FAMILIA ȘI VIAȚA DE FAMILIE

- reglementări interne și internaționale -

Cluj-Napoca Jud. dr. Cristi Danileț

2 august 2017
 FAMILIA
„Familia este un grup social caracterizat prin
reședință comună, cooperare economică și
reproducere. Conține adulți de ambele sexe, dintre
care cel puțin doi au o relație sexuală aprobată
social și unul sau mai mulți copii, dețin sau
adoptați, adulți coabiți sexual”.

(George Peter Murdock,1897–1985,

antropolog american)
 Familia „tradițională”
• „Familia tradițională” se referă la o
familie din clasa de mijloc cu un tată ce
aduce bani acasă și o mamă care stă la
domiciliu, căsătoriți unul cu altul și
crescându-și copiii biologici.
• “Familia netradițională” este cea care
cuprinde excepțiile de la această regulă.
(USA, Universitatea Cambridge,
Departamentul de psihologie socială, prof. Michael
Lamb)
 Familia contemporană
•Familia nucleară vs. diversitatea de familii

!Concubinajul, divorțurile, copiii din afara căsătoriei

sunt caracteristici pentru societatea
contemporană.

! Nu există vreo epocă de aur a familiei

strălucitoare în trecutul nostru istoric: înainte se
pune accent pe rolul economic al familiei, acum pe
sentimente – împlinirea emoțională slăbește
instituția familiei.
 Formarea familiei
• Pe linie verticală:
FILIAȚIA (naștere și adopție);

• Pe linie orizontală:
ALIANȚA (căsătorie sau alt tip de uniuni)
 Tipuri de familii
• Familia conjugală (nucleară): soț+soție+copil
biologic/adoptat necăsătorit;
• Familia naturală: concubini+copil;
• Familia monoparetală: părinte+copil;
• Familia biologică și familia adoptativă;
• Familie de îngrijire: familie adoptativă de fapt;
• Familia aleasă: uniune liberă;
• Familia extinsă: rudele și afinii;
• Familia recompusă (prin recăsătorie/concubinaj) și
familia cu membri vitregi;
• Familia monogamă (specifică Europei) și poligamă.
Moduri de a fi sau deveni părinte
•Natural (biologic);
•Adopție;
•Co-parentalitate (custodie comună post-separare);
•Inseminare artificială;
•Mamă surogat;
•Asistenți maternali.

! Studii din Canada, Australia și America au arătat că părinții LGBT sunt

la fel de capabili ca părinții heterosexuali pentru a crește copii sănătoși
dpdv psihic. Curtea din Florida decide în același sens (cazul 3D08-
3044 din anul 2010)

Statistici: 9% din persoanele LGBT sunt părinți

 Familia în istoria europeană
• Roma antică: ginta patriarhală; familia (din
sec V)
• Vechiul Drept: clanul patriarhal germanic;
extinderea modelului creștin;
• 1563, Conciliul de la Trento: interzis
concubinajul; căsătoria este religioasă și
nu poate fi desfăcută;
• 1789, Revoluția franceză: căsătoria devine
civilă.
 Familia devine un drept al omului
•1948 – DUDO: Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personala, in
familia sa, in domiciliul lui sau in corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si
reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor
asemenea imixtiuni sau atingeri (art. 12). Cu incepere de la implinirea virstei legale,
barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia,
au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. Familia constituie elementul
natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a
statului (art. 16).
•1950 – CEDO: Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de
familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale (art. 8); Începind cu vârsta
stabilita prin lege, barbatul si femeia au dreptul de a se casatori si de a intemeia o
familie conform legislatiei nationale (art. 12). CtEDO: sunt două drepturi!!!
•1966 – Carta socială europeană: Familia este celula fundamentală a societății
(art. 16);
•1967 – PIDCP: Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale
în viaţa particulară, în familia, domiciliul sau corespondenţa sa, nici la atingeri
ilegale aduse onoarei şi reputaţiei sale (art. 17). Familia este elementul natural şi
fundamental al societăţii şi are drept la ocrotire din partea societăţii şi a statului. Dreptul
de a se căsători şi de a întemeia o familie este recunoscut bărbatului şi femeii, începând
de la vârsta nubilă (art. 23).
•2012 – Carta drepturilor fundamentale în UE: Orice persoană are dreptul la
respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a secretului comunicațiilor
(art 7); Dreptul la căsătorie și dreptul de a întemeia o familie sunt garantate în
conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestor drepturi (at9).
 Dreptul de a se căsători
• Dreptul de a se căsători este unul civil; dacă se impune
căsătoria religioasă pentru ca două persoane să devină
soți, se încalcă drepturile omului.
• Acest drept presupune, la rândul său alte două drepturi:
de a avea copii prin procreere, respectiv de a adopta
copii. Dreptul de a avea copii este unul privat, al
partenerilor, de aceea planificarea familială,
contracepția, întreruperea de sarcină privesc exclusiv pe
cei doi soți și, în caz de dezacord, pe cel afectat, iar
statul nu are voie să intervină
Dreptul de a avea viață privată și
de familie
Noțiunea de viață privată este într-o continuă
evoluție și, astăzi, conține:
-atât aspecte tradiționale: dreptul la imagine, la
identitate, la starea civilă, la domiciliu, sănătatea,
religia, integritatea fizică și morală, viața
sentimentală;
-cât și aspecte moderne: avort, homosexualitate,
transsexualitate, interceptări telefonice sau ale
corespondenței electronice, utilizarea bazelor de
date personale informatizate.
 Viața de familie - Jurisprudența CEDO
• Existența și realitatea vieții familiale nu mai este dată de existența copiilor
sau de actul căsătoriei, ci de coabitarea dintre parteneri sau de relația
deosebită dintre bunici și nepoți, frate și soră, unchi și nepot etc.
• Chiar și în cazul în care cei doi nu coabitează și nu sunt căsătoriți, dar au
copii împreună, tot viață familială au. S-a ajuns la situația în care se poate
vorbi de două vieți familiale pentru același copil. Dar nu are o legătură
familială donatorul de spermă din sămânța căruia s-a născut un copil,
singura legătură fiind cea genetică.
• Începând cu anul 2010 Curtea de la Strasbourg a decis că un cuplu de
parteneri de același sex care coabitează și se află într-un parteneriat
de facto stabil au o viață de familie exact ca și relația unui cuplu de
parteneri de sex opus care se află în aceeași situație. Mai departe,
CEDO a stabilit că cuplurile de același sex sunt capabile ca și cuplurile de
sex opus să întrețină relații stabile; prin urmare, ei se află în situații
comparabile cu un cuplu de sex opus în privința necesității de recunoaștere
juridică și protecție a relației lor.
! Statele rămân libere să recunoască dreptul la căsătorie a partenerilor de
același sex sau dreptul lor la parteneriate civile, astfel luând naștere „familia
homosexuală”.
 Homosexualitatea – normalitate?
• 1952: Homosexualitatea a fost considerata o
perversiune sexuala. Ea a fost clasificata astfel în
prima editie a manualului de diagnostic american
al bolilor psihice DSM (Diagnostic and Statistical
Manual of Mental Disorders) fiind considerata, in
plus,si o perturbare a personalitatii de tip sociopat
la acea vreme.
• 1968: nu mai e considerata „și o tulburare de
personalitate”, acelasi manual incadrand-o doar la
capitolul anomalii sexuale.
• 1973: la initiativa American Psychiatric
Association(APA) homosexualitatea a fost scoasa
din DSM.
 Este dreptul homosexualilor de a
se căsători un drept al omului?
• Nici CEDO, nici Constituția României nu prevede dreptul de a se căsători
al persoanelor de acelaşi sex. Mai mult, prin hotărârea Hamalainen vs.
Finlanda din 2008 din CtEDO a stabilit că, din perspectiva drepturilor
omului, statele nu pot fi obligate să permită căsătoria între persoanele din
acelaşi sex. La fel, în cauza Schalk şi Kopf vs. Austria CtEDO a reamintit
în 2010 că statele rămân libere să restricţioneze căsătoria doar la
persoanele de sex opus.

• Din cele 47 state membre ale Consiliului Europei, într-un număr de 12

state legislaţia permite căsătoria între persoane de acelaşi sex: Olanda din
2001, Belgia 2003, Spania 2005, Suedia 2009, Norvegia 2009, Portugalia
2010, Islanda 2010, Danemarca 2012, Franţa 2013, UK 2013,
Luxembourg 2015, Irlanda 2015; Finlanda 2017.

• În 2015 în cauza Obergefell ş.a vs Hodges, Curtea Supremă din SUA a

decis că prin Constituţia americană se garantează dreptul persoanelor de
acelaşi sex de a se căsători în condiţii similare cu persoanele de sex opus
şi că statele americane nu pot rezerva dreptul de căsătorie doar pentru
cuplurile de heterosexuali.
 Motive pentru căsătoria
homosexuală
• fie doar discriminarea bazată pe orientarea sexuală (în Canada și Africa de
Sud);
• fie dreptul de a întemeia o familie și a se respecta viața privată și de familie,
împreuncă cu dreptul la nediscriminare (în statele europene).

! CtEDO a decis că art. 12 CEDO nu privește doar cuplurile heterosexuale,

dar totuși nu există o obligație a statelor de a deschide căsătoria pentru
cuplurile homosexuale[1]; a mai stabilit că dacă se permite parteneriat civil
pentru persoane de sexe diferite trebuie să se permită și pentru cupluri
homosexuale[2]; în fine, a decis că statul trebuie să reglementeze o formă de
recunoaștere legală pentru cuplurile de aceași sex cât timp aceasta a fost
decizia Curții Constituționale și Curții Supreme, precum și a majorității
populației exprimată în sondaje de opinie[3].

[1] Schalk și Kopf c. Austria, 24 iunie 2010, par. 61-63.

[ 2] Vallianatos c. Grecia, 7 noiembrie 2013, par. 91-92.
[3] Olari c. Italia, 21 iulie 2015, par. 185.
Au dreptul homosexualii să adopte
copii?
• Legea 273/2004 privind procedura adopţiei în România nu prevede ca şi
condiţie de a fi heterosexual al adoptatorului, prin urmare potrivit legislaţiei
interne un homosexual al putea pretinde să adopte un copil. Desigur, trebuie
să îndeplinească şi celelalte condiţii, extrem de multe şi complexe, pentru a
se admite cererea.
• Mai mult, în cauza E.B. vs. Franţa din 2008, Marea Cameră a Curţii de la
Strasbourg a stabilit că refuzul autorităţilor de a permite unei persoane să
adopte un copil pe temeiul orientării sexuale (în cauză este vorba de o
lesbiană) creează o diferenţă de tratament incompatibilă cu drepturile
omului. Aceasta întrucât este interzisă discriminarea unei persoane în ceea
ce priveşte viaţa ei privată şi de familie.
• Iar în cauza X ş.a. vs. Austria din 2013 Curtea spune că nu se poate refuza
ca partenerul să adopte copilul celuilalt partener pe motivul că este de
acelaşi sex.
• Pct. 26 şi 27 din Recomandarea (2010) 5 a Comitetului Miniştrilor al
Consiliului Europei prevede că în luarea deciziilor cu privire la
responsabilităţile parentale sau la adopţie nu trebuie să se facă discriminări
pe bază de gen sau preferinţe sexuale.
 Homofobia

• Manifestări homofobe: atitudinile şi sentimentele negative născute din prejudecăţi

faţă de homosexuali, cum ar fi ură, violenţă fizică sau verbală provocată de
orientarea sexuală, identitatea de gen și exprimarea sexuală.

• În România există O.G. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor

formelor de discriminare care incriminează faptele discriminatorii pe temei
de orientare sexuală: de exemplu angajarea in muncă, acceptarea la şcoală,
discursul homofob. De aplicarea acestui act normativ se ocupă C.N.C.D.

• Prin Rezoluţia de combatere a homofobiei din Europa, Parlamentul European a

stabilit în 2012 că e nevoie de educaţie sexuală şi că trebuie luptat împotriva
homofobiei inclusiv prin mijloace administrative, judiciare şi legislative. Mai mult,
homofobia este la fel de gravă ca rasismul şi antisemitismul. Parlamentul
consideră că drepturile fundamentale ale persoanelor LGBT pot fi mai bine
protejate dacă acestea au acces la instituții juridice precum concubinajul,
parteneriatul civil sau căsătoria; salută faptul că majoritatea statelor membre oferă
în prezent aceste opțiuni și invită și alte state membre să examineze posibilitatea
de a proceda la fel.
Familia și căsătoria în Constituția 1991

• Art. 26: Autorităţile publice respectă şi

ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.

• Art. 48: Familia se întemeiază pe căsătoria

liber consimţită între soţi, pe egalitatea
acestora şi pe dreptul şi îndatorirea
părinţilor de a asigura creşterea, educaţia
şi instruirea copiilor.
 Familia și căsătoria în Codul civil 2011
•Art. 258 Familia (1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între
soţi, pe egalitatea acestora, precum şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a
asigura creşterea şi educarea copiilor lor. (4) În sensul prezentului cod, prin
soţi se înţelege bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie.
•Articolul 259 Căsătoria (1) Căsătoria este uniunea liber consimţită între un
bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii. (2) Bărbatul şi femeia au
dreptul de a se căsători în scopul de a întemeia o familie. (3) Celebrarea
religioasă a căsătoriei poate fi făcută numai după încheierea căsătoriei civile.
•Art 277 Interzicerea sau echivalarea unor forme de convieţuire cu
căsătoria (1) Este interzisă căsătoria dintre persoane de acelaşi sex.
(2) Căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în
străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute
în România.
(3) Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelaşi sex
încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni
străini nu sunt recunoscute în România.
(4) Dispoziţiile legale privind libera circulaţie pe teritoriul României a
cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic
European rămân aplicabile.
 CCR – decizia nr. 580/2016
•„Noțiunea de viaţă de familie este complexă, cuprinzând inclusiv
raporturile de familie de fapt, distinct de relaţiile de familie
rezultând din căsătorie” (para 40).

•„Propunerea de revizuire a Constituţiei vizează doar căsătoria și

relațiile de familie ce rezultă din căsătorie, iar nu viaţa de familie”
(para. 41).

•„Prin înlocuirea sintagmei ”între soți” cu sintagma ”între un bărbat

și o femeie”, se realizează doar o precizare în privința exercitării
dreptului fundamental la căsătorie, în sensul stabilirii exprese a
faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex 17 biologic
diferit, acesta fiind, de altfel, chiar semnificaţia originară a
textului(…). Este evidentă, deci, componenta biologică ce a
fundamentat concepția legiuitorului constituant în privința
căsătoriei, fiind fără îndoială că aceasta a fost privită ca
uniunea dintre un bărbat și o femeie, câtă vreme numai dintr-o
astfel de uniune, indiferent dacă este în căsătorie sau în afara ei,
se pot naște copii” (para. 42).
 Moralitatea în familie se schimbă
• Copiii sunt mai puțini sau/și se fac mai târziu;
• Căsătoriile sunt în descreștere; un divorț la patru
căsătorii;
• Mamele muncesc, tații petrec mai mult timp cu copiii;
• Cazurile de violență domestică sunt în creștere;
• Părinții nu mai pot pedepsi fizic copiii;
• Copiii au îndatorirea de a-și respecta părinții;
• Soții nu își pot controla reciproc viața socială sau
comunicările private.
 De la familia „tradițională” la
familia contemporană
• Nu există un model european de familie, ci relații de familie care trebuie
recunoscute și protejate. Cu alte cuvinte, se pleacă de la individ, de la
drepturile sale, către familie, nu invers.
• Familia contemporană este una (post?)modernă, nu tradițională. S-a
diminuat autoritatea tatălui odată cu egalitatea sexelor și intervenția scolii
și a Statului. Se permite divorțul mult mai ușor.
• În Europa se folosește de peste 40 de ani sintagma „familie modernă”.
• Totul a evoluat: nu se mai folosește în drept noțiunea de „bastard” sau
„copil natural”, ci copil din afara căsătoriei; nu „pensie alimentară”, ci
pensie de întreținere; copilul nu se mai „încredințează” la divorț, ci se
stabilește autoritatea părintească. Au dispărut din Codul penal avortul (în
1990), homosexualitatea (1994, în 2001), adulterul (în 1996), prostituția
(în 2014), perversiunea sexuală, seducția.
• Aproape că nu se mai folosește noțiunea de „concubinaj”, ci coabitare. Au
apărut adopția, nașterea asistată, mama surogat, drepturile copilului,
divorțul la notar, medierea. Soții își pot alege să își păstreze numele
propriu sau chiar averea pe numele său.
 Concluzii (1)
• Se trece de la familie ideală, unică și imperativă (formată sub
presiunea religiei și moralei) către o familie pragmatică bazată
pe libertatea individuală care să înglobeze familiile legitime sau
naturale, unite sau separate, compuse sau recompuse,
heterosexuale sau homosexuale;
• Dreptul este flexibil;
• Când vorbim de familie, trebuie să vedem că societățile
moderne se caracterizează prin pluralism;
• Relația unui cuplu nu este condiționat și nu se reduce la
căsătorie. Relațiile intime nu sunt condiționate de existența
unei căsătorii. Nașterea copiilor nu e condiționată de căsătorie.
Un cuplu alege singur dacă trăiește într-o uniune legitimă sau
într-una liberă.
• Se impune educația sexuală; religioasă; pentru drepturile
omului.
 Concluzii (2)
• LEGISLAȚIE: Instituția familiei nu este un element fix, nici în plan
istoric, nici în plan sociologic sau juridic. Sub impactul drepturilor
omului, familia devine mai mult un parteneriat: există o perioadă de
„încercare” care e numită logodnă, apoi în cadrul căsniciei fiecare
membru al cuplului își poate menține numele și averea proprii;
fiecare își poate ține relațiile personale, sociale și comunicările
private în afara ochilor partenerului; ba chiar legea prevede și
posibilitatea de a locui separat; soția este singura care poate
decide, în ultimă instanță, să dea naștere unui copil sau să
întrerupă sarcina; oricare dintre soți poate divorța chiar din vina
proprie, oricând.

• VIZIUNE POSTMODERNĂ: căsătoria este o chestiune care

privește exclusiv cuplul; în epoca post-modernă ea nu se mai
centrează pe copil, ci pe parteneri care pot forma orice tip de
cuplu: legitim, liber, heterosexual, homosexual. Desigur, există
drepturi rezervate doar partenerilor căsătoriți (moștenire,
despăgubiri în caz de divorț); statutul copilului și relația părinte-
copil nu mai depinde de statutul marital dintre părinți.