de
endomembrane
• Lizozomi
• Mitocondrii
• Picături lipidice

LC Junqueira, Basic histology, Ed. 9

 RE Neted

Neuron, 21:13, 1998

 Perikarionul

Incluziuni
•Pigmentare
– Lipofuscina
– Neuromelanina
– Corpi Marinesco
(incluziuni nucl.)
•Hialine

SE Mills, Histology for Pathologists, Ed. 3

 Dendritele

• Prelungiri ale somei – preiau şi integrează informaţia

• Conţin corpi Nissl şi organite, abundente la baza
dendritei şi din ce în ce mai puţine distal (diametru
descrescător); elemente de citoschelet.
• Transport dendritic anterograd (10  m/h) pentru
proteine şi organite, dar şi retrograd.
• Spini dendritici - specializări cvasipermanente care
primesc sinapsele excitatorii.
 Spinii dendritici

• Până la 40.000/neuron. 0,5-1  m.

• “Aparatul spinului” – stive de cisterne REN
• Conţin şi actină, poliribozomi, vezicule cu
neurotransmiţători şi vezicule de endocitoză
• Domenii specializate în recepţionarea semnalelor
sinaptice, ce îşi modifică morfologia
• Implicate în potenţarea pe termen lung a transmiterii
sinaptice (LTP).
• Plasticitate sinaptică → memorie, învăţare
Annu Rev Neurosci 2007, 30:79
 Axonul

• Prelungire unică cu diametru constant – conducerea

unidirecţională a potenţialului de acţiune
• Con de emergenţă axonală – integrează informaţia
primită de către neuron, declanşează PA. Domeniu
distinct dpdv molecular
• Segmentul de conducere - mielinic sau amielinic
• Arborizaţia terminală cu ramuri ce sfârşesc în butoni

Ji et al., 2001. Molecular identification and

sequence analysis of Hillarin, a novel protein
localized at the axon hillock. Biochimica et
Biophysica Acta 28:246-249
 Axonul

• Transportul axonal
– Transport anterograd
• lent al proteinelor şi
microfilamentelor (1 -3
mm/zi),
• intermediar (mm/h) al
mitocondriilor şi
• rapid (100-400 mm/zi) al
veziculelor cu mediatori.
– Transport retrograd al
veziculelor delimitate de
endomembrană
– Proteine motorii: kinezina
(anterograd) si dyneina
(retrograd)

J. J. L. van der Want, Brain ResearchProtocols 1:269 (1997)

 Polarizarea neuronului

Domeniu axonal şi somato-dendritic

Cel. epitelială Motoneuron
• Polarizare a
moleculelor exprimate
(receptorii NMDA,
GluR)
• Sinapsele ~ joncţiu-
nilor strânse, nu
contribuie la menţine-
rea polarizării
• Diferenţe: polul apical
nu vine în contact cu
mediul
C. G. Dotti, Cell, 62:63, 1990
 Clasificări

a certain Chinese encyclopaedia entitled 'Celestial Empire of

benevolent Knowledge'. In its remote pages it is written that the
animals are divided into:
(a) belonging to the emperor,
(b) embalmed,
(c) tame,
(d) sucking pigs,
(e) sirens,
(f) fabulous,
(g) stray dogs,
(h) included in the present classification,
(i) frenzied,
(j) innumerable,
(k) drawn with a very fine camelhair brush,
(l) et cetera,
(m) having just broken the water pitcher,
(n) that from a long way off look like flies.
Borges JL, The analytical language of John Wilkins, 'Other inquisitions 1937-1952'
 Tipuri de neuroni

Număr de prelungiri:
1 2 3
1. N. bipolari – căi
senzitive:
– în retină
– neuronii olfactivi
2. N. multipolari – cei
mai numeroşi
3. N. pseudounipolari -
un trunchi comun care
se ramifica apoi in “T”.
– ggl. spinali senzitivi

LC Junqueira, Basic histology, Ed. 9

 Tipuri de neuroni

Topografie:
1. N. senzitivi – conduc
informaţie către SNC
2. N. motori – conduc
informaţie dinspre
SNC către cel.
efectoare
3. Interneuroni –
interconectează alţi
neuroni
 Tipuri de neuroni

Morfologie:
1. n. piramidali – n.
dendrită dendrite
efectori ai cortexului: apicală

multipolari, perikarion
mare, dendrită mare
apicală
2. n. granulari –
interneuroni mici 3
3. cel. Purkinje – dendrite
bazale

cerebel, dendrite f.
ramificate 2

1
 Tipuri de neuroni

Morfologie:
4. Cel. stelate –
ex.: cel
amacrine
“starburst”din
retină.
Interneuroni.
 Tipuri de neuroni

Lungimea axonului: Învelişul axonului:

• N. de proiecţie • N. mielinizaţi
(Golgi I) – axon • N. nemielinizaţi
lung, senzitivi sau
motori
• N. de asociaţie
(Golgi II) –
interneuroni
 2. Comunicare sinaptică

• Sinapsa – joncţiune intercelulară specifică

neuronilor
• Realizează transmiterea unidirecţională a
impulsurilor nervoase, cel mai frecvent prin
substanţe solubile – neurotransmiţători
 Sinapse - clasificare

Cf. mecanismului de transmitere:

• Sinapse chimice (cu neurotransmiţători)
• Sinapse electrice (prin joncţiuni gap) - foarte
puţine în SNC
• Sinapse mixte (cuplaj intre sinapsa electrica
si cea chimica). Sunt rare: http://www.itg.uiuc.edu
nucleii vestibulari
laterali, nucleii tractului mezencefalic al
trigemenului.
 Sinapsa chimica - MET

Elemente:

M Buton presinaptic
*
(axon): mitocondrie
REN (M), vezicule
*
* sinaptice (*), REN,
microtubuli (Mt),
neurofilamente
Mt
Zona activă

Spaţiu sinaptic, 20-30

Material electronodens nm, electronodens, cu
filamente

Elem. postsinaptic
poate fi spin, dendrită,
somă, axon. Cu
mitocondrii,
neurofilamente
Funcţionarea sinapsei chimice

LC Junqueira, Histologie, Ed. 11

 Funcţionarea sinapsei chimice

Fig. 14-12, Principles of Neural Science 4th ed., Kandel ER et al, McGraw-Hill, 2000
 Sinapse - clasificare

Clasificarea morfologică
(ultrastructurală) – Gray:
– Sinapse asimetrice –
material electronodens
mai gros pe memb.
postsinaptică, spaţiu
sinaptic 30nm
– Sinapse simetrice –
material electronodens de http://www.itg.uiuc.edu
grosime egală pe membr.
pre- şi postsinaptice,
spaţiu sinaptic 20nm
 Sinapse - clasificare

Aspectul veziculelelor
sinaptice:
•V. clare, sferice, 40-60 nm –
acetilcolina
•V. clare, turtite, 20-60 nm –
neurotransmiţători inhibitori
•V cu miez dens, sferice,
40-60 nm – catecolamine
•V cu miez dens, sferice, mari
(80-100 nm) şi halou clar –
neuropeptide
 Sinapse - clasificare

Clasificarea morfofuncţională:
– Excitatorii - asimetrice, cu
vezicule, efect de depolarizare
(creşterea PR) a membranei
postsinaptice - potenţial
postsinaptic excitator (EPSP)
– Inhibitorii - simetrice, v. clare
sferice sau turtite, efect de
hiperpolarizare (scăderea PR)
- potenţial postsinaptic
http://www.itg.uiuc.edu
inhibitor (IPSP)

Tipul de receptori postsinaptici

determină efectul transmiterii
sinaptice
 Sinapse - clasificare

• Sinapse continue
(discoidale) – morfologie
uniformă în secţiune
• Sinapse perforate – mai
multe zone electronodense
în aceeaşi sinapsă. Posibil
rol în plasticitatea
sinapselor şi potenţare pe
termen lung (LTP) (Popov V.
et al, Neuroscience 128:251, 2004)

http://www.mc.vanderbilt.edu
 Sinapse - clasificare

Clasificarea topografică:
1. tipurile “clasice” (cele mai frecvente):
– axospinoase (sinapsa se face cu spinul dendritic) - numai
excitatorii
– axodendritice
– axosomatice excitatorii sau inhibitorii
– axoaxonice - numai inhibitorii (cu segmente nemielinizate
ale axonului postsinaptic)
2. tipurile noi de sinapse (de regula inhibitorii):
– dendro- dendritice
somatice
axonice

– somato-
dendritice
somatice
axonice
 Sinapse - clasificare

Clasificarea topografică:
3. Sinapse speciale (participă concomitent mai
multe prelungiri):
– reciproce - dendrodendritice; 2 sinapse învecinate
ce conduc impulsul nervos în sens invers
– în panglică (în retina) - axodendritică; participă 1
axon si 2 dendrite foarte apropiate intre ele;
Axonul prezintă pe linia mediană o densificare în
formă de panglică
– s. serială - axoaxonică; o înşiruire de sinapse
axoaxonice
 Sinapsa - MET

Sinapsă dendro-dendritică. Se observă şi un axon (A) ce stabi-

leşte o sinapsă cu D2
 Neurotransmiţători

• Mediatori chimici ai transmisiei sinaptice

• Au efect rapid (latenţă 1-2 ms) şi localizat
(sinaptic)
• Criterii
– Sunt sintetizaţi în neuron
– Prezenţi în elementul presinaptic şi eliberaţi în cantităţi
suficiente pentru declanşarea unui răspuns mediat de
receptorii de pe versantul postsinaptic
– Administrarea exogenă are efecte similare cu
eliberarea endogenă
– Există mecanisme biochimice pentru inactivarea
neurotransmiţătorilor din spaţiul sinaptic
• Sisteme de neuroni ce folosesc acelaşi
neurotransmiţător: noradrenergic, dopaminergic,
serotoninergic, colinergic
 Neurotransmiţători

Neurotransmiţătorii
• NT inhibitori:
– GABA (acid -amino-butiric)
– glicina
– purine (adenozina, AMP, ADP, ATP)
• NT excitatori
– glutamat
– aspartat
– taurina
• NT cu efecte dependente de tipul receptorului:
– acetilcolina
– noradrenalina
– serotonina
– dopamina
monoamine
 Neuromodulatori

• Durată mai mare a efectului, latenţă mai mare

• Acţiune mai puţin localizată (acţionează asupra
mai multor neuroni)
• O substanţă poate acţiona ca neurotransmiţător,
neuromodulator sau neurohormon (uneori).
• Neuromodulatorii pot fi peptide comune cu
sistemul neuroendocrin difuz: colecistokinina, -
endorfina, substanţa P, angiotensina, VIP
• Efecte pe membrana presinaptică (modulează
exocitoza) şi postsinaptică influenţează legarea
mediatorilor de receptori
 Neuropeptide

LC Junqueira, Histologie, Ed. 11

 Funcţionarea sinapsei

• Un neuron foloseşte mai multe substanţe

neuroactive (ex.: acetilcolină şi VIP)
• Aceeaşi moleculă are efecte diferite în
funcţie de context (în principal tipul de
receptor de care se leagă)
 Dopamina

• Dopamina coexistă în neuronii trunchiului

cerebral cu peptide precum colecistokinina.
• Funcţionează ca:
– neurotransmiţător când este eliberată de neuronii din
substantia nigra.
– neuromodulator: motivaţie, plăcere
– neurohormon eliberat din neuronii hipotalamici
(nucleul arcuat) în adenohipofiza (inhibă secreţia de
prolactină)
• Excită, inhibă sau modulează activitatea celulei
ţintă, în funcţie de natura receptorului din
membrana postsinaptică.
 Substanţe neuroactive

• Monoamine:
– catecolamine - adrenalina, noradrenalina, dopamina;
– amine din triptofan - serotonina, triptamina
• Aminoacizi: aspartat, glutamat, GABA, glicina,
taurina
• Peptide:
– acţionează ca neuromodulatori: colecistokinina,
endorfine, encefaline, substanta P, VIP
– actioneaza ca neurohormoni: LH-RH, TSH-RH,
somatostatina, vasopresina
• Purine: adenozina, AMP, ADP, ATP
• Gaze: NO (oxid nitric), CO
 Receptorul NMDA

• NMDA (N-metil D-
aspartat) este agonist
• Rec. pt. glutamat,
glicină (co-agonist)
• Necesită şi
depolarizarea
membranei
(eliminarea Mg++)
• Produce potenţiale
postsinaptice
excitatorii
• Contribuie la
plasticitatea sinaptică
prin creşterea conc.
intracelulare de Ca
 LTP

• Potenţarea pe termen lung a transmiterii sinaptice (LTP)

• Modificarea intensităţii potenţialului post-sinaptic
(răspunsului) la stimulări similare
• Specificică / asociativă (semnale convergente provenite
din mai multe căi de semnalizare)
• Precoce (declanşarea NMDR, ↑ conductanţa AMPAr) /
tardivă (modificarea proteinelor postsinaptice prin
fosforilare; transmiterea intracel. a semnalului →
modificarea nivelului de expresie a proteinelor sinaptice
receptoare)
• Duce la modificări morfologice ale sinapselor
• Implicată în memorie/învăţare
Nat Rev Neurosci 2008, 9:813
 Celularitate

• Neuroni
• Celule gliale (neuroglie - Virchow, 1859)
- SNC (+ celule ependimare)
Astrocit Oligodendrocit Celulă microglială

Corp celular
Procese
celulare
Dale Purves et al., Neurosciences: Third Edition, Sinauer Associates, 2004
 Astrocite

• 20-50% din volumul creierului

(celule gliale : neuroni 10:1)
• Tipuri morfologice:
protoplasmice (subst. cenuşie)
şi fibroase (subst. albă)
• Morfologie:
– celule stelate, cu prelungiri
(observabil folosind impregnare
argentică, nu HE)
– nucleu rotund, eucromatic, fără
nucleol
 Astrocite - tipuri

• Morfologie:
– a. fibros – subst. albă,
prelungiri subţiri, puţin
ramificate
– a. protoplasmatic – subst. Astrocit fibros
cenuşie, prelungiri mai
groase, foarte ramificate

Astrocit protoplasmic
 Astrocite

• Ultrastructură:
– filamente intermediare 8nm –
GFAP (Glial Fibrillary Acidic
Protein); există şi prelungiri
fără GFAP, în formă de văluri
– granule de glicogen
– lamina bazală
– vezicule delimitate mb.

GFAP - imunofluorescenţă

200nm GFAP - imunohistochimie

 Astrocite – alte tipuri

Arahnoidă Pia mater

Glia limitans: situată

subpial
• Prelungirile
astrocitelor formează
un strat continuu la
periferia SNC
• Celule “în
candelabru”, “penate”

Glia limitans
 Astrocite – alte tipuri

Glia radială
• Celule gliale prezente în cursul
formării structurilor SNC, cu
morfologie bipolară
• În telencefal: o prelungire
contactează suprafaţa ventriculilor
cerebrali, cealaltă ajunge subpial
• Produce proteine de adeziune şi
ale matricei extracelulare
• Postnatal: celulele Bergmann în
cerebel, celulele Müller în retină,
glia radială a girului dentat
hipocampic
Cerebel. Verde – cel. gliale, roşu
– neuroni.
Lordkipanidze T. et al., Glia 51:229, 2005
 Astrocite - citoarhitectură
• Astrocitele
protoplasmatice
sunt organizate în
domenii ce nu se
suprapun
• Sinapsele unui
domeniu
interacţionează cu
un singur astrocit
• Modularea
transmiterii
sinaptice?

Cortex uman. Albastru –

nuclei, verde – neuroni,
roşu – capilare, alb –
astrocite; Oberheim NA et al., Trends Neurosci 29:547, 2006
 Astrocite - citoarhitectură

• Astrocitele vin în contact cu

(aproape) toate
componentele celulare ale
creierului:
– alte astrocite (joncţiuni gap)
– celulele ependimare
– neuroni (perikarioni,
prelungiri, sinapse)
– oligodendroglie
– celulele endoteliale capilare
 Astrocite – citoarhitectură

• Astrocitele contactează capilarele din subst.

cenuşie – “picioruşe vasculare”. Induc formarea şi
menţin bariera sânge-creier.

Kacem K et al.,
Glia 23:1, 1998
 Astrocitele

• Astrocitele nu prezintă PA, ci creşteri ale concentraţiei

intracelulare de Ca2+ (“valuri de Ca2+”) → activarea căi
de semnalizare intracelulară
• Induse de neurotransmiţători eliberaţi (sinaptic şi
extrasinaptic) de neuroni – ex. Glu → rec. NMDA
astrocitari. Alţi receptori: adrenergici, purinergici,
GABA
• Valurile se propagă prin joncţiuni gap inter-gliale

Retină. Galben – creşterea concentraţiei intracel. Ca2+. Interval aprox. 6 sec.

Newman EA et al., Science 275:844, 1997
 Funcţiile astrocitelor

1. Homeostazia mediului neuronal:

• sechestrarea/redistribuţia K+ extracelular rezultat
din PA neuronale
• îndepărtarea neurotransmiţătorilor din sinapse:
preiau glutamatul sinaptic şi îl convertesc în
glutamină → butonul presinaptic. Protejează
neuronii împotriva excitotoxicităţii (apoptoză
neuronală datorată angajării prelungite a
receptorilor Glu în ischemia cerebrală)
 Funcţiile astrocitelor

2. Suport metabolic pentru neuroni:

• Reglează fluxul sangvin cerebral local
• Produc lactat prin glicoliză → suport energetic
pentru neuroni
• Sinteza precursorilor glutamatului şi GABA
• Detoxifierea amoniului
• Produc factori trofici pentru neuroni – NGF (Nerve
Growth Factor), BDNF (Brain-Derived
Neurotrophic Factor), GDNF (Glial-DNF) etc.
Intervin în dezvoltarea SN, răspunsului
regenerativ postlezional, dar şi în condiţii bazale
 Funcţiile astrocitelor

Stimularea neuronală aferentă determină influx

de Ca2+ în astrocite şi vasodilataţie mediată de
glutamat

Înainte În timpul După

Zonta M et al., Nature Neurosci 6:43, 2003
 Funcţiile astrocitelor

Mecanismul de
reglare a
fluxului sangvin
local mediat de
transmiterea
sinaptică

Haydon PG et al., Physiol Rev 86:1009, 2006

 Astrocite

3. Modularea transmiterii sinaptice

a. Eliberare de substanţe neuroactive:
glutamat, taurină, ATP, peptide (enkefaline,
endoteline) indusă de valurile de Ca.
Prezintă vezicule de exocitoză şi moleculele
necesare procesului.
Vezicule exo/endocitoză în
astrocite cultivate

200nm
Montana V. et al., Glia 54:700, 2006
 Funcţiile astrocitelor

3. Modularea transmiterii sinaptice

b. Diminuarea concentraţiei de
neurotransmiţător în sinapsă: Glu prin
transportori, sau acetilcolină prin eliberarea
de liganzi specifici

AChBP = acetylcholine
binding protein

Smit AB. et al., Nature 411:261, 2001

 Modularea
transmiterii
sinaptice

Haydon
Montana
PGV.etetal.,
al.,Physiol
Glia 54:700,
Rev 86:1009,
2006 2006
 Funcţiile astrocitelor

4. În dezvoltarea SN:
a. Glia radială (în special)
ghidează
migrarea/creşterea
axonală şi dendritică.

Cerebel. Verde – celule

Bergmann, roşu – celule
Purkinje

Lordkipanidze T. et al., Glia 51:229, 2005

 Funcţiile astrocitelor

4. În dezvoltarea SN:
b. Contribuie la sinaptogeneză, favorizând
structurarea şi activitatea sinapselor

Culturi celulare.
Sinaptotagmina – prot.
presinaptică, PSD95 –
prot. postsinaptică

Ullian EM et al., Science 291:657, 2001

 Funcţii astrocite

4. În dezvoltarea SN:
c. Celule stem gliale şi neuronale.
În cursul dezv. SN glia radială s
poate diferenţia în neuroni.

Noctor SC et al., Nature 409:714, 2001

 Funcţiile astrocitelor

La om adult – zona subventriculară (pereţii

laterali ai ventr. I şi II, girul dentat) conţine
celule ce se divid.
Girul dentat
Bandă astrocitară ZSV Eriksson PS et al.,
Sanai N et al., Nature 427:740, 2004 Nature Medicine 4:1313, 1998

gfap
 Funcţiile astrocitelor

5. În circumstanţe patologice:
• Răspund la leziuni traumatice, inflamatorii,
infecţii: astrocitoză/glioză
• Hipertrofia astrocitelor, creşterea cantitativă a
filamentelor intermediare, proliferare
• Proliferare şi în scleroza multiplă

Glioză
 Oligodendroglia

• Celule gliale cu prelungiri

mai puţin ramificate
• Derivă din precusori comuni
cu astrocitele
• MO:
– formă ovală
– nucleu rotund, heterocromatic,
halou perinuclear
– prelungiri puţine, groase, puţin
ramificate
– în apropierea corpilor
neuronali (subst. cenuşie)
– interfasciculare (subst. albă),
dispuse în şiruri
 Oligodendroglia

• ME:
– citoplasmă electronodensă
– nu au lamină bazală
– mitocondrii, RER, microtubuli
 Oligodendroglia - funcţii

• Realizează învelişul de
mielină la nivelul
substanţei albe a CNS.
Exprimă proteine specifice:
MBP – proteina bazică a
mielinei (Myelin Basic
Protein)
• Un oligodendrocit
mielinizează mai mulţi
axoni: prelungiri
lameliforme, turtite
• Ţinta atacului autoimun în
scleroza multiplă
Junqueira LC, Basic histology text & atlas, 10th ed, McGraw-Hill
 Microglia

• Celule asemănătoare macrofagelor din alte

ţesuturi. Sinonim: cel. Del-Rio - Hortega
• Proteine de suprafaţă similare macrofagelor
(CD68, CMH clasa II)
• Derivă din precusori mezenchimali
(hematopoietici) şi nu din neuroectoderm
• MO şi ME
– formă eliptică
– nucleu eliptic, heterocromatic
– prelungiri multe, subţiri
– lizozomi
 Microglia - funcţii

• Principalele celule mediatoare ale

răspunsului imun la nivelul SNC
• În condiţii bazale prezintă
modificării ale lungimii proceselor
şi endocitează diferite elemente
extracelulare
• Vin în contact cu astrocite,
neuroni, capilare sangvine
Nimmerjahn A et al., Science 308:1314, 2005

Cortex. Verde –
microglie, roşu -
astrocite
 Microglia - funcţii

• În inflamaţii acute sau cronice ale SNC se

activează şi fagocitează eventualele
microorganisme. Pot acţiona ca şi celule
prezentatoare de antigen
• Produc factori neurotrofici şi citokine ce
influenţează activitatea neuronală sau pot
activa astrocitele
• Diferenţierea din precursori medulari poate
avea loc şi post-lezional
 Constituenţi SNC

Elemente celulare Substanţa Substanţa Învelişul Învelişul

cenuşie albă ventricular subpial

Soma + - - -
Dendrite + - - -
Axoni amielinici + - - -
Sinapse + - - -
Axoni mielinici - + - -
Astrocite protoplasmatice +++ + - +
Astrocite fibroase + +++ - +
Oligodendrocite satelite + - - -
Oligodendrocite - + - -
interfasciculare
Microglii + + - -
Celule ependimare - - +